Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Noutăți Generale

Victor Giosan: Proiectul de buget este unul strict electoral, care să nu supere pe nimeni, care să nu diminueze șansele electorale ale PNL

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

„Bugetul dorește să împace și varza acoperiri angajamentelor populiste ale guvernelor PSD din anii anteriori și capra nevoii de consolidare bugetară, dar caprei i s-a cam pus botniță. Domeniul sacrificat ca de obicei – cel al nevoilor de dezvoltare pe termen mediu ale României: infrastructura națională, educația, sănătatea”, argumentează Victor Giosan, membru al Biroului Național PLUS, în cadrul unei analize pe proiectul de buget pe anul 2020, pentru care Guvernul Orban și-a asumat, recent, răspunderea în Parlament.

În prima parte a analizei, Victor Giosan prezintă, în cinci puncte, aspectele pozitive ale proiectului: „O abordare a bugetului mult mai realistă decât a guvernului PSD – valoarea reală a deficitului bugetar pentru anul 2019 este scos la lumină. Se încearcă o limitare și ușoară reducere a cheltuielilor bugetare pentru perioada 2020-2022. Este un buget de semiausteritate, care încearcă să împace și angajamentele guvernului PSD privind creșterile de pensii (spectaculoase) și de salarii pentru anul 2020.

Abordarea treptată a consolidării bugetare este corectă – o corecție bruscă ar risca o contractare semnificativă a creșterii economice. România va reveni în limitele cerute de UE în 2023 cu un deficit de 1,94% din PIB pe metodologia ESA – conform proiecțiilor pe termen mediu ce însoțesc actualul proiect de buget. Reducerea masivă a finanțării PNDL cu aproximativ 1 mld. de EUR. Este foarte pozitiv accentul masiv pus pe îmbunătățirea absorbției fondurilor UE.

Printre măsurile de consolidare enumerăm: înghețarea salariilor demnitarilor, ajustarea sporurilor în administrația centrală și locală și reducerea alocațiilor pentru partidele politice – 30%.

În ceea ce privește finanțele locale sistemul de echilibrare al bugetelor locale este îmbunătățit, realizându-se o echilibrare mai corectă în funcție de o valoare de referință națională de 830 RON/locuitor și prin faptul că veniturile din taxele și impozitele locale nu mai sunt integrate în această valoare – ea este stabilită exclusiv pe baza încasărilor din impozitul pe venit. Cu alte cuvinte performanța în colectarea mai bună a impozitelor și taxelor locale sau a unui efort fiscal mai ridicat nu va mai afecta volumul transferurilor cu destinație generală”.

În ceea ce privește criticile pe care Victor Giosan le aduce proiectului, acestea sunt următoarele:

„Rămân totuși niște probleme: proiecții cam optimiste ale creșterii economice, inflație, colectare a unor impozite prin creșterea conformării voluntare (în lipsa unor măsuri concrete deja implementate în acest sens). Acest lucru înseamnă, așa cum subliniază și Consiliul Fiscal, că deficitul programat pentru 2020 s-ar putea duce din nou spre/peste 5% din PIB, mai ales în contextul dublării alocațiilor pentru copii (impact bugetar de 0,5% din PIB) și reducerii semnificative ale accizei la combustibil.

Perspectivele economice și fiscale ale României sunt incerte (lucru confirmat și de către agenția de rating Standard and Poor’s), existând o serie de riscurile iminente, dintre care enumerăm:
• Creștere economică pe 2020 mai mică decât se estimează acum și/sau
• O nerealizare majoră a țintei de colectare a veniturilor (pe taxele indirecte, sau contribuții) și/sau
• Noi reduceri de taxe (propusa reducere a cotei standard de TVA de la 19% la 16%)

Fără măsuri compensatorii, deficitului bugetar pe anul viitor are șanse să scape total de sub control, ceea ce ar antrena o reducere a ratingului de țară și catalogarea României ca tară nerecomandată investițiilor.

Măsuri destul de timide de consolidare fiscală și care sunt finanțate exclusiv din investiții. Dacă guvernele PSD au privilegiat consumul (creșterea pensiilor și salariilor din sectorul bugetar cu vârfuri exact în anul electoral 2020) și investițiile în infrastructura mică, de importanță locală, guvernul PNL nu afectează în nici un fel consumul, ba dimpotrivă: resursele economisite din limitarea masivă a finanțări PNDL le folosește pentru acoperirea parțială a creșterii pensiilor cu 40% din septembrie 2020. Deci bugetul pe 2020 încearcă să acopere angajamentele pe consum, din resurse alocate până acum infrastructurii locale – în loc să folosească resursele transferate de la infrastructura locală către accelerarea semnificativă a investițiilor în infrastructura națională. Este o decizie electoralistă cu consecințe foarte serioase pentru întreaga perioadă 2020-2024 – înseamnă că legea pensiilor și cea a salarizării bugetarilor vor fi aplicate în forma propusă de PSD și în 2022 capitolul de pensii și salarii ale bugetarilor vor consuma, ca ponderi în PIB, aproape integral veniturile fiscale bugetare – situație complet nesustenabilă atât din punct de vedere bugetar, cât și al sacrificării complete a investițiilor publice în infrastructura națională.

1) Având în vedere contextul de semi-austeritate alocări limitate nu numai la investițiile în infrastructură, cât și pentru educație și sănătate.
2) Nu este clar cum se va reforma sistemul de colectare a impozitelor și în general ANAF.
3) Sunt și elemente foarte îngrijorătoare în sistemul de finanțare al administrației publice locale: Legea 273/2006 continuă să fie ne-aplicată și sistemul prevăzut în actuala lege a bugetului se face prin derogare, iar sistemul general al transferurilor, necondiționate sau condiționate, către administrațiile publice locale rămâne în continuare foarte fragmentat și fără o logică internă. Cresc discrepanțele dintre localitățile sărace și cele bogate prin creșterea cotei defalcate la 63%. Mai mult se creează un fond de 6% din IV colectat la nivel național pentru consiliile județene și care va fi distribuit după bunul plac al acestora și al președinților de consilii județene. Fondul de 3% din IV dedicat instituțiilor de spectacol nu are niciun sens economic, iar modul de alocare este profund opac – direct prin hotărâre de guvern. Finanțarea asistenților și a alocațiilor persoanelor cu dizabilități rămâne în proporție de 50% în grija autorităților locale și 50% va fi acoperită printr-un transfer condiționat – în mod normal această cheltuială ar trebui să fie responsabilitatea exclusivă a guvernului. În concluzie nu sunt progrese foarte semnificative în acest domeniu în raport cu guvernarea PSD”.

În final, Victor Giosan subliniază faptul că modul în care acest proiect de buget a fost construit și riscurile pe care le comportă arată, o dată în plus, de ce este necesară organizarea cât mai rapidă a alegerilor anticipate. „Proiectul de buget este unul strict electoral, care să nu supere pe nimeni, care să nu diminueze șansele electorale ale PNL și să răspundă la cât mai multe solicitări demagogice venite din Parlament din partea partidelor mici: ale UDMR, ALDE, etc. Bugetul dorește să împace și varza acoperiri angajamentelor populiste ale guvernelor PSD din anii anteriori și capra nevoii de consolidare bugetară, dar caprei i s-a cam pus botniță. Domeniul sacrificat ca de obicei – cel al nevoilor de dezvoltare pe termen mediu ale României: infrastructura națională, educația, sănătatea. Acest buget relevă riscurile majore la care un guvern minoritar este supus într-un an electoral: acelea de a nu avea nicio politică bugetar-fiscală clară, de a fi nevoit să cedeze la propuneri populiste și șantaj din partea diferitelor forțe politice din Parlament. Si mai arată încă odată în mod foarte clar de ce PLUS/Alianța cere/cer cu atât hotărâre organizarea cât mai rapidă de alegeri anticipate”, a conchis Victor Giosan.

Noutăți Generale

Comisia Europeană cere României să pună capăt exploatării forestiere ilegale

Publicat

pe

Comisia Europeană a îndemnat România, astăzi, printr-o scrisoare oficială, să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul UE privind lemnul (EUTR), care interzice companiilor din sectorul lemnului să producă și să introducă pe piața UE produse obținute din bușteni recoltați în mod ilegal. În mod concret, Comisia atrage atenția că autoritățile s-au dovedit incapabile să monitorizeze eficient și să sancționeze operatorii economici care introduc pe piață lemn recoltat ilegal.

În timpul guvernării Cioloș, în 2016, au fost făcuți pași importanți pentru a demara implementarea unui sistem eficient de monitorizare: a fost dezvoltat instrumentul Radarul Pădurilor pentru a implica în mod activ cetățenii, a fost creat Inspectorul Pădurilor ca platformă de monitorizare a exploatărilor forestiere, incluzând un sistem de alertare bazat pe imagini satelitare, sistemul SUMAL a intrat într-un proces de reproiectare pentru a deveni mai eficient. Doar că, din 2017, după instalarea guvernelor PSD, proiectele au stagnat sau chiar au fost anulate complet. Miniștrii Apelor și Pădurilor care s-au succedat în multele guverne instalate și apoi date jos de către PSD nu doar că au ignorat problema implementării regulamentului UE, ci unii dintre ei chiar au oprit proiectele începute și au întrerupt funcționarea instrumentelor deja implementate.

Aparent, în prezent se derulează un proiect de optimizare a SUMAL, aplicația prin care se face monitorizarea circulației lemnului în România, prin colaborarea cu STS. Termenele de finalizare și de implementare ale acestuia sunt necunoscute, iar asigurările date de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au un grad foarte scăzut de credibilitate după ce promisiunile de a implementa o aplicație mai performantă până la jumătatea lui 2019 au fost încălcate. Chiar dacă aplicația va fi într-un final implementată, există dubii serioase că ea va fi capabilă să sprijine monitorizarea și sancționarea celor care pun pe piață lemn recoltat ilegal. Problemele sunt mult mai profunde și necesită soluții mai complexe decât o simplă platformă digitală.

Ce e de făcut?

Primul pas este transparentizarea pieței lemnului din România. Recentele statistici prezentate de Inventarul Național Forestier, aflat la finele celui de-al doilea ciclu de măsurători, demonstrează cu claritate că există o piață neagră a lemnului. Punând cap la cap cifrele din statisticile oficiale referitoare pe de o parte la consumul de masă lemnoasă în industria de prelucrare și pe de altă parte numărul de gospodării care folosesc lemnul ca sursă de energie, devine evidentă discrepanța dintre aceste cifre și volumul oficial de lemn exploatat anual la nivel național. Există o cantitate deloc neglijabilă, potențial de ordinul milioanelor de metri cubi, care se trafichează prin rețele ilegale, generând evaziune fiscală și corupție. Câtă vreme nu vom ști adevărul despre consumul real de lemn al României, în industrie și pentru uz casnic, piața neagră va exista și va căuta noi metode de ocolire a legii sau de eludare a sistemului de sancțiuni.

În al doilea rând, un control eficient al circulației și comercializării lemnului în România trebuie să înceapă cu regândirea modalităților de punere pe piață. Actualul sistem, bazat pe vânzarea lemnului pe picior, este ineficient și generator de erori și corupție. Nu există niciun mecanism de control serios asupra veridicității volumelor estimate prin actele de punere în valoare, acesta fiind primul punct dintr-un lanț de slăbiciuni ale actualului proces de exploatare și comercializare a lemnului. De altfel, dovada acestor probleme se regăsește în chiar datele actuale ale SUMAL: foarte multe exploatări raportează la finalul lucrărilor un volum de buștean transportat cu avize care este egal cu volumul actului de punere în valoare, ca și cum arborii nu ar fi avut crăci, lemn de foc sau depreciat.

În al treilea rând, trebuie stopate practicile curente ale celor care sunt implicați în exploatarea și transportul lemnului. Este de notorietate faptul că se solicită avize de transport cu perioadă lungă de valabilitate, uneori chiar și de 24 de ore, pentru transporturi care durează maxim 2-3 ore. Intenția e clară: utilizarea aceluiași aviz de mai multe ori, astfel încât la un control să nu se poată depista că lemnul e recoltat ilegal. Soluția este obligativitatea echipării camioanelor care fac transport de material lemnos cu GPS și împerecherea fiecărui document de transport cu identificatorul mașinii pentru a face imposibilă utilizarea avizului de mai multe ori.

Este nevoie de revizuirea modului de monitorizare a lemnului provenit din afara fondului forestier, de pe pășunile împădurite sau alte proprietăți private. Proprietarul nu trebuie împiedicat să beneficieze de bunurile sale, inclusiv prin recoltare de lemn, dar este necesar un mecanism simplu și eficient de evidență a volumelor puse în circulație și consum din astfel de surse.

Toate aceste aspecte implică un efort conjugat și o asumare explicită a responsabilității la nivelul autorităților statului, de la guvern și parlament până la administratorii de fond forestier, pentru a corecta reglementările, procedurile și normele aplicate în materie de punere în piață și transport a lemnului. Cu excepția proiectelor începute în 2016, dar stopate ulterior de către guvernările PSD, până acum nu a existat nici o dovadă clară a dorinței de a aborda serios problema tăierilor ilegale în România. De fiecare dată soluțiile au fost cosmetizări ineficiente, menite să distragă atenția publică și să camufleze problemele profunde ale exploatării și comercializării lemnului.

Oare și de această dată vom asista la o soluție cosmetică?

CNPP PLUS
GL Mediu și resurse naturale

Citește în continuare

Noutăți Generale

Generația PLUS: Anul trecut aproximativ 40.000 de românce au fost victime ale violenței domestice

Publicat

pe

„Societatea noastră pare să aibă miopie în fața abuzurilor prin care trec româncele și violența în familie este privită ca o problemă pe care victima și agresorul trebuie să o rezolve între ei”, susține Generația PLUS în cadrul unei analize despre violența domestică, în care arată incapacitatea statului român de a rezolva cât mai eficient această problemă și de a le proteja pe victime.

„Anul trecut, aproximativ 40.000 de românce au fost victime ale violenței domestice.

Generația PLUS transmite condoleanțe familiei tinerei din satul Chitila, de lângă București, care a fost ucisă de către soțul ei vinerea trecută. Victima avea un ordin de protecție împotriva criminalului. Doi copii de trei și șapte ani sunt acum orfani. Ar fi putut să nu fie. Mama lor a cerut ajutor la Primărie pentru a se putea muta într-un alt loc din dorința de a evita nesfârșitele încălcări ale ordinului de protecție.

Există martori care atestă că agresorul era preluat de către poliție ca apoi doar să fie pus din nou în libertate — un cerc vicios care a dus la un final tragic. Nimeni nu i-a auzit strigătele de ajutor. Nimeni nu i-a putut oferi mai mult decât un ordin de protecție valabil pe hârtie, atâta timp cât nu există fără un sistem care să prevină și să pedepsească încălcarea lui. Din acest motiv, ordinul de protecție poate fi echivalat cu aruncatul paielor pe foc dacă protocolul de intervenție și protecție nu include asigurarea unei brățări electronice de monitorizare GPS.

În anul 2018 o altă femeie era înjunghiată la locul de muncă, într-o grădiniță din București. Și în 2019 avem un scenariu identic la care se mai adaugă și faptul că agresorul a incendiat apartamentul. În toate cele trei cazuri victimele se aflau în posesia acestui ordin de protecție emis de judecătorie”, arată Generația PLUS.

Potrivit Generației PLUS, 7.870 de ordine de protecție au fost solicitate în anul 2019 din cauza violenței domestice.

„Societatea noastră pare să aibă miopie în fața abuzurilor prin care trec româncele și violența în familie este privită ca o problemă pe care victima și agresorul trebuie să o rezolve între ei.
Un ordin de protecție are ca scop înlăturarea stării de pericol prin impunerea unor obligații sau interdicții asupra agresorului. Chiar și o singură victimă pe an înseamnă prea mult, dar din păcate 7.870 de astfel de ordine de protecție au fost solicitate în anul 2019 din cauza violenței domestice.

Reprezentanții asociațiilor care protejează victimele violenței domestice spun că ordinele de protecție sunt inutile fără un sistem electronic de supraveghere, care să anunțe autoritățile din timp în cazul în care agresorul depășește distanța minimă determinată față de victim”, a detaliat Generația PLUS.

În timp ce numărul victimelor violenței domestice crește alarmant, un proiect de lege, care ar putea să le ajute, zace uitat în Parlament, mai arată Generația PLUS. „În tot acest timp, proiectul de lege privind brățările electronice de monitorizare GPS zace undeva prin Parlament. De ce? Pentru că statul român momentan nu este capabil să se organizeze? Pentru că nu știe că dacă un an are 365 de zile și există 7.870 de ordine de protecție emise într-un an, asta înseamnă că în fiecare zi 22 de românce au nevoie de siguranța că nu vor mai avea de a face cu agresorul lor? Sau știe, dar nu consideră această problemă ca fiind o prioritate pentru cetățeni, mai ales pentru femei.

De la începutul noului an până acum, avem 640 de ordine de protecție dintre care 242 au fost deja încălcate. Asta înseamnă că 242 de femei s-au confruntat din nou cu agresorul și au anunțat autoritățile după ce le era călcată demnitatea în picioare încă o dată. Și din nou, ceea ce au toate aceste femei în comun este faptul că nu beneficiază de brățara de monitorizare”, a subliniat Generația PLUS.

Potrivit Generației PLUS, „în afară de evazivul sistem electronic de supraveghere, în legea 217/2003, sunt legiferate și alte măsuri necesare” care ar putea să le ajute pe victimele violenței domestice:

„✅ Găsirea unei locuințe noi pentru victimă
✅ Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie
✅ Interzicerea oricărui fel de contact cu victima (fizic, telefonic, corespondență etc)

Desigur că pentru a rezolva cât mai eficient problema violenței domestice avem nevoie de o soluție pe termen lung, de exemplu actualizarea sistemului de învățământ. Însă, pe termen scurt, pentru a reduce numărul victimelor cât mai repede, avem nevoie de punerea în aplicare a proiectului de lege care să oblige agresorul să poarte o brățară de monitorizare (ideal ar fi să o plătească chiar el prin poprire pe venituri sau muncă în folosul comunității)”.

Citește în continuare

Noutăți Generale

Scrisoare publică către președintele României, Klaus Iohannis. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități

Publicat

pe

Stimate domnule președinte,

 V-ați asumat public în numeroase rânduri realizarea tuturor eforturilor pentru „România educată”. Comisia prezidențială a realizat un dialog consistent cu toți actorii educației din România, iar viziunea unei astfel de Românii a fost făcută publică, urmată cel mai recent de evenimentul din data de 29 ianuarie organizat la Cotroceni pe marginea metodelor de finanțare a transformărilor legislative izvorâte din această viziune, eveniment la care v-am ascultat vorbind încă o dată despre importanța educației pentru viitorul nostru, ca societate. 

Ieri, am asistat consternați la un atac frontal declanșat asupra șanselor reale de transformare a învățământului universitar. Ieri, a fost adoptată de către senat și trimisă către promulgare modificarea adusă la Legea 1/2011 a educației prin Legea 159/2019. La această lege, un amendament de ultim moment (amendamentul nr. 39) adus chiar de către președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din cadrul senatului, Liviu Marian Pop, elimină limitarea rectorilor la două mandate succesive „complete”, permițând prin modificarea adusă ca rectorii să poată avea aceste funcții pe viață.

Universitățile, academiile și institutele de cercetare au fost în restul Europei dintotdeauna centre ale liberalismului, ale gândirii libere, ale progresului. În universități s-a conturat forma mentis a societăților, vremurilor și ideologiilor. României i-a fost frică dintotdeauna de spiritul universitar, a încercat întotdeauna să îl reprime, să îl politizeze, să îl controleze. Studenții nu au niciun cuvânt de zis în ceea ce privește universitățile lor, autonomia universitară este un scut după care se ascund rectorii, prorectorii și decanii, pentru a ține sub control spiritul tinerilor, imaginația, creativitatea și impulsul lor către schimbare.

Am asistat în acești 30 de ani la modul în care studenții au pierdut dreptul de veto din senate, cum alegerile conducerii facultăților și universităților au devenit din ce în ce mai politizate și manipulate, nu mai alegeam oameni, ci echipe, membrii în aceste echipe veneau la pachet cu voturile departamentelor sau facultăților lor. Așa se face că au putut ajunge rectori acei profesori care în anii ‘90 erau scoși afară de la ore de către studenți. 

Reprezentativitatea universităților se face, de fapt, prin jocurile partidelor și nu prin votul liber al universitarilor. S-a instaurat deja o castă a rectorilor, care fac și desfac după bunul plac ițele învățământului și cercetării românești. Această castă a dat, la nevoie, miniștri care au frânat în educație o evoluție firească. Puțini sunt cei care, ajungând din rectori miniștri, au încercat să ofere o viziune despre educație societății noastre. 

Doar în anii comunismului rectorii deveneau eterni, din rațiuni pe care credem și sperăm că acum nu le mai putem invoca. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități, unde oricum libertatea a fost alterată în ultimii zece ani și unde drepturile pe care le câștigaseră studenții în anii ‘90 s-au evaporat până la extincție. 

Stimate domnule președinte, nu trebuie să vă spună nimeni faptul că de calitatea managementului universitar sunt legate atât calitatea învățământului superior, cât și calitatea cercetării din România. Eliminarea limitării numărului de mandate legale pentru rectori va duce automat la prelungirea mandatelor actuale. Chiar și în baza formei vechi a legii, numeroși rectori au apelat la subterfugii prin care și-au suspendat temporar activitatea (pe timpul unor călătorii realizate în Maldive, Thailanda sau Burundi), pentru a nu se considera un mandat complet: domnii Marilen Pirtea, Leonard Azamfirei, Ioan Abrudan, Ramona Lile, Sorin Câmpeanu, Călin Oros, Ioan Bondrea ne oferă doar câteva exemple. 

Un amendament propus de Liviu Pop, unul dintre miniștrii cei mai toxici numiți vreodată în fruntea Ministerului Educației, este votat de către un număr suficient de membri din Parlamentului României și riscă să devină parte integrantă a Legii Educației, în profund dezacord și dovedind un dispreț suveran față de minima libertate de gândire și de reprezentativitate, în deplină contradicție cu Magna Carta Universitatum, semnată la Bologna în 1988, unde se stabilea că universitățile nu au frontiere și nu au limite în impulsul cunoașterii. Rectorii universităților europene stabileau cu un an înainte de Revoluția Română că universitățile trebuie să asigure generațiilor viitoare o educație și o formare care să le permită să facă față marilor provocări prin care societățile vor trebui să treacă în următorul mileniu.

În educație, România pierde constant bătăliile cu prezentul și nu dovedește că ar fi pregătită pentru provocările viitorului, pe care îl tot amână cu teamă. Dar viitorul vine oricum, ne va lua prin surprindere, așa cum se întâmplă cu ninsorile care cad iarna. 

Consecințele acestui amendament sunt atât de grave încât numeroase organizații civice, asociații studențești și grupuri de inițiativă din cadrul societății civile se pronunță deja vehement împotriva acestuia, atrăgând atenția asupra consecințelor dezastruoase pentru România. Lor li se alătură specialiști în educație, jurnaliști și, prin această scrisoare publică, partide politice care înțeleg gravitatea acestui amendament. 

Problema vă este cunoscută. Ea a fost semnalată în documentele de lucru ale României Educate – cea a politizării managementului universitar a fost identificată și menționată în documentul „Rapoarte grupuri de lucru – România Educată” – pagina 91, Punctul 4. Probleme specifice sesizate în managementul instituțiilor de învățământ terțiar – paragraful 3. „Forma inițială a Legii Educației Naționale nr. 1/2011 prevedea faptul că «mandatul de rector poate fi înnoit cel mult o dată, în urma

unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare» și că «o persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de opt ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora». Aceste prevederi au fost înlocuite prin Ordonanța de Urgență nr. 49/2014 cu formularea «o persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete», deschizând astfel posibilitatea ca o persoană să își păstreze funcția de rector sau influența într-o universitate pentru o perioadă îndelungată de timp, cu mult peste cei opt ani prevăzuți inițial. Aceste schimbări sunt simptomul lipsei de consens privind managementul universitar și au un efect negativ pentru o viziune instituțională pe termen lung“. Suntem convinși că doamna Ligia Deca, consilier prezidențial, se poate alătura aceluiași punct de vedere propus în prezenta scrisoare.

Stimate domnule președinte, vă solicităm prin prezenta scrisoare publică respingerea legii trimise de către Camera Senatului pentru promulgarea în forma actuală. Dacă sunteți un președinte curajos cu adevărat, amendamentul de care românia are nevoie cu adevărat este acela prin care textul legii ar deveni: „Art. 213. Alineatul (7) Durata mandatului de rector este de patru ani. O persoană nu poate cupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate succesive complete sau incomplete”.

 

Cu stimă,

Grupul de lucru în domeniul Educației

Coordonator Ștefan Pălărie

PLUS

Citește în continuare

Cele mai citite