Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Valea Jiului – o zonă nepusă în valoare, dar cu un potențial uriaș

Publicat

pe data de

Kinga Târlea, coordonator regional Regiunea Vest

Valea Jiului. Locul de care guvernanții au uitat, dar pentru care ar exista soluții, doar să se vrea. Cu fonduri europene și cu proiecte bine puse la punct, s-ar putea face minuni. Și, înainte de toate, e nevoie de viziune și de voință.

M-am născut și am crescut în Petroșani, Valea Jiului. Aici am mers la școală, apoi la facultate, aici am avut primul meu serviciu. A fost locul de unde nu am crezut că o să plec.

Petroșaniul pe care îl țin minte copil fiind era plin de forfotă, un loc în care nu erau probleme cu locurile de muncă, nici cu veniturile. Nivelul de trai era unul destul de ridicat, chiar și pentru muncitorii care lucrau în mină. Salarii bunicele, dar condițiile de muncă nu erau cele mai bune, iar pe vremea comunismului cine să se plângă? Da, minerii! Primii care s-au revoltat împotriva regimului și a lui Ceaușescu. Era 1977. Revoltă reprimată, infiltrări în rândul minerilor de la Securitate… Liniște.

Hunedoara este un județ în care investițiile care s-au făcut nu se văd, iar calitatea vieții locuitorilor de aici se degradează în mod constant. Aici s-au închis uzine, exploatări miniere, dar şi școli, pentru că lipsa unui viitor duce la depopulare.

Valea Jiului era una dintre cele mai mari și renumite zone miniere ale țării de unde se exploatau cărbune, huilă. Valea Jiului este o zonă monoindustrială, pentru o perioadă lungă huila a asigurat o parte din necesarul de resurse în producerea de energie electrică, în prezent Electrocentrala de la Mintia, Deva, cât și Electrocentrala de la Paroşeni încă mai folosesc huilă, dar având în vedere ineficiența economică, cât și impactul asupra mediului, acordul semnat la nivel european (Green Deal, Pactul Verde european), România s-a angajat în a găsi alte resurse de producere de energie electrică și termică.

La începutului anilor ’90, în Valea Jiului funcționau 14 exploatări miniere, în prezent mai sunt deschise patru (E.M. Lonea, E.M.Livezeni, E.M. Vulcan, E.M. Lupeni), iar din peste 52.000 de angajați, mai lucrează cica 3.000.

Problema majoră nu este că se închid minele, ci lipsa altor soluții, lipsa locurilor de muncă.

Investițiile primite de la Guvern, în Valea Jiului, au fost pe două axe principale, salarii compensatorii pentru minerii disponibilizați, fonduri pentru închiderea exploatărilor miniere și prea puțin pentru recalificarea celor care erau în căutarea de loc de muncă și soluții în atragerea de investitori și investiții în crearea de noi locuri de muncă.

Soluții?

În primul rând – viziunea. Apoi, pașii ar trebui să aibă în vedere cuantificarea resurselor și o strategie în atingerea obiectivelor.

Atât autoritățile din administrația locală, cât și cele centrale trebuie să stabilească felul în care ar trebui să arate Valea Jiului, care îi sunt viitorul și direcția pe care ne dorim să o dezvoltăm. Și pentru că aceste probleme nu se regăsesc doar în Valea Jiului, Uniunea Europeană va aloca în cadrul bugetului financiar multianual 2021-2027 peste 40 de miliarde de euro doar pentru FTJ – Fondul pentru o Tranziție Justă care va sprijini diversificarea și reconversia economică a teritoriilor carbonifere, printre care și Valea Jiului.

Fondul pentru Tranziție Justă oferă posibilitatea de a accesa milioane de euro pentru recalificarea muncitorilor, ajutor pentru companiile dependente de cărbune să facă tranziţia spre activităţi mai ecologice, ajutor pentru sectorul privat și public.

Fondul pentru Tranziție Justă va sprijini diversificarea și reconversia economică, „tot ce înseamnă susținerea investițiilor productive în întreprinderile mici și mijlocii, crearea de noi întreprinderi, cercetare și inovarea, reabilitarea mediului, energie curată, perfecționarea și recalificarea lucrătorilor, asistență pentru căutarea unui loc de muncă și incluziunea activă a programelor destinate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și transformarea instalațiilor existente cu emisii mari de dioxid de carbon atunci când aceste investiții conduc la reduceri substanțiale ale emisiilor și protejează locurile de muncă“, scrie pe site-ul Uniunii Europene.

Totodată, în cadrul platformei dedicate Fondului pentru o Tranziție Justă, se va acorda asistență în elaborarea de strategii pe termen mediu și lung spre economii fără cărbune, dar şi asistență tehnică prin intermediul „Inițiativei pentru regiunile carbonifere aflate în tranziție“ – Secretariat Technical Assistance to Regions in Transition (START).

START se va focusa pe următoarele trei etape importante:

  • Dezvoltarea de strategiilor de tranziție
  • Identificarea de „proiecte prioritare”
  • dezvoltarea „proiectelor prioritare” identificate, inclusiv strategii de finanțare adecvate

Valea Jiului are o șansă istorică să devină o zonă dezvoltată, iar tranziția de la industria cărbunelui către o economie sustenabilă să se realizeze în condiții optime, având posibilitatea ca toate astea să se realizeze prin accesarea de fonduri europene nerambursabile.

* Editorial de Kinga Târlea, coordonator regional Regiunea VEST

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Ironic, primitivismul digital al administrației publice din România are un avantaj: n-are probleme de securitate

Publicat

pe

Are logică, nu? Nimeni nu poate să-ți fure actele din mașină dacă n-ai mașină. La fel, nimeni nu poate să-ți fure datele sau să-ți compromită sistemele digitale dacă tu încă ceri dosar cu șină peste tot. Problema, însă, apare atunci când îți dai seama că trebuie să-ți cumperi mașină – iar atacatorii din mediul online nu vor avea răbdare cu tine câțiva ani să te „prinzi” ce trebuie să faci.

La nivel european, securitatea digitală a sectorului public este o temă de discuție din ce în ce mai importantă. Atacatorii devin din ce în ce mai sofisticați – de la organizații teroriste până la națiuni care intră într-un război cibernetic avansat. Dacă „război cibernetic” vă sună ca ceva abstract, gândiți-vă la toate conturile false pe care le vedeți pe Facebook care lucrează clar pentru un partid sau altul. Ele n-au apărut peste noapte și nici nu le-a făcut cineva doar ca să se distreze.

Amenințările acestul domeniu sunt, de asemenea, multiple și grave:

  • Orice atac care are succes și reușește să fure datele personale ale cetățenilor de la o instituție publică duce la pierderea încrederii, pe lângă niște amenzi de GDPR usturătoare, dacă nu te-ai pregătit adecvat;
  • Cu cât mutăm mai multe servicii în sfera digitală, cu atât mai bine va trebui să le protejăm de atacuri (ransomware, DDoS etc.);
  • Serviciile publice esențiale (transportul public, alimentarea cu energie electrică, infrastructura de telecomunicații, de exemplu) sunt cruciale și trebuie să funcționeze 100% din timp – orice întrerupere înseamnă cel puțin discomfort, dacă nu potențial de dezastru;

Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să fugim de digitalizare. Soluția nu este întoarcerea la dosarul cu șină și la scrisori. Soluția este digitalizarea inteligentă, făcută cu profesioniști, care se gândesc la problemele de securitate din prima zi. În breaslă, asta se numește „secure by design”. Momentan, nu suntem nici măcar aproape

Referitor la securitatea datelor, ne propunem un lucru simplu pentru administrația locală: #binedinprima și atenție. Vom acorda acestei zone atenția cuvenită și vom implementa măsuri adecvate de la prima apariție a oricărui sistem sau serviciu nou – nu la luni (sau ani) de la implementarea sa. Avem nevoie de siguranță în mediul digital ca să putem avea o administrație deschisă, participativă și transparentă.

2020 vine și cu provocări pentru care trebuie să fim pregătiți. Nu mai suntem în era automobilului. De mult.

* Material de Vlad Boldura, unul dintre candidații Generației PLUS pentru Consiliul Local Timișoara. Vorbește cel mai mult despre digitalizare, tehnologii noi și sport și este determinat să demonstreze că #TineriiSchimbăRomânia.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Cum să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie

Publicat

pe

Anul acesta, noul an școlar va debuta, în mai puțin de două luni, sub semnul incertitudinii și în contextul crizei generate de pandemia de COVID-19.

Iată câteva sugestii de măsuri pentru începerea noului an școlar în condiții de siguranță și o viziune despre cum putem continua să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie.

1. Deschiderea școlilor pentru anii terminali (clasele a IV-a, a VIII-a și a XII-a) și prezența la școală DOAR pentru materiile alese la disciplina de evaluare, restul materiilor continuându-și traseul în online.

Toate acestea, sub NORME STRICTE DE IGIENĂ care includ:

– termoscanarea la intrarea în școală în fiecare dimineață

– regula de spălare pe mâini frecventă (școlile chiar vor trebui să pună săpun la baie)

– promovăm regula „tușesc/strănut în șervețel și îl arunc”

– gel dezinfectant la intrarea în fiecare clasă și încurajarea folosirii acestuia

– dezinfecția sălilor de clasă de către personalul auxiliar al fiecărei școli cu soluții dezinfectante

– dacă permite bugetul, ar putea fi achiziționat un aparat de dezinfecție prin nebulizare care să fie folosit în sălile de clasă

– impunerea normelor de distanțare socială, mască sau vizieră pentru profesori și elevii peste 11 ani (cei mici nu o pot suporta mult pe față sau nu o aplică corect)

– fiecare elev să stea singur în bancă și la 2 metri de cel din față, dacă este nevoie elevii separați în două grupe și să facă orele pe rând

– dacă este necesară scrierea la tablă, fiecare elev să aibă pe bancă o cretă sau un marker personal oferit de școală.

Pentru desfășurarea orelor într-un cadru de distanțare chiar și în cazul prezenței fizice la școală, există diferite platforme gratuite care permit testarea online sau share în timp real al ecranului, accesibile de pe telefon sau laptop.

Teoretic, fiecare școală are un laborator de informatică, iar orele de acest gen pentru anii terminal se pot desfășura acolo, exact în spiritul orelor de programare din liceu, fără ca profesorul să fie nevoit să se apropie la o distanță mai mică de 2 metri de elev.

Dacă școala nu dispune și nici elevii nu au asemenea obiecte, Guvernul ar trebui să pună la dispoziție, pentru că acele instrumente sunt binevenite și în timpul pandemiei, și după terminarea acesteia.

  1. Continuarea orelor online pentru restul anilor de studiu.

De ce?

În special pentru cei care sunt mai mici de clasa a IV-a pentru că e mai complicat să te asiguri că respectă normele de igienă și este și obositor pentru ei.

Prin urmare ne rămâne să respectăm pașii următori:

– profesorii să urmărească programa școlară întocmai

– profesorii să întocmească raport săptămânal cu subiectele acoperite la fiecare materie

– utilizarea platformelor de tip Moodle, BlackBoard sau Canvas pentru a încărca teste sau documente sau Zoom/Google Meets pentru întâlnirile zilnice online

– încurajarea dezbaterilor și a evaluării orale acolo unde materia permite

– dispunerea către toți elevii care au nevoie de dispozitive IT prin mobilizarea comunității (donații, chete etc), deși Guvernul își permite să facă asta, era de fapt o promisiune electorală de care ar trebui să se țină #digitalizaminvatamantul

– pentru anii de studiu care susțin în 2022 Evaluări Naționale sau Bacalaureat și anul acesta sunt în clasa a III-A, a VII-a și a XI-a, multă inistență pe fixarea noțiunilor predate la materiile-cheie (matematică și limba și literatura română și materia la alegere pentru cei cu Bacalaureat).

CLASA PREGĂTITOARE, pentru că aici e buba cea mai mare…

  • să se permită, cu măsuri de protecție și distanțare socială, o mică deschidere de an școlar în aer liber pentru CLASA PREGĂTITOARE exclusiv, în așa fel încât elevii boboci, dar și părinții, să își cunoască învățătorul de la clasă și să stabilească împreună condițiile pentru întâlnirile online.

*De menționat că acest concept de Clasă Pregătitoare a fost creat ca un an intermediar de pregătire a preșcolarilor pentru Clasa I, prin urmare ar fi binevenită punerea accentului pe orele de Dezvoltare Personală, pe creativitate, elevii pot fi provocați zilnic la activități de creație prin pictură, muzică etc. *

De asemenea, în clasa pregătitoare se învață semnele grafice, care ajută ulterior în clasa I la învățarea literelor, prin urmare se poate opta pentru șabloane și fișe de lucru care să fie distribuite la începutul anului școlar și pe care părinții alături de copilași și de profesori să le parcurgă împreună de-alungul semestrului I. Pentru acest an de studiu este puțin complicat să găsești o variantă perfectă fiindcă e început de drum.

Pentru semestrul II sperăm că vom scăpa într-un final de virus, dacă nu, se impun aceleași reguli cu mențiunea că vremea prielnică ne oferă un alt avantaj de distanțare socială și anume orele în aer liber.
Dacă totuși COVID-19 nu va mai exista printre noi și nu va mai reprezenta o amenințare, orele pot reveni la normal pentru toți anii de studiu.

* Material de Andrei Vătășescu Predi, membru PLUS (Generația PLUS)

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Jurnal de Gütersloh

Publicat

pe

1 iulie 2020, Berlin – Germania, ora 04:25. Am urcat în trenul care mă va duce în zona fierbinte asociată focarelor de COVID-19. Sunt nedormit și compensez cu cofeină. Au trecut opt ore de la apelul de mobilizare, ceasuri în care am încercat să mă concentrez pe riscurile misiunii. Dar îndoielile dispar când mă gândesc la românii afectați de COVID-19 în landul NRW, pentru care mă aflu în acest tren.

Nici nu vreau să mă gândesc prin ce trec. Frica, neliniștea, panica au ajuns să facă parte din rutina lor zilnică. Vreau să mă implic și să-i ajut pe acești oameni, așa cum pot eu. Voi susține autoritățile, traducând pentru conaționalii noștri, cărora sper să le aduc un dram de speranță și încredere. Vreau să simtă că pentru mine ei nu sunt doar diaspora uitată de România. Vreau să le arăt că mie îmi pasă. Îmi voi face datoria umană și profesională și sper să am succes.

Ora 7.09: Cobor din tren în ploaia măruntă care acoperă cerul, pe străzi e pustiu. Recapitulez mental sfaturile primite de la cei care lucrează cu persoane infectate cu COVID-19, să respect procedurile cu echipamentul de protecție, să păstrez distanța și să mă dezinfectez foarte atent după fiecare intervenție.

Mă întâlnesc cu colega mea A., care a străbătut 250 de kilometri ca să ajute. Ajungem la centru, care este de fapt școala locală, transformată în comandament pentru echipele de intervenție din Gütersloh. Acolo forfotesc agitați polițiști, angajați ai primăriei, traducători. Sunt repartizat rapid într-o echipă formată din L, un tânăr din administrația locală și D, un traducător de poloneză. Sarcina zilei este să împărțim adeverințe celor care au voie să părăsească carantina. Primim lista de adrese la care trebuie să mergem și suntem însoțiți de un echipaj de poliție. Mergem în „depozit”, de unde ne luăm materialele de protecție și pornim la drum.

Ajungem la prima locație și agreez cu teamleader-ul meu, reprezentantul primăriei, să înmânez eu adeverința, să răspund la întrebări, apoi să mergem mai departe. Ne deschide ușa doamna M., soția celui pe care îl căutăm, este surprinsă să ne vadă deoarce a mai primit două vizite în această săptămână de la angajați ai primăriei și ne întreabă de ce am venit. Vorbește la telefon cu soțul ei și îi transmite vestea că pentru el carantina a încetat. Ne luăm la revedere, dar doamna M. iese pe terasă și începe să țipe la noi, vizibil supărată de vizitele repetate ale reprezentanților autorităților.

„De ce trebuie să veniți șase oameni să aduceți o foaie? Ce o să creadă vecinii, că e focar de infecție la mine? E absurd ce faceți! Rușine să vă fie, rușine statului german pentru că ne pune în astfel de situații. Nu vă gândiți și la noi? Vă bateți joc de români!”

Din păcate, nu este decizia noastră, iar supărarea doamnei M. nu am putut-o ameliora, am plecat astfel spre următoarea destinație.

Nu am avut timp să procesez pe moment, fiind concentrat pe sistemul de navigație care ne ghida la adresele din listă. Acum, la rece, înțeleg foarte bine ce a fost în sufletul doamnei și al celorlalți români întâlniți, pe care permanenta stigmatizare din partea vecinilor și autorităților i-a adus în pragul disperării. Nu se mai simt bineveniți în Germania. Chiar săptămâna trecută prim ministrul Landului NRW, Armin Laschet (CDU), declara că este vina românilor și a bulgarilor pentru creșterea alarmantă de infectare din zonă [1].

Pe parcursul zilei manifestările de indignare și întrebarea venită de la românii din Gütersloh s-au repetat: cum le pot explica că persoana X, care a fost infectată cu COVID-19 și între timp s-a vindecat, poate ieși din carantină, iar persoana Y, care este colegă de cameră cu X și al cărui test a fost mereu negativ, trebuie să rămână în carantină și nu poate încă să iasă afară. Nici reprezentantul primăriei nu a fost în măsură să răspundă la această întrebare, îndrumându-i ca procedură standard să apeleze hotline-ul cu operatori vorbitori de română. Despre hotline am aflat că este ocupat și supraaglomerat, că autoritățile nu au alte soluții și nici nu dau prea mari semne de interes. Am simțit revolta celor care au încercat ore întregi să ia legătura cu persoane capabile să le dea răspunsuri, pe care nu le primeau.

Un alt caz care mi-a rămas întipărit este cel al domnului N, căruia nu i-a fost prelungit contractul de muncă din cauza crizei COVID-19. El planificase să plece către orașul său natal din România pentru a depune actele de șomaj în 02.07.2020. Mi se pare absurd ca în România anului 2020 nu se rezolvă astfel de probleme online. Prin prelungirea carantinei, acestuia nu i-a mai fost permis să părăsească locuința, dar camera în care locuia era pusă la dispoziție de către angajatorul sau. Fără contract de chirie și fiind angajat printr-un intermediar, se temea că va fi dat afară și va rămâne pe străzi. Din păcate răspunsul pe care i l-a oferit angajatul primăriei a fost din nou același, sunați la hotline că vă ajută cineva de acolo. I-am oferit domnului N. datele de contact de la consulatul din Bonn și de la ambasada din Berlin în speranța că îl vor putea ajuta concret.

Un alt aspect pe care oamenii contactați nu l-au înțeles a fost lipsa izolării celor infectați cu COVID-19 de cei care au fost testați negativ. La o adresă locuiau împreună opt muncitori români, dintre care patru testați pozitiv. Celor sănătoși le era frică că se vor îmbolnăvi și nu înțelegeau de ce nu au fost izolați cei infectați. Ministrul sănătății și muncii din NRW, Karl-Josef Laumann (CDU) a făcut referiri la problemă într-un interviu acordat unui post de radio national [2], spunând că contractele de antrepriză ar trebui interzise în industria cărnii, astfel scăpând de intermediari. De asemenea acesta a afirmat că este necesară o reglementare în privința condițiilor de locuit ale muncitorilor, dată fiind situația multora dintre angajați. Pe lângă asta, trebuie permis și controlul sporadic al locuințelor, pentru a asigura respectarea normelor. Ministrul federal al muncii, Hubertus Heil, a anunțat că se lucrează la un proiect de lege [3] care să îmbunătățească situația muncitorilor transfrontalieri. Acest proiect ar intra în vigoare de la 01.01.2021, dacă este votat și aprobat în Parlamentul Federal. Chiar dacă este o veste bună pentru viitor, nu va putea schimba situația actuală a lucrătorilor.

La sfârșitul zilei ploioase am rămas cu multe semne de întrebare, uimit de incompetența/lipsa de informații din partea autorităților pentru cetățenii români. Acești cetățeni duc grija zilei de mâine, nu știu ce se întâmplă cu ei și nu înțeleg măsurile modificate de pe-o zi pe alta. Noi am fost instruiți să comunicăm oamenilor informația despre prelungirea  carantinei până pe 8 iulie, dar întorși la centru am aflat că autoritățile luaseră deja din noaptea precedentă decizia de a prelungi carantina pâna pe 17 iulie. Asta înseamnă că am fost dezinformați  și, la rândul nostru, am transmis informații eronate.

Am întâlnit familii tinere cu copii mici, dar și oameni trecuți de 50 de ani care au plecat din România pentru a căuta un trai mai bun în vest. Au plecat din cauza condițiilor economice și a lipsei unui sistem de sănătate de încredere, a posibilităților reduse din mediul rural. Au ajuns în Germania unde s-a dovedit însă că pentru ei viața nu avea să se schimbe prea mult în bine.  Prinși între interese ale marilor companii și firmelor intermediare de muncă, au ajuns să lucreze peste 200 de ore pe luna pe salarii mizere. Mai mult, despre ei s-a afirmat de către oameni importanți că ar câștiga chiar 3000 de Euro [4] (4), când de fapt lucrează și locuiesc în condiții aproape inumane pentru Clemens Tönnies, de la al cărui abator a pornit toată povestea.

Ziua de joi a fost mai liniștită. După un briefing ținut de coordonatoarea celulei de criză din Gütersloh, am pornit către oamenii cărora trebuia sa le transmitem informația că li s-a prelungit carantina până pe 17 iulie. Nu au mai existat acele adeverințe și ziua a fost lipsită de incidente. Românii întâlniți au fost foarte înțelegători și cooperanți. Singurul lucru de care s-au plâns a fost izolarea foarte strictă, fără a avea posibilitatea de a ieși câtuși de puțin afară, acest lucru afectându-le starea de spirit.

Concluzie:

Diaspora a fost tot timpul un subiect dezbătut pe larg în România. Președintele Iohannis și actualii guvernanți s-au bucurat de o largă susținere la alegeri din partea românilor din diaspora [5](5). Doar în landul NRW au votat aproximativ 22000 de alegători, dintre care 3800 în Gütersloh. Politicienii români au încercat constant să câștige încrederea diasporei, de la discursuri frumoase, la planuri de acțiune niciodată puse în aplicare și promisiuni neîndeplinite. Promisiunea actualei clase politice a fost despre a face tot posibilul să aducă românii înapoi acasă, oferindu-le condițiile pentru a se întoarce și/sau pentru a nu mai fi nevoiți să plece. Realitatea ne arată că, de la începutul crizei, politicienii au blamat diaspora, în tentativa de a deturna atenția de la propria incapacitate de gestionare a pandemiei. Iar românii care nici măcar nu puteau să se întoarcă în țară, fiind în carantină în diverse țări, nici nu mai existau pentru guvernanți, reprezentau doar niște statistici.

Singura propunere pentru a proteja drepturile muncitorilor transfrontalieri a venit din partea grupului Renew Europe, prin rezoluția [6] adoptată ca urmare a diligențelor depuse de Dacian Cioloș și Dragoș Pîslaru.

* Material de Adrian Vlad Andreescu, PLUS D2 Germania-Austria

[1]https://www.welt.de/politik/deutschland/article209780723/Corona-bei-Toennies-Laschet-spricht-von-eingereisten-Rumaenen-und-Bulgaren.html

[2]https://www.deutschlandfunk.de/corona-ausbruch-in-nrw-schlachtbetrieb-laumann-fordert.694.de.html?dram:article_id=478854

[3]https://www.deutschlandfunk.de/corona-ausbruch-in-nrw-schlachtbetrieb-laumann-fordert.694.de.html?dram:article_id=478854

[4]https://www.tolo.ro/2020/06/27/tiriac-arata-statele-de-plata-anonimizate-din-abatorul-cu-1-000-de-romani-infectati-romanii-castiga-si-3-000-de-euro-pe-luna-nu-asa-arata-sclavagismul/

[5]https://prezenta.bec.ro/prezidentiale24112019/abroad-precincts

[6]https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2020-0176_RO.html

 

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite