Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

USR și PLUS s-au născut din nevoia de a avea politicieni după chipul și asemănarea noastră

Publicat

pe data de

Credit Foto Rareș Helici
Foto Rareș Helici

Îmi aduc foarte bine aminte pasiunea cu care am trăit prezidențialele din ’96. Era prima dată când votam, abia împlinisem 18 ani – și așteptasem de câțiva ani să pot face asta; Ion Iliescu era de câțiva ani pentru mine semnul răului în politica noastră, marker-ul bolii politice care ne măcina – așa încât trepidam de nerăbdare să pot să votez împotriva lui, să pot încerca să fiu un anticorp la maladia asta care amenința să omoare definitiv tânărul nostru organism democratic.

Au trecut de atunci 23 de ani. Iar pasiunea cu care trăim acum prezidențialele nu diferă cu nimic de cea din ’96. Și, ar putea spune cei mai pesimiști dintre noi, nu s-a schimbat nimic – de vreme ce am fost la fel de măcinați în ultimii ani de o maladie care era cât pe ce să ucidă organismul democratic al României. Însă adevărul e că, dimpotrivă, totul s-a schimbat. Fiindcă, pentru prima dată în istoria noastră, am reușit să generăm din stradă partide după chipul și asemănarea noastră, a filo-europenilor pentru care destinul României e sinonim cu destinul Europei.

Pentru noi, cei care am petrecut o bună parte din ultimii ani în stradă, destinul României stă sau cade odată cu destinul Europei. Viitorul nostru va fi european – sau nu va fi deloc. Altă cale nu e. Și de asta ne-am pus viețile la bătaie pentru România europeană. Au apărut, iată, două partide ieșite din stradă (adică din noi înșine) pentru care destinul României e – de asemenea – cel european. Atât USR, cât și PLUS din asta s-au născut: din nevoia noastră disperată de a fi siguri că avem politicieni după chipul și asemănarea noastră, care să ne conducă acolo unde există singurul nostru destin posibil: în Europa.

Prin tot ce a făcut până acum, Alianța USR-PLUS s-a achitat impecabil de ceea ce le-am cerut: fiecare gest politic major al lor a însemnat o apropiere și mai decisivă de Europa. De la campania Fără Penali până la construcția Renew Europe și apoi până la candidatura lui Dan Barna, toată gesticulația lor politică a fost filo-europeană. Și, pe cât se poate omenește prevedea, sunt convins că așa va rămâne.

Era de necrezut până acum doi ani să ne imaginăm o finală prezidențială fără PSD. Era pur și simplu inconceptibil să ne imaginăm o România în care PSD, răul cel mare al politicii noastre din ultimele trei decenii, să nu mai aibă nici măcar forța să propulseze propriul candidat în finală.

O finală prezidențială fără PSD ar fi semnul cel mai clar al faptului că am învins boala. Că răul dă înapoi. Și că sănătatea noastră se întărește tot mai decisiv. Așa aș citi eu o finală Barna-Iohannis: ca pe semnul decisiv al însănătoșirii României. Indiferent care dintre cei doi candidați ar câștiga, vom fi pe mâini filo-europene – deci bune. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată în România postcomunistă: să avem de ales dintre doi candidați filo-europeni. E cel mai bun lucru care ni s-ar putea întâmpla.

Iar cel mai rău lucru care ni s-ar putea întâmpla ar fi ca Alianța USR-PLUS, pe de o parte, și PNL, pe de alta, să înțeleagă o astfel de finală prezidențială ca pe o dușmănie de neîmpăcat. Ca electoratele lor să se radicalizeze, detestându-se fără putință de împăcare. Și ca leadership-ul celor două partide să preia această tensiune – și să anihileze singura construcție politică prin care modernizarea europeană a României este posibilă: alianța între PLUS, USR și PNL.

Nici una dintre cele două construcții politice nu poate guverna fără cealaltă. Nici una nu își poate pune în practică programul filo-european fără cealaltă. Numai împreună pot construi o Alianță pentru Europa. Și e nevoie vitală ca ambele partide să înțeleagă această competiție prezidențială nu ca pe o dușmănie – ci ca pe o cursă comună înspre Europa.  Spre care ne pot duce numai împreună.

Înspre Europa, așadar!

Editorial de Radu Vancu, unul dintre liderii și inițiatorii mișcării „Vă Vedem din Sibiu”

Citește în continuare
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Dorina Roman

    29 Octombrie 2019 at 7:19 pm

    Asta doresc👝👝👝👝si am dorit dupa Dec.1989 !!
    Votez Dan Barna Presedinte 🇹🇩

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Constanța, anul 2020. „Nu trebuie reinventată roata, trebuie doar să ne implicăm“

Publicat

pe

Respirăm un aer din ce în ce mai toxic. Delăsarea autorităților publice locale și neimplicarea noastră efectivă lasă deja urme adânci… Despre moștenirea pe care le-o vom lasă copiilor noștri, ce să mai zic?

Ne-am obișnuit să ne plângem și să așteptăm ajutor din altă parte, să dăm vină pe alții și să criticăm, să arătăm cu degetul, dar să nu facem nimic concret. Este un tipar rușinos din care noi, constănțenii, ar trebui să încercăm să ieșim. Știu că-i greu, dar totul începe de la mine și de la tine – deci să nu uităm că noi suntem responsabili pentru condițiile în care trăim.

Mă întristează profund declinul Constanței, cândva al doilea mare oraș al țării, acum are un aer ponosit. Trăim într-un oraș gri, cenușiu, trist și murdar, căruia noi, prin implicare, prin muncă, prin promovarea bunei-cuviințe, prin cultivarea artei și a frumosului, îi putem reda strălucirea de odinioară.

Constanța, în momentul de față, este un oraș cu multe provocări tocmai prin multitudinea de probleme cu care se confruntă. În loc să ne arătăm dezamăgirea, propun să venim toți cu idei care să ducă la revitalizarea orașului. Nu trebuie reinventată roata, trebuie doar să ne implicăm.

Una dintre problemele Constanței este imaginea dezolantă a ghenelor de gunoi. Pe lângă aspectul inestetic, ghenele sunt surse de poluare, pot deveni focare de infecție, iar mirosurile degajate creează un disconfort olfactiv, indiferent de anotimp. Din fericire, alternative există și sunt deja folosite în alte orașe ale României.

Rampele actuale de colectare selectivă a deșeurilor în Constanța arată așa:

O soluție propusă de PLUS este reprezentată de instalarea de platforme subterane de colectare selectivă a deșeurilor.

Cum funcționează acestea? Pe scurt, platformele subterane de colectare a deșeurilor dispun de 4 coșuri de inserție din inox, aflate la suprafață, în care se aruncă gunoiul, selectiv, iar pubelele/containerele de gunoi sunt poziționate în subteran. Containerele ies la suprafață prin intermediul unui sistem hidraulic doar în momentul în care mașina de gunoi vine să le golească, după care se întorc acolo unde le este locul, adică în subteran, ferite privirii, dar și accesului insectelor și rozătoarelor.

AVANTAJELE sunt evidente:

– Un risc de vandalizare mult mai scăzut

– Eliminarea din discuție a containerelor cu capac – costuri reduse

– Organizare net superioară

– Durată extinsă de viață

– Eliminarea operațiunilor de deratizare

 

Așa arată o platformă de colectare selectivă a deșeurilor. Sistemul este automatizat, pubelele fiind scoase la suprafață doar când vine autospeciala de gunoi.

 

BENEFICIILE unei astfel de soluții sunt numeroase:

  1. Un cartier/oraș mult mai curat.
  2. Reducerea impactului asupra sănătății publice.
  3. Aspect mult mai plăcut.
  4. Eliminarea mirosurilor neplăcute.
  5. Acces cu card – eliminarea accesului uman nedorit – siguranță sporită în rândul comunitățîi.
  6. Animalele/rozătoarele/insectele dispar din ecuație.
  7. Reducerea amprentei la sol – ocupă un loc mult mai mic decât containerele tradiționale – Un loc de parcare în plus este mereu binevenit.

În prezent (2020) România reciclează doar 14% din deșeuri, deci nu se întrevede o îmbunătățire substanțială a situației, deși din 1 iulie 2019 a devenit obligatorie colectarea selectivă a deșeurilor pe 4 fracții:

  • plastic/metal
  • hârtie/carton
  • sticlă
  • deșeuri reziduale/amestecate/menajere

Prin colectarea selectivă păstrăm sănătatea mediului și contribuim la o eficiență sporită de utilizare a resurselor. Tot ceea ce facem azi este pentru sănătatea noastră de mâine!

* Material de Leila Roșu, membru PLUS Constanța și candidat pentru Consiliul Județean Constanța

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Măsuri pentru sportul românesc pentru și dincolo de criză

Publicat

pe

FOTO Getty

În plină criză COVID-19, sportul este oprit în România, ca pe mai întreaga planetă, împreună cu toate efectele sale benefice asupra societății și economiei românești, atât cât erau ele[1]. Dincolo de gestionarea crizei de către părțile responsabile, autorități publice, respectiv mișcarea sportivă, știm că este necesară repornirea activității în condiții de maximă siguranță igienico-sanitară. În același timp, pe termen mediu-lung, COVID-19 nu a oprit nevoia de reformă a sportului românesc, ea trebuie vizată în continuare.

Dar înainte de a discuta măsuri și direcții de acțiune, trebuie să privim cum arătăm în plină criză și cine/ce anume din sportul românesc este mai vulnerabil.

Care sport este expus la criză?

Din cauza COVID-19, în zona de risc cea mai ridicată sunt entitățile amatoare care se finanțau în mare măsură din surse private, precum și furnizorii de servicii sportive. Pentru ei, 2020 este relativ compromis având în vedere că activitatea sportivă are șanse mici să se reia deplin pentru toate sporturile mai devreme de sfârșitul anului. Mai mult, în 2021 companiile nu vor mai avea aceeași capacitate de sponsorizare, iar veniturile disponibile ale cotizanților/plătitorilor de servicii sportive vor fi și ele mai reduse.

Într-o zonă mai ferită este sportul profesionist, care se finanțează în principal din comercializarea drepturilor de televizare. În România acesta se rezumă în mare parte la fotbalul de primă ligă, care aparent deja și-a primit banii din drepturile de televizare pentru sezonul 2019-2020. După modelul altor ligi din Vest, acesta va putea să își reia activitatea în așa manieră încât să fie permisă televizarea meciurilor (fără spectatori și cu sportivi aflați în izolare/cantonament permanent). Veniturile acestor cluburi vor fi cu siguranță mai mici, dar majoritatea ar trebui să aibă resurse să rămână pe scena sportivă. Desigur, o variabilă care poate influența decisiv viața cluburilor este situația lor economică cu puțin înainte de criză.

Cel mai interesant de văzut va fi evoluția cluburilor de drept public, care formează trunchiul sportului românesc atât la nivel profesionist, cât și amator, dar care depind de bugete locale și/sau ministeriale. Este interesant pentru că deși departe de potențial, aici regăsim sportul care vine cu cele mai mari beneficii pentru România în materie de promovare a sănătății, dar și de ordin social. Trebuie precizat că aceste beneficii nu apar datorită acestei forme de organizare (cluburi sportive instituții publice), ci doar pentru că pur și simplu sunt cele mai numeroase.

Practic, aici sunt concentrați cei mai mulți din sportivii la nivel de copii, juniori precum și de seniori din toate eșaloanele. Ele sunt cluburile care reprezintă comunități locale și adună în rândul lor pe o parte din cetățenii doritori de mișcare. În principiu, acestea au deja finanțare cel puțin până în august-septembrie. Și chiar dacă sunt șanse ca ele să fie afectate de rectificări bugetare în cadrul primăriilor și ministerelor, statutul de organizație de drept public le ferește în bună parte de riscul desființării, mai ales acum în 2020, an electoral.

Pe de altă parte, veniturile tuturor sportivilor estimăm că vor fi mai reduse, pe când cei al căror contract ar urma să expire cândva în perioada în care activitatea sportivă ar fi sistată, probabil vor rămâne fără loc de muncă sau au rămas deja. În cluburile de drept public, din pricina ”amenințării” Curții de Conturi, probabil vor trebui să intre în șomaj tehnic, un posibil argument al Curții fiind că banul public nu mai poate fi cheltuit în aceeași manieră pentru o activitate oprită, fie și parțial. În alte situații, cluburile vor dori să facă economii, urmând să își completeze la loc loturile îndată ce va apărea un calendar precis de reluare a competițiilor și va putea fi făcută o estimare a veniturilor și cheltuielilor pentru restul sezonului actual sau al următorului.

Direcții de relansare și unde vrem să revenim?

Realitatea este că actuala criză nu schimbă pe termen mediu-lung substanțial modelul de funcționare al sportului românesc. Faptul că la noi sportul este organizat în bună măsură în instituții publice îl face mai puțin vulnerabil la șocul crizei. Asta se întâmplă pentru că cu foarte puține excepții sportul românesc nu funcționează într-o logică comercială spre deosebire de cel din mai tot restul UE, care vinde bilete, echipamente sportive imprimate cu sigla clubului sau drepturi de organizare de evenimente sportive (majore sau nu). Deci când vom reveni, o vom face foarte probabil nu existențial afectați de criză, însă pe  aceleași baze, unde înregistrăm printre cele mai joase participări în sport din UE[2], rezultate sportive nemulțumitoare și o puternică dependență de finanțări publice.

 

În acest context, PLUS propune Guvernului următoarele măsuri pentru sprijinirea sportului românesc:

Măsuri pe termen scurt

  • Prezentarea etapelor de relaxare a restricțiilor pentru tot sportul românesc: profesionist/amator, seniori/juniori/copii, sporturi de echipă/individuale. Chiar dacă un calendar precis este dificil de estimat, nu este și cazul descrierii etapelor de relaxare, indiferent când vor fi acestea agreate la nivel guvernamental. Mai multă predictibilitate va înlesni o mai bună pregătire a mișcării sportive pentru revenire;
  • În baza recomandărilor generale ale Guvernului, adresarea de solicitări către federațiile naționale pentru prezentarea precisă de către acestea a manierei de desfășurare a activităților sportive (antrenamente și competiții) pentru fiecare din etapele de relaxare susmenționate;
  • Redactarea metodologiei de finanțare a federațiilor sportive naționale pentru 2021, după un amplu proces de consultare a federațiilor început cât mai curând, pentru a ține cont de particularitățile pregătirii sportive în contextul riscurilor legate de COVID-19;
  • În vederea evitării șomajului, folosirea resursei umane inactive din cluburile sportive aflate în subordinea administrației publice centrale pentru activități de impulsionare a mișcării și pregătirii fizice destinate persoanelor cu mobilitate redusă din cauza pandemiei (ex: exerciții de gimnastică gratuite conduse în parcuri/aer liber pentru persoane vârstnice, în intervale orare precise și cu respectarea condițiilor de distanțare socială).

 

Măsuri pe termen mediu

  • În 2021, organizarea de concursuri de proiecte locale prin Direcțiile Județene de Sport și Tineret pentru sportul asociativ amator, care va suferi cel mai mult din cauza reducerii bugetelor locale și a capacității mediului privat de a sponsoriza sportul. Proiectele pot viza atât susținerea activității sportive obișnuite a cluburilor, cât și îmbunătățirea sustenabilității lor financiare pe termen mediu-lung;
  • Menținerea pe cât posibil a aceluiași nivel de finanțare de la bugetul de stat pentru cluburile din subordinea administrației publice centrale (ale MTS, ale M. Educației, Steaua, Dinamo, Rapid), pentru a nu periclita pregătirea pentru (calificarea la) Olimpiada de la Tokyo;
  • Stimularea implicării federațiilor naționale în activități de dezvoltare sau de sprijinire a bazei piramidei propriei ramuri sportive, prin intermediul contractului anual de finanțare al MTS, inclusiv cu banii rămași nefolosiți în 2020 din cauza crizei COVID-19;
  • Includerea infrastructurii sportive (în special a celei de mici dimensiuni) în viitoarele programe de investiții pentru repornirea economiei naționale.

 

Măsuri pe termen lung à reforma profundă a sportului românesc

  • Inițierea tranziției către sportul asociativ pentru o implicare mai puternică a comunității în sportul local;
  • Întărirea guvernanței mișcării sportive, condiție esențială pentru promovarea integrității și apoi a finanțării sale din surse publice;
  • Susținerea inițiativelor sportului amator local, inclusiv prin lărgirea accesului la sport și către alte categorii demografice (ex.: sport feminin, persoane cu dizabilități, persoane peste 35 de ani);
  • Reforma orei de educație fizică și stimularea sportului în școli prin finanțarea adecvată a principalelor competiții sportive școlare (ex.: Olimpiada Gimnaziilor și Olimpiada Națională a Sportului Școlar);
  • Promovarea sportului profesionist într-o logică comercială și stimularea carierei de sportiv profesionist prin crearea unui cadru specific de facilități pentru sportivi și cluburi în domeniul educațional, fiscal și al muncii (ex.: dublă carieră, reconversie profesională după încetarea carierei de sportiv, simplificarea implementării contractului de activitate sportivă etc).

Prin prezentul material ne propunem să aducem în discuție funcționarea sistemului sportiv românesc în contextul prezentei crize și totodată să înaintăm o serie de măsuri pentru a îi ameliora efectele. Subliniem totodată inițierea reformei sistemului sportiv românesc, unde poziția PLUS este că ea trebuie abordată cu aceeași energie de către factorii de decizie precum este și actuala criză.

[1]  De exemplu, sportul contribuie în România la formarea a 1.04% din PIB-ul național (față de media UE-28 de 2.12%), respectiv cu 100.200 de locuri de muncă  – Comisia Europeană, (2018) Study on the Economic Impact of Sport through Sport Satellite Accounts.

[2] 63% din populația României nu practică nicio formă de sport sau nu face mișcare, față de media UE de 46% (2018, Eurobarometrul Special 472 pentru Sport și activitate fizică, Comisia Europeană, 2018), respectiv românii participă la evenimente sportive în direct în proporție de 29.6% față de media UE de 67.3% (Eurostat, 2015).

* Material de Grupul de lucru Sport din cadrul CNPP

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Viața după pandemie. Ce ar trebui să facem altfel

Publicat

pe

Odată cu ridicarea stării de urgenţă putem trage primele concluzii preliminare despre unul dintre cele mai tensionate momente ale ultimilor 30 de ani: pandemia de COVID-19. Brutal şi fără prea mult avertisment, ne-am văzut toţi, indiferent de origini, posibilităţi financiare şi educaţie, la fel de vulnerabili în faţa unei situaţii complet nemaiîntâlnite de peste 100 de ani.

Reacţiile au fost fără precedent şi au variat de la resemnare la furie, de la acceptare la negare completă sau de la cooperare cu autorităţile prin voluntariat până la revoltă deschisă. Mai presus de orice, acest eveniment global a scos la iveală un teren deosebit de fertil pentru un alt tip de pandemie, cea a pseudoștiinței, dezinformării şi fake news-ului. Vedem cum internetul, devenit peste noapte adăpost comun, s-a transformat într-un veritabil laborator unde sunt însămânţate, cultivate si vectorizate informaţii menite să creeze disensiune în rândul populaţiei. Cum am ajuns aici?

Nu e un secret că România este pe podium la capitolul igienă precară, automedicaţie, boli cu transmitere sexuală, tuberculoză, sarcini la adolescente. S-au făcut şi se fac suficiente statistici în această privinţă şi lucrurile nu s-au îmbunătăţit între timp. Dacă românul de rând tratează cu indiferenţă boli precum obezitatea, diabetul sau cancerul care omoară anual zeci de mii de oameni, de ce s-ar impacienta pentru un virus care a omorât puţin peste 1.000 de oameni în ţară? E greu să găşesti vinovatul pentru această problemă, dar o cauză majoră este lipsa aproape completă a predării în şcoli a unor informaţii medicale de bază. Ieșim pe porţile unităţilor de învăţământ știind taxonomia euglenei verzi, numărul de mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare și cum să rezolvi o integrală, dar habar n-avem despre informaţii care ne-ar putea salva viaţa. Cred că nu e un moment mai bun pentru Ministerul Educației ca cel de acum să evalueze și să introducă cât mai repede câteva noțiuni de educație medicală de bază în curiculă, preferabil începând de anul acesta, dacă nu, cel mai târziu din toamnă.

Lista este foarte lungă, dar am enumerat zece dintre cele mai importante:

  • Că poți fi bolnav fără să ai simptome și că nu ești considerat vindecat dacă ți se ameliorează simptomele. Că dacă o boală nu doare sau nu te deranjează nu înseamnă că nu te afectează;
  • Că igiena nu e doar pentru a fi acceptat mai ușor în societate, ci este importantă pentru propria sănătate;
  • Când este recomandat să mergi în urgență și când este recomandat să te adresezi unui medic de familie;
  • Cum să recunoști semnele și simptomele unei urgenţe comune și cum să procedezi în situația respectivă;
  • Că antibioticele se iau doar cu rețetă și la indicația medicului și că Augmentinul nu este panaceu universal;
  • Că utilitatea vaccinurilor a fost dovedită de sute și mii de studii clinice și că atunci când ai nelămuriri legate de un anumit produs e bine să îți iei informațiile de la cineva cu pregătire din domeniu;
  • Că este mult mai ieftin și pentru tine și pentru stat să previi o boală decât să o tratezi, că medicii și analizele nu sunt inamicul tău și controalele periodice nu sunt doar pentru cei bolnavi;
  • Că bolile cu transmitere sexuală nu sunt doar apanajul celor care practică cea mai veche meserie din lume şi că netratate pot duce la diferite comorbidităţi şi chiar reducerea speranţei de viaţă;
  • Că distanțarea socială nu e un moft sau o obligație de conjunctură și că ar trebui să fie ceva firesc să îi respecți cuiva spațiul personal.
  • Că boala nu e o stigmă și că poți să ai o condiție medicală și să trăiești o viață normală.

Momentan suntem într-o fază de relaxare accelerată şi peste câteva luni cei mai mulți români vor reveni la vechile obiceiuri. Doar un visător poate crede că un adult care nu a respectat niciodată o minimă distanţare socială, nu urmează măsuri de igienă elementare şi care nu a mers niciodată voluntar la un control medical va deveni brusc un cetăţean disciplinat. Dacă vrem să construim un viitor mai sigur, e important să întelegem un principiu de bază: e infinit mai simplu să educi pe cineva în tinerețe decât să forțezi pe cineva la bătrânețe.

 

* Material de Ștefan-Alexandru Artene, medic specialist oncolog, asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și membru în grupul de lucru al Comisiei Naționale de Politici și Programe

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite