Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Una dintre cele 25 de ordonanțe încalcă flagrant Directiva 2009/81/CE privind achizițiile în domeniile apărării și securității, România riscând procedura de infringement

Publicat

pe data de

FOTO Dorin Constanda

În data de 4 februarie 2020, Guvernul Orban a emis OUG nr.23 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice.

Obiectul acestei ordonanțe a fost să modifice o altă ordonanță de urgență, respectiv OUG nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii.

De mentionat că OUG 114/2011 transpune la nivel național prevederile directivei 2009/81/CE privind achizițiile în domeniile apărării și securității.

Scopul modificărilor: derularea ascunsă a unor proceduri de achiziții pentru ceea ce ce guvernul spune că ar fi „infrastructuri informatice de interes național“. Astfel, Directiva nr. 2009/81/CE nu face referire la infrastructuri informatice critice de interes național, așa cum Ordonanța face referire în mod forțat, modificând OUG nr. 114/2011.

Concret, prin Ordonanță a fost eliminată din OUG 114/ 2011 sintagma „protecția infrastructurilor critice în sectoare de utilitate publică“ sintagmă care respecta prevederile Directivei.

În schimb, a fost introdusă sintagma „infrastructurilor critice, inclusiv infrastructurile informatice critice de interes național“, care este contrară prevederilor Directivei 2009/81/CE, pentru motivele arătate mai sus.

Care este miza acestei forțări de încălcare a unui act normativ european, de natură să declanșeze o procedură de infringement din partea Comisiei Europene, din moment ce abia acum, la opt ani de la intrarea în vigoare a OUG 114/ 2011, se descoperă că astfel de infrastructuri ar putea intra chipurile sub aplicarea acestei ordonanțe?

Și pentru care motiv, fără o consultare publică prealabilă obligatorie, conform Legii nr. 52/2003, și mai ales fără avizele necesare (CSM, CSAT și CL), așa cum au constatat cei de la Ministerul Justiției în observațiile formulate, aceste infrastructuri sunt adăugate în mod forțat sub domeniul OUG nr. 114/2011, deși, în mod evident, ele intră și trebuie să rămână sub incidența achizițiilor publice obișnuite și care sunt transparente?

Înainte de a pune în discuție gravitatea absenței avizului CSAT (gravitate de o mare amploare, întrucât a fost evitată aplicarea art. 4 lit. d) pct.1 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării), este vorba mai întâi de faptul că modificarea OUG nr. 114/2011 în acest sens nu are vreo justificare legală pentru extinderea forțată a domeniului de aplicare al directivei în discuție.

În acest sens, prevederile Ordonanței nu respectă nici prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care precizează clar că soluţiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea.

Directiva nu reglementează infrastructurile informatice ca fiind în categoria infrastructurilor critice în sectoare de utilitate publică, în condiţiile legii.

Astfel, înainte de această modificare, prevederile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 114/2011 precizau astfel: „(2) În domeniul specific al securității nonmilitare, prezenta ordonanță de urgență se aplică achizițiilor care au caracteristici similare cu cele ale achizițiilor din domeniul apărării și care prezintă un caracter la fel de sensibil. Aceste condiții pot fi îndeplinite în special în domeniile în care forțele militare și cele nonmilitare îndeplinesc aceleași misiuni și/sau în cazul în care obiectivul achizițiilor este de a proteja securitatea Uniunii Europene și/sau a statului român în interiorul ori în afara granițelor acestuia împotriva unor amenințări grave provenite de la entități nonmilitare și/sau neguvernamentale. Acest domeniu poate include, spre exemplu, protecția frontierelor, activități de poliție și misiuni de gestionare a crizelor, precum și protecția infrastructurilor critice în sectoare de utilitate publică, în condițiile legii“.

* Material de Simona Spătaru, președinte PLUS Sector 4, candidat din partea PLUS la Primăria Sector 4

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Cronica unui blocaj anunțat

Publicat

pe

Ștefan Artene

Sistemul medical românesc este complet paralizat în aceste zile. Deși oamenii continuă să se îmbolnăvească la fel ca înainte, aproape orice discuție care nu include coronavirus trece în plan secund.

Precum zăpada în fiecare iarnă, pandemia de coronavirus ne-a luat complet pe nepregătite în spitale și facultăți. În acest context, nu doar medicii din prima linie au de suferit, studenții și rezidenții fiind și ei prinși în această criză. Dacă pentru studenți a existat alternativa predării online, medicii rezidenți s-au văzut în imposibilitatea de a susține examenul de specialitate, intrând într-un purgatoriu birocratic, unde nu mai sunt nici rezidenți și nu pot deveni nici specialiști. În fața prospectului de a arunca în șomaj sute de medici, Ministerul Sănătății a hotărât printr-o ordonanță de urgență prelungirea duratei rezidențiatului acestora până la 31 octombrie. Deși reprezintă o soluție binevenită, este tot o soluție de avarie care nu poate să suplinească locul unui plan bine structurat care să anticipeze astfel de situații și să le rezolve înainte ca ele să devină crize.

Din nefericire, Guvernul nu pare să aibă un plan să preîntâmpine un alt potențial blocaj: examenul de rezidențiat. Dacă este să ne orientăm după predicțiile venite din partea specialiștilor, ne vom lovi de un nou val de îmbolnăviri de coronavirus în toamnă, în perioada în care mii de absolvenți vor susține examenul care le permite intrarea în rândul corpului medical. Într-un astfel de scenariu, riscăm să ne regăsim în situația ingrată de a bloca accesul a mii de potențiali doctori în sistem, în condițiile în care multe spitale sunt la ora actuală complet descoperite. O amânare până în 2021 a examenului de rezidențiat ar însemna un dezastru pe care cu certitudine nu ni-l permitem în situația actuală. Mai mult, vechile metehne ale sistemului, precum „plimbatul dosarului cu șină”, imposibilitatea de a plăti taxele de înscriere online, depunerea proiectelor și a tezelor exclusiv în format fizic au devenit adevărate bariere care fac imposibilă desfășurarea oricărui examen. Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul Educației, Universitățile de Medicină și Farmacie din România, Direcția de Sanate Publică și alți specialiști din domeniu trebuie să se pună urgent la masă și să găsească soluții pentru următoarele puncte:

  • reajustarea calendarelor sesiunilor de examinare, a examenelor de licență și a examenului de rezidențiat în funcție de predicțiile specialiștilor în domeniu în ceea ce privește un nou val de îmbolnăviri;
  • digitalizarea completă a înscrierilor;
  • analiza situației actuale din spitale și deblocarea urgentă a posturilor în zonele unde există un deficit sau unde se pot crea dezechilibre prin demisia/pensionarea unui medic;
  • regândirea cadrului legal care reglementează metodologia de organizare a examenelor și a repartiției atât pentru anul în curs, cât și pentru viitor.

Avem în spate experiența nefastă a anului 2019, când un vid birocratic a dus la blocarea organizării examenului de rezidențiat. Dacă lipsa unei singure semnături a reușit să destabilizeze grav sistemul, înseamnă că o pandemie îl va îngenunchea complet. Nu avem timp de pierdut și cred cu tărie că este momentul oportun pentru a preîntâmpina cu soluții concrete o criză care deja se prefigurează într-un viitor apropiat. PLUS își arată disponibilitatea de a contribui cu orice fel de resursă pentru a elabora un plan care să preîntâmpine un astfel de blocaj.

 

* Material de dr. Ștefan Artene – medic specialist Oncologie Medicală, asistent universitar la UMF Craiova și membru al grupului de lucru pentru sănătate al CNPP PLUS. 

 

Citește în continuare

Editoriale

Digitalizarea forțată

Publicat

pe

Unul dintre marile neajunsuri ale pandemiei COVID-19 este faptul că nu ne putem întâlni fizic. Asta a dus la o creștere semnificativă a activităților din mediul online, iar ulterior, pentru unii dintre noi, a însemnat să studiem soluții de comunicare la distanță.

Rezultatul nu este același ca la o întâlnire față în față, dar există unele avantaje cu siguranță:

· Cu cât numărul participanților crește cu atât este mai eficient să fie o întrevedere online decât una fizică;

· Distanța nu este o problemă, așa că deplasarea spre o sală de ședințe nu mai este o necesitate;

· Poți participa la ședință oriunde te-ai afla. Desigur, ai nevoie de conexiune la internet și de un telefon mobil care suportă utilizarea acestor aplicații.

· O parte din aplicații sunt gratuite în anumite limite.

Aceste aplicații, de comunicare, diferă din punct de vedere: al costului, al numărului de participanți, unele suportă conectarea echipamentului AV, funcții și integrare cu alte aplicații. Așa că, înainte să alegi soluția, aruncă o privire pe ce îți oferă fiecare soluție de comunicare.

Exemple de astfel de aplicații: Zoom, Google Hangouts Meet, Slack, Skype etc.

Comunicarea la distanță nu constă doar în soluții de comunicare audio sau video, ci și în alte soluții SaaS (Software as a Service) prin care membrii echipei pot colabora și departaja informația. Prin utilizarea acestor metode de lucru se reduce și încărcarea pe echipa de suport IT: hosting-ul, mentenanța și versionarea se face la dezvoltatorul de software.

Majoritatea aplicațiilor tradiționale se găsesc sub forma de servicii de tip SaaS, iar avantajele sunt:

· Automatizarea proceselor. Anumite activități realizate manual se pot realiza automat, ceea ce reduce riscul erorilor umane;

· Se lucrează de oriunde, aplicațiile sunt online;

· Aplicațiile sunt disponibile pe mai multe dispozitive, la birou, acasă sau chiar pe telefonul mobil;

· Pot lucra mai multe persoane în același timp pe același proces sau document;

· Mai sunt și alte beneficii care depind de specificul aplicației;

Exemple de astfel de aplicații: Microsoft Office 365, Google Suite etc. Aici, lista continuă cu o multitudine de astfel de servicii.

Această perioadă, în care stăm acasă, este momentul oportun să ne familiarizăm cu lucrul la distanță, și nu doar atât, dar să comunicăm cu familia, să găsim noi metode de a studia și chiar să ne ocupăm de activitățile de la serviciu. Pentru unii se schimbă modul în care își desfășurau activitatea până acum, o etapă de digitalizare forțată.

* Material de Cristian Irimiea, coordonator regional PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Cum (nu) putem solicita suspendarea ratelor bancare

Publicat

pe

𝐒𝐮𝐬𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞 – povestea ajutorului dat de Guvernul României sistemului bancar printr-un pachet de măsuri ce era destinat cetățenilor.

Aseară s-a publicat în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență nr. 37/2020 care permite suspendarea plății ratelor bancare pentru o perioadă de nouă luni. Era nevoie de o lege ancorată în principiul solidarității, o lege care să împartă just și echitabil riscurile și pierderile provocate de pandemia cu COVID 19, iar nu despre o lege prin care să fie create noi privilegii pentru sistemul bancar. Din comunicările transmise de către Guvern proiectul de OUG părea a fi unul bun, îndreptat și centrat pe nevoia cetățenilor, însă realitatea se prezintă din păcate diferit.

𝐏𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 ce merită spus este că această lege nu poate fi aplicată în acest moment pentru că nu au fost publicate normele metodologice la care face trimitere ordonanța. Cu toate acestea termenul maxim de 45 de zile până la care se pot transmite cererile de suspendare a ratelor a început să curgă, asta deși în acest moment nu pot fi adresate astfel de cereri.

𝐈𝐧 𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐢𝐥𝐞𝐚 𝐫𝐚𝐧𝐝 trebuie remarcat faptul că de această prevedere nu poate beneficia orice persoană. Cel care solicită suspendarea trebuie să dovedească faptul că veniturile i-au fost afectate direct sau indirect de situația gravă generată de pandemia de COVID 19. Modalitatea prin care se face această dovadă va fi reglementată prin Norme Metodologice. Cu alte cuvinte, Guvernul a evitat să tranșeze acest aspect acum și așteaptă reacții din partea societății civile.

Persoanele care înregistrează întârzieri la plată nu vor putea beneficia de prevederile acestei ordonanțe decât în măsura în care achită aceste restanțe anterior trimiterii solicitării de suspendare a plății ratelor. Cu alte cuvinte, cei care erau într-o situație financiară precară, anterior declarării stării de urgență, nu sunt ajutați să treacă cu bine peste această perioadă critică. Condiția ca aceștia să achite restanțele anterior solicitării de suspendare a ratelor este una imposibil de realizat în majoritatea covârșitoare a cazurilor.

𝐑𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐞𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 (de nevoi personale cum mai sunt acestea denumite) vor putea fi suspendate cu un sacrificiu consistent din partea clienților persoane fizice, anume majorarea consistentă a dobânzii și a capitalului. Dobânda ce curge pe perioada suspendării se va capitaliza (se va adăuga la valoarea creditului rămas în plată) și va fi purtătoare de dobânzi. Cu alte cuvinte, în cazul creditelor neipotecare, băncile își majorează volumul creditelor acordate, câștigând astfel dobânzi și comisioane suplimentare. Trebuie precizat faptul că aceste credite fără ipotecă sunt accesate în general de persoanele cu venituri reduse, care pentru cea mai mică investiție au nevoie de accesarea unui credit.

𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 (cele pentru care banca are o garanție asupra unui imobil) sunt avantajate pentru că în cazul lor dobânda acumulată pe perioada suspendării ratelor nu se va capitaliza și nu va fi purtătoare de dobândă. Această dobândă se transformă într-o creanță distinctă, ce va trebui achitată în 60 de luni.

De exemplu, aplicând această ordonanță în privința creditului meu ar rezulta următoarele, pentru cele 9 luni de suspendare, dobânda datorată ar fi de 9000 lei. Începând cu ianuarie 2020 aș achita ratele în cuantumul datorat în acest moment, la care se va adăuga plata eșalonată a celor 9000 lei pe o perioadă de maxim 60 de luni (dobânda este 0 pentru cei 9000 de lei). Ceea ce nu clarifică însă ordonanța, este legat de posibilitatea băncilor de a percepe comisioane (dobândă mascată) pentru suma datorată cu titlu de dobândă pe perioada de suspendare a plății ratelor.

Ordonanța 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐢𝐢 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐞 în favoarea băncilor pentru garantarea plății dobânzilor ce au curs pe perioada de suspendare a ratelor. Oare care este motivul pentru care a fost necesară acordarea acestor facilități sistemului bancar? Întrebarea este una îndreptățită din moment ce varianta la îndemână ar fi fost menținerea și extinderea garanțiilor preexistente și în privința dobânzii ce a curs pe perioada suspendării plății ratelor.

𝐂𝐨𝐧𝐜𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 este că din această procedură de suspendare a plății ratelor câștigul consistent va fi marcat de bănci, care vor încasa dobânzi pentru perioada în care ratele au fost suspendate. Un câștig moderat îl pot avea și cei care au credite ipotecare, însă cei mai mulți clienți, cei cu credite de nevoi personale, care au veniturile cele mai mici, vor primi doar o gură de oxigen în această perioadă și începând cu ianuarie 2021 vor achita ratele majorate, plătind dobândă la dobânda ce a curs pe perioada cât au fost suspendate ratele.

* Editorial de Alexandru Dimitriu, avocat, candidat din partea PLUS la Primăria Sector 5 

Citește în continuare

Cele mai citite