Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Turismul românesc, lăsat în derivă de autorități

Publicat

pe data de

Legile economiei se aplică, și acum, ca întotdeauna: unele nevoi dispar, în timp ce altele noi apar. Este un proces continuu care nu se oprește niciodată, iar flexibilitatea este mereu câștigătoare.

Uitându-ne la specificul acestei crize, vedem că acum cererea a fost oprită foțat si nu voluntar, ca în 2008. Totodată, după două luni de izolare, există o foame uriașă de mișcare și socializare, adică pentru sectorul HoReCa. Cu siguranță am fi asistat la o revenire în V dacă nu ar fi trebuit să continuăm măsurile de distanțare dupa ridicarea stării de urgență.

Dacă pentru restaurante și cafenele soluțiile sunt mai simple, ajutate de venirea verii, ceea ce permite deschiderea teraselor mai puțin propice răspândirii virusului, pentru turism este un vid total de soluții, dar și de suport din partea statului.

Hotelierii sunt într-un ping-pong între cererea evidentă din partea clienților și refuzul autorităților de a-i lăsa să-și reînceapă activitatea, fără însă a le asigura suportul necesar supraviețuirii în această perioadă sau un set clar de măsuri care trebuie respectate pentru a li se permite funcționarea în condițiile impuse de problema coronavirusului.

Deși este realmente problematic să faci turism în condițiile actuale până la găsirea vaccinului sau măcar a tratamentului, există totuși portițe de a continua să funcționeze, cel puțin pe anumite segmente turistice și cu un volum redus de clienți. O oportunitate pentru turismul românesc este faptul că anul acesta cu siguranță mult mai mulți români vor alege să-și petreacă în țară concediile.

Detaliile care trebuie clarificate sunt multe însă și trebuie să ne apucăm de treabă, deoarece statul nu pare să fi folosit perioada aceasta pentru un dialog complex cu actorii din domeniu, riscând să rateze complet sezonul turistic de vară, unicul pentru hotelierii de pe litoral, deși nu doar aceștia depind de celeritatea măsurilor autorităților, ci și stațiunile balneo-climaterice, precum și localități întregi cu profil turistic. Nu vom putea spera că Băile Herculane vor renaște dacă întârziem să propunem soluții viabile și eficiente.

De existența turistiștilor în aceste stațiuni depind funcțional și bugetele autorităților locale, afectarea mediului privat afectând grav și domeniul public.

Din păcate, pim-ministrul Ludovic Orban a văzut doar contribuția de 1,7% la PIB strict a unităților de cazare, neluând în calcul serviciile conexe, cum nu a analizat nici impactul turismului în economia locală, evoluția fluxurilor de numerar ale tuturor agenților economici din stațiunile turistice în funcție de sezon, un ecosistem complex și complet dependent de turism.

Nu ne rămâne decât să schimbăm regulile urmate până acum și să împingem de jos în sus soluțiile, cum vedem deja că fac patronate din HoReCa, exasperate de lipsa de soluții avansate până acum de guvernanți, în speranța că și alții se vor alătura acestui demers, îl vor completa, detalia, rafina, lăsând statului sarcina doar de a-l adopta, dacă nu a reușit/dorit să coordoneze acest demers.

În ceea ce privește măsurile de suport din partea statului, acesta ar fi trebuit deja să clarifice și să inițieze demersuri în următoarele direcții:

  • Crearea unui grup consultativ național mixt stat-privat, pentru dialog cu organismele internaționale din turism, în vederea schimbului de bune practici privind gestionarea crizei COVID-19, precum măsuri implementate de creștere a siguranței clientului pe perioada șederii în unitatea turistică. Marile lanțuri hoteliere internaționale au acces la experți de top în domeniul siguranței sanitare si vor genera cel mai rapid soluțiile cele mai bune. Rămâne doar să căpătăm acces la acest know-how și să-l diseminăm în rândurile tuturor operatorilor de turism.
  • Set clar de recomandări din partea Ministerului Sănătății privind noile norme sanitare de funcționare ce se impun în contextual COVID-19
  • Intermedierea negocierii cu banca de condiții speciale pentru antreprenorii din turism care au credite si care nu sunt lăsați acum să-și desfășoare activitatea, precum și opțiuni de înghețare, reducere a ratelor până la o perioadă de minimum nouă luni, când situația creată de coronavirus va fi mai limpede și vom ști exact la ce să ne așteptăm pe termen lung.
  • Soluții pentru angajații permanenți din turism, după data de 15 mai
  • Anularea taxelor și impozitelor pentru unitățile turistice pe perioada interdicției funcționării
  • Anularea chiriei pentru contractele cu administrația publică: plaje, terase, parcări, pe perioada interdicțiilor
  • Reducerea taxelor, impozitelor și chiriilor pentru contractele cu administrația publică, pentru toți operatorii turistici, până la finalul anului, atât ca formă de suport pentru perioada de nefuncționare forțată, cheltuielilor suplimentare pentru a corespunde noilor criterii de siguranță pentru clienți cât și pentru perioada de relansare a consumului, după ridicarea restricțiilor.

Identificarea noilor trenduri turistice este un exercițiu de imaginație, neexistând situații similare celei provocate de coronavirus în ultimii zeci de ani, de când turismul a devenit o industrie atât de importantă. Ele se bazează exclusiv pe nevoia de distanțare și igiena impuse de specificul crizei sanitare pe care o traversăm.

Degeaba intuim însă că turismul extern va fi mai puțin probabil anul acesta și că românii se vor orienta cu precădere către destinațiile interne, dacă operatorii turistici nu își pot desfășura activitatea și capitaliza măcar de pe urma acestui segment de clienți.

La mai bine de două luni de la declanșarea stării de urgență pe plan național si aproape patru luni pe plan global, turismul este tratat cu indiferență de decidenții noștri, riscând să se piardă tot ceea ce s-a câștigat în această industrie, care s-a dezvoltat mai mult în pofida statului decât a ajutorului acestuia.

Zilele acestea, România arată că încă nu a înțeles pe deplin potențialul turismului și cum acesta poate deveni o industrie principală, generatoare de locuri de muncă și bunăstare pentru cetățenii săi.

După cum s-a mai spus, o criză înseamnă și oportunități. Astfel, acum este un moment bun pentru unele concepte să câștige o mai mare cotă de piață și, dacă fac treabă bună, o vor păstra și după ce lucrurile vor reveni la normal. Este un moment bun și pentru noi să experimentăm altfel de turism și s-ar putea să fie în beneficiul nostru, descoperind activități și zone de interes pe care altfel, din comoditate, nu le-am fi explorat.

Dar, mai ales, este o șansă ca mulți români să descopere că turismul din România a crescut frumos în ultimii ani și să-i rămână fideli atunci când granițele se vor redeschide complet.

* Material de Alina Toarnă și Narcis Ciobotariu – cenzori PLUS Dolj

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Administrația PSD = #Nimic pentru bicicliști, #Nimic pentru Capitală!

Publicat

pe

Sursa: https://www.cyclehoop.com/product/shelters-canopies/container_cycle_hub/

Începând cu anul 2014 și până în primăvara lui 2019 nu s-a întâmplat #Nimic cu fondurile alocate pentru pistele de biciclete. Au trecut cinci ani de la inaugurarea primei piste din București, cea de pe Calea Victoriei. Cinci ani și doar 2.8 kilometri realizați. Și viitoarele planuri ale administrației conduse de Gabriela Firea sunt ridicole: Zona București – Ilfov va avea 250 de kilometri de piste pentru biciclete până în 2030.

Planul inițial din PMUD (Planul de mobilitate urbană durabilă) pentru 2016 – 2030 propunea realizarea a numeroase piste de biciclete – un bun început pentru dezvoltarea transportului alternativ.

Sursa: https://www.google.com/maps/d/u/0/viewer?mid=1tT0NlqSxuOC6lf75XMaMdW6prYo&ll=44.42906061476507%2C26.116347150000024&z=11

În mai 2014, Ministrul Mediului, alături de primarul Municipiului București, Sorin Oprescu, anunța investiții de 44,6 milioane de lei pentru 99 km de piste de biciclete în București. Pe 8 mai 2019, Guvernul PSD anunța din nou același program cu valoarea investiției de 44,5 milioane de lei, iar durata de execuție 6 luni. Lungimea pistelor promise era de 48 de kilometri. Același program de două ori. În schimb, costul kilometrului de pistă de bicicletă s-a dublat între timp.

Dacă în 2014 se puteau realiza 99 de kilometri de piste cu 44.6 milioane de lei,  în 2019 se mai puteau realiza doar 48 km de piste de biciclete. Un calcul simplu ne arată că de la 450.505 lei/km de pistă în 2014, am ajuns la 927.083 lei/km de pistă de bicicletă în 2019.

Acum, în 2020, suntem în așteptarea realizării unui proiect anunțat în 2018 ce cuprinde, din păcate, doar 4 trasee (aproximativ 47 km) ce vor lega pista deja existentă, din Calea Victoriei, de cele mai importante 4 puncte din București. Bugetul de 44,5 milioane de lei a fost alocat de către Guvern  și nu din fondurile Primăriei Capitalei. Acest nou proiect nu are nicio legătură cu Planul de mobilitate Durabilă pentru anii 2016 – 2030.

Lucrările se mișcă extrem de greu la doi ani de la discuțiile inițiale cu ONG-urile care au pus presiune pe administrație pentru realizarea pistelor de biciclete în București, iar amenajările sunt începute doar la primul dintre cele 4 trasee de mai jos; celelalte trasee se află în diferite stadii de pregătire.

Traseul 1 are două ramificații: Ramura 1:  Piaţa Victoriei – Bd. Aviatorilor – Bd. Beijing – str. Nicolae Caranfil – șos. Pipera; Ramura 2: Bd. Constantin Prezan – șos. Kiseleff – Piața Presei Libere.

Traseul 2: P-ța Victoriei – Bd. Iancu de Hunedoara – Șos. Ștefan cel Mare – Șos. Mihai Bravu.

Traseul 3: Calea Victoriei – Bd. Regina Elisabeta – Splaiul Independenței – Bd. Națiunile Unite (Pod Grozăvesti).

Traseul 4: Bd. Libertății – Piața Constituției – Bd. Unirii – Bd. Decebal – Bd. Basarabia – Stadionul Național.

Sursa: https://www.google.com/maps/d/u/0/viewer?mid=1tT0NlqSxuOC6lf75XMaMdW6prYo&ll=44.42906061476507%2C26.116347150000024&z=11

Din primăvara lui 2019 și până acum au fost realizați doar 2 km din investiția promisă pe Calea Victoriei. De doua luni, de la declanșarea stării de urgență, în Capitală traficul auto a fost aproape inexistent, deci au fost condiții ideale pentru a realizarea pistelor.
Am rămas, în schimb, cu promisiunile, deșarte, că vor fi realizate și restul pistelor…dar probabil vom avea doar șantiere deschise în săptămânile de campanie electorală!

Din nefericire, aceste trasee sunt insuficiente și au fost gândite mai mult ca zone de plimbare recreativă. Avem nevoie de un plan susținut pentru realizarea pistelor de biciclete, plan care să transforme cu adevărat mobilitatea urbană din București și care să conducă la renunțarea folosirii autoturismelor personale pe scară largă. În acest mod putem scădea poluarea masivă și putem opri procedurile de infringement demarate de Comisia Europeană. Datele actuale ne arată că, în Capitală, poluarea excesivă aproape s-a triplat în 2018 față de 2013.

Un exemplu de proiect propus este cel care presupune realizarea interconexiunilor între pistele de biciclete viitoare din Piața Victoriei. Este un concept deficitar, care nu face decât să arunce praf în ochii bucureștenilor: se propun cel puțin 4 opriri la diferitele semafoare în cazul tranzitării N-S sau viceversa! Aceste opriri la semafoare se realizează urcând și coborând bordurile (un factor de descurajare a folosirii bicicletei) pentru a accesa zona de transit a intersecției.  În cazul traversării E-V situația este mai gravă: nu există o adevărată interconectivitate.

Sursa: FB Consilier General Florin Grigorescu USR

Între timp, și-au făcut apariția și trotinetele electrice legale (cele care permit deplasarea cu o viteză de până 25 km/h), ca mijloc de transport alternativ. Inițial au fost lăsate în voia sorții, permițând deplasarea utilizatorilor “oriunde se putea” iar acest lucru a generat numeroase accidente pietonale, cu autovehiculele din trafic dar și a utilizatorilor trotinete. Cauza principală a acestor accidente: neatenția utilizatorilor sau căile de rulare improprii utilizate. Ulterior a fost interzisă utilizarea  lor pe trotuare sau alte zone în afara drumurilor publice dar din păcate măsura nu va  genera o siguranță mai mare la deplasarea în trafic. Ministerul de Interne a considerat periculoasă deplasarea trotinetelor în aceste condiții (vechi și noi). De aici decurge încă un motiv pentru realizarea urgentă a pistelor pentru biciclete și trotinete electrice legale.

Cu toții ne dorim folosirea în condiții de siguranță și confort a bicicletei!

Pentru acest lucru, viitoarea administrație din București trebuie să adopte urgent proiecte de dezvoltare a acestei infrastructuri de transport verde, alternativ.

Dar, pe lângă mult așteptatele piste de biciclete, trebuie să realizăm și parcări sigure pentru bicicletele personale. Din cauza îngrijorărilor legate de posibila dispariție/furt și a modului complicat de a transporta zilnic bicicleta în locuință (mai ales în apartamentele de bloc), oamenii sunt descurajați în folosirea frecventă a acestui mod de transport sănătos și prietenos cu mediul.

Asociațiile de locatari au nevoie să fie încurajate și sprijinite în identificarea unor soluții care să rezolve problema securității și a depozitării bicicletelor.

Unele dintre modelele din imaginile alăturate sunt optime în apropierea blocurilor de reședință, iar altele pot fi folosite în zonele aglomerate din oraș sau în apropierea rutelor de transport urban.

Sursa: https://www.cyclehoop.com/product/shelters-canopies/bikehangar/

Sursa: https://www.flickr.com/photos/viriyincy/8926971973/in/photostream/

Sursa: https://www.cyclehoop.com/product/shelters-canopies/mesh-shelter/

Din păcate, Primăria Bucureștiului își aduce aminte de pistele de biciclete, de soluții alternative de transport și de îmbunătățirea calității vieții doar în an electoral, doar ca promisiuni și sloganuri de campanie. Nu există niciun program sustenabil de eficientizare a mobilității urbane integrând aceste transformări profunde.

Avem nevoie de o altfel de administrație în București și de o altfel de guvernare a țării.  Avem nevoie de competență, nu de sloganuri și promisiuni. Avem nevoie de viziune, de profesionalism și de fapte.

 

Editorial de Nicorel Nicorescu, candidat PLUS la Consiliul General al Municipiului București

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Diaspora, consulii și ambasadorii pe timp de criză

Publicat

pe

Există puține meserii mai prestigioase decât cea de ambasador sau de consul. Să fii reprezentatul oficial al României față de un stat terț, să fii imaginea și vocea unei întregi țări este, într-adevăr, ceva deosebit.

Prin urmare, așteptările pe care trebuie să le avem de la acești reprezentanți sunt înalte. Nu vorbesc doar de competență sau de prestanță, ci de pasiunea și dedicarea cu care ei își îndeplinesc misiunea și cu care se asigură că nu doar interesele României, dar și ale românilor sunt respectate.

Iar asta, pentru că prezența în alte state membre a unui număr impresionat de români îi transformă pe mulți ambasadori și consuli în ceva nou, hibrid, față de funcția lor clasică. Când ai mai mulți români care trăiesc la Milano, Roma, Madrid sau Londra decât trăiesc în total în județe ca Tulcea, Alba sau Giurgiu, funcționarul public român din acele orașe devine responsabil pentru mult mai mult decât limitele evidente ale mandatului său, iar Articolul 4(1a) al legii 62/2019 devine cheie.

Este clar o situație excepțională. Un sfert din populația țării trăiește deja permanent sau călătorește și muncește anual în alte țări, în special state membre ale UE. Cantitatea de nevoi și de cereri, chiar și înainte de COVID-19, era extrem de mare, mult peste capacitățile numărului de consulate existente.

Coronavirusul a dat peste cap situația chiar și acolo unde exista totuși un echilibru. Zeci de mii sau poate sute de mii de români din diaspora și-au pierdut (deseori brusc) locurile de muncă. Pentru mulți dintre ei, jobul le oferea și cazare, deci șomajul a venit la pachet cu nevoia urgentă de a reveni în România, în mijlocul unei pandemii care blocase frontierele și aeroporturile.

La aceștia se adaugă toți cei care au necesitat asistență medicală de urgență din cauza COVID-19, turiștii blocați în diverse colțuri ale lumii și nenumăratele cazuri de familii în nevoie disperată de reuniune. Și deloc în ultimul rând, tristele momente când rudele au încercat, deseori fără succes, să repatrieze corpurile celor dragi, decedați de COVID-19.

Consulii și ambasadorii au devenit în aceste momente mai mult decât simpli reprezentanți. Unii, alături de numeroasele rețele civice românești din diaspora, au deveni adevărați salvatori de vieți. Este important să le mulțumim tuturor celor care, neobosiți, zi și noapte, au făcut tot posibilul să ajute. Care și-au petrecut timpul găsind soluții imposibile pentru muncitori care trăiau sub poduri, pentru studenți blocați în campusuri goale sau pentru turiști blocați pe insule îndepărtate.

Din păcate, ei sunt doar o parte a poveștii.

Nu pot avea cuvinte de laudă despre ambasadorul care mi s-a plâns că un român care tocmai petrecuse 19 ore într-un aeroport este certăreț și care a făcut tot posibilul să evite implicarea în rezolvarea cazului respectiv. Nici în cel care a pretins că nu există posibilități de a folosi fonduri UE pentru repatrierea românilor blocați în țări terțe, ceva ce s-a dovedit prompt a fi fals câteva ore mai târziu.

O problemă recurentă la mai multe misiuni ale României din părți îndepărtate ale lumii a fost și ciudata reticență de a lucra cu misiunile UE (ale Serviciului European de Acțiune Externă) sau cu alte ambasade din statele europene. Uniunea Europeană a oferit sprijin financiar pentru repatrierea a aproape 5.000 de cetățeni europeni blocați din cauza crizei, printre care și 52 de români. Dar către noi au venit mai multe cazuri de cetățeni români care fuseseră informați (greșit) de ambasade că prin UE nu există soluții. Ultimul din Vietnam, de exemplu. Nu știm dacă este vorba de excepții, dar nu este evident că în interiorul MAE au existat comunicări despre aceste facilități.

Declarațiile lui Dan Mihalache, ambasadorul României la Londra, deși scoase un pic din context (mai ales pentru că performanța celor din Marea Britanie este bună) sunt grăitoare pentru o anumită parte din personalul diplomatic român. Cu cariere selecte și studii intelectuale, i-am auzit și în trecut comentând că „este dizgrațios să am de-a face cu genul ăsta de oameni zi de zi” vorbind despre muncitori și șoferi veniți în căutarea unui trai mai bun pentru ei sau familiile lor.

Iar pe timp de COVID-19 nu numai că nu mai avem timp de niciun fel de elitism, dar nici nu putem să acceptăm oboseala acestor reprezentanți. Așa cum am spus la început, așteptările sunt mari pe bună dreptate.

Dacă avem studenți blocați în sudul Franței, iar consulii din regiune ne răspund agasat și dau informații incomplete, avem o problemă. Dacă consuli din Italia dau răspunsuri cu copy-paste (și apoi nimic altceva) la solicitări de informații, putem pune la îndoială dedicarea lor. Dacă avem exemple de personal consular dintr-o regiune a Spaniei dând informație excelentă unor români blocați, iar într-o situație similară în altă țară consulatul spune că nu există soluții, ceva este evident greșit în comunicările interne din MAE către personalul diplomatic.

Exemplele bune sunt de imitat. Cele proaste, de izolat și schimbat. Criza COVID-19 nu s-a sfârșit în totalitate, criza economică abia începe, iar diaspora românească nu se va reîntoarce brusc în țară. Iar consulii și ambasadorii trebuie să accepte că dincolo de orice prestigiu, rolul lor din aceste zile este unul unde nu încape oboseala sau lipsa de chef.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Programul Tomata. „Trebuie să dezvoltăm ceea ce a mers bine și să regândim ceea ce a mers prost“

Publicat

pe

În anul 2017, a luat naștere „Programul Tomata“, printr-o Hotărâre de Guvern – o nouă modalitate timidă de a susține micii producători din România. Dacă la început această măsură părea una populistă, care avea să atragă votanți de partea celor de la putere, în timp s-a dovedit că proiectul reprezintă un adevărat avantaj pentru producătorii români de tomate.

Creșterea numărului de beneficiari se observă cu ochiul liber, astfel că de la un număr inițial de 8.016 persoane în 2017 s-a ajuns la numărul-record de 25.704 în 2019. În cei trei ani de la demararea „Programului Tomata” au existat un total de 34.509 și 14.923 de proiecte beneficiare pentru Ciclul I, respectiv Ciclul II.

Sunt un beneficiar al acestui program încă din 2017, fiind deținătorul unei mici ferme de legume. Pentru că nu am reușit să obțin și alte subvenții din cauza modului în care producătorii mici sunt ignorați, criteriile de acordare a finanțărilor fiind ușor de îndeplinit doar de cei cu exploatații întinse, „Progamul Tomata” a fost singurul ajutor pe care l-am primit, până acum, de la stat. De fiecare dată am reușit să mă încadrez cu producerea și valorificarea tomatelor doar pentru Ciclul II, fiind în imposibilitatea de a respecta termenul-limită de valorificare de 15 iunie din Ciclul I.

La începutul anului 2020, Guvernul PNL adoptă o nouă Hotărâre de Guvern prin care „Ajutorul de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate” primește o altă formă. Printre principalele modificări aduse sunt:

– Subvenție de maximum 3.000 de euro față de anii trecuți, când aceasta era suma standard;

– Buget redus aproape la jumătate;

– Obligația producătorului de a produce 3.000 de kilograme în 1.000 de metri pătrați față de 2.000 de kilograme, în trecut;

– Eliminarea Ciclului II, adică imposibilitatea a unui număr de aproximativ 6.500 de persoane (dacă luăm în calcul datele obtinuțe în anul 2019) de a mai beneficia de acest program.

 

Domnule ministru Adrian Oros,

Zilele trecute ați acuzat public nenumărate ilegalitați și persoane care au obținut acest sprijin cu ajutorul unor cereri fictive. Totodată, ați apelat la mai multă responsabilitate, fapt pentru care simt nevoia să vă adresez următoarele, ca tânăr fermier:

  • Cum au putut fi obținute beneficii în urma unor cereri fictive? De ce nu se fac comisii de control în teren, așa cum prevede programul, și de ce se merge de la birou cu baremuri prost gândite? De ce nu ajutați adevăratul producător român? Din nefericire, piețele României sunt pline de oameni care, sub protecția certificatelor de producător, comercializează legume și fructe aduse din alte țări, denumindu-le românești.
  • De ce ați hotărât scoaterea Ciclului II din program? Roșiile românești sunt la fel de necesare și primăvara, și toamna. Faptul că nu țineți cont de diferențele de temperatură din regiunile României și de imposibilitatea multor producători de a produce și de a valorifica tomate la fel de repede ca producătorii din sud favorizați de o climă mai caldă denotă nepăsare.
  • De ce ați mărit obligația fermierului de a produce minimum 3.000 de kilograme față de 2.000 de kilograme, în trecut? Mereu ne lăudăm cu produsele românești, dar astfel de măsuri îi vor determina pe producători să se axeze doar pe cantitate și câștig, nu pe calitate. Nu de mult timp a apărut o statistică îngrijorătoare care ne demonstra cât de stropite sunt roșiile românești. Nu am vrea să se repete acest lucru, nu e așa?
  • De ce ați redus bugetul unui program care s-a dovedit a fi de succes? Ați fi avut posibilitatea de a-l dezvolta astfel încât toți producătorii să fie susținuti indiferent de ceea ce cultivă în spațiile protejate, cât timp se încadrează într-o anumită perioadă de timp. Chiar dacă această măsură este moștenită de la guvernarea anterioară, trebuie să înțelegem că un nou guvern nu înseamnă să uiți tot ce s-a întâmplat în trecut, ci dimpotrivă: trebuie dezvoltat ceea ce a mers bine și trebuie regândit ceea ce a mers prost.

Domnule ministru, data viitoare când mergeți acasă, în Cluj-Napoca, vă aștept și în județul Sălaj! Cu siguranță mă voi bucura să primesc o asemenea vizită și voi fi pregătit să vă prezint producția mea de tomate din acest an. Agricultura nu poate fi înțeleasă într-un birou, ci numai prin muncă!

* Material de Andrei Robert Vintilă, membru PLUS Bihor

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Editorialeacum 2 zile

Administrația PSD = #Nimic pentru bicicliști, #Nimic pentru Capitală!

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Digi24: Pentru agricultură, e important să putem susține financiar agricultorii, să își continue activitatea de înființare și de întreținere a culturilor

Știri Localeacum 3 zile

Redeschiderea Pieței Rahova din Sectorul 5 al Capitalei, o tragedie gata să se întâmple

Coronavirusacum 3 zile

Dacian Cioloș, scrisoare către Guvern: „Vă propun o serie de măsuri necesare pentru ca Guvernul să se angajeze ferm în susținerea artelor spectacolului și a cinematografiei românești”

Coronavirusacum 4 zile

Dacian Cioloș, la RFI: Din partea Guvernului a existat în mod clar o comunicare deficitară și, în multe cazuri, lipsită de empatie față de problemele oamenilor

Noutăți Generaleacum 4 zile

Daniela Ancuța Șarpe: O cultură antreprenorială autentică și performantă ar putea însemna chiar oprirea migrației românilor și întoarcerea lor în țară

Stiri PLUSacum 4 zile

Dragoș Pîslaru: Recomandările PLUS pentru relansarea economică, confirmate de Comisia Europeană

Noutăți Generaleacum 4 zile

Măsura gradului de „distanțare economică” dintre Guvern și mediul antreprenorial

Noutăți Generaleacum 4 zile

Generația PLUS Argeș ajută tinerii din județul Argeș – și nu numai – să obțină teren gratuit din partea primăriilor

Coronavirusacum 5 zile

Dacian Cioloș: Criza aceasta va fi o oportunitate cum rar am văzut în ultimii 70 de ani ca UE să crească

Cele mai citite