Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Titlurile mint – scurt ghid împotriva dezinformării

Publicat

pe data de

Minte și cel de mai sus? Rămâne ca tu să decizi. Pentru că tu ești singurul responsabil, la urma urmei, să te asiguri că nu ești mințit.

Dar dacă te obișnuiești să citești doar titlu sau să îți formezi o opinie după ce ai aruncat un ochi pe orice articol, devii parte din problemă.

Imaginează-ți că știrile false sunt o bacterie, o boală. Cineva le lansează și, dacă își fac de cap, au șansa să facă mult rău: unei persoane, unei mișcări, unei idei, unei populații, unei țări. Am văzut asta în Ucraina. Dar tot de acolo am învățat și cum să luptăm cu ele.

Și, la fel ca în cazul unei boli, este important să nu fim superficiali. Resursa numărul unu necesară este un pic de timp în plus. Doar așa te poți asigura că nu este și mintea ta infectată.

Cel mai bine ele funcționează pentru că petrecem mai mult timp să dezbatem dacă sunt adevărate decât să verificăm.

Cu claritate, neutralitate și fără emoții.

  1. Verifică știrea

Originea – unde a apărut prima oară?  Se rezolvă cu un search pe Google.

Este un site respectabil? Poți vedea cine este în echipa de redacție sau ai măcar niște date de contact verificabile, un număr de telefon? Există un istoric al site-ului? Restul de articole și de conținut sunt pe subiecte similare sau sunt, la rândul lor, verificabile? Poți vedea clar cine este autorul? Acest autor, are și alte articole la activ? Are un trecut verificabil, este cine zice că este?

Dacă răspunzi de mai multe ori nu la întrebările de mai sus, deja avem o problemă.

Sursele – de unde este extrasă informația din titlu?

Fiecare știre trebuie să raporteze, în mod normal, sursa ei. Sau măcar să zică „anonim”. Un prim semnal de alarmă este, deja, dacă singura sursă reală a știrii este doar o declarație a cuiva care are un interes vădit împotriva celui, celor sau obiectului știrii.

Declarațiile nu sunt știri. Faptul că Liviu Dragnea a declarat că patru asasini au stat la un hotel din București ca să îl ucidă nu este o știre. Este, până la orice fel de verificare, o poveste.

Informația – nu în ultimul rând, ce se transmite trebuie analizat

Pare veridic? Se contrazice sau nu cu alte informații despre subiect, verificabile? Este sprijinită de dovezi, informații anexe, martori, documente? A fost verificată cumva?

Multe știri false la noi nu sunt neapărat rezultatul unei campanii malefice de dezinformare, ci al unor jurnaliști grăbiți să tragă clickul pe pagină ca să le crească banii intrați din reclamele de lângă acel articol. Altele sunt cu siguranță făcături.

  1. Identifică falsul

La începuturile erei internetului folosit ca sursă principală de știri, dezinformarea era mai simplistă: minciuni directe. Acum, e mai subtil. De multe ori trei sferturi din știre sau articol vorbește despre lucruri adevărate și inserează minciunea, manipularea sau, mai des, concluzia eronată în locuri cheie.

Un exemplu clasic este cel al scoaterii din context. Poate că un politician, la un eveniment public, a dat mâna și a zâmbit la poză cu 100 de persoane. Dar dacă scoți din context fotografia cu doar una dintre aceste persoane, poți să o publici u titlul „Politicianul X este cel mai bun prieten cu Y”. „Ia uite cum zâmbește în poză” – o să zică trei ore mai târziu Ciuvică pe Antene, „ăștia sunt prieteni la cataramă!”

Ce poate fi fals:

Afirmația principală – la fel ca la punctul 1. Vine cineva și declară un lucru, dă un interviu incendiar, face o acuzație halucinantă etc. Se verifică prin căutarea de alte surse, așteptarea dreptului la replică, readucerii în context etc. În general, ce iese într-o campanie electorală, brusc, are deseori șanse să nu fie tocmai o afirmație obiectivă, adevărată.

Sursa – cine a zis, site-ul, blogul, profilul de Facebook.

Fotografiile ­– mai rar întâlnite la noi, deseori folosite de propaganda rusă. E bine să fim și noi informați. Poți căuta sursa oricărei imagini pe site-uri ca și TinEye, FindEXIF.com sau FotoForensics, iar când este vorba de o fotografie care pare oficială, caută alte imagini similare din acel eveniment sau loc, pe alte site-uri.

Iată un exemplu clasic de făcătură fotografică:

Clipurile video – pare greu de crezut pentru unii („care, dom’le, se vede clar acolo”), dar și filmulețele de orice fel pot fi manipulate relativ ușor. Cineva poate adăuga alte elemente, schimba sunetul (adăuga alte cuvinte într-un discurs), scoate personaje etc. Iar în era deep fakes, aproape orice poate fi manipulat.

Iată un exemplu din campania electorală pentru primăria Chișinăului

Experții citați – multe știri citează experți sau specialiști în domeniu. Unii sunt ușor de găsit, când îi cauți pe Google și vezi că mai apar doar o singură dată, într-un simpozion în Tatarstan, Rusia. Alții par veridici, chiar și atunci când îi cauți pe LinkedIn sau alte site-uri. Un criteriu important la orice „expert” adevărat este că mai toți trebuie să fi lăsat o urmă digitală a muncii lor: articole, interviuri, studii și rapoarte semnate etc.

Iar dacă sunt experți adevărați, cât de neutri sunt?

Aici însă este nevoie de mult discernământ. Poate că un expert a fost plătit de principalul rival al persoanei țintă din articol, chiar cu o lună înainte de a publica informația. Sau poate că au avut o asociere profesională, normală, în trecut. Este mai greu de verificat aici, dar consistența comportamentului este, deseori, verificabilă.

Documentele prezentate

Nici în acte ștampilate sau semnate, scanate sau fotografiate nu mai poți avea încredere. E extrem de greu să le verifici uneori, dar este destul de ușor să le fabrici. E plin netul de tehnici și în ziua de azi, oricine are acces la un calculator cu Paint sau Word, poate produce un formular care să arate veridic.

„Dar de unde iau semnătura?!” – ar striga cineva scandalizat. Simplu. Tot de pe net.

Așa că, până la proba contrarie, până la verificarea cu alți martori și dovezi, documentele scanate și mototolite aruncate triumfător de surse dubioase sau jurnaliști grăbiți în spațiul public au extrem de puțină valoare.

Martorii

Ah, martorii. Poate o sursă vitală de informații adevărate. Poate persoane recrutate și pregătite în prealabil. Sau, în cazuri de fake news profesionist, rusesc, actori care ar merita un premiu Oscar:

În fotografia de mai sus vedem aceeași persoană, prezintând că este:

  • Un protestatar din Donbass anti-Maidan;
  • Un refugiat din Odessa;
  • Un refugiat din Kiev;
  • O barmaniță din Lugansk hărțuită de neo-naziști ucraineni;
  • Membra unei comisii electorale în „referendumul” din Crimeea;
  • Mama unui rebel ucis de ucraineni.

Sigur, de multe ori martorii sunt o sursă vitală. Dar doar atunci când declarațiile lor pot fi cumva verificate. Altfel, țineți minte: o declarație nu este o știre!

Scoaterea din context

Urmează o perioadă în care dezinformarea o să abunde în România. Urmează patru alegeri, în doi ani. Iar tehnicile celor care dezinformează sunt în continuă evoluție.

Dar cea mai simplă, veche și existentă probabil și în hieroglifele egiptene, este scoaterea din context. Ca și exemplul de mai sus cu politicianul X dând mâna cu individul Y. Sunt cele mai greu de dat la o parte rapid, pentru că nu știrea sau informația în sine este falsă, ci modul în care ne sunt prezentate sunt malițioase.

Antenele mănâncă bine de pe urma scoaterii din context. Și vor exploda, curând.

Iar cele mai bune arme rămân discernământul și răbdarea, dincolo de orice sie-uri și verificări. Pentru că trebuie să poți face diferența între informații sau contexte dar și să îți dai timpul necesar să faci asta. Nu judeca rapid. Chiar dacă informația îți face pe plac.

Pentru că, la urma urmei, în războiul dezinformării, soldatul din linia întâi ești chiar tu!

Editoriale

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Publicat

pe

Ieri, pe site-ul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), a fost postată următoarea declarație de presă: Având în vedere articolele apărute în presa de astăzi, 18.07.2019, referitoare la înfiinţarea Muzeului Holocaustului, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale face următoarele precizări: va fi creat un complex muzeal care să cuprindă Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi viitorul Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, pentru care se are în vedere locaţia existentă între Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Aceasta constituie așadar o asumare oficială a faptului că se va construi un nou muzeu în curtea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și, mai mult, avem de-a face cu o reorganizare masivă sub titulatura de Complex Muzeal.

Conceptul de Complex Muzeal îl consideram abandonat de cel puțin 30 de ani!

Care ar fi logica amalgamării unor entități care în decursul timpului și-au definit identitatea și publicul?

Ni se răspunde, așadar, pe cale oficială că actuala coaliție strânge cureaua și comasează trei muzee. Da, este vorba de lipsa banilor, a viziunii si a profesionalismului acestui guvern! Mai mult, prin această comasare, se răspunde indirect, doar așa știe să comunice actualul ministru, protestului față de cedarea curții interioare a Muzeului Antipa pentru construirea unei clădiri în care să funcționeze un alt muze. De ce noului muzeu nu i se poate găsi o destinație corespunzătoare și nu una impovizată, care să blocheze dezvoltarea unui dintre cele mai performante instituții muzeale din România?

Răspunsul este comasarea a trei muzee și înfințarea altuia!

În concluzie, se înființează un muzeu, într-un spațiu improvizat, deposedând astfel un alt muzeu performant de un teren care îi asigura dezvoltarea. Protestelor personalităților din zona academică și a societății civile li se răspunde cu o comasare de muzee, semn că lipsa profesionalismului și a resurselor financiare sunt elementele definitorii ale activității curente a actualei coaliții.

* Editorial semnat de Ovidiu Țentea, membru al Consiliului Național PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Politica altfel e despre ceilalți

Publicat

pe

Politica altfel riscă să sune uneori ca formula „să fie bine ca să nu fie rău”. Sarcasmele din jurul ei ascund o doză de realitate. Tot așa, afirmația „nu se mai poate la fel ca până acum“ a devenit cât se poate de legitimă. De aici pornește, practic, orice discuție. Orice, dar nu PSD. În realitate, orice, dar niciun partid din cele de până acum. Pentru că știm deja prea bine că nu a funcționat. Dar ce înseamnă cu adevărat politica altfel?

E suficient să fii cinstit, bine intenționat, politicos și normal? Da, fără îndoială. Dar asta ține, mai degrabă, de caracterul personal, nu de calitățile politice de care e nevoie să schimbi o societate. Cred că limităm discuția despre schimbare la calități individuale, ceea ce duce la setarea jocului politic în căutarea figurilor providențiale. Dacă, în câteva cazuri, extrem de puține, această limitare funcționează, la nivel social ea nu are și nici nu va avea efectele așteptate.

În consecință, este nevoie de o schimbare de model, de raportare și de înțelegere a nevoilor pentru a produce schimbarea în mod real. E nevoie de o întoarcere la cetățean și la nevoile sale. În general, considerăm că votul reprezintă voința societății, fapt corect la nivel macro. Dar la nivelul vieții de zi cu zi, lipsa unei reprezentări reale, a înțelegerii problemelor pe care le are fiecare dintre noi, produce două efecte mai mult decât periculoase.

Apariția populismului este una dintre ele. E simplu pentru un politician să vorbească pe limba poporului atât timp cât nu face decât să acuze lipsa de empatie a clasei politice la problemele reale. Statistica nivelează social și economic și te poți trezi cu date corecte la nivel național, dar complet irelevante pentru sute sau mii de comunități. Intuiția unor politicieni oportuniști poate specula și deturna națiuni într-un timp extrem de scurt.

A doua problemă e lipsa de reprezentativitate. În lipsa înțelegerii societății, te alegi cu politicieni care ajung în funcție pentru cele mai caraghioase motive. Avem județe care cuprind localități atât de diferite încât politicile necesare cetățenilor pot să varieze de la o extremă la alta. Chiar și un politician competent și interesat va avea probleme în a schimba fundamental starea lucrurilor. Un baron local, un extravagant sau un dezinteresat nu va servi niciodată cetățenii respectivei zone. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Nu se întâmpla nimic, nu se simte nicio creștere, doar câteva averi acumulate și multă sărăcie.

Întoarcerea la cetățeni nu e simplă, dar niciun efort sisific. Un partid nou – în cazul nostru, PLUS – trebuie să își găsească sursele de informare locale și capacitatea de a motiva cetățenii. Soluția comunităților e potrivită pentru că permite descentralizarea necesară abordării problemelor care îi interesează pe cetățeni. O comunitate rurală va avea aproape cu siguranță alte probleme decât una din municipiul județului și va reacționa complet diferit față de una din București.

Ca să suplinească lipsa de înțelegere a întregii societăți, multe partide și mulți politicieni au alunecat în teme transcendentale. Naționalism, conspiraționism, tradiționalism și altele din aceeași categorie, despre care se știe că pot fi înțelese de toți cetățenii. Sigur, ele nu au niciun efect concret pentru o comunitate rurală. Trei sau patru rânduri de alegeri în care se mestecă teme irelevante pe un ton emfatic pot crea oricând un teren fertil pentru un politician populist. Nu va rezolva nici el problemele reale, dar măcar te scutește pe tine, cetățeanul, de prostiile irelevante îndrugate seară de seară.

Revenind la comunitățile politice. Ele pot juca un rol fundamental, de curea de transmisie între nevoile comunității și politicile adoptate de partid. Nicio formațiune politică nu mai poate inventa una sau două măsuri cu care să vindece o societate. Situațiile punctuale trebuie adunate din toată țara și încadrate în rezolvare transversală. Politicile publice naționale sunt tratate separat, pe criterii strategice generale. E posibil ca o comunitate rurală să aibă probleme majore cu forța de muncă și depopularea, comunitățile din urbanul mic, post-industrial, să aibă șomaj ridicat, iar comunitățile din urbanul mare să fie preocupate de colectarea deșeurilor și de semafoarele din cartiere.

Ați auzit până acum un partid care să discute sistematic și organizat problemele locale pe care să le integreze în politici naționale? E drept, o schimbare s-a produs deja față de anii 2.000. Dar vorbim de cruciade individuale, ale unor oameni bine intenționați și cu experiență în societatea civilă. Pentru o politică „altfel” e nevoie de o construcție politică suficient de matură încât să cuprindă în interiorul ei interesele diverse ale întregii societăți. Întoarcerea la cetățean se face prin comunități locale cu vocație politică.

Citește în continuare

Editoriale

De ce este Estul subreprezentat în UE

Publicat

pe

Estul Europei nu a obținut nicio șefie de instituție nu din cauza lui Dacian Cioloș, ci din cauza autoizolării politice a acestei părți a continentului.

Potrivit algoritmului, estul ar fi fost îndreptățit să obțină șefia Parlamentului European pentru un social-democrat. Problema este că a fost imposibil de găsit un candidat socialist din est care să fie acceptabil pentru majoritatea din Parlamentul European.

Poate părea greu de crezut, dar nici Grapini, nici Manda și nici Carmen Avram nu sunt viabili la nivel european, deși fac parte din cea mai mare delegație socialistă din est, care ar fi fost favorită, teoretic, să preia funcția care a mers în cele din urmă către un italian.

Dacian Cioloș rămâne cel mai bine plasat est-european în sistemul instituțional european. El și-a îndeplinit rolul de a apăra interesele estului, inclusiv prin alegerea ca președinte al Renew Europe, primul președinte de grup politic european din est.

Problema subreprezentării estului nu e în niciun caz la el. Problema e la cei care-l tot atacă în cor în ultimele zile dar care sunt lipsiți de orice relevanță sau influență la nivel european și care, astfel, nu-și aduc în niciun fel partea lor de contribuție la reprezentarea părții noastre de continent, ba mai mult încurcă sau ne fac de rușine.

Citește în continuare
Stiri PLUSacum 2 ore

Dragoș Pîslaru: Orice construcție solidă, menită să dăinuiască, are la bază o fundație rezistentă. Asta facem la PLUS în aceste zile

Revista Preseiacum 3 ore

Andrei Lupu, despre propunerea PSD la alegerile prezidențiale, la Realitatea TV: Vor pierde atât de rău cu doamna Dăncilă, încât șansele lor să mai câștige la locale și parlamentare sunt foarte scăzute

Stiri PLUSacum 2 zile

Debut în forță al delegației Alianței 2020 USR PLUS în Parlamentul European

Noutăți Generaleacum 3 zile

Dacian Cioloș, despre rezultatul negocierilor cu USR: Am finalizat discuțiile. Consiliul Național la noi, Comitetul Politic la USR trebuie să ia cunoștință de rezultatul acestor negocieri și să îl aprobe

Editorialeacum 4 zile

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Noutăți Generaleacum 5 zile

Dragoș Pîslaru: Europenii nu uită abuzurile. Niciun candidat care a luat parte la încălcarea valorilor noastre comune europene în țara lui nu va avea votul nostru pentru o funcție de conducere în UE

Noutăți Generaleacum 5 zile

Ramona Strugariu: Rusia lui Putin nu poate fi un partener pentru UE cât timp violează brutal drepturile omului și legislația internațională. Avem nevoie urgent de o lege Magnitsky la nivel european

Știri Localeacum 5 zile

PLUS Timișoara: Cerem implicarea autorităților locale și județene în soluționarea problemei privind colectarea selectivă a deșeurilor

Noutăți Generaleacum 5 zile

Vlad Voiculescu: Sunt trei săptămâni de când cardul de sănătate, cu tot sistemul din spatele lui, nu mai funcționează deloc. Niciun oficial nu oferă nicio vorbă, nicio explicație, nicio măsură, nicio asumare, nicio demisie

Revista Preseiacum 6 zile

Dacian Cioloș: Dacă Franța își schimbă poziția în interiorul Consiliului și nu-l mai susține pe Bohnert, foarte probabil că raportul de forțe în Consiliu se schimbă în favoarea Laurei Codruța Kovesi

Cele mai citite