Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Coronavirus

Te simți în siguranță când ești vânat cu amendă sau când ai libertatea de a te proteja singur de virus?

Publicat

pe data de

Tocmai a trecut cinșpe’ mai și-am așteptat dramatic momentul. N-am o idee foarte clară cum o să evolueze lucrurile. N-am avut nici până acum, doar am urmărit și-am încercat să-mi explic și să provoc la dezbatere prin diverse postări. Rolul unei analize, cred eu, este să înlăture certitudinile, să provoace polemici (dezbateri, nu scandaluri).

Mai 15, ziua 80. Suntem pe coama valului și o luăm în jos. Dacă e primul sau singurul val, nu știm. În egală măsură putem avea mai multe și mici sau încă unul mai mare prin toamnă. Balanța zilnică e constant negativă, adică se însănătoșesc (și mor) mai mulți oameni decât se infectează.

Noi vedem zilnic, cu mai puțină pasiune decât la început, trei cifre: infectați, recuperați, decedați. Am câteva mantre și una dintre ele este că în spatele cifrelor sunt oameni. Am repetat peste tot asta. Pe Andrei Balint nu-l cunosc, dar am dat peste o postare care arată durerea din spatele unui singur număr. 1 din 16.000. Și ne mai arată magnitudinea informațiilor, a datelor pe care nu le avem. Un singur exemplu din postarea lui, la care sunt mai sensibil: din 10 teste, 2 au fost fals negative[1]. Adică era încă infectat, dar testul nu a arătat asta. RTC făcut la spital, nu test prin poștă. 20%. N-am încredere că administrația colectează despre fiecare caz tot ce Andrei a publicat, n-am încredere nici că folosesc datele astea așa cum trebuie. Nu este o neîncredere conspirațională, ci una bazată pe experiența lucrului cu instituțiile statului ca cetățean normal.

Guvernanții sigur au mai mult decât cele trei cifre pe care le primim noi, altfel nu s-ar explica panica instaurării lockdown-ului la 159 de cazuri active (0 decese) și relaxare totală când avem peste 6.000 de cazuri active și peste 1.000 de decese. Cu cât știu acum, eu nu m-am relaxat.

 

Aplicațiile de contact tracing

Aplicațiile de contact tracing[2] au ca scop înregistrarea interacțiunilor tale fizice cu alte persoane fără ca tu să faci ceva. Practic, telefonul tău ține un jurnal al întâlnirilor cu alte telefoane. O întâlnire înseamnă, de fapt, aproprierea ta fizică la 2 metri de o altă persoană pentru mai mult de câteva minute, chiar dacă nu o cunoști, chiar dacă nu vorbești cu ea. O întâlnire în contact tracing este atunci când te duci să duci gunoiul și te oprești să vorbești cu un vecin, sau atunci când stai la coadă la magazin. Scopul este ca dacă ești testat pozitiv să poți afla cu cine ai fost în contact în ultimele doua săptămâni.

Pentru ca aplicațiile astea să funcționeze este nevoie ca ele să fie folosite de cel puțin 60% din populație.

I. Ai nevoie nevoie de o țară profund digitalizată și mobile-ready

În România nivelul de penetrare a telefoanelor mobile smart este de ~50%[3]. Adică doar jumătate din populația țării, indiferent de vârstă, are telefon mobil smart. Deci și dacă ne-am pune cu toții aplicația pe mobil, n-ar fi suficient.

Singapore, Coreea de Sud sau Islanda, țările care conduc topul adopției unor astfel de tehnologii, nu se aproprie nici ele de prag de 60%[4]. Singapore, care nu e chiar o țară, e un singur oraș (nu are rural, nu are mii de administrații, nu există discrepanțele noastre sociale) abia a ajuns la 20% din populație în condițiile în care 9 din 10 persoane au smartphone. Islanda, cu doar 370.000 de locuitori, e la 38%. Coreea de Sud a folosit aplicația doar ca punct de plecare, din cauza adopției scăzute, și a corelat informațiile cu tranzacțiile de pe card sau camere video instalate public. Pentru noi și pentru Europa ar funcționa și mai puțin[5], adică deloc.

Despre China, Israel sau India nu are rost să vorbim, căci acolo este mass-surveillance. În Israel, spre exemplu, au folosit tehnologie militară în aplicație[6], tehnologie de spionaj pentru combaterea terorismului.

Apoi vine problema colaborării, din motive tehnice[7], cu Google și Apple[8] pentru ca o astfel de aplicație să devină funcțională. Oricât de fan-boy Apple sunt, nu am niciun motiv să am încredere oarbă în a-mi deschide viața în fața lor în măsura asta incontrolabilă. Și este incontrolabilă atâta timp cât noi, cetățenii, nu avem absolut niciun mecanism prin care să validăm ce se întâmplă cu informațiile strânse de telefon în buzunar. Nu cred că vor profita de datele noastre, dar nici nu pot să fiu sigur.

II. Contact tracing-ul este o soluție reactivă

Și dacă am ajunge să avem adopția necesară, aplicațiile oferă o soluție care răspunde infectărilor, nu le previne. Adică te pot ajuta pe tine și pe ceilalți doar după ce ești testat și identificat pozitiv.

Or, scopul nostru principal este să împiedicăm infectările, nu să le identificăm. Știm că limitarea interacțiunilor neesențiale încetinește foarte mult răspândirea. Știm asta din evoluția de până acum și din faptul că noul coronavirus se răspândește comunitar. Chiar și acolo unde n-a fost lockdown complet, numărul cazurilor noi a scăzut mult. În fond, asta au făcut ordonanțele militare, ne-au blocat pe loc.

III. O soluție alternativă

Câteva lucruri trebuie spuse foarte clar despre cum trebuie făcută o colaborare digitală între stat și cetățeni, indiferent de aplicație sau soluție:

  1. datele colectate prin orice aplicație de către stat trebuie să fie complet anonimizate
  2. datele trebuie colectate participativ, adică noi să alegem să le dăm (anonim!), nu să ne fie luate
  3. datele colectate public trebuie să fie date înapoi publicului (adică să vedem și noi ce vede statul)

Și, desigur, fără discuție, orice aplicație trebuie să fie deschisă (open-source) și auditată public, adică oricine cu skill-urile necesare să poată vedea dacă aplicația face ceea ce spune că face. Slavă Domnului, suntem suficienți în România care putem face asta.

Aplicații de contact tracing se bazează pe numere absolute, pe indivizi. Propunerea mea și a colegilor mei se bazează pe estimări statistice, adică pe sondaj, ca la alegeri. Aplicația nu încearcă să identifice cine ar putea fi bonlav, ci ne permite fiecăruia să decidem singuri cât de mult ne expunem riscului de îmbolnăvire.

Adică o soluție proactivă care pune accent pe reducerea riscului de infectare.

Pentru București, spre exemplu, o aplicație de contact tracing are nevoie de 1 milion de utilizatori ca să fie eficientă. Aplicația pe care o propunem noi începe să dea rezultate bune cu doar 2.000 de utilizatori (cu un interval de încredere de 99% și o marjă de eroare de +/- 3%) și rezultate fantastice cu 20.000 utilizatori (cu un interval de încredere de 99% și o marjă de eroare de +/- 1%).

Cu mai puțin de 1% din populația orașului am putea avea rezultate care se ridică la standarde de teste clinice medicale.

IV. Aplicația urmărește să nu fiu urmărit

Aplicația nu urmărește să determine dacă ai trecut la un moment dat pe lângă cineva cu COVID-19, ci te-ar ajuta să decizi singur dacă într-un anumit interval orar e sigur, după recomandări medicale, dar mai ales după propriile tale standarde, să te duci acolo unde vrei estimând gradul de aglomerare pentru zona respectivă.

50 de oameni într-un Mega Image nu e tot una cu 50 de oameni într-un Auchan și nici cu 50 de oameni în Herăstrău.

Cred că declarația pentru deplasare a fost o idee bună, dar foarte prost implementată și s-a urmărit pedepsirea în loc de informarea noastră. N-am fost parteneri, am fost subiecți[9].

Modul în care ne mișcăm, orele la care o facem și zonele pe care le frecventăm sunt factori pentru răspândirea COVID-19 sau, în egală măsură, pentru combarea pandemiei.

Au băgat la Lidl tricouri de ălea simple din bumbac și vreu neaparat să-mi iau. Scot telefonul, completez ora și magazinul. Informatiile complete rămân la mine, iar spre stat se duce doar o notificare cum că încă o persoană merge în Lidl la ora respectivă. În acealași timp și eu văd că alte persoane vor să vină la Lidl meu, la aceeași oră. Suntem 70 în total cei care ne-am anunțat. Pentru mine, sunt prea mulți. N-or vrea toți tricouri și n-or vrea toți mărimea M. Caut să mă duc mai târziu.

Dacă tu ai fi în situația asta, te-ai mai duce? Sau ți-ai căuta altă oră? Te simți în siguranță când ești vânat cu amendă sau când ai libertatea de a te proteja singur de virus?

Nu spun că statul ar trebuii să știe cum mă mișc eu. Nu, statul ar avea nevoie să știe cum ne mișcăm noi ca un tot, nu ca indivizi. Și nu doar statul, ci și noi trebuie să știm cum ne mișcăm noi ca să putem lua singuri decizii.

Parcurile ar fi putut fi deschise mai devreme, sau să nu fie închise de la bun început. Restaurantele care acum se zbat să nu închidă de tot și-ar putea limita numărul de clienți la mese, iar firmele ar putea chema angajații la ore diferite (deja o fac). Dar pentru a-ți planifica în siguranță ziua nu trebuie să știi doar ce ai tu de gând să faci, ai nevoie ca noi cu toții să impărtășim asta.

Cum ar ajuta informațiile astea statul? La fel ca noi, și statul are nevoie de o imagine clară a ceea ce se întâmplă în jurul lui. Nu are un ochi magic și nici nu suntem urmăriți (încă) fără acordul nostru. As spune chiar că statul este mai rupt de realitate decât noi. Fără informații reale, decidenții transformă păreri personale, de multe ori subiective, în decizii care ne afectează doar pe noi. Fără informații reale, soluțiile pe care le adoptă nu sunt doar ineficiente, dar uneori sunt chiar dispoporționate (cred că ai șanse mai mari să te imbolnăvești într-un supermarket decât la o plimbare printr-un parc mai mult gol).

V. Am ratat prima ocazie, dar mai avem de câștigat

Imaginați-vă dacă am fi captat toate motivele de deplasare și toate intervalele orare, anonim, în prima lună de pandemie, imediat după prima ordonanță militară, pentru doar un sfert dintre cei care au ieșit din casă. Am fi stat pe un munte de informații acum care ar fi ajutat guvernanții să decidă forme de relaxare coerente, pe baza nevoilor din luna a doua. Și le-ar fi putut readapta constant pe măsură ce tot mai mulți oameni ar fi ales, de bună voie, să folosescă aplicatia. Cred că n-am mai fi stat 80 de zile izolați complet.

Încă e timp. Suntem pe o pantă descendentă, însă nimic nu ne poate garanta că un nou val nu e pe vine sau, mai rău, o nouă pandemie. Am putea începe acum să lucrăm și să ne adaptăm pentru ca la toamnă, dacă e cazul, să fim pregătiți.

Poate ajunge până sus la PNL căci eu n-am linie directă cu ei. Știu însă oameni mișto care să o dezvolte. Trebuie doar folosită.

 


Materialele de mai jos nu sunt notate doar ca research făcut pentru articol (și pentru care care trebuie să mulțumesc echipei). Sunt surse surse credibile și sănătoase de informare pe care recomand să le parcurgeți.

* Material de Andrei Mîță, Chief Data Officer PLUS

 

[1] Un test RTC poate avea 4 rezultate: pozitiv (și persoana chiar este infectată), negativ (și persoana chiar nu are virusul), fals pozitiv (testul iese pozitiv, dar persoana este sănătoasă), fals negativ (testul este negativ, dar persoana este, de fapt, infectată). Dintre cele 4, două sunt erori: de tip I și de tip II. Erorile de tip II, în cazul nostru fals negativ, sunt cele mai grave, cele care au repercursiuni severe. Un exemplu care poate e mai clar, sentința de vinovat dată unui om nevinovat.

[2] Wikipedia: COVID-19 apps

[3] Forecast of the smartphone user penetration rate in Romania from 2015 to 2022

[4] Who Wants to Be a Contact Tracer?

[5] Countries Rolling Out Coronavirus Tracking Apps Show Why They Can’t Work

[6] Yuval Noah Harari: the world after coronavirus

[7] NHS in standoff with Apple and Google over coronavirus tracing

[8] Despre coloborare Apple și Google pentru o soluție de contact tracing

[9] O notă personală: am remarcat în discursurile publice la noi că îndemnurile primite au fost de genul „stați în casă”, „vă doresc”, „respectați indicațiile”. Adică voi. În comparație, discursul Regeni Marii Britanii a fost plin de „we will”. Adică noi toți.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Coronavirus

Sănătatea elevilor și profesorilor, mai presus de interesele politicienilor

Publicat

pe

Politizarea pandemiei și absența solidarității au agravat criza în care ne aflăm și au anulat eforturile depuse pentru limitarea răspândirii COVID-19 în timpul stării de urgență.

Guvernul a ezitat să acționeze ferm și consecvent pentru aplatizarea curbei infectării, iar partidele din opoziție au bagatelizat pericolul, contestând la CCR măsurile adoptate de guvern și îndemnând publicul să nu poarte mască. S-a ajuns până „eliberarea” din spital a persoanelor infectate, în numele dreptului la liberă circulație, situație relatată – cu sarcasm – de presa internațională.

Prin răspunsul inept și iresponsabil la criza fără precedent cu care ne confruntăm, politicienii n-au făcut decât să-și arate disprețul pentru sacrificiile noastre: izolare, dificultăți financiare, imposibilitatea de a fi alături de o persoană iubită, în ultimele clipe ale vieții acesteia. Toate aceste sacrificii s-au dovedit zadarnice, din cauza unor jocuri politicianiste execrabile.

Din păcate, jocul continuă, iar următoarea mutare decisivă se va face în domeniul educației. Miza electorală este enormă, dacă ne gândim la milioanele de părinți care se vor prezenta la urne în această toamnă.

În ultima perioadă, s-au făcut presiuni tot mai mari pentru revenirea elevilor în clase, în ciuda faptului că România înregistrează zilnic peste 1000 de cazuri noi de COVID-19. Președintele și Guvernul Orban n-au rămas insensibili la aceste presiuni. Descentralizarea deciziei, anunțată de Klaus Iohannis, nu face altceva decât să transfere responsabilitatea gestionării acestei crize autorităților locale și școlilor. În acest fel, PNL speră să reducă din costul electoral al unui eventual eșec.

În cadrul conferinței de presă susținute la Palatul Cotroceni, miercuri, 5 august 2020, Președintele României a prezentat trei scenarii cu privire la desfășurarea învățământului preuniversitar, însă a făcut o eroare (asupra căreia a revenit, printr-un comunicat al Administrației Prezidențiale): criteriul epidemiologic în funcție de care școlile se vor încadra în scenariile „verde”, „galben” sau „roșu” va fi numărul total de cazuri noi înregistrate în ultimele 14 zile, în localitatea în care se află școala, raportat la 1.000 de locuitori, și nu media zilnică de îmbolnăviri pe ultimele 14 zile.

Aici apare însă o primă problemă: pentru pregătirea scenariului adecvat, unitățile de învățământ trebuie să cunoască situația epidemiologică a comunității în care funcționează, dar și a celor din care provin elevii. În acest moment, Grupul de Comunicare Strategică anunță zilnic doar numărul de cazuri noi la nivel național și județean.

În plus, funcționarea școlilor trebuie reglementată printr-un protocol care să includă măsurarea temperaturii la intrarea în școală, distanțarea fizică, măști atât pentru elevi, cât și pentru personalul didactic și nedidactic, dezinfectarea și aerisirea frecventă a spațiilor, igiena riguroasă a mâinilor. Poate că și testarea elevilor și profesorilor ar trebui luată în considerare de autorități.

În al treilea rând, trebuie asigurate resursele financiare necesare aplicării acestor măsuri, inclusiv asigurarea finanțării asistenței medicale suplimentare în școli și a salariilor personalului didactic suplimentar, pentru a face posibilă reducerea numărului de elevi din sălile de clasă, acolo unde este cazul.

Nu în ultimul rând, autoritățile trebuie să se asigure că toți elevii au acces la dispozitive electronice cu conexiune la internet, astfel încât scenariul trei să poată fi aplicat, în cazul apariției unor focare de COVID-19 în școli. Guvernul a făcut deja primul pas în această direcție, la sfârșitul lunii iulie, prin lansarea programului „Școala de acasă”.  Să sperăm că nu vor apărea piedici în derularea programului.

Redeschiderea celor 6293 de unități școlare nu trebuie să se facă sub presiune politică, ci trebuie respectate aceste condiții esențiale pentru siguranța elevilor și a personalului din învățământ. Dacă acestea nu pot fi îndeplinite, școlile trebuie să rămână închise.

 

* Material de Gabriela Tache, membru CNPP Educație

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Coronavirus

Responsabilitatea înseamnă acțiune!

Publicat

pe

Împreună cu cetățenii responsabili din România, Alianța USR PLUS trage un semnal de alarmă și condamnă politizarea excesivă a demersurilor legale și sanitare menite să limiteze numărul de îmbolnăviri grave și decese din cauza COVID-19. 

Dacă specialiștii din domeniul medical, forțele politice și cetățenii au reușit să facă față primului val de pandemie, acum, această luptă este îngreunată de mesaje politicianiste distructive. 

Așa-numiți „lideri” ai unor formațiuni politice au reușit, prin mesajele lor populiste şi inconştiente, să inducă o falsă stare de siguranță, promovând, într-un mod profund iresponsabil, relaxarea prematură.

Scopul lor este unul strict politic și electoral. Fără pic de considerație pentru sănătatea românilor, ei își doresc doar să atragă votanții care văd în măsurile epidemiologice, precum distanțarea socială, purtarea obligatorie a măștilor de protecție sau măsurarea temperaturii, niște încălcări ale unor libertăți fundamentale. 

Este de datoria noastră, a celor responsabili și perfect conștienți de pericolul în care ne aflăm, să ne unim și să luptăm împotriva dezinformării și a tuturor celor care, din inconștiență, incompetență sau lipsă de scrupule, promovează realități paralele. 

Acum este vital ca deciziile medicale să fie luate strict în baza recomandărilor făcute de specialiști. Clasa politică trebuie să folosească acum întregul arsenal de instrumente şi de mesaje pentru a sprijini România și pentru a veghea la siguranța noastră, a tuturor, nu să trimită mesaje ce induc teama că am putea fi arestați pe stradă la un simplu strănut sau să propage știri false conform cărora virusul ar fi o ficțiune de laborator sau un scenariu de film.

Populismul fără margini, infecțiile nosocomiale, numirea politică a directorilor de spital, incompetența și corupția ucid din nou, azi, aici și acum, exact așa cum au făcut în cazul Colectiv, însă la o scară mult mai largă. 

Ucid oameni care au comorbidități, dar nu numai atât, ne transformă seniorii în victime sigure și ne reduc capacitatea de tratament a bolnavilor cronici, umplând paturile de ATI.  

Voi, cei care răspândiți aceste mesaje, OPRIȚI-VĂ! Nu faceți decât să vă decredibilizați, inclusiv în ochii propriului electorat, pe măsură ce pandemia seceră tot mai multe vieți.

  1. Cerem tuturor partidelor să adopte de îndată legislația ce reglementează carantina, izolarea și internarea, tratamentul la domiciliu, în baza analizelor și a recomandărilor specialiștilor în epidemiologie, boli infecțioase și sănătate publică. 
  2. Cerem sprijinul președintelui Klaus Iohannis care, prin calitatea sa de lider ales al poporului român și de mediator politic, are obligația de a transmite mesaje de echilibru, respectare a legii și de conștientizare permanentă a pericolului.
  3. Cerem Guvernului și Ministerului Sănătății să asigure condițiile necesare pentru continuarea tratamentului pacienților cronici, de la asigurarea disponibilității medicamentelor și echipamentelor medicale în farmacii la ghiduri și protocoale clare în întreg sistemul sanitar. Este nevoie de o campanie de conștientizare publică asupra riscului crescut pentru toate categoriile vulnerabile (diabet, obezitate, hipertensiune arterială, astm și altele), prin mass media, oameni de cultură și sistemul medical (medici de familie, specialiști etc). Cerem Guvernului o comunicare zilnică, ușor accesibilă și transparentă în tot ceea ce privește capacitatea de testare în județe și municipii a numărului de pacienți cu infecție activă  SARS-CoV-2 pentru fiecare UAT, precum și numărul și locația pacienților din focarele active.
  4. Cerem Guvernului comunicarea numărului de paturi de ATI, unități ATI mobile, ventilatoare mecanice, capacități suplimentare de tratament înființate ca răspuns la criza COVID-19 și, de asemenea, prezentarea planurilor de contingență, în cazul apariției unor noi focare.
  5. Cerem comunicarea detaliilor asupra stocurilor de materiale și echipamente de primă necesitate în lupta cu pandemia. 
  6. Cerem Guvernului măsuri urgente pentru pregătirea spitalelor, a centrelor rezidențiale și a întregului sistem pentru eventualitatea unui nou val de îmbolnăviri. În această toamnă nu vom mai avea nicio scuză pentru lipsa materialelor sau neinstruirea personalului specializat.
  7. Cerem colaborarea cultelor și a reprezentanților lor, care, prin mesaje către credincioși, pot explica și accentua pericolul la care se expun persoanele în vârstă și pacienții cu boli asociate. De asemenea, ele pot fi un factor crucial prin încurajarea respectării măsurilor de siguranță, în special în lăcașurile de cult.
  8. Cerem organizarea de concursuri pentru ocuparea posturilor în toate Direcțiile de Sănătate Publică. Incompetența și nepotismul în aceste posturi, în plină pandemie, fac victime.
  9. Cerem Guvernului și Ministerului Afacerilor Interne supravegherea respectării stricte a regulilor epidemiologice pe întreg teritoriul României. Imaginile și statisticile din ultimele zile arată un coșmar epidemiologic. Rata de infectare crescută din ultima perioadă poate duce la închiderea granițelor pentru România. Disconfortul generat înseamnă mai mult decât ratarea unor vacanțe. Această măsură va duce la consecințe economice greu de prevăzut. Relaxarea prost implementată ne-a pus pe un drum care duce către dezastru.
  10. Cerem Guvernului să participe activ la programele europene ce vizează revenirea economiei și să debirocratizeze de urgență regulile de acordare a sprijinului financiar, investițional și a fondurilor europene de care economia țării are mare nevoie. 
  11. Cerem tuturor liderilor de opinie să transmită în spațiul public mesajele reale care pot ajuta la prevenirea bolii, contracarând astfel campania de știri false și salvând nenumărate vieți. Datoria politicienilor este să judece situațiile limită pentru binele cetățeanului, nu pentru câștigul electoral.

Facem un apel la populație pentru a fi solidari, a ne proteja pe noi înșine și pe cei din jur respectând cele trei reguli simple de protecție: spălarea mâinilor, purtarea măștilor și distanțarea fizică.

În acest moment, RESPONSABILITEA ÎNSEAMNĂ ACȚIUNE!

 

Radu Ciornei, imunolog

Adrian Wiener, senator și medic

Manuel Rezeanu, medic

Dan Barna, președinte USR

Dacian Cioloș, președinte PLUS

Dragoș Tudorache, europarlamentar, președinte executiv PLUS

Nicolae Ștefănuță, europarlamentar, vicepreședinte USR

Dragoș Pîslaru, europarlamentar PLUS

Vlad Botoș, europarlamentar, membru BN USR

Ramona Strugariu, europarlamentar PLUS

Vlad Voiculescu, membru BN PLUS, președinte PLUS București

Stelian Ion, vicepreședinte USR, deputat, candidat la Primăria Constanța

Allen Coliban, vicepreședinte USR, deputat, candidat la Primăria Brașov

Cristian Seidler, vicepreședinte USR, deputat

Radu Mihail, senator, membru BN USR

Tudor Benga, deputat, membru BN USR

Ana Ciceală, consilier municipal, membru BN USR, candidat Primărie Sector 3 București

Teodora Stoian, membru BN USR

Oana Țoiu, membru BN PLUS

Andrei Macsut, membru BN USR

Daniela Șerban, trezorier, membru BN PLUS

Alexandru Gâdiuță, candidat Primărie Sector 6 București

Andrei Lupu, membru BN PLUS

Mihai Goțiu, senator, membru BN USR

Cristian Moș, membru BN, președinte USR TM și candidat la președinția CJ TM

Alin Mituța, membru BN PLUS

Andrei Corbu, membru BN USR

Oana Ursache, membru BN PLUS

Victor Giosan, membru BN PLUS

Diana Mureșan, membru BN USR

George Cățean, membru BN PLUS

Monica-Elena Berescu, membru BN PLUS

Levente Elek, membru BN USR

Dumitru Dobrev, membru BN USR

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Coronavirus

Ghiduri post-criză COVID-19, puse la dispoziția antreprenorilor și a autorităților

Publicat

pe

Relansarea economică trebuie să fie prioritate esențială pentru România. Antreprenorii și firmele mici cu mai puține resurse la dispoziție au nevoie de o mână de ajutor să se adapteze la noua realitate pe timp de criză.

Așadar, Celula executivă de criză PLUS în domeniul Economie și Antreprenoriat pune la dispoziția autorităților și a antreprenorilor al doilea set de ghiduri post-criză.

Acestea sunt traduse și adaptate din materiale oficiale ale organizațiilor internaționale de profil și/sau ale autorităților din alte țări europene. Acestea sunt menite să îndrume firmele și organizațiile românești în protecția angajaților și a clienților. La primul set de ghiduri pentru domeniile cele mai grav afectate de criză: turism, livrări de mâncare la domiciliu sau ridicare din restaurante, construcții, saloane și frizerii, precum și un ghid de evaluare a riscului folositor mai multor domenii adaugăm un al doilea set în domenii care se pregătesc pentru reluarea activității: transport de mărfuri și servicii de logistică, școlile de conducători auto, protecția șoferilor de taxi și a pasagerilor și un ghid pentru sălile de sport și clienții acestora.

Ghidurile pot fi lansate ca recomandări oficiale ori transpuse în ghiduri oficiale sau chiar legislație secundară în urma consultărilor cu mediul de afaceri. restaurante si terase,
_

Ghidurile pot fi descărcate de aici:

Transport de mărfuri și servicii de logistică: https://bit.ly/2Afy32T
Restaurante si terase: https://bit.ly/2XulBVe
Scoli de conducători auto: https://bit.ly/3epdyjo
Protecția șoferilor de taxi și a pasagerilor: https://bit.ly/36B2ZH1
Reluarea activităților sportive: https://bit.ly/3gqwfVy

Din primul set de ghiduri:
Sectorul turistic: https://bit.ly/2AvAsH3
Sectorul construcțiilor: https://bit.ly/3fSm0Je
Livrări de mâncare la domiciliu sau ridicare din restaurante: https://bit.ly/2WWhmRP
Saloane de frizerie și coafură: https://bit.ly/2Z6SGbV
Evaluarea riscurilor: https://bit.ly/3cAGPqL

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite