Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Subfinanțarea cercetării românești continuă și în 2019

Publicat

pe data de

Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) a publicat pe site-ul propriu bugetul cu care va opera în 2019. Întârzierile survenite în adoptarea și angajarea bugetului au un impact major asupra derulării majorității proiectelor de cercetare, activitățile prevăzute în cadrul acestora neputând fi desfășurate în lipsa semnării actelor adiționale cu unitatea executivă (UEFISCDI) și ulterior virării primei tranșe de avans.

Pronosticul de început de an cum că România va face cercetare șapte luni în 2019 (mai-noiembrie) este pe cale de a se adeveri. Cel mai probabil, primii bani vor intra în conturile instituțiilor de cercetare, prin intermediul UEFISCDI, în luna mai, urmând ca rapoartele financiare anuale să fie trimise obligatoriu până în 5 decembrie.

Declarațiile dlui ministru Hurduc referitoare la creșterea cu 27% a bugetului alocat cercetării pot fi catalogate cel puțin ca dezinformări. Mai jos aveți evoluția alocărilor bugetare, execuțiilor bugetare și procentului din PIB alocat ministerului de resort în perioada 2016 (Guvernul Cioloș) – 2019.


Figură preluată și adaptată de AICI

Cifrele de mai sus arată că actualul Program de Guvernare nu este nici pe departe respectat. Îi reamintesc dlui ministru că programul de guvernare prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”. Această prevedere se regăsește în toate programele Guvernelor de după 2016. La un calcul simplu, o creștere anuală a alocărilor bugetare cu 30% ar însemna ca în 2019 să avem un buget alocat cercetării de 4,77 miliarde de lei, nu 1,78 miliarde cât are prin legea bugetului de stat pentru anul în curs. Chiar și prin adăugarea bugetului Academiei Române (aprox. 400 de milioane de lei) cifrele nu arată deloc bine.

Mai sus se observă și scăderea procentului din PIB alocat MCI de-a lungul celor patru ani și execuțiile bugetare deficitare, în condițiile în care fostul ministru, Lucian Georgescu, declara în 2017 că MCI va avea o execuție bugetară de peste 100% (vezi minutul 15’ 00” din interviul acordat TVR). A încheiat însă cu o execuție bugetară de 81%, după ce a obligat Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare să accepte credite de angajament (adică să se împrumute la băncile comerciale și implicit să plătească dobândă), chiar dacă ministerul pe care-l conducea nu a reușit să execute nici măcar puținul ce i-a fost alocat prin lege.

Revenind la bugetul pe anul în curs, primele trei categorii, ca alocări bugetare, sunt:

⦁ Finanțarea proiectelor din cadrul PNCDI 3        583 de milioane de lei
⦁ Finanțare de bază – Nucleu                                    515 de milioane de lei
⦁ Instalații interes național                                        154 de milioane de lei

Detalii:
⦁ Conform ultimului Act Adițional semnat de MCI cu UEFISCDI (29/2018), bugetul pe 2019 al celei din urmă este de 417 milioane de lei. UEFISCDI este încă principalul operator de program al MCI pentru implementarea Planului Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (PNCDI 3). Spunem „încă”, pentru că prin modificările aduse anul trecut la legea cercetării (OG57/2002), UEFISCDI a fost trecut pe linie moartă, MCI putând să-și aleagă cum dorește operatorii de program. În acest sens, au existat situații bizare în care Agenția Spațială Română a gestionat o competiție de proiecte în domeniul Dunăre-Deltă-Marea Neagră, iar Institutul de Fizică Atomică ⦁ este răspunzător de parteneriate de cercetare cu Agenția Universitară a Francofoniei.

De remarcat faptul că în prezent sunt în derulare proiecte de cercetare pentru care competițiile au fost lansate de Guvernul Cioloș, precum Postoctorat (PD), Tinere Echipe (TE), Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE) și Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF). Pentru toate acestea a fost întârziată la maxim contractarea, actuala putere reușind performanța de a schimba cinci miniștri la cârma cercetării până să avem rezultatele finale. În acest interval însă, s-au desfășurat pe repede înainte competiții naționale cu bugete uriașe de 500 de milioane de lei (vezi Proiecte de finanţare a excelenței), respectiv 435 de milioane de lei (vezi Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI).
⦁ Programul Nucleu este destinat finanțării de bază a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD). Actualul program a fost lansat în pripă anul trecut, cercetătorii fiind nevoiți să scrie în termen de două săptămâni proiecte în valoare de 1,6 miliarde lei, ce vor fi derulate timp de patru ani. O treime din bugetul pe anul în curs al MCI va fi direcționat deci spre aceste proiecte, implementate în INCD-urile României, care au fost prima și ultima dată evaluate în 2011/2012 cu experți străini. Rapoartele întocmite de aceștia au stat în sertar până în 2016, când au fost folosite pentru reacreditarea INCD-urilor.
⦁ Instalațiile și Obiectivele Strategice de Interes Național (IOSIN) primesc anul acesta o finanțare dublă în urma dublării numărului acestora printr-un HG ieșit din perioada de dezbatere publică. În lista nouă se regăsesc obiective precum ALFRED. Conform vechilor criterii de includere a obiectivelor în această listă și implicit mufarea lor directă la bugetul central nu se admiteau obiective care să nu fi demonstrat ceva în prealabil (vezi Ordinul nr. ⦁3848 /2004). Pentru că ALFRED este proiectul de suflet al fostului ministru, dl Șerban Valeca, prin Ordinul nr. 677/27.08.2018 au fost abrogate prevederile din 2004, astfel că ALFRED poate fi finanțat acum prin acest mecanism.

În afara celor 3 mari categorii de buget de mai sus, se mai remarcă și altele, cu buget deloc de neglijat, precum Planul sectorial al MCI care primește 20 de milioane de lei în 2019. Acest mecanism de finanțare a cercetării este unul din cele mai netransparente, fondurile fiind distribuite după bunul plac al ministrului. Parcurgând lista proiectelor finanțare am dat de acesta: „Dezvoltarea capacităţii de monitorizare şi coordonare a activităţii de supraveghere spaţială, pentru prognoza riscurilor asociate căderii din atmosferă şi din cosmos a corpurilor naturale şi artificiale.” Sunt foarte curios de rezultatele acestui proiect, dacă are cineva acces la ele.

Concluzia:
Cercetare continuă să fie Cenușăreasa bugetului național, iar România să fie Cenușăreasa Europei, cu alocări ca procent din PIB ce ne clasează în aceeași ligă cu Cipru și Malta (nici măcar Bulgaria sau Ungaria). Programul de guvernare actual nu este nici pe departe respectat, din contră: alocările bugetare pentru cercetare sunt în cădere liberă dacă luăm ca punct de referință Guvernarea Cioloș. Cu toate acestea, creșterea alocărilor bugetare pentru cercetare, fără o evaluare prealabilă riguroasă atât a Institutelor Naționale, a celor din subordinea Academiei Române, cât și a Institutelor și școlilor doctorale din cadrul universităților, este din punctul meu de vedere similar cu a arunca banii pe fereastră, așa cum am mai declarat.

 


 

Mihai Miclăuș este doctor în biologie moleculară la Rutgers University, SUA. După reîntoarcerea în țară (2011), a trecut printr-un stagiu postdoctoral de 6 luni la Universität Bern, Elveția, în domeniul bioinformaticii și este în prezent Cercetător Științific gradul 2 la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice, Cluj-Napoca. Din 2012, este membru al Asociației Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, având patru mandate de membru în Consiliul Director al acesteia. Din 2017, scrie pe blogul personal (mic-mic-anc.ro), alături de alți doi colegi de-ai lui, având ca motto „Cercetarea românească – creșterea și descreșterea ei”.

Editoriale

TU ce faci pe 7 iunie 2020?

Publicat

pe

Probabil că, dacă ești diasporean, nimic deosebit. E o duminică numai bună de un mic grătar, o vizită pe la amici sau ceva treabă prin casă. Eventual de stat cu copiii sau băgat șase episoade, unul după altul, din ultimul Peaky Game of Cards de pe Netflix.

Nu o să te gândești la buletinul tău de România, ținut prin vreun sertar pe undeva. Buletin care ți-ar fi permis, dacă erai acasă, să votezi. Acasă, în sensul de unde te-ai născut, unde ai adresa din acel buletin. Acasă, unde același primar se bate cu pumnul în piept că totul e perfect, deși nu se schimbă nimic, iar pe ei îi interesează un singur lucru – banii. Acasă, unde două-trei partide își împart consilierii locali și județeni ca pe niște cărți de joc.

Acasă unde (încă) nu te întorci, că nu-s joburi, străzi sau servicii, că spitalele sunt la pământ și școlile nu pot fi comparate cu cele unde merg copiii tăi. Unde ultima oară când ți-ai reînnoit acel buletin uitat sau ai mers după alte acte ai fi vrut să spargi ceva după discuția cu funcționarii de la poliție sau primărie.

Acasă, pe 7 iunie, ai tăi vor merge la vot. Pe buletinele de vot se vor afla, în premieră în 30 de ani, oameni noi, proaspăt intrați în politică, motivați de dorința de a-ți face acel acasă un loc unde chiar ai vrea să te întorci.

Va fi greu fără votul tău. Tu și alți cinci milioane de români plecați din țară ați putea să dați complet peste cap orice așteptări la alegerile locale. 5 milioane? Și 5.000 de diasporeni care vor merge prin satele sau comunele lor vor avea un impact, cel puțin în votul pentru consilieri locali. 10.000 ar fi și mai bine.

Iar 100.000 de diasporeni care merg acasă să voteze ar putea da peste cap complet primării-cheie. Primării unde aceiași primari fac aceleași lucruri sau nimicuri în același mod de 30 de ani, chiar dacă își schimbă partidul de la o zi la alta.

Și nici nu mai e așa de greu să vii în țară pentru un weekend.

Avem 9 aeroporturi internaționale în România unde poți zbura direct, la Bacău, București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Sibiu, Suceava și Timișoara, iar zborurile, dacă le iei de pe acum, sunt chiar OK la preț. O listă lungă de companii au oferte mereu. Poate zbori și cu escală – ai timp să citești o carte sau să bei o cafea prin Varsovia sau Roma două-trei ore, în drum spre Timișoara sau Bacău.

Cât de greu ți-ar fi să faci asta, serios? Să intri pe edreams sau govolo sau skyscanner sau momondo sau alte agregatoare de bilete și doar atât: să verifici cât te-ar costa drumul spre vot la locale, în România, pe 7 iunie 2020.

Hai, verifică. Te aștept.

Și așteaptă și întreaga Românie 🇷🇴

Se vorbește despre miracolul Diasporei la vot pe 24 noiembrie? Să vezi ce miracol va fi în iunie!

Ne vedem la aeroport!

Citește în continuare

Editoriale

Viorica Dăncilă își amintește de tăierile ilegale doar în campania electorală. Cât a fost prim-ministru n-a făcut nimic!

Publicat

pe

FOTO EPA

Viorica Dăncilă a vorbit, zilele trecute, despre cum va lupta dânsa cu mafia din industria lemnului, această luptă devenind o prioritate pentru președintele Dăncilă. 

Într-adevăr, doamna Dăncilă. Soluții există și este nevoie de curaj și de încăpățânare pentru a le pune în aplicare. Întrebarea este de ce nu ați dat dovadă de acest curaj și de încăpățânare cât ați fost prim-ministru? Soluțiile despre care vorbiți pentru a rezolva problemele de mediu au fost și sunt la îndemâna guvernului, respectiv a prim-ministrului. Cât ați ocupat funcția respectivă, nu v-a preocupat niciuna dintre aceste probleme prioritare. Iar ca președine nu ați putea face decât să inițiați dezbateri și să recomandați guvernului și prim-ministrului să facă ceea ce nu ați făcut dumneavoastră! Cât de naivi ar trebui să fim să vă credem?

Cât ați fost prim-ministru, de ce nu ați cerut ministrului Apelor și Pădurilor să repună în funcțiune, în regim de urgență, Inspectorul Pădurilor, realizat de Guvernul tehnocrat în 2016? Acest mecanism de urmărire prin satelit a tăierilor din pădurile României oferă un instrument excepțional Gărzilor Forestiere, dar și publicului larg să urmărească „pe viu” unde încep tăieri legale și unde sunt cele ilegale. Și oare de ce nu ați activat Sistemul de Urmărire a Materialului Lemnos (SUMAL) îmbunătățit încă din 2016? Fostul ministru PSD doamna Doina Pană a dezactivat la începutul anului 2017 platforma Inspectorul Pădurilor și a oprit utilizarea SUMAL îmbunătățit, pornind de la pretexte false, încurajând astfel continuarea crimei, șantajului și jafului în pădurile României. Repunerea în funcțiune sub „oblăduirea” dumneavoastră ar fi fost foarte simplu de făcut, dacă ar fi fost tratată cu adevărat ca prioritate. Poate că acum, când știm din rezultatele Inventarului Forestier Național că din pădurile României se exploatează anual dublul cantității prevăzute în amenajamentele silvice, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ar trebui să ceară instituțiilor abilitate să fiți luate la rost – atât dumneavoastră, cât și doamna Doina Pană – de ce ați oprit utilizarea acestor instrumente pentru a preveni și a reduce tăierile ilegale din pădurile României.

În perioada în care ați fost prim-ministru, de ce ați permis distrugerea ariilor protejate în loc să inițiați măsuri care să permită o bună administrate a ariilor protejate deja existente? Poate nu ați știut că sub atenta dumneavoastră guvernare s-a distrus în mare măsură sistemul de administrare a ariilor protejate. Poate nu știți nici acum că, sub „atenta” guvernare pe care ați practicat-o, au fost înlăturați numeroși administratori de arii protejate de la posibilitatea de a contribui la protejarea naturii și de a aduce bani pentru rezervațiile noastre naturale și pentru siturile Natura 2000. Afirmați că vreți să obligați „autorităţile să oprească acum crimele, şantajul şi jaful”, dar cât ați fost prim-ministru ați permis ca ariile protejate să fie vulnerabilizate și expuse crimelor împotriva naturii, șantajului și jafului.

Cum nu veți avea cum să conduceți, în calitate de președinte al țării, ședințele de guvern, nu prea mai aveți nicio șansă să impuneți prim-ministrului sau guvernului niciuna dintre prioritățile acestea. Iar dacă în cei aproape doi ani cât ați fost prim-ministru nu ați aflat care sunt prerogativele unui prim-ministru, cum să vă credem că veți ști ce ați avea de făcut în calitate de președinte și că veți acționa conform prerogativelor cu privire la „prima prioritate privitoare la mediu” sau în privința oricăror altor priorități ale acestei țări, multe generate chiar de dumneavoastră prin proasta guvernare marca PSD?

CNPP PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Scrisoare către „ăștia“ de pretutindeni

Publicat

pe

Dumitru Chihaia, coordonator CL PLUS Flandra

Așteptăm rezultatul alegerilor cu emoție, de parcă am aștepta dimineața de Crăciun, să ne uităm sub brad.

Luni, însă, o să fie o zi posomorât, grea și gri. Asta, pentru că după aceste alegeri vom realiza ce campanie searbădă am avut, că jocul acesta de-a alegerile prezidențiale nu a adus nimic interesant, că Iohannis a mai dat o șansă PSD-ului prin faptul că a refuzat să o facă KO pe Viorica într-o dezbatere unu la unu, că România e aceeași ca înainte de alegeri și că nu se întrevede prea devreme vreo schimbare continuând în acest ritm. Luni vom avea parte de un duș rece, un duș ca o răpăială de toamnă târzie care te prinde pe drum și care te udă până-n șosete.

Am ajuns aici din cauza indiferenței noastre, a tuturor. Am ajuns aici pentru că am lăsat mereu pe alții să decidă pentru noi. Am ajuns aici pentru că am evitat să ne educăm spiritul politic, parte din natura umană. Și am ajuns aici pentru că pur și simplu am ales să-i râdem sorții în față, încăpățânându-ne să nu reparăm, pur și simplu, lucrurile din jurul nostru atunci când ele au început să își arate defectele și uzura. Am ales să fim puternici, să rezistăm, să ducem greul și să îl luăm la mișto.

Chiar și dacă ne tremură buzele când ne strigăm Deșteptarea în imn, suntem de fapt o națiune adormită. Imediat după aceste alegeri vom defila pe străzi cu românismul nostru de talcioc, atârnând la poza de profil un steag pus invers și un „La mulți ani, România”. Ne vom da unul altuia o bătaie pe umăr și ne vom spune cât de speciali suntem, că dacii, că penicilină, că scriitori, că munți, că ape… Suntem însă goi! Goi pe dinafară, goi pe dinăuntru. Ne îmbracă însă o urmă de rușine, aia care te face să ieși la drum să îți vopsești gardul, deși el stă să cadă! Cât vom mai îndura așa?! Cât ne vom mai spune unul altuia că cineva trebuie să facă ceva? Cât ne vom mai uita cu întristare unul la altul când vorbim de problemele României, de politică, de soluții, de viitor, de prezent, de trecut, de candidați, partide, televiziuni și toate celelalte. Pentru că, da, ne uităm triști, înțelegând undeva că ceva merge foarte prost cu noi, și ne oripilăm și explodăm imediat când cineva vine și spune stop.

Sau râdem pur și simplu! Râsul acela a pagubă. Paguba noastră ca popor. Pentru că am luptat să avem o țară, o avem, dar ne batem joc de ea, lăsând-o să se golească de oameni, de bani, de cultură, de tot. De speranță, mai ales! O țară fără un popor, pentru că zilnic alții pleacă, iar în drumul lor atrag privirile celor mai mici dintre noi care învață astfel că în fața problemelor putem pleca.

Dar putem spune stop! Putem și trebuie să nu mai plecăm așa din fața responsabilității. Și îndrăznesc să am curajul să vă spun că nici măcar nu e prea greu. Trebuie doar să încetăm să ne mai spunem „cineva trebuie să facă ceva“, „toți sunt la fel“, „votul meu nu contează“. Să încetăm pur și simplu să așteptăm ca lucrurile să se întâmple cumva fără implicarea noastră, a fiecăruia dintre noi.

E nevoie să înțelegem că ne aflăm în fața unei șanse imense de a reseta întreaga Românie, iar această șansă este tocmai seria de alegeri prin care trecem. Am trecut aproximativ bine peste europarlamentare, ne-am poticnit din nou acum la prezidențiale, dar, dacă vrem să reușim, este foarte important să nu greșim la localele și legislativele din 2020, să nu facem greșeala de a considera orice efort, oricât de mic sau de mare, ca fiind un act de futilitate în fața destinului. Destinul e în mâinile noastre și putem să tranșăm, în doar un an, soarta României pe mulți ani de aici încolo.

Trebuie să fim vigilenți, să alegem duminica aceasta singura variantă compatibilă cu democrația și cu statul de drept și să ne pregătim mai apoi, fără întârziere, încă de luni, să luptăm cu un sistem mafiot care cu siguranță o să înceapă la fel de devreme să lupte să supraviețuiască anului care urmează.

Începeți să vorbiți politică – să o faceți chiar – nu e niciodată prea târziu. Începeți să puneți sub semnul întrebării orice informație vă parvine – știrile false au distrus democrații mult mai puternice decât cea a României, începeți să sperați în voi înșivă – nimic nu vă poate opri când aveți încredere în voi, începeți să votați, pe bune, conștiincios, fără regrete, alegând mereu varianta cea mai bună la acel moment – perfecțiunea nu există și oricum e urâtă, plată, neinteresantă și, de multe ori, efemeră.

Începeți să vă doriți să fiți voi cei care faceți ceva pentru țară: treziți-vă pe bune și nu acceptați niciun compromis. Un an trece repede și s-ar putea să nu îl simțim trecând sau s-ar putea anul ăsta greu, care urmează, să îl punem în cărțile de istorie. Mai am doar atâta răbdare. Apoi vom adormi cu toții visând cu ochii deschiși la tot ce nu am făcut.

* Editorial de Dumitru Chihaia, coordonator CL PLUS Flandra

Citește în continuare

Cele mai citite