Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Speranţa de la Notre-Dame

Publicat

pe data de

FOTO EPA-EFE/ Ian Langsdon

Indiferent de credinţele şi convingerile personale, indiferent de sentimentul religios sau de lipsa acestuia, indiferent de tot ceea ce ne desparte în plan politic, economic şi cultural, noi, oamenii din toată lumea, ne-am unit ieri în faţa unei pierderi.

Am pierdut în flăcări o parte din catedrala „Notre-Dame de Paris”, monument istoric cu valoare universală vizitat de 14 milioane de turişti pe an, dar şi un loc de cult aparte, sediu al Arhiepiscopiei Parisului care aduna credincioşii catolici. Este, aşadar, un loc emblematic pentru istoria Franţei, un simbol al Parisului, dar şi al Franţei în lume. Dincolo de tragismul situaţiei, acest dezastru este un prilej de reflecţie privind solidaritatea comunităţilor şi a oamenilor, în general, pornind de la valorile care ne unesc. Este momentul să reflectăm mai mult asupra puterii distructive, pe care de multe ori o declanşăm fără să ne dăm seama.

Notre-Dame de Paris, cea mai cunoscută catedrală catolică, a fost construită începând cu 1163 peste urmele bazilicii Saint-Étienne, care, la rândul ei, a fost ridicată peste un templu galo-roman. În secolele următoare, catedrala a fost profanată în timpul Revoluţiei Franceze, apoi a găzduit încoronarea lui Napoleon I, sărbătorirea eliberării Parisului în 1944 şi a fost martoră la înmormântarea mai multor preşedinţi ai celei de-a treia republici franceze. Romanul „Notre-Dame de Paris” al lui Victor Hugo a atras atenţia publicului şi a dus, printre altele, la proiectul major de restaurare câştigat prin concurs (!) şi supravegheat de Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc, care a adăugat fleşa catedralei şi a refăcut acoperişul, din 1844 până în 1864. Exact aceste elemente au ars în incendiul din 15 aprilie. Unii spun că omenirea a avut noroc: au ars fix acele părţi care erau mai puţin valoroase, căci erau mai noi şi, în plus, au stârnit şi controverse la timpul lor. Alţii deplâng mutilarea unei opere complete. Mai rămâne, oare, loc pentru o rază de speranţă în toată această tragedie? Dezbaterea în privinţa valorii culturale şi a măsurilor de restaurare, pornită la nivel mondial odată cu crimele împotriva umanităţii prin distrugerea conştientă a moştenirii culturale, s-a înteţit.

Măsurile de conservare sau restaurare au devenit practici comune pentru a trata patrimoniul cultural în secolul al XIX-lea, ca urmare a viziunilor diferite ale lui John Ruskin (1819-1900) şi Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc (1814-1879). În timp ce Ruskin a lăudat estetica decăderii şi a pledat pentru o conservare simplă, Viollet-le-Duc a inventat noţiunea modernă de restaurare ca un act de restabilire a unui monument într-o stare finită, care de fapt nu a existat niciodată. Arhitecţii talentaţi, cum ar fi Carlo Scarpa (1906-1978), au fost capabili să depăşească această dihotomie şi să introducă într-un mod sensibil un limbaj arhitectonic contemporan, încât patrimoniul construit părea că a câştigat din intervenţie şi a căpătat o coerenţă nouă şi semnificativă. Aşadar, apare astăzi întrebarea legitimă: cum va fi restaurată catedrala? Va fi reconstruită partea arsă? Se va organiza un concurs internaţional de arhitectură pentru a imagina un acoperiş nou şi o fleşă nouă, în conformitate cu timpurile noastre? Ar permite UNESCO o astfel de intervenţie?

În 1991, Catedrala a fost declarată monument istoric cu valoare universală şi a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Notre-Dame este unul dintre exemplele clasice în care importanţa unui monument religios este dublată de valoarea sa universală ca monument. Monumentele istorice care fac parte din patrimoniul cultural universal aparţin tuturor oamenilor din lume. Ele sunt o moştenire de neînlocuit pe care comunitatea globală a decis să o protejeze pentru viitor. Tocmai de aceea a fost concepută Convenţia Patrimoniului Mondial UNESCO, pentru a demonstra importanţa, pentru toate popoarele lumii, a protejării patrimoniului cultural unic şi de neînlocuit.

Au apărut deja declaraţii cum că partea arsă a Catedralei va fi refăcuta identic. Alte voci susţin că nimic nu va putea înlocui ceea ce s-a distrus, căci este ca şi când ar trebui să-ţi înlocuieşti istoria, sau că n-am pierdut nimic, deoarece, oricum, proiectul lui Viollet-le-Duc nu are valoare. Dar dacă ar fi să comparăm viaţa unei clădiri cu viaţa unui om, ne-am mai putea imagina să ne bucurăm că ne-am pierdut o parte din memorie sau o parte din corp, de care nu suntem mulţumiţi? Dreptul la istorie, la patrimoniul cultural, este unul fundamental. Şi-atunci, proiectul  lui Violet-le-Duc nu trebuie acceptat, aşa cum ar trebui să fie acceptată şi dispariţia sa parţială?

Imaginea fleşei frânte ne-a făcut să simţim personal că este important să ne preţuim moştenirea culturală şi să onorăm realizările celor care au venit înaintea noastră. Ne plângem de pierdere şi în acelaşi timp alegem să fim plini de speranţă pentru viitor, să avem încredere în puterea culturii. Cultura desemnează felul în care convieţuim, subliniind valorile cu care ne identificăm. Cultura creează acele spatii de libertate în care au loc schimburile de idei despre ceea ce ne marchează. Cultura ne ajută să ne înţelegem mai bine şi să-i înţelegem mai bine şi pe ceilalţi.

Cele mai marcante episoade ale istoriei sunt legate de distrugeri, pentru că, dincolo de tragismul lor, au fost urmate cel mai adesea de un efort de reconstruire care a adunat întotdeauna multe energii. Fireşte că refacerea nu anulează distrugerea, dar obligă la parcurgerea unei noi etape. Să sperăm, aşadar, că experţii în restaurare vor porni dezbaterea publică şi că fondurile necesare refacerii vor fi strânse rapid.

Noi, românii, suntem parte a culturii universale, europene, apropiați ai culturii franceze. Vom participa la acest efort și noi. O vom face fără îndoială prin experții și constructorii noștri, care construiesc Europa de ceva vreme, dar o putem face și cu donații în bani: https://don.fondation-patrimoine.org/SauvonsNotreDame/.

Monumentele au o simbolistică cu totul particulară, iar raportarea oamenilor la acestea se face în mod diferit. În urma incendiului din 15 aprilie, Catedrala Notre-Dame de Paris a devenit simbolul prin excelenţă al monumentului cu valoare universală, simbol al împărtăşirii unor valori comune, dovadă a puterii de creaţie a oamenilor. Emoţia incendiului din 15 aprilie ne-a arătat că există monumente-simbol al împărtăşirii unor valori comune, dovadă a puterii de creaţie a oamenilor. Când umanitatea reacţionează ca un organism viu, e un moment de graţie, care ne aminteşte că există simboluri universale şi că suntem legaţi cu fire nevăzute, împărtăşind istoria şi un viitor comun.

* A contribuit Ovidiu Ţentea, arheolog

Editorial publicat pe Blogurile Adevarul.ro

Editoriale

Sfaturi pentru Rovana Plumb ca să recupeze azi voturile pierdute

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Doamna Plumb,

În ciuda faptului că ne desparte definitiv alegerea valorilor pe care le susținem, avem câteva lucruri în comun și asta mă face deschisă să vă dau un sfat.

Am fost ieri acasă și am văzut cât de supărați sunt oamenii că au avut nevoie de PAROLĂ la ei în oraș și le e teamă că ne apropiem de momentul în care dacă nu ai parola PSD-istă nu mai ai acces la concursuri pe pozițiile publice, la licitații corecte sau la chiar la un pat în spital sau un loc la școală. Deși abuzul ăsta nu mai poate fi întors, căci ultima dată cînd un conducător a blocat un oraș a fost înainte de ’89 și oamenii nu uită ușor, este ceva ce puteți face ca să nu vă creadă împotriva lor până la capăt.

În 2016 am negociat cu reprezentanții Comisiei Europene și, cu banii alocați, am lansat un program care să asigure că fiecare mamă vulnerabilă care iese din maternitate pleacă cu minimul necesar pentru bebelușul ei: cutia bebelușului după modelul finlandez.

În echipa cu miniștrii și experți de la Muncă, Sănătate și Fonduri Europene, a fost pus la punct sistemul prin care mai mult de 120.000 de mame în fiecare an să aibă asta, banii sunt acolo și, deși poate e tentant pentru colegii dumneavostră, nu pot fi cheltuiți pe altceva. Știu și că vă place proiectul, căci v-ați lăudat cu el de câteva ori. Or, vă spun că cea mai bună laudă este chiar să îl faceți.

Dacă vi se spune că e greu de colegii dumneavoastră, să nu îi credeți. E nevoie doar să fie lansate licitațiile de scutece, haine, termometru, pansament, vă spun și cine are lista, era la Institutul Mama și Copilul. Dacă și asta vă tentează să spuneți că durează, că e dificil, că dezbateți ce culoare să fie, nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt că se poate. De atunci au început deja să o facă ONG-urile, Salvați Copii și SAMAS, ba chiar au îmbunătățit porgramul cu consiliere pentru mame – și Finlanda are ani buni de măsurare a rezultatelor din program asupra sănătății copiilor.

Sunt ultimele două zile de campanie electorală, văd că acum sunteți dispuși să promiteți și să faceți orice. Chiar nu mă supăr că e pentru campanie, deși ați avut trei ani deja să rezolvați. Avem cea mai mare rată de mortalitate infantilă, cel mai mare număr de mame adolescente și resurse care stau blocate în sertar. E nevoie de mult mai mult, dar începeți cu asta.

Suntem amândoua din Târgoviște, am fost amândouă în Ministerul Muncii și ne-am ocupat în perioade diferite de politici publice pentru familie, avem amândouă copii de care ne pasă, deși și aici alegem diferit să îi susținem. De al dumneavostră știm că vă pasă din privilegiile pe care i le înmânați, din moment ce l-ați pus șef pe campanie acasă și l-ați lăsat să înregistreze mașina în Bulgaria fix când aici, acasă, ne introduceați ilegala taxă de mediu. Dar chiar și așa, haideți să ne lege și proiectul ăsta, dați un telefon în ministerul pe care l-ați condus să deblocheze asta. E atât de gata, că prindeți campania cu el. Nu vă faceți griji, vă veți putea lăuda nestingherită cu el că e al dumneavoastră. Dacă ați putut bloca un oraș de pe o zi pe alta, nu mai aveți scuza că nu aveți puterea să faceți asta să se întâmple.

* Editorial de Oana Țoiu, candidat la alegerile europarlamentare din partea Alianței 2020 USR PLUS și fost secretar de stat în Ministerul Muncii în Guvernul Cioloș

Citește în continuare

Editoriale

O singură Europă, de la est la vest

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Duminică, 26 mai, suntem chemaţi să ne alegem reprezentanţii în Parlamentul European. Însă miza este mult mai importantă. Pe 26 mai vom alege felul în care va arăta Europa viitorului.

În aceste alegeri se confruntă două viziuni despre viitorul Uniunii Europene: una care vrea întărirea Uniunii şi alta care doreşte slăbirea ei şi întoarcerea în trecut. Noi, Alianţa 2020 USR PLUS, credem într-o Europă renăscută şi puternică, într-o Europă a tuturor cetăţenilor ei, într-o Europă a prosperităţii şi echităţii, într-o Europă a democraţiei, libertăţii şi a statului de drept.

Facem apel către toate forţele pro-europene pentru definirea unei viziuni comune despre Europa viitorului, despre Europa noastră. Ne dorim o singură Uniune, de la est la vest şi de la sud la nord, o Uniune Europeană a tuturor cetăţenilor săi, o Europă a inovării, competitivă la nivel global şi o Europă care îşi protejează cetăţenii.

Pentru a avea succes, această nouă viziune trebuie înfăptuită de o nouă generaţie de oameni politici, care să îşi asume acest viitor, aşa cum fondatorii Uniunii şi-au asumat proiectul european, care să confrunte slăbiciunile Uniunii, care să înţeleagă oportunităţile viitorului şi să le pună în practică.

O singură Uniune, de la est la vest

Pentru ca Uniunea Europeană să fie puternică, ea trebuie să devină nu doar proiectul păcii după Al Doilea Război Mondial ci, în aceeaşi măsură, proiectul unificării Europei după Războiul Rece.

Uniunea Europeană a fost creată ca un proiect al prosperităţii, păcii şi solidarităţii ţărilor Europei occidentale. UE a crescut din nevoile Vestului. Din cauza izolării în spatele Cortinei de Fier, ţările europene din centrul şi estul continentului s-au putut alătura acestui proiect abia zeci de ani mai târziu, mult prea târziu pentru a avea o contribuţie semnificativă la definirea lui. Reîntregirea Europei printr-un proces real şi profund de integrare a viziunii ţărilor central şi est-europene în construcţia europeană trebuie să rămână un element cheie al Europei viitorului. Altfel, această lipsă de armonizare între est şi vest, între statele membre „noi” şi statele membre „vechi” va continua să provoace tensiuni ce şubrezesc progresul proiectului european în ansamblul său.

De aceea, avem nevoie de o singură Uniune, fără cercuri concentrice sau viteze diferite de integrare şi ne pronunţăm ferm împotriva oricărei încercări de a crea falii între statele membre. Credem că este fundamental să rezistăm tentaţiei de creare a unei Uniuni Europene à la carte, în care fiecare stat membru alege ce vrea. Orice model de integrare şi regrupare a unor state membre care vor să avanseze mai rapid în anumite domenii poate să fie o formă de iniţiere şi consolidare de etapă, benefică pentru proiectul european cu condiţia asigurării accesului deschis şi sprijinului pentru cei care vor să se alăture acestui proces pe parcurs.

Mai mult, credem că avem nevoie de o Uniune Europeană care să poată să ofere în mod echitabil, pentru toţi cetăţenii ei, promisiunea de bunăstare şi de calitate a vieţii pe care aceştia o aşteaptă. De aceea, credem că este esenţială consolidarea investiţiilor europene în convergenţa reală a diferitelor regiuni ale Europei ca fundament al dezvoltării durabile a Uniunii, relansării economice şi coeziunii sociale. Priorităţile strategice, alocările financiare şi definirea programelor de investiţii trebuie să ia în considerare în mod echitabil diferenţele de dezvoltare, constrângerile şi oportunităţile identificate de toate statele membre, fie că vorbim de infrastructură, de conectivitate, de agricultură, de industrii, de cercetare sau de securitate.

Totodată, dorim o Uniune Europeană care ia în considerare preocupările şi priorităţile tuturor cetăţenilor ei. În acest sens,  credem că este necesară extinderea agendei de priorităţi UE, astfel încât să se acorde resursele politice şi financiare pentru alinierea standardelor de educaţie, sănătate şi servicii sociale, atât de necesare asigurării demnităţii tuturor cetăţenilor europeni. Nu în ultimul rând, credem într-o Europă care îşi regăseşte valorile şi spiritul, un spirit care poate fi întărit prin valorificarea patrimoniului material şi imaterial al tuturor culturilor noastre, a creativităţii şi a dinamismului tuturor popoarelor europene.

O Uniune Europeană a tuturor cetăţenilor săi 

Credem că vocea cetăţenilor trebuie să fie auzită şi ascultată în dezvoltarea politicilor europene şi credem că UE trebuie să transforme apropierea de oameni într-o prioritate strategică. În acest sens, susţinem introducerea referendumului consultativ la nivel european pe subiecte cu relevanţă pentru întreaga Uniune dar şi crearea unui mecanism de consultare structurată între instituţiile europene, cele naţionale şi cetăţeni, care să conducă la integrarea reală a rezultatelor acesteia în deciziile Uniunii.

De asemenea, credem că este necesară asumarea explicită şi onestă de fiecare stat membru, instituţie europeană, naţională sau regională a unei responsabilităţi comune de a comunica despre Uniunea Europeană prin programe educaţionale şi de comunicare eficiente, care să prezinte tinerilor istoria europeană şi să explice cetăţenilor atât provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, cât şi valoarea adăugată de apartenenţa la o Uniune puternică, inclusivă şi democratică. În acelaşi timp, credem că este nevoie de întărirea politicilor şi programelor europene care creează un sentiment de patriotism european şi o identitate europeană, odată cu promovarea respectului şi deschiderii faţă de patriotismul naţional, a identităţilor naţionale, culturale şi lingvistice. Nu în ultimul rând, trebuie să tratăm cu maximă prioritate combaterea dezinformării şi populismului, ca pericol real pentru democraţia, statul de drept şi pacea din Europa.

O Europă a inovării, competitivă la nivel global

Uniunea Europeană trebuie să investească în stimularea şi promovarea inovării şi creativităţii, care, odată cu valorificarea atuurilor revoluţiei digitale, pot genera o nouă şi veritabilă Renaştere europeană cu impact asupra bunăstării cetăţenilor săi.

Europei îi lipseşte infrastructura digitală strategică şi nu reuşeşte suficient să faciliteze o tranziţie uşoară a inovaţiei către piaţă. De aceea, noi credem că avem nevoie de măsuri care să asigure că Uniunea se consolidează ca lider în avangarda revoluţiei industriale 4.0. Sunt necesare investiţii majore pentru a crea o infrastructură digitală strategică europeană care să asigure independenţa Europei în domeniul stocării, utilizării şi prelucrării datelor, securităţii cibernetice, precum şi al inovării în domeniul inteligenţei artificiale şi răspândirii acesteia la scară largă. Avem nevoie de crearea unor formule simple de finanţare pentru antreprenoriat în domeniul IT şi al industriilor creative, care să permită accesul echitabil la finanţare directă, dar şi infuzia de capital pe tot teritoriul Uniunii.

Trebuie să consolidăm reţeaua de hub-uri de inovare digitală şi să creăm hub-uri de anvergură europeană în fiecare regiune a Europei, care să ofere facilităţi de testare pentru IMM-uri şi alte companii şi universităţi, precum şi consiliere tehnologică şi financiară specializată pe profilul economic al regiunii respective. Este totodată necesară o strategie la nivel european care să asigure pregătirea cetăţenilor pentru a face faţă revoluţiei digitale pe piaţa muncii şi pentru creşterea alfabetizării digitale.

O Europă care îşi protejează cetăţenii

Vrem o Uniune Europeană care îşi ascultă şi protejează toţi cetăţenii. Aceştia sunt îngrijoraţi pentru bunăstarea lor şi pentru viitorul locurilor lor de muncă, sunt afectaţi de efectele globalizării, sunt preocupaţi de impactul schimbărilor climatice, de migraţie şi de instabilitatea globală.

De aceea, noi susţinem întărirea unei Uniuni Europene pentru Apărare, care să consolideze totodată prezenţa şi capacitatea NATO pe teritoriul Europei. În acelaşi timp, credem că este nevoie de întărirea capacităţilor de răspuns şi sprijin european în situaţia în care un stat membru este confruntat cu dezastre naturale sau cauzate de om, terorism, atacuri cibernetice sau atacuri hibride. De asemenea, credem că Europa trebuie să aibă o politică comercială pragmatică, în paralel cu dezvoltarea unei politici europene de urmărire a investiţiilor directe străine (non-UE) care să ţină cont de interese europene şi naţionale strategice (e.g. terenuri agricole, energie, infrastructura critică, resurse naturale etc).

Nu în ultimul rând, credem că trebuie să dezvoltăm un mecanism eficient pentru controlul migraţiei, care să includă întărirea graniţelor europene, un management inteligent al fluxurilor migratorii, stabilizare politică şi investiţii europene în ţările de origine. Într-un context al deteriorării multilateralismului şi ordinii globale, susţinem întărirea rolului Uniunii Europene ca actor global, printr-o abordare strategică şi coerentă a tuturor capacităţilor şi instrumentelor UE şi a statelor membre, de la cele politice şi diplomatice până la acordurile comerciale, sprijinul pentru dezvoltare şi investiţii în afara UE.

Europa este casa noastră comună şi trebuie să rămână astfel. Ea are nevoie acum mai mult decât oricând de toată energia, determinarea şi pasiunea oamenilor ei, din est şi din vest, din sud şi din nord. Noi suntem pregătiţi să construim, împreună cu toţi cei cu care împărtăşim aceleaşi valori şi idealuri, o Europă a viitorului mai puternică, mai democratică şi mai apropiată de oameni şi de nevoile lor.

Acest articol este bazat pe propunerile prezentate de Alianţa 2020 USR PLUS în Manifestul pentru Europa viitorului. Versiunea integrală a Manifestului poate fi consultată mai jos.

Manifestul_Alianței_2020_USR_PLUS_pentru_Europa_viitorului

Citește în continuare

Editoriale

Agonia satului (I) şi fondul lui Dragnea

Publicat

pe

FOTO Cornel Brad

Liviu Dragnea a lansat Fondul de Dezvoltare şi Investiţii, prin care 10 miliarde de lei pot fi folosiţi după bunul plac al primarilor, iar preşedintele PSD îşi asigură susţinerea în partid. În acest timp, satul românesc rămâne în agonie.

În 2001 am văzut pentru prima oară un sat părăsit. Yesa, un sat din nordul Spaniei, urma să fie transformat de noi, o delegaţie de arhitecţi din Belgia, într-un sat turistic, pentru a fi salvat. Aproape două decenii mai târziu, agonia satului devine tema centrală în campania electorală din Spania, care s-a încheiat cu alegerile parlamentare duminică. Ţăranii spanioli au cerut infrastructură, servicii, investiţii şi… atenţie. E firesc să ceară atenţie, căci azi, peste tot în lume, satele se depopulează. Or, această problemă este ignorată de politicieni.

La noi, e altfel. Mediul rural pare a avea parte de toată atenţia lui Liviu Dragnea, care tocmai ce-a lansat un Fond de Dezvoltare şi Investiţii (FDI) de 10 miliarde de lei destinat cu precădere primăriilor cu deficit bugetar, adică majoritatea satelor. „Guvernul PSD dă bani pentru dezvoltarea localităţii tale”, ne spune Dragnea. Teoretic, banii trebuie daţi înapoi după 20 de ani. Cu dobândă. Practic, pentru ca sunt sărace, primăriile satelor nu vor fi capabile să returneze banii, iar datoriile vor fi fi trecute la pierderi în bugetul de stat din mandatul guvernelor viitoare.

E o idee bună să investeşti în sate, doar că lui Dragnea nu-i pasă de oamenii din rural, nu vrea să-i scoată din sărăcie, ci să-i scoată la vot. „Ţine numai de primar să vină cu doar două documente la Bucureşti şi banii merg la comunitate, pentru oameni”, ne mai spune Dragnea. Da, ţine de primari să împrumute aceşti bani ce pot fi cheltuiţi după propriul plac şi nu în interesul comunităţii. La schimb, primarii PSD îl susţin pe preşedintele PSD în interiorul partidului, iar Dragnea controlează teritoriul.

Dacă Dragnea voia să dezvolte satele româneşti, atunci nu se limita la pomeni electorale, ci făcea investiţii adevărate. Investiţii pe care nu le-a făcut atunci când a fost ministrul Dezvoltării şi a cheltuit 2,3 miliarde de lei prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) în 2013-2014, netransparent, prin ordine de ministru nepublicabile în Monitorul Oficial.

PSD a guvernat 21 de ani din cei aproape 30 trecuţi de la Revoluţia din 1989. Bani au tot fost, dar PSD i-a pierdut fără rost. N-au existat monitorizarea, evaluarea, controlul. Dar au existat risipa şi paguba. În 21 de ani de guvernare, PSD putea să dezvolte ruralul românesc, nu să-l facă dependent de „Guvernul PSD care-i dă”, sărăcindu-l în prealabil. Conform Eurostat, în 2015, România se afla pe locul 2 în UE la capitolul sărăcie în mediul rural, cu jumătate din populaţie expusă riscului sărăciei sau excluziunii sociale.

Aşa îşi asigură Dragnea puterea pe mai departe: cumpărându-i pe primari şi ţinând satele în agonie. În fapt, tot ce construieşte Dragnea e un guvern din umbră care sa controleze diverse fonduri prin care el sa-şi întărească puterea. Împrumuturile destinate primăriilor prin FDI sunt gestionate de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNP), instrumentată de PSD. În curând se va înfiinţa Banca Naţională de Dezvoltare a României (BNDR), prevazută în programul de guvernare PSD: o bancă de stat care va da credite direcţionate politic. Şi gata, schema lui Dragnea este completă: reţea de primari şi împrumuturi prin FDI gestionate de CNP, completate pe viitor de împrumuturi de la BNDR.

Cele mai multe investiţii eligibile prin FDI vor fi lucrările de întreţinere şi reparaţii curente. Ca primar, ai nevoie într-adevăr de doar două hârtii: cererea de finanţare şi deviz de lucrări. Dacă investiţia este sub 100.000 de euro, banii se alocă direct, cel mai probabil firmelor de casă si la preţuri mult supraevaluate. Or, reparaţiile curente sunt lucrări greu de monitorizat. Nu poţi şti câte mâini de vopsea lavabilă s-au dat, de exemplu. Deci nu te poate trage nimeni la răspundere pentru nimic. De oportunitatea investiţiei nici nu se mai pune problema. În fapt, primarii sunt protejaţi legal de orice repercusiuni.

FDl nu acoperă problemele satului în România. Majoritatea celor care locuiesc la ţară sunt oameni ţinuţi în sărăcie prin izolare faţă de restul ţării, căci nu există infrastructură la nivel naţional. Lipsa infrastructurii naţionale şi, deci, a conectivităţii duce le subdezvoltare economică locală, la absenţa locurilor de muncă şi, prin urmare, la imposibilitatea colectării taxelor şi impozitelor. Adică sărăcie. Consecinţa gravă a izolării şi sărăciei este depopularea satelor. Nu ştim suficient despre acest exod, căci statul românesc nu deţine date demografice şi nici nu caută să le obţină. Nu există studii sociologice. Le fac în schimb ţările de adopţie ale emigranţilor români, precum Spania, în care trăiesc peste un milion de cetăţeni români.

Duminică trecută, în timp ce spaniolii votau, noi eram cu toţii acasă la bunici, părinţi, mulţi dintre ei la ţară. Pe platformele de socializare, fotografiile cu uliţa satului, bucate tradiţionale, costume populare, grădini şi case vechi nu mai pridideau să apară. În Caravana prin ţară în care am fost în ultimele două luni, la întrebarea „câţi dintre dumneavoastră aveţi rude la ţară?” aerul de deasupra capetelor din sală se umplea cu mâini ridicate. Din suprafaţa totală a ţării, circa 87,1% reprezintă spaţiul rural, iar pe acest teritoriu locuieşte aproape jumătate din populaţia României. Este vorba de un mare capital uman al României batjocorit şi lăsat de izbelişte. Aceasta este o problemă structurală şi sensibilă în acelaşi timp. Şi care trebuie tratată cu mare atenţie.

Spania şi România au în comun urbanizarea tardivă, densitatea populaţiei mică şi agonia satului. Dacă nu am fi fost hărţuiţi cu modificările pentru legile justiţiei dedicate salvării lui Dragnea, am fi dezbătut şi noi agonia satelor noastre, aşa cum o fac spaniolii.

Sensul modern al agoniei ca luptă pe viaţă şi pe moarte vine din Evanghelii, de la agonia lui Isus, în ultima noapte, când se teme şi pentru o clipă se îndoieşte de misiunea lui. Dar la origine, agonia era o luptă sau o competiţie. Vine de la verbul grec şi latin ago, a conduce, de unde provine şi prot-ago-nist, ba chiar şi actio, acţiunea.

 

Dar despre acţiune şi cum va putea el, satul, ieşi învingător, voi scrie într-un articol viitor.

 

* Editorial publicat pe blogurile Adevărul

Citește în continuare
Revista Preseiacum 17 ore

VIDEO Dragoș Tudorache, despre numirea membrilor CCR: Aș cere acestor instituții care nominalizează să pună în spatele numirii lor o procedură care să dea niște garanții

Editorialeacum 17 ore

Sfaturi pentru Rovana Plumb ca să recupeze azi voturile pierdute

Revista Preseiacum 17 ore

VIDEO Dragoș Tudorache, la Adevărul LIVE: Fac un apel la conducătorii Jandarmeriei să se gândească foarte bine ce fac și cum urmează acele ordine politice

Noutăți Generaleacum 2 zile

Inițiativa „Oameni noi în politică“ a întrunit condițiile prevăzute de lege. CCR trebuie să ofere lămuriri pentru invalidarea acesteia

Stiri PLUSacum 2 zile

Ovidiu Țentea: Despre „prostia monumentală“ a Guvernului României

Stiri PLUSacum 3 zile

Comunitatea maghiară poate avea drepturi doar într-un stat de drept și într-o Europă puternică. Declarația membrilor maghiari ai PLUS

Noutăți Generaleacum 4 zile

Victor Giosan, despre OUG care le permite primăriilor împrumuturi de 700 de milioane de lei pentru plata subvențiilor restante furnizării energiei termice: Un nou atentat la comportamentul corect al administrațiilor locale

Noutăți Generaleacum 4 zile

Din polul PLUS, urcăm la Cruce

Stiri PLUSacum 5 zile

Dragoș Tudorache, la Chișinău: România poate și trebuie să devină avocatul și vocea ce mai puternică în UE pentru Republica Moldova

Stiri PLUSacum 6 zile

Dacian Cioloș, la Chișinău: Eu, personal, sunt pentru unire. Noi abordăm acest subiect în mod pragmatic, nu în mod populist sau emoțional. Ne construim proiectul comun în jurul unor valori care să ducă la bunăstare

Cele mai citite