Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Scrisoare către România

Publicat

pe data de

Dragi români,

Liviu Dragnea și acoliții lui au nevoie de un referendum fraudat, care să depășească numărul de voturi necesar validării. Planul este limpede: crearea în România a unui curent antieuropean care să-i folosească lui Liviu Dragnea când oficialii europeni îi cer să nu distrugă sistemul judiciar din România, statul de drept și lupta anticorupție.

De fapt, lui Liviu Dragnea și acoliților lui le este frică. Le este frică de închisoare, le este frică de confiscarea averilor dobândite ilegal, le este frică de voi, românii cinstiţi şi drepţi. Din aceste frici ale lor vor să plămădească o frică a tuturor, inventând o obsesie națională, a furtului de copii și a distrugerii fiinţei românești, descrisă de parcă o epidemie importată din vestul Europei ar pune în pericol existența României.

Nu, Liviu Dragnea nu este un om cu frica lui Dumnezeu.

Pentru că dacă ar fi nu s-ar închina la bani, nu ar minți și nu ar fura. Toate pasiunile, toate spaimele, toți monștrii adormiți pe care îi trezesc cu acest referendum vor fi în beneficiul unor oameni lipsiți de moralitate și cinste.

Oamenilor care cred în referendum le va oferi o victorie viciată. Una în fața căreia sa aibă de ales între ceea ce se dorește a fi o mărturisire de credință și propria moralitate. Fără să știe și fără sa vrea, foarte mulți români vor deveni complici ai lui Liviu Dragnea.

Celor care nu cred în referendum le va oferi o umilință pe care PSD și-o dorește transformată în furie. Din crearea acestei falii în societatea românească, vor ieși învingători doar Liviu Dragnea și PSD.

Dragi români,

Imaginea răului în societatea românească o știm cu toții. Răul vine când renunți la morală și când accepți că furtul este permis. Răul este când împarți România între români adevărați și români neadevărați. Răul apare când dai ordin să fie bătuți cei care te contestă. Răul se întrupează în cei care cred că li se permite să fure de la copii, de la bolnavi, de la cei neajutorați. Am văzut multe fețe ale răului în oameni care consideră că ei sunt mai importanți decât România și destinul ei. Răul a avut multe nume, înainte și după 1989. Astăzi, el poartă numele lui Liviu Dragnea.

Cred că suntem suficient de înțelepți ca națiune, cred că am suferit suficient în ultima sută de ani din cauza unor oameni imorali, ca să deosebim între un om cinstit şi un mincinos. Fiecare dintre noi trebuie să își respecte propria credință și credința vecinului său şi, mai ales, nu trebuie să facă din credinţă o armă împotriva semenilor. Ceea ce fac ei nu este credință, nu este respect pentru aproape, ci este dispreţ şi învrăjbire. De aceea, trebuie să ştim să alegem calea corectă și să nu ne lăsăm înşelaţi, să nu îngăduim ca valorile şi credinţa noastră să devină arme în mână unor oameni iresponsabili, care au ca singură credinţă propria îmbogăţire.

Dragi români,

Aveți de ales între România oamenilor drepţi şi cuviincioşi şi România strâmbă a lui Liviu Dragnea, după chipul și asemănarea lui. Aveți de ales între fapta dreaptă și Liviu Dragnea.

De aceea, doresc să ilustrez în câteva puncte felul în care va fura Dragnea voturile cu legea în mână:

În primul rând, trebuie spus că la urne sunt așteptați aproape 19 milioane de români, care vor avea la dispoziţie peste 18.600 de secţii de votare. Paza acestora va fi asigurată, însă, de polițiști care vor lucra singuri în misiune, fiecărui agent urmând să îi revină o secție de votare. Chiar Sindicatul Europol atrăgea atenția, joi, că a primit zeci de mesaje din partea polițiștilor din țară prin care aceștia își exprimau îngrijorarea cu privire la paza secțiilor de votare în  cele două zile ale referendumului.

În al doilea rând, Guvernul condus de Viorica Dăncilă a modificat Legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului prin ordonanță de urgență prin care lasă mai multe portiţe deschise pentru fraudarea votului:

– numărul exact al votanților nu va mai putea fi verificat, pentru că s-a modificat formularul de raportare a participării la vot din secții, potrivit Expert Forum. În condițiile în care legea spunea, în forma inițială, că numărul total de participanți trebuie să fie egal cu numărul voturilor exprimate, acum, în urma modificării prin OUG, numărul total poate să fie mai mare sau egal cu suma voturilor valabil exprimate la răspunsul DA, a celor la răspunsul NU și a voturilor nule. Dacă membrii birourilor electorale vor semna în fals că unele persoane s-au prezentat la vot, numărul scriptic al participanţilor nu va putea fi verificat cu numărul real de buletine de vot folosite;

– votul multiplu nu va mai putea fi verificat de Autoritatea Electorală Permanentă, din oficiu, în 60 de zile, aşa cum era în forma inițială. În Ordonanţa nr. 86/2018 se precizează că doar „persoanele interesate“, fără a da clar o definiţie a acestora, pot depune contestaţie în 15 zile de la validarea scrutinului, ele fiind datoare să aducă şi dovezile necesare privind posibile fraude;

– nu va mai fi utilizat sistemul electronic pentru prevenirea votului multiplu. În lipsa acestui sistem electronic din procesul de organizare a referendumului și a utilizării intense a listelor suplimentare, nu există mecanisme aplicabile și eficiente prin care se poate verifica frauda la referendum;

– nu este clar cine poate solicita, în cazul în care constată o fraudă electorală la o secție de votare sau într-o circumscripție electorală, anularea rezultatelor;

– sacii cu buletinele de vot şi ştampilele folosite nu se mai arhivează la Judecătoria aferentă secţiei de votare. Conform OUG, se va merge la biroul electoral ierarhic cu buletinele nule sau contestate, precum şi cu procesele-verbale, listele electorale suplimentare şi contestaţiile depuse.

Un apropiat m-a întrebat în ce fel suntem „România Împreună“ la acest referendum.

I-am răspuns că mulți dintre noi suntem Împreună pentru valorile noastre, pentru credința noastră, pentru familie, dar şi pentru respectul față de toţi semenii noștri, fără nicio discriminare de credință, de gen, de limbă sau de etnie. Voi susține căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, voi susține familia, indiferent de formele ei, prin tot ce voi face, aşa cum voi susţine dreptul oamenilor de a se iubi și de a-și trăi viața cum doresc, fără să o facă în detrimentul sau împotriva celor din jur.

Însă nu putem fi împreună cu hoții care se folosesc de credința sinceră a oamenilor pentru interesele lor politice.

Vă rog să nu vă lăsați păcăliți de un referendum organizat de un politician condamnat pentru că a furat la un alt referendum.

Editoriale

Diaspora, a treia miză de reformă electorală

Publicat

pe

Zilele acestea, se vorbește de organizarea de alegeri anticipate pentru Parlamentul României și alegerea primarilor în două tururi. Ambele sunt vitale. Ambele sunt o prioritate.

Dar pachetul de reforme electorale nu poate fi complet fără asigurarea unei reprezentări corecte a Diasporei în Parlamentul României. Iar momentul de a demara această reformă este acum. Unii ar putea spune că este deja târziu.

În 2018, Mișcarea România Împreună (viitorul PLUS) și USR, împreună cu o serie de alte organizații și asociații, au lansat și sprijinit inițiativa Oameni Noi. Un proiect profetic, el a pus pentru prima oară cum trebuie acest subiect în spațiul public.

Chiar și așa, Oameni Noi în propunererile sale a fost reținut. Pornind de la cifra actuală de 2 senatori și 4 deputați pentru Diaspora (cam cât are județul Tulcea cu cei cca. 195.000 de locuitori ai săi), el propunea 4 senatori și 8 deputați, o dublare bazată pe o estimare de 600.000 de români aflați în afară.

Acum, după 2019, o simplă dublare a numărului pare insuficientă.

În 2019, Ministerul Românilor de Pretutindeni lansa cifra de 5,6 milioane de români în Diaspora (numărătoarea PLUS ajunsese la 5,5 milioane). La europarlamentarele din 26 mai 2019, șicanați de vreme, cu puține secții, un sistem electronic insuficient, un referendum care îngreuna procedura și cozi interminabile, au reușit să voteze aproape 370.000 de români. Deja aproape dublu față de populația din Tulcea.

Iar la turul 2 al alegerilor prezidențiale, cu noi secții de votare (obținute după lungi campanii ale diasporei românești), trei zile de vot și un sistem de vot simplificat electronic, au votat aproape 950.000 de români. Aproape de 5 ori cât populația din Tulcea.

E clar că nu putem dovedi ușor că avem 5 milioane de români cu reședința în Diaspora, cel puțin nu care să fie eligibili de a vota pentru alegerile parlamentare, nu în absența lansării din timp a unui proces de înregistrare – decizie care nu poate fi făcută înainte de a decide care să fie gradul de reprezentare.

Este la fel de clar însă că românii din afară nu sunt corect reprezentați în Parlamentul României. Vorbim de până un sfert din populația țării pentru care doar o mână de parlamentari se bat. Cum să vorbim de legi corecte sau de eforturi reale pentru a aduce Diaspora acasă?

Mărirea numărului de parlamentari pentru Diaspora nu este un moft. Este una dintre măsurile vitală dacă vrem ca România să continue ca țară așa cum o știm! Altfel, vorbim de abandon total.
Așadar, câți să fie? O estimare de bun simț ar fi undeva cam la 10% din numărul total de parlamentari. Este puțin probabil însă că suntem pregătiți de implementa așa ceva, atât din cauza dificultății de a dovedi reședința dar poate și legătura de reprezentativitate dar și din cauz mobilizării încă scăzute a celor plecați, mulți refuzând să participe tocmai la politica care i-a stimulat să plece din țară.

O cifră realistă pentru început poate fi cea de 8 senatori și 16 deputați pentru Diaspora. Ar fi un prim pas, decent, de a începe lungul drum spre casă. Ar fi primul grup de reprezentați mai numeroși, capabili să inițieze proiecte de lege relevante, care să lege legături, să deschidă drumuri, să caute soluții pentru a stopa exodul.

Să ne înțelegem, nu ar fi o soluție magică. Nu există soluții magice pentru Diaspora. Dar ar fi un început.

Guvernul Orban știe toate acestea. Este momentul să lanseze procesul de reformă, poate ultimul moment posibil. Încă 4 ani de Parlament fără reprezentare va agrava și mai tare dezastrul.
Mingea este în terenul PNL.

Citește în continuare

Editoriale

Ipocriziile de fiecare zi

Publicat

pe

Ipocrizia e la cote maxime. Vă reamintesc o situație extrem de asemănătoare cu cea de astăzi, dar despre care nu ne mai aducem aminte foarte bine.

La începutul anilor ‘90, era la moda sa te întrebe lumea „ce-ai făcut in ultimii cinci ani”. Un soi de test prin care se încerca eliminarea ălora de dinainte. Pfiu, ce purism teribil începuse, cum era arătată lumea pe stradă cu degetul și tot așa. Cert e că nu am avut legea lustrației și România a sfârșit în următorii 30 de ani condusă de două partide desprinse din PCR (fostul PD, împreună cu actualul PSD) și două partide istorice (PNL și PNȚCD) pline de dubioși și mafioți, plantați cu cap pentru o tranziție liniștită. Toți ăia care au făcut politică și bani în primele două decenii sunt unii care ar fi trebuit epurați pe baza activității lor în ultimii cinci ani.

La trei decenii distanță, avem de-a face cu un nou val de purism. Nu există niciun dubiu că partidele vechi sunt depășite de situație și pline de oameni puși pe jecmănit statul. Dar cu ăștia ne-am obișnuit. Ce e mai grav e că partidele noi nu sunt imaculate, născute din spuma mării, fără greșeală, pline de specialiști, impenetrabile, ce să mai, perfecte. O greșeală a ăstora care abia au apărut e considerată de minimum zece ori mai mare decât orice porcărie a ălora vechi. Și tratată cu totală lipsă de înțelegere.

Și ca ipocrizia să nu aibă limite, ea e folosită din plin și de către o parte importantă din presă. Și, când zic asta, nu mă refer la cei din jurul trustului lui Voiculescu. Nu, oameni normali și cu scaun la cap suferă niște dezamăgiri uriașe când văd limitele noii clase politice și au în exprimarea lor ecoul spuselor lui Țiriac: „mai bine un hoț decât un prost“.

Lipsa de realism și echilibru va avea exact același efect ca acum 30 de ani. Hoții rămân hoți și ne vor face pe noi, restul, să ne credem proști.

Citește în continuare

Editoriale

Despre nevoia unei perspective românești și est-europene asupra relației UE-SUA

Publicat

pe

Dincolo de gravitatea conflictului în sine, criza din Iran pune un reflector mare pe disfuncționalitățile tot mai abrupte ale relației transatlantice.

De la alegerea lui Donald Trump, relația transatlantică s-a deteriorat permanent. Responsabilitatea pentru acest lucru aparține atât lui Trump, cât și europenilor.

Președintele american a renunțat la multilateralism prin retragerea din Acordul de la Paris, din UNESCO, din Acordul cu Iranul, a avut deseori o atitudine ușor agresivă față de UE prin mustrarea lipsită de diplomație a țărilor europene care nu cotizează suficient la NATO, prin îngroparea Tratatului TTIP și războiul comercial ulterior sau prin susținerea Brexitului și a unor mișcări eurosceptice.

Pe de altă parte, nici atitudinea europenilor nu a fost și nu este una care să fi reconstruit încrederea. Președintele Macron a profitat de fiecare moment de îndepărtare a SUA pentru a-și alimenta propria agendă de „suveranitate” a Europei, prin care Franța să redevină un lider global de prim-plan. În același timp, președintele francez a încercat să testeze viabilitatea unei apropieri de Rusia, care pentru România și alte țări din est nu poate fi acceptabilă. Germania a ales și acum economia în fața geopoliticii prin construirea conductei Nord Stream 2, care va aduce gaze din Rusia, în ciuda protestelor justificate ale americanilor. Marea Britanie a fost și este într-o situație prea tulbure ca să aibă o acțiune strategică coerentă. Instituțiile europene au fost și sunt slab echipate pentru a influența politica internațională dincolo de aspectele economice sau de politica de soft-power pe care nici Trump, nici China nu o „vorbesc”.

Pentru relația transatlantică, criza actuală din Iran are efecte similare cu cea din 2003 din Irak, dar cu tușe mai grave și cu o diferență majoră. Dacă în 2003 țări membre ale UE precum Marea Britanie sau Spania au contrabalansat opoziția Franței și Germaniei față de războiul din Irak și au apărat implicit unitatea transatlantică, acum aceste țări nu mai vor sau nu mai pot să o apere, iar blocul de state vestice devine tot mai puțin atașat de SUA lui Trump (și subliniem: ale lui Trump). Acest lucru riscă să afecteze relația transatlantică în consistența ei geostrategică.

De aceea, acum este momentul în care estul Uniunii Europene să facă un pas în față și să reamintească faptul că, indiferent de umorile dintre liderii trecători, trei lucruri sunt primordiale pentru relația UE-SUA:

  1. securitatea transatlantică e indivizibilă și fundamentală pentru Europa,
  2. integrarea militară a UE trebuie să se facă complementar cu NATO,
  3. Rusia nu a fost și nu va fi niciodată un partener pentru asigurarea securității Europei.

Acesta este momentul ca țările din est, inclusiv România, să fie cele care protejează aceste linii roșii fundamentale pentru întreaga Uniune, având curajul de a le spune clar și fără echivoc cu responsabilitatea celui care privește lucrurile drept în față. Un asemenea demers va ajuta relația transatlantică să își regăsească vigoarea.

Astfel, estul poate reintra cu adevărat în istoria Europei, iar Uniunea Europeană poate să devină deopotrivă și în egală măsură proiectul păcii după Al Doilea Război Mondial, dar și proiectul reunificării în fapt a Europei după Războiul Rece.

Autori:

Dragoș Tudorache, europarlamentar și președinte executiv PLUS

Alin Mituța, coordonator afaceri europene, PLUS


TEXT APĂRUT PE G4MEDIA.RO

Citește în continuare

Cele mai citite