Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

România repetentă pierde copiii talentați. O radiografie a celor mai performante sisteme de învățământ din lume

Publicat

pe data de

Pe lânga salariile mici, calitatea îngrijorător de slabă a serviciilor publice reprezintă unul dintre principalii factori care au dus la emigrarea a milioane de români, dar și la frustrări majore pentru cei rămași în țară. Sistemul de educație conduce în topul nemulțumirilor.

Cu un sistem de învățământ subfinanțat, care primește printre cele mai mici investiții din UE raportat la PIB, probleme majore împiedică dobândirea de competențe de bază sau digitale pentru elevi. Mai grav este că problema este mai mare în învățământul preșcolar și primar, etape esențiale pentru evoluția corectă a copiilor și, implicit, accesul la șanse egale ulterioare în viață.

Din păcate, România nu își compromite doar viitorii cetățeni, dar și pierde un număr mare dintre aceștia. Milioane de români au căutat școli mai bune în alte țări pentru copiii lor, iar peste 6.500 de profesori, învățători și educatori pasionați de meseria lor au ales să profeseze în altă țară, sătui de birocrația de aici și de lipsa unui progres vizibil în societate, potrivit statisticilor Comisiei Europene.

În ciuda unei nemulțumiri generale la capitolul Educație, autoritățile rămân „repetente” an de an, deși ar putea aduce o mulțime de îmbunătățiri dacă ar copia modelele de succes din alte țări. La nivel global, cele mai performante sisteme de educație, care conduc în clasamentele de profil, le dețin țări ca Finlanda, Japonia, Hong Kong sau Canada.

Finalda este, de departe, cel mai bun model care a avut curajul să facă schimbări radicale la capitolul Educație, devenind o sursă de inspirație pentru multe alte state. Conform unui studiu UNICEF, Finlanda este a doua țară din lume care oferă cele mai corecte condiții de locuit pentru copii. Rețeta sistemului lor de educație excepțional are câteva ingrediente majore.

Oportunitati egale de învățare. În primul rând, statul finlandez oferă oportunități egale de învățare pentru toți copiii, cărora le asigură totul complet gratuit, de la grădiniță, până la universitate inclusiv. Copiii primesc tot ce au nevoie, începând de la radieră, până la mese calde.

În România, învățământul e gratuit doar în teorie, părinții fiind nevoiță să aducă bani de acasă pentru tot ce au nevoie copiii la școală. Cei mai afectați sunt copiii din mediul rural, iar din cauza inegalității de șanse, copiii care trăiesc în sărăcie sunt susceptibili să rămână săraci și în viața adultă. Statisticile Comisiei Europene sunt sumbre la acest capitol: România are cel mai mare procent de copii care trăiesc în sărăcie în UE. Comparativ, încă din anii ’80, finlandezii au stabilit ca principiu faptul că educația trebuie să fie un instrument de a contrabalansa inechitățile sociale.

Continuarea școlii după vârsta de 16 ani este opțională în statul nord-european, doar 90% dintre ei o fac. Tinerii pot alege între două variante – fie educație generală, care de regulă duce la universitate, fie educație vocațională, care include ucenicie, dar cele două sunt flexibile și elevii le pot schimba între ele. De asemenea, educația adulților este foarte promovată și subvenționată, tocmai pentru că finlandezii încurajează învățarea continuă.

Citiți continuarea pe www.wall-street.ro

Elena Călin este membru Biroul Național PLUS. Elena are experiență de peste 25 de ani în afaceri și peste 15.000 de ore de training, coaching şi consultanţă la activ. Orientată către rezultate și foarte riguroasă, Elena coordonează proiecte de transformare pentru organizații din Romania. Elena este și profesor invitat la Summer Academy a Frankfurt School of Management and Finance, cea mai mare Academie de Finanțe din Europa, unde predă încă din 2011, Customer Centric Leadership. Elena Călin face parte din echipe internaționale de consultanți specializați în proiecte de transformare organizațională, are experiență de lucru cu fonduri de investiții, cu organizații internaționale mari, dar și cu organizații antreprenoriale românești de toate dimensiunile. Este pasionată de calitatea serviciilor și metodologia ei pune în prim plan experiența clientului. Elena a devenit Change Leader certificat de Up Your Service Singapore pentru implementarea proiectelor de Service Culture Transformation în România, după ce în martie 2016, ea a adus oficial în România licența UP! Your Service – liderul global în construirea culturii serviciilor superioare.

Editoriale

Să plec? Să mai stau? Când e cel mai bun moment să-ți dai demisia dintr-un partid?

Publicat

pe

M-am înscris într-un partid, PLUS. Ar fi trebuit să fie ușor, sa fie floare la ureche la câte prostii și ticăloșii s-au întâmplat în țara asta. Culmea e că, atunci când semnezi hârtia asta, nu e la fel de ușor ca atunci când întinzi mâna după o pungă în care speri să găsești ceva, orice.

Admit că am luat mită electorală o dată. Sau un giveaway, cum zic hipsterii care au avut legătură cu publicitatea. Era iarnă și niște pedeliști dădeau prin Sectorul 1 cutii cu globuri de Crăciun. Erau mișto și am cedat. Globurile alea au fost ca uleiul, făina sau puiul PSD-ului pentru mine. Am râs jenat în capul meu și am trecut mai departe. Culmea, pentru mine, e că a fost mai ușor să iau globurile alea decât să semnez adeziunea. Și asta, deși știu că orice cadou de la un partid e un soi de pseudomită, iar înscrierea într-un partid nou are de-a face cu principiile în care crezi mai presus de orice. Mintea umană e complicată și întortocheată, așa că nu există ceva ușor și la îndemână asupra căruia să nu ai dubii sau temeri.

Teama de a semna o adeziune vine, cel puțin în cazul meu, din ceea ce-mi spun prietenii: ”Băi, v-ați asumat, nu v-a forțat nimeni, acum aveți o datorie, nu se poate să vă bateți joc la fel ca ceilalți”. E adevărat, dar îngrozitor de inconfortabil dacă nu ai vocație mesianică. Dacă nu ești pesedist (sau membru al oricărui partid mai vechi), ajungi să te întrebi, măcar din când în când, de ce ai făcut-o? Oare merită cu adevărat? Dacă ești pesedist, știi că merită. Partidul are grijă de tine. Îți dă și dacă nu-ți dă, măcar ceva tot pică. La partidele astea noi nu-ți dă nimeni nimic și toți te critică, pentru că nu ești suficient de bun sau nu te ridici la așteptările proiectate. Și te irită că știi că e adevărat. Și-ți vine să le spui că, da, ești prost uneori, dar ești prostul lor și măcar nu ești ca ăia. Insuficient.

Și unii pleacă, pentru că seara, acasă, ai libertatea de a-ți pune orice întrebări. Inclusiv dacă merită. Și cum pleacă cineva, cum se dezlănțuie furtuna. Ceea ce e de înțeles. Plecarea arată ca o dezertare. Pentru că ți-ai asumat și acum nu mai poți da înapoi. Libertatea de a alege singur nu mai e o opțiune.

Pot să înțeleg dezamăgirea provocată de plecările, de scandalurile, de pozițiile care nu satisfac o nișă sau alta. Are PLUS suficiente, are și USR deopotrivă. Dar sunt ele cu adevărat o dramă? E așa o mare dezamăgire că cineva se supără și pleacă? Sau că se apucă și critică partidul? În public, pe Facebook sau chiar la televizor? La prima impresie, răspunsul ar fi că da. Partide fragile, care nu au înțeles ordinea și disciplina. Păreri multe, nervoase de cele mai multe ori, care se termină cu ieșiri intempestive. Neplăcut, dar nicidecum o tragedie, dacă te apuci să contextualizezi.

Imaginați-vă cum ar fi dacă am avea aceeași atmosferă la PSD. Cum ar fi tratați Cioloș și Barna dacă ar merge seara la TV și ar spune ce spune Dragnea. Că asasinii, că dușmanii și statul invizibil, că sunt dispuși să meargă până la capăt indiferent de consecințele sociale. Ei bine, aș fi dispus să vă dau în scris că i-ar aștepta partidele la sediul central cu o falcă în cer și una în pământ. Ce se întâmplă la PSD? Nimic. Armata ordonată și disciplinată a partidului admiră necondiționat capacitatea de a minți fără să clipească a liderului. Și ridică mâna în parlament votând orice enormitate. Doar nu o să protestezi ca să te vezi exclus din partid și să nu-ți mai primești răsplata pentru care ai înghițit toate mizeriile propuse de liderul suprem. Că o fi să meargă la pușcărie, treaba lui. Vine Ponta. Dar oricine ar fi în locul lui, îi răspunzi la comenzi pentru că răsplata e mai importantă atunci când te duci seara acasă și te întrebi dacă e în regulă să fii ticălos.

Poate că vă gândiți că nu se compară situația. Ba da. Este perfect comparabilă. Pentru că între acești oameni aveți de ales. Și vom vota, ca cetățeni ai României, între un mincinos fără scrupule și niște oameni care au dubii dacă fac exact ce e nevoie să facă pentru a fi mai bine. Anxietatea acestei alegeri nu ar trebui să existe. Indiferent cât de tare vă enervează că unii au dubii, că mai greșesc, că cedează și pleacă. E cât se poate de uman. Dacă vă copleșește emoția nesiguranței, ei bine, alternativa e simplă și clară. Dar votul pentru PSD sau decizia de a nu vota trebuie să și-o justifice fiecare, seara, în singurătatea propriei conștiințe.

O demisie de la noi nu valorează nici cât 0.001% dintr-o minciună a lui Dragnea. Cântăriți bine. Așa că, atunci când te bate gândul să abandonezi sau să te plângi că nu e cum îți dorești, pune o înregistrare cu Dragnea. Lămurește orice dubiu.

Citește în continuare

Editoriale

Subfinanțarea cercetării românești continuă și în 2019

Publicat

pe

Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) a publicat pe site-ul propriu bugetul cu care va opera în 2019. Întârzierile survenite în adoptarea și angajarea bugetului au un impact major asupra derulării majorității proiectelor de cercetare, activitățile prevăzute în cadrul acestora neputând fi desfășurate în lipsa semnării actelor adiționale cu unitatea executivă (UEFISCDI) și ulterior virării primei tranșe de avans.

Pronosticul de început de an cum că România va face cercetare șapte luni în 2019 (mai-noiembrie) este pe cale de a se adeveri. Cel mai probabil, primii bani vor intra în conturile instituțiilor de cercetare, prin intermediul UEFISCDI, în luna mai, urmând ca rapoartele financiare anuale să fie trimise obligatoriu până în 5 decembrie.

Declarațiile dlui ministru Hurduc referitoare la creșterea cu 27% a bugetului alocat cercetării pot fi catalogate cel puțin ca dezinformări. Mai jos aveți evoluția alocărilor bugetare, execuțiilor bugetare și procentului din PIB alocat ministerului de resort în perioada 2016 (Guvernul Cioloș) – 2019.


Figură preluată și adaptată de AICI

Cifrele de mai sus arată că actualul Program de Guvernare nu este nici pe departe respectat. Îi reamintesc dlui ministru că programul de guvernare prevede „Creșterea bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”. Această prevedere se regăsește în toate programele Guvernelor de după 2016. La un calcul simplu, o creștere anuală a alocărilor bugetare cu 30% ar însemna ca în 2019 să avem un buget alocat cercetării de 4,77 miliarde de lei, nu 1,78 miliarde cât are prin legea bugetului de stat pentru anul în curs. Chiar și prin adăugarea bugetului Academiei Române (aprox. 400 de milioane de lei) cifrele nu arată deloc bine.

Mai sus se observă și scăderea procentului din PIB alocat MCI de-a lungul celor patru ani și execuțiile bugetare deficitare, în condițiile în care fostul ministru, Lucian Georgescu, declara în 2017 că MCI va avea o execuție bugetară de peste 100% (vezi minutul 15’ 00” din interviul acordat TVR). A încheiat însă cu o execuție bugetară de 81%, după ce a obligat Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare să accepte credite de angajament (adică să se împrumute la băncile comerciale și implicit să plătească dobândă), chiar dacă ministerul pe care-l conducea nu a reușit să execute nici măcar puținul ce i-a fost alocat prin lege.

Revenind la bugetul pe anul în curs, primele trei categorii, ca alocări bugetare, sunt:

⦁ Finanțarea proiectelor din cadrul PNCDI 3        583 de milioane de lei
⦁ Finanțare de bază – Nucleu                                    515 de milioane de lei
⦁ Instalații interes național                                        154 de milioane de lei

Detalii:
⦁ Conform ultimului Act Adițional semnat de MCI cu UEFISCDI (29/2018), bugetul pe 2019 al celei din urmă este de 417 milioane de lei. UEFISCDI este încă principalul operator de program al MCI pentru implementarea Planului Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (PNCDI 3). Spunem „încă”, pentru că prin modificările aduse anul trecut la legea cercetării (OG57/2002), UEFISCDI a fost trecut pe linie moartă, MCI putând să-și aleagă cum dorește operatorii de program. În acest sens, au existat situații bizare în care Agenția Spațială Română a gestionat o competiție de proiecte în domeniul Dunăre-Deltă-Marea Neagră, iar Institutul de Fizică Atomică ⦁ este răspunzător de parteneriate de cercetare cu Agenția Universitară a Francofoniei.

De remarcat faptul că în prezent sunt în derulare proiecte de cercetare pentru care competițiile au fost lansate de Guvernul Cioloș, precum Postoctorat (PD), Tinere Echipe (TE), Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE) și Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF). Pentru toate acestea a fost întârziată la maxim contractarea, actuala putere reușind performanța de a schimba cinci miniștri la cârma cercetării până să avem rezultatele finale. În acest interval însă, s-au desfășurat pe repede înainte competiții naționale cu bugete uriașe de 500 de milioane de lei (vezi Proiecte de finanţare a excelenței), respectiv 435 de milioane de lei (vezi Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI).
⦁ Programul Nucleu este destinat finanțării de bază a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD). Actualul program a fost lansat în pripă anul trecut, cercetătorii fiind nevoiți să scrie în termen de două săptămâni proiecte în valoare de 1,6 miliarde lei, ce vor fi derulate timp de patru ani. O treime din bugetul pe anul în curs al MCI va fi direcționat deci spre aceste proiecte, implementate în INCD-urile României, care au fost prima și ultima dată evaluate în 2011/2012 cu experți străini. Rapoartele întocmite de aceștia au stat în sertar până în 2016, când au fost folosite pentru reacreditarea INCD-urilor.
⦁ Instalațiile și Obiectivele Strategice de Interes Național (IOSIN) primesc anul acesta o finanțare dublă în urma dublării numărului acestora printr-un HG ieșit din perioada de dezbatere publică. În lista nouă se regăsesc obiective precum ALFRED. Conform vechilor criterii de includere a obiectivelor în această listă și implicit mufarea lor directă la bugetul central nu se admiteau obiective care să nu fi demonstrat ceva în prealabil (vezi Ordinul nr. ⦁3848 /2004). Pentru că ALFRED este proiectul de suflet al fostului ministru, dl Șerban Valeca, prin Ordinul nr. 677/27.08.2018 au fost abrogate prevederile din 2004, astfel că ALFRED poate fi finanțat acum prin acest mecanism.

În afara celor 3 mari categorii de buget de mai sus, se mai remarcă și altele, cu buget deloc de neglijat, precum Planul sectorial al MCI care primește 20 de milioane de lei în 2019. Acest mecanism de finanțare a cercetării este unul din cele mai netransparente, fondurile fiind distribuite după bunul plac al ministrului. Parcurgând lista proiectelor finanțare am dat de acesta: „Dezvoltarea capacităţii de monitorizare şi coordonare a activităţii de supraveghere spaţială, pentru prognoza riscurilor asociate căderii din atmosferă şi din cosmos a corpurilor naturale şi artificiale.” Sunt foarte curios de rezultatele acestui proiect, dacă are cineva acces la ele.

Concluzia:
Cercetare continuă să fie Cenușăreasa bugetului național, iar România să fie Cenușăreasa Europei, cu alocări ca procent din PIB ce ne clasează în aceeași ligă cu Cipru și Malta (nici măcar Bulgaria sau Ungaria). Programul de guvernare actual nu este nici pe departe respectat, din contră: alocările bugetare pentru cercetare sunt în cădere liberă dacă luăm ca punct de referință Guvernarea Cioloș. Cu toate acestea, creșterea alocărilor bugetare pentru cercetare, fără o evaluare prealabilă riguroasă atât a Institutelor Naționale, a celor din subordinea Academiei Române, cât și a Institutelor și școlilor doctorale din cadrul universităților, este din punctul meu de vedere similar cu a arunca banii pe fereastră, așa cum am mai declarat.

 


 

Mihai Miclăuș este doctor în biologie moleculară la Rutgers University, SUA. După reîntoarcerea în țară (2011), a trecut printr-un stagiu postdoctoral de 6 luni la Universität Bern, Elveția, în domeniul bioinformaticii și este în prezent Cercetător Științific gradul 2 la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice, Cluj-Napoca. Din 2012, este membru al Asociației Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, având patru mandate de membru în Consiliul Director al acesteia. Din 2017, scrie pe blogul personal (mic-mic-anc.ro), alături de alți doi colegi de-ai lui, având ca motto „Cercetarea românească – creșterea și descreșterea ei”.

Citește în continuare

Editoriale

Liberi în Europa

Publicat

pe

FOTO Cornel Brad

Șed confortabil în autocarul în mișcare pe autostrăzile impecabile ale Germaniei și citesc știrile. Aflu că ministrul Transporturilor răspunde la TV întrebărilor cetățenilor legate de infrastructura din România.

De ce? Pentru că legile autostrăzilor au primit aviz negativ în comisia juridica din Camera Deputaților, după ce au fost votate în Senat.

Ce-i cu legile astea? Mai mulți parlamentari au încercat să răspundă presiunii publice pentru infrastructură rutieră prin proiecte de legi care prevăd construcția de autostrăzi.
Legile au fost respinse în Cameră pentru că proiectele sunt prost redactate (de exemplu, nu prevăd surse de finanțare) și, probabil, și din teama de efectele legale (pentru legea Austostrăzii Moldova, adoptată de Parlament anul trecut, au venit avertismente de la mai multe asociații pentru infrastructură).

Ce ar trebui să facă o putere care vrea binele acestei țări?

1. Să-și responsabilizeze ministrul Transporturilor și să știe că infrastructura nu se construiește prin legi, ci prin programe și proiecte guvernamentale. Guvernul actual nu este în stare să prezinte și să urmeze asemenea programe și proiecte. Nu a reușit primele etape prevăzute în legea Austostrăzii Moldova, cum să asume noi legi privind autostrăzi? E o mare debandadă și probabil multă incompetență în actualul Guvern.

2. Să știe să finanțeze proiecte de infrastructură. Să aibă un plan de atragere a fondurilor europene (de care să nu fugă pentru că nu poate fura) și să le completeze prevăzând prioritar în bugetul național anual fonduri pentru autostrăzi.

3. Să cunoască țara pe care o guvernează, geografia ei, specificul fiecărei regiuni, zone, dar și problemele și dorințele oamenilor pe care-i conduc. Prioritatea cetățenilor români este construirea autostrăzilor. Lipsa infrastructurii este un atentat la libertatea cetățenilor români. Libertatea de a se dezvolta, libertatea de a se mișca, libertatea de a fi conectați cu restul țării și Europa.

Libertatea este valoarea cea mai de preț a cetățenilor români, tocmai pentru că au tânjit atât de mult după ea de-a lungul istoriei. Ironia sorții: la 100 de ani de la Marea Unire, cetățenii români se simt mai despărțiți unii de alții ca niciodată. Nu există căi care să lege rapid provinciile istorice ale României, ce să mai vorbim de conectarea cu Europa. Singurele legături sunt cele lăsate de Ceaușescu. Și au trecut 30 de ani.

A construi drumuri, căi ferate, căi navigabile înseamnă să lupți pentru libertatea fiecărui cetățean român în parte. Politicienii care s-au perindat la putere de la Revoluție încoace și nu au facut nimic pentru infrastructura din România au atentat la libertatea cetățenilor români.

Ni s-a băgat în cap că nu sunt bani, că nu ne pricepem să facem drumuri și căi ferate. De parcă nu tot noi le-am facut pe cele puține care există…De fapt este vorba despre incompetență și rea voință. Sau, și mai rău, de servirea intereselor celor care ne vor despărțiți, dezbinați.

Rezolvarea este simplă – am menționat trei pași, dar trebuie voință politică. Și respect pentru libertatea cetățenilor români.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 19 ore

Vlad Voiculescu: Lista medicamentelor esențiale, introdusă de tehnocrați, a fost eliminată de PSD-ALDE

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dacian Cioloș: Vrem să transmitem mesajul că România trebuie să conteze la nivel european. A te îndepărta de Uniunea Europeană nu e o soluție

Stiri PLUSacum 2 zile

Alianța 2020 USR PLUS cere AEP să ia măsuri urgente pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități în secțiile de votare

Editorialeacum 2 zile

Să plec? Să mai stau? Când e cel mai bun moment să-ți dai demisia dintr-un partid?

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dacian Cioloș, întâlnire cu românii din sudul Spaniei: Nimic nu e pierdut dacă le redăm încrederea unor astfel de oameni că pot să-și construiască un viitor acasă

Știri Localeacum 2 zile

PLUS Constanța: Nu se mai găsesc proiectanți și constructori pentru restaurarea monumentelor antice! Este responsabilitatea administrației publice să se concentreze asupra soluțiilor

Noutăți Generaleacum 2 zile

Alin Mituța: Înghețarea relațiilor cu PSD e mai mult o stare de fapt decât o decizie. E mare nevoie de resetarea jocului la nivelul partidelor europene

Noutăți Generaleacum 3 zile

Oana-Maria Bogdan: Este inadmisibil ca ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, să nu cunoască detaliile contractului pentru proiectul Autostrăzii A3 Ploiești-Brașov

Stiri PLUSacum 3 zile

Alianța 2020 USR PLUS dă în judecată Poșta Română. „Aici nu este doar o problemă de dublu standard, ci un simptom al vremurilor pe care le trăim în care PSD a pus sub control majoritatea instituțiilor statului

Editorialeacum 3 zile

Subfinanțarea cercetării românești continuă și în 2019

Cele mai citite