Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Pachetul de mobilitate, dublul standard și unitatea Europei

Publicat

pe data de

Dragoș Pîslaru, europarlamentar al Alianței USR PLUS, membru al Consiliului Național PLUS. FOTO Steluța Popescu

În plenara din această săptămână se votează un ansamblu de trei acte normative numite „Pachetul de Mobilitate”. Aceste norme legislative revizuiesc regulile transportului rutier la nivel european privind detașarea șoferilor, perioadele de odihnă și aplicarea normelor de cabotaj. 

De mai bine de cinci ani se negociază aceste măsuri, pachetul fiind de fapt conturat de legislatura precedentă. Totul a plecat de la un lobby susținut al transportatorilor din țările mai dezvoltate ale Europei pentru a-și proteja cota de piață în condițiile unei ponderi în creștere a firmelor din statele membre mai puțin dezvoltate.

Măsurile sunt vizibil protecționiste, dar îmbrăcate sub haina răspunsului la concurență neloială descrisă prin folosirea sintagmei de dumping social. Cu alte cuvinte, transportatorii din estul și sudul Europei vin cu prețuri mai mici pentru că nu respectă normele sociale existente în țările dezvoltate în ceea ce privește protecția muncii, inclusiv partea salarială și de asigurări sociale.

Este adevărat că abuzuri au existat și există, atât în ceea ce privește asigurarea condițiilor de remunerare, muncă și odihnă pentru șoferi, cât și prin exploatarea diferențelor legislative pentru evitarea impozitării. Soluția pentru rezolvarea acestor abuzuri era la îndemână prin întărirea implementării / respectării cadrului existent – o colaborare mai bună între autoritățile de inspecție/control în domeniul transportului rutier, inspecției muncii, finanțelor publice.

Dar sub pretextul protecției sociale și al concurenței neloiale a fost pornită o adevărată cruciadă cu interese comerciale evidente, ceea ce atacă direct principiul liberei circulații la nivel european. Ironia este că pachetul se numește “Mobilitate” în condițiile în care de fapt se descurajează tocmai mobilitatea.

Jocurile s-au cam făcut în legislatura trecută, în paralel cu cealaltă bătălie vest-est, pe tema muncii detașate (posting of workers). România a fost ca de obicei incapabilă să își apere punctul de vedere, lipsind unitatea de voce între guvern, europarlamentari și transportatori. Este incredibil cum guvernările PSD au ratat complet această bătălie, totul culminând cu gestionarea politică a președinției României la UE când practic forma pachetului a fost agreată. În aceste condiții, nu poți doar să condamni lobby-ul vestic, ci trebuie să constați dezbinarea noastră a esticilor și lipsa de competență și coerență a ne susține ideile.

În actuala legislatură tot ce am încercat să facem este să mai limităm efectele negative. Din păcate nu am putut remedia mare lucru în ultimele luni, pe fondul instabilității politice de acasă ce a afectat capacitatea Guvernului de negociere la nivel european și a tranșeelor deja adânc săpate pe aceste dosare.

A venit momentul plenarei finale în Parlamentul European pe acest pachet. Ieri am auzit-o în discursul de deschidere pe cancelara Germaniei, Angeka Merkel, că motto-ul Președinției Germaniei este „Împreună pentru redresarea Europei” (Gemeinsam. Europa wieder stark machen) și cât de importantă este unitatea statelor membre în jurul valorilor europene comune. 

Contrastul între acest discurs și ceea ce propune acest pachet este uriaș, în condițiile în care Pachetul de Mobilitate nu face altceva decât să adâncească și mai mult o falie deja existentă între est și vest, între nord și sud. 

Ieri am avut două runde de vot pe acest subiect. Mai întâi, am votat să blocăm pachetul pe rațiuni de procedură. Fără succes însă. Apoi, seara târziu, am votat amendamentele sprijinite de delegația USRPLUS prin care să putem stopa efectele negative dezastruoase:

  • Impactul negativ asupra mediului, în forma sa actuală, pachetul va forța 570.000 de camioane să se întoarcă acasă și să irosească 188 de milioane de litri de combustibil anual, fiind complet împotriva principiilor formulate în Pactul Ecologic;
  • Impact social negativ: pachetul va conduce la concedieri și falimentul multor companii de transport dintr-un număr de state membre afectate printre care și România;
  • Obstacole în calea redresării economice: protecționismul și concurența distorsionată vor duce la creșterea costurilor de transport, distribuție și logistică, cu impact pe creșterea prețurilor și afectarea consumatorilor europeni, amplificând efectele negative ale crizei COVID și zădărnicind eforturile de relansare economică;
  • Încălcarea libertăților fundamentale: pachetul discriminează în mod disproporționat companiile și cetățenii aflate în periferia UE din cauza restricțiilor sale de cabotaj. 

Astăzi am aflat că amendamentele sprijinite de delegația USR PLUS nu au trecut.

În aceste condiții voi vota la votul final, alături de colegii mei din USRPLUS, împotriva întregului Pachet de Mobilitate. Șansele ca să putem opri acest val sunt reduse și de aceea trebuie imediat să pregătim planul B.

Propun două linii de acțiune decisivă:

  1. Mobilizarea Guvernului României pentru a  pregăti acțiunea juridică la Curtea de Justiție a UE împotriva Pachetului de Mobilitate. Delegația USR PLUS a cerut deja acest lucru printr-o scrisoare deschisă în data de 16 iunie, adresată Guvernului României (scrisoarea aici: shorturl.at/kERTU). Până la această dată nu am primit răspuns, deși ne-am oferit sprijinul pentru fundamentare. Este critic ca acest demers să fie făcut în coaliție cu celelalte 8 state membre care s-au pronunțat împotriva Pachetului pentru a avea o mai mare greutate. 
  2. Susținerea industriei de distribuție și logistică, ca parte a Planului de relansare, pentru a putea face față șocului dublu cauzat de COVID și de Pachetul de mobilitate, dacă acesta va trece în forma actuală. În condițiile în care se discută de 14 ecosisteme industriale care să fie sprijinite la nivel european în cadrul Noii Politici Industriale a UE, iar industria de distribuție și logistică este unul dintre acestea, România va avea argumentele pentru a investi în acest sector și a compensa pe cât posibil efectele negative. Va fi nevoie de un parteneriat cu agenții economici din domeniu pentru a nu fi o inițiativă defensivă, ci orientată către viitor, cu obiectivul de creștere a competitivității, chiar și în noile condiții. Pe principiul “ce nu te doboară, te face mai puternic”. Ca raportor pe Facilitatea de Redresare și Reziliență îmi ofer sprijinul pentru a identifica resursele inclusiv la nivel european pentru a putea pune în practică acest lucru. 

Ce este clar este că o atitudine de cioban mioritic nu ne ajută acum. Degeaba ne apucăm să vorbim cu TIR-ul cu refren de laie-bucălaie plângându-ne că „toți ne bate”. Putem cu inteligență, competență și strângând rândurile să luptăm în continuare și să ne consolidăm poziția europeană. Va fi greu, dar nu imposibil. Măsurilor protecționiste trebuie să le răspundem cu inovare antreprenorială. Lobby-ului corporatist vestic trebuie să îi răspundem cu campanii prin care să arătăm impactul asupra consumatorilor finali. Machiavelismului unor politicieni închistați trebuie să îi răspundem cu revenirea la idealurile fondatorilor UE și ale proiectului european. Și poate atunci putem cu toții realiza că doar împreună putem construi o Europă mai puternică. Fără dublu standard, ci cu deschidere și demnitate.

* Editorial de Dragoș Pîslaru, europarlamentar al Alianței USR PLUS, membru al Consiliului Național PLUS

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. liliana bolan

    10 iulie 2020 at 11:11 am

    Spuneti – desigur, exista abuzuri si nerespectari ale legii, dar hei, am putea rezolva. Dar nu s-a rezolvat niciodata si nu exista vointa politica sa se resolve. Si atunci de ce ii acuzati pe altii ca incearca sa se protejeze? Cam cat stiti exact din razboiul ANAF – transportatori? Daca nu ar exista acele abuzuri si incalcari ale legii transportatorii romani chiar ar iesi de pe piata, ca nefiind competitivi. Si-atunci nu inteleg, ce protejati voi mai exact?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

De ce va mai fi greu o vreme

Publicat

pe

Puteți verifica robinetele din cinci în cinci minute. Nu va curge apă caldă, după cum nu va curge nici miere sau lapte. Nimic nu se poate repara peste noapte. Dacă ar fi fost așa de simplu, ar fi făcut-o oricine, inclusiv Firea.

Marele merit al rezultatelor de ieri e demonstrația că se poate. Nu pot să ascund satisfacția de a o vedea plecată pe Firea, dar plecarea ei rămâne secundară. Marele câștig e dat de faptul că societatea are resurse umane pentru a înlocui mascarada de clasă politică din ultimele trei decenii plus, lucru cu adevărat valoros, experimentarea evadării. De ani buni, părea că suntem condamnați să alegem între aceiași oameni. De altfel, nu doar o senzație, ci purul adevăr. Primarul trecea de la PSD la PNL sau invers. Cum apărea cineva nou, cum era terfelit. Astăzi, însă, lucrurile stau complet diferit. În multe locuri și la scoruri remarcabile, conservaționiștii de la PNL și PSD au pierit rușinos. Se pot bucura de scorul național, dar acum au cu adevărat o problemă.

De cealaltă parte, ideea că s-au rezolvat toate trebuie contrazisă permanent. Abia a început. E o chestiune de privilegii. Nu se vor ridica recunoscând că sunt corupți și incompetenți. Vor sta ascunși o vreme, după care cu resursele financiare considerabile vor reveni la zgomotul de ieri. Așa cum Mircea Badea s-a transformat în Dana Budeanu, așa se vor metamorfoza și băieții care au pierdut votul ieri. Nu pleacă lupul de la stână, pentru că așa funcționează natura umană. Mai ales că știu clar cât de greu e de reparat ce au stricat.

Firea știa că nu avea cum să repare apa caldă. Știa de ani buni. Dar ca să fie apa caldă astăzi ar fi însemnat să angajezi specialiști în loc de oameni de casă. Ar fi trebuit să investească pe bune în loc să își hrănească pruncii din firmele înființate ilegal. Să se chinuie, să muncească, să riște. Or, astea nu sunt pentru ei. Economic le e mai bine să nu facă. Și după aia să îi blameze pe cei care muncesc.

De asta o să fie greu încă o vreme. Dar ce trebuite să știți e că, dacă va fi bine, abia atunci o s le fie lor rău.

Citește în continuare

Editoriale

Digitalizarea administrației: primul pas pentru a conta în „Deceniul digital al Europei”

Publicat

pe

Astăzi am preluat mandatul de președinte al uneia dintre cele mai importante comisii speciale ale Parlamentului European, comisia pentru Inteligența Artificială în Era Digitală (AIDA). Mi-am petrecut ultimele luni între România și Bruxelles, între campania de acasă și munca din Parlamentul European și, inevitabil, m-am oprit nu o dată cu gandul la implicațiile acestei noi responsabilități pe care mi-am asumat-o, la potențialul neexploatat al României în domeniul digital și la conversația europeană din care facem parte doar marginal, în anticamera marilor discuții despre viitorul continentului și al lumii.

Pe vremea asta în 2016, lansam la Palatul Victoria, împreună cu premierul Dacian Cioloș, cu președintele Iohannis și liderii din industria digitală, „Manifestul pentru România Digitală” – un set de principii și angajamente prin care statul român urma să ghideze România în era digitală cu beneficiul cetățenilor în minte. Au trecut patru ani și suntem în exact aceeași poziție ca atunci: o țară cu potențial neîmplinit, cu programatori bine pregătiți care lucrează pentru companii străine sau emigrează, cu o administrație publică coruptă, ineficientă, osificată și care pare de multe ori că lucrează împotriva cetățeanului, nu în serviciul său. Atât că au mai trecut patru ani și potențialul pe care îl avea România încă de atunci a rămas neexploatat – un potențial care e deja un motto din ce în ce mai prăfuit, îngropat în continuare în spatele unui ghișeu și avizat în continuare de o copie xerox semnată în dreapta jos cu pix albastru, „conform cu originalul”. În acest timp, alte țări din Uniune au făcut pași mari înainte în dezvoltarea digitală și Comisia Europeană și-a asumat digitalizarea ca una din cele două mari priorități strategice ale Uniunii, inclusiv ca răspuns la criza provocată de COVID-19.

În primul său discurs major de după preluarea mandatului, Starea Uniunii de săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, declara că acesta trebuie să fie deceniul digital al Europei și că, dacă acum nu vom prelua conducerea în domeniul digital, vom fi obligați să îi urmăm pe alții. Președinta Comisiei se referea la competiția globală, în care SUA și China au un avantaj și în care noi, europenii, nu ne putem permite să rămânem în urmă și să ajungem dependenți de decizii luate în altă parte. Din perspectiva României, însă, această conversație este în continuare la ani-lumină. Și asta nu datorită industriei noastre IT, care continuă să fie un pilon de creștere economică pentru România în ciuda lipsei de viziune a statului, ci datorită oricărui progres în digitalizarea administrației publice. De ce suntem tot aici?

Răspunsul este neechivoc prins în două cuvinte: hoție și incompetență.

Pentru cetățeanul de rând, digitalizarea administrației înseamnă mai puțin timp pierdut în interacțiunea cu statul, mai puțini nervi cauzați de birocrație, servicii publice mai eficiente și mai ieftine și, în general, o viață mai ușoară, de la obținerea unui simplu buletin de identitate până la deschiderea unei afaceri sau la plata impozitelor.

Însă, pentru corupție și furtul din banul public, digitalizarea administrației are multe implicații care nu sunt atât de evidente. Corupția în România nu este doar o valiză de bani trecută discret din mâinile unui interlop în mâinile unui vechi „politician”. Banii din acea valiză provin de undeva – de obicei, din furtul sistematic al banului public prin realizarea de contracte cu statul în condiții păguboase pentru stat, prin lucrări publice cu execuție execrabilă sau uneori doar pe hârtie, prin achiziții umflate sau inutile, prin proiecte europene realizate în bătaie de joc. În spatele acestor contracte este o întreagă mașinărie alcătuită din cumetrii politice, legături cu lumea interlopă și cu falsi „afaceriști”, firme-fantomă, sinecuri politice în aparatul administrativ, favoruri, datorii, obligații, loialități. Și această mașinărie funcționează din ce în ce mai performant și „legal”, deoarece sistemul este închis, netransparent, greu de verificat, greoi, complex și greu de contestat. În spatele unor caiete de sarcini de sute de pagini semnate, ștampilate, parafate și dosite în arhivele unui minister, se află o achiziție de echipamente de milioane de euro care nu vor fi folosite niciodată, un drum sau o autostradă care au fost reparate doar pe hârtie, sute de mii de beculețe sau borduri achiziționate la prețuri exorbitante. Justiția, atunci când este sesizată, trebuie să treacă prin tone și mormane de hârtii, să înțeleagă ce conțin, să sesizeze exact cum s-a realizat furtul și să urmeze tot hățișul birocratic ca să descopere unde a fost încălcată legea – o lege și ea stufoasă, găunoasă și pe care abonați la banii statului o cunosc la perfecție.

Digitalizarea administrației înseamnă eficiență și transparență. Înseamnă arhivare electronică a documentelor care, odată digitalizate, pot fi căutate și accesate oricând și de oriunde. Înseamnă acces la date și informații, nu doar pentru justiție, ci și prin date deschise, pentru societatea civilă care poate depista și sesiza furturi din banii publici. Digitalizarea administrației înseamnă de asemenea simplificarea procedurilor și eficiență – ceea ce scurtează drumul de la o nevoie a statului la o achizitie și lasă mult mai puțin loc pentru oamenii numiți politic să intervină în proces, făcând totodată tot procesul mult mai ușor de verificat. Digitalizarea administrației înseamnă eficiență în achiziții și modalități de a stabili standarde de cost, de a evalua oferte și de a semnala aproape automat furturi acolo unde ele au loc. Digitalizarea administrației înseamnă de asemenea și responsabilizarea factorului politic în fața cetățenilor: odată ce fiecare achiziție și decizie este ușor accesibilă și inteligibilă cetățeanului, politicianul poate fi sancționat aproape instantaneu de către presă, de către societatea civilă și mai ales de către cetățenii care l-au votat sau au votat-o.

Politicienii corupți nu țin neapărat sa plimbe cetățenii de la un ghișeu la altul după ștampile și copii xerox. Le e indiferent. Țin însă mult la sistemul netransparent, complicat, întortocheat și „flexibil” pe care ei îl cunosc foarte bine, în care au „oamenii lor” și „afacerile” lor și cu ajutorul căruia își cumpără vilele și mașinile de lux. Odată digitalizat, acest sistem ar începe să lucreze împotriva lor, scoțând la iveală din ce în ce mai des orice încercare de jaf din banii publici. Și asta nu le e indiferent.

Al doilea obstacol în calea digitalizarii administrației, dincolo de hoție, este incompetența. Vechea clasă politică este plină până la refuz de personaje dubioase, cu diplome false, plagiate sau obținute de la instituții cu reputație dubioasă și fără integritate academică – personaje care mimează continuu competențe pe care nu le au, dar de care ar avea nevoie, în mod practic, pentru a performa în funcțiile pe care le ocupă. Digitalizarea și transformarea digitală sunt procese complexe, transformative, cu implicații în toate ramurile societății de la locuri de muncă, educație, sănătate și siguranță socială până la transformarea serviciilor publice, a economiei și a relațiilor între state. Este nevoie de oameni competenți pentru a înțelege aceste procese. Atâta vreme cât direcția României este dată de oameni fără calificări, fără experiență, fără viziune, interesați doar de propria bunăstare, digitalizarea va rămâne la nivelul de „potențial” neîmplinit și, mai rău, un pretext pentru noi și noi achiziții publice inutile.

Ce legătură au toate acestea cu inteligența artificială? Dețin de azi o poziție de influență în domeniul digital la nivel european și sunt desigur preocupat să aduc acasă cât mai multe beneficii din această poziție. Și asta nu doar pentru că sunt român, ci și pentru că sunt convins că România are în continuare un potențial uriaș atât în intern, cât și ca membru al Uniunii Europene. Mandatul AIDA este un mandat strategic, prin care Parlamentul European recunoaște importanța noilor tehnologii și impactul lor viitor asupra economiei și societății – în educație, sănătate, crearea de locuri de muncă, finanțe, transport, turism, mediu, apărare, industrie, energie și guvernare electronică – și prin care va propune Comisiei Europene un plan de implementare și o viziune pe termen mediu și lung. Acest plan de implementare va presupune investiții; va presupune dezvoltarea și susținerea unei industrii de inteligență artificială în Europa și a industriilor conexe; va presupune bani europeni, noi locuri de muncă și noi oportunități pentru statele membre care pot și vor să contribuie la realizarea viziunii europene. Urmează, așa cum prevedea Ursula von der Leyen, deceniul digital al Europei, în care România își poate încă valorifica potențialul. De ce este nevoie pentru a avea un centru de excelență în inteligență artificială în România? De ce avem nevoie pentru a fi gazda următoarei agenții europene pentru inteligență artificială? Ce condiții trebuie să bifăm pentru a putea da următorul unicorn european în inteligență artificială? Răspunsul – la aceste întrebări și multe altele, reprezentând tot atâtea potențiale oportunități de a ne afirma la nivel european care vor veni în directia noastra în următorul deceniu – începe cu o administratie eficientă, digitalizată, condusă competent și în care furtul și corupția sunt împiedicate structural de transparență și responsabilitate.

* Editorial de europarlamentarul Dragoș Tudorache, președinte executiv PLUS, pentru digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Mai susține Guvernul lupta anticorupție?

Publicat

pe

Desemnarea la finalul anului trecut a Laurei Codruța Kövesi șef al Parchetului European poate rămâne în istoria recentă a României drept un model al colaborării forțelor politice de diferite culori, de la leadership-ul român al grupului european Renew Europe și până la președintele României (cu excepția, desigur, a Guvernului român de la acel moment, care își asumase drept parte a identității sale blocarea luptei anticorupție).

Constanța în susținerea activității Parchetului European s-a dovedit, însă, o problemă majoră. Instituția condusă de către Laura Codruța Kövesi este în plină construcție, de la crearea unui cadru normativ și până la identificarea profesioniștilor care să asigure îndeplinirea misiunii sale – urmărirea cazurilor de fraudă cu fonduri europene și obținerea sancționării acestora. Cu toate acestea, ministrul Justiției din România a anunțat cu câteva zile în urmă că România va trimite Parchetului European doar jumătate din resursa umană solicitată. Argumentul: crede că îi va fi îndeajuns. Mai mult, imediat după ce în opinia publică izbucnește indignarea, guvernanții stabilesc drept linie comună de apărare faptul că au trimis la fel de mulți procurori ca alte state mult mai mari, așa cum este cazul Germaniei, iar Parchetul European ar trebui să fie mulțumit că România se află pe locul 5 ca număr de procurori trimiși, deși dimensiunea populației, teritoriului sau PIB-ului pe cap de locuitor o plasează mult mai jos.

Din păcate, un astfel de răspuns din partea României dovedește o necunoaștere flagrantă a modului de funcționare a Parchetului European, deși discuțiile cu privire la înființarea acestei instituții au început încă din perioada mandatului anterior al ministrului Justiției, acum aproape zece ani. Faptul că România se află pe locul 5 ca număr al procurorilor puși la dispoziția noii structuri nu este, sub nicio formă o scuză. Dimpotrivă. Procurorii ce vor lucra cu Parchetul European trebuie să fie desemnați de către fiecare stat în funcție de numărul de cazuri de fraudă cu fonduri europene din respectiva țară. Or, un recent raport al Oficiului European pentru Lupta Antifraudă plasa România pe primul loc din întreaga Uniune ca număr al investigațiilor realizate. Iar Laura Codruța Kövesi cunoaște foarte bine acest lucru – doar sub conducerea sa, DNA a trimis în judecată peste 900 de inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu fonduri europene. 

Atât timp cât România este pe primul loc din punct de vedere al numărului de cazuri de fraudă cu fonduri europene, tot pe primul loc ar trebui să fie și din punct de vedere al procurorilor alocați pentru urmărirea penală a acestor cazuri în cadrul Parchetului European. A invoca, așa cum face ministrul Justiției, faptul că România trimite un număr de procurori egal cu Germania, un stat cu un număr mult mai mic de cazuri de fraudă cu fonduri europene, dovedește fie rea-credință, fie necunoaștere. Dacă într-o epidemie (în fond, și corupția este o epidemie) am folosi același raționament pentru a distribui medicamente, ar însemna ca resursele să fie distribuite în funcție de kilometrii pătrați ai fiecărui județ, iar nu în funcție de numărul de bolnavi. 

Încercând să se apere, ministrul aruncă vina în curtea DNA, care nu ar putea să trimită mai mulți procurori pentru că ar rămâne fără personal. În fapt, un astfel de răspuns doar naște o altă întrebare: de ce activitatea DNA a devenit aproape invizibilă în ultimul timp? Este vorba despre o problemă de personal (greu de crezut, procurorii nu pleacă și ei odată cu plecarea fostei conduceri a parchetului)? Sau este vorba despre o problemă de susținere reală pentru lupta anticorupție din partea Guvernului? Lipsa măcar a unor încercări ale Guvernului PNL de a elimina modificările aduse de PSD-ALDE legilor justiției și codului penal indică în mod clar răspunsul.

Ministerul Justiției a dat un semnal grav în aceste zile târguindu-se în ceea ce privește desemnarea procurorilor pentru Parchetul European. România a fost pentru un timp un simbol la nivel european pentru lupta anticorupție și trebuie să își păstreze acest statut inclusiv prin susținerea luptei europene împotriva corupției și fraudei. Dacă își dorește să păstreze direcția prin care Președintele a câștigat alegerile în 2014 și 2019, Guvernul trebuie să revină rapid asupra poziției sale și să pună la dispoziția Parchetului European toate resursele solicitate.

* Editorial publicat pe www.digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum O zi

USR PLUS: Revoluția bunei guvernări începe cu aceste alegeri

Editorialeacum O zi

De ce va mai fi greu o vreme

Noutăți Generaleacum 3 zile

USR PLUS cere CNA și Primăriei Generale să stopeze difuzarea în spațiul public a spoturilor de promovare electorală ilegală ale Gabrielei Firea

Noutăți Generaleacum 4 zile

„Aleg Noul București”, evenimentul USR PLUS de încheiere a campaniei electorale

Noutăți Generaleacum 4 zile

BEM dă câștig de cauză USR PLUS: Firea și-a făcut publicitate mascată pe banii Primăriei București în plină campanie! Vlad Voiculescu: O dovadă în plus pentru cei nehotărâți că trebuie să iasă în număr cât mai mare la vot 

Noutăți Generaleacum 5 zile

Dacian Cioloș și Dan Barna prezintă cele trei angajamente pentru primele 100 de zile de mandat ale aleșilor locali USR PLUS

Revista Preseiacum 5 zile

Vlad Voiculescu și Nicușor Dan, la Adevărul Live: Ideea că Gabriela Firea ar putea să continue după acest mandat mi se pare o jignire pentru noi toți/ Miza acestor alegeri este uriașă

Noutăți Generaleacum 6 zile

Alianța USR PLUS are cei mai buni candidați și cel mai bun program de guvernare locală. La aceste alegeri, PNL Iași a trădat așteptările oamenilor cinstiți 

Știri Localeacum 6 zile

Alianța USR PLUS și PNL își prezintă candidații la Primăria și Consiliul Județean Galați

Editorialeacum 7 zile

Digitalizarea administrației: primul pas pentru a conta în „Deceniul digital al Europei”

Cele mai citite