Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Micul producător agricol dispare, odată cu criza. Și e foarte important pentru siguranța noastră alimentară

Publicat

pe data de

România nu a reușit în 30 de ani să dezvolte un sistem competitiv pentru colectarea, comercializarea și procesarea producției agricole, mai ales dacă vorbim de ceea ce produc peste 200.000 de mici fermieri.

Da, câteva cooperative s-au format și, da, piețele agroalimentare s-au extins. Însă, în plină pandemie de coronavirus, micii fermieri au rămas izolați. Legumele, carnea, laptele rămân pe stoc, fară a ajunge la consumator, în condițiile în care rafturile magazinelor sunt tot mai goale. Internetul este plin în aceste zile cu anunțurile lor disperate. Platformele de agricultură prezintă zilnic cazurile extreme ale producătorilor locali.

Cum am ajuns aici?

Prin culpă comună. Primul vinovat este, normal, statul român. Pentru că a eșuat în a gândi și implementa proiecte regionale, pentru a le oferi acces la finanțare, la depozitare, comercializare și procesare. Și micii fermieri au partea lor de vină, pentru că au refuzat insistent asocierea în cooperative agricole, ceea ce le-ar fi dat șansa unor investiții cu fonduri europene, pentru colectare, depozitare și chiar procesare.

Micul fermier – producător de legume – asigură peste 70% din consumul intern. Da, peste 70%! El vinde pe trei canale: în piața agroalimentară – 60%, în marile rețele de supermarketuri – 20%, către mari centre de colectare și procesare 20%. În aceste zile, prima producție de legume pentru anul 2020 poate fi livrată. Dar din păcate lipsește. Cam de peste tot.

De ce? 

  • Micul producător înseamnă muncă în familie. Cu mulți fermieri la vârste înaintate. Frica, restricțiile, lipsa unor măsuri coerente – toate – fie l-au determinat să nu meargă în piață, fie i-a fost restricționat accesul în piață.
  • Marile lanțuri comerciale se aprovizionau de la cooperative regionale sau din import. Nu au acces la micul producător local, nu îi cunosc pe acești oameni, nu au echipe prin care să ajungă la fiecare fermier.
  • Prea multe autorități locale au decis, în grabă, închiderea piețelor agroalimentare. O mare greșeală! Acolo poți găsi produse proaspete, locale, într-un spatiu mult mai sigur – majoritatea fiind amenajate în spatii deschise.
  • Primele restricții de circulație adoptate de Guvern nu au luat în calcul efectele pentru agricultură. Abia în seara de 24 martie, în noua ordonanță, agricultorii sunt exceptați de la restricțiile de circulație, chiar și cei cu vârsta peste 65 de ani. Însă cele peste 10 zile în care a fost limitat accesul în piețe, atât al vânzătorilor, cât și al cumpărătorilor, au condus către închiderea acestui lanț scurt de aprovizionare.

Ce putem însă face pentru a repune în mișcare lanțul scurt, pentru a păstra siguranța alimentară, dar și pentru a salva producătorul local:

  1. Administrația locală:
  • Va trebui să mențină deschise spatiile agroalimentare publice. Să permită accesul doar pentru producătorii locali atestați, eliminând astfel creșterea artificală a prețurilor
  • Va trebui să asigure igienizarea și dezinfectarea acestor spații, să ofere echipamente de protecție pentru vânzători, pentru că, din păcate, mulți nu au de unde să își procure măști și mănuși
  • Să scadă consistent sau să elimine chiria pentru spatiile din piața agroalimentară, pentru o perioadă de minimum 60 de zile, pentru a-i ajuta pe acești producători
  • Să asigure accesul și să informeze populația asupra programului din piața publică
  • Să asigure zone de descărcare în zona din apropierea piețelor
  • Să întocmească reguli de siguranță pentru această perioadă, un program adaptat restricțiilor și să asigure informarea privind programul de funcționare.
  1. Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură (APIA) este instituția care colectează datele tuturor producătorilor agricoli (cultură, suprafață, localitate, număr de telefon, adresa de e-mail), pentru că aici se depun cererile pentru plata subvențiilor.

Prin urmare, fiecare centru județean APIA ar trebui să:

  • Îi informeze pe producătorii agricoli asupra centrelor de colectare și vânzare, asupra programului de funcționare și a regulilor adoptate de fiecare administrație locală.
  • Să extindă sistemul electronic de relații contractuale (care momentan există în sectorul de produse lactate pe filiera producător-procesator) și pentru producătorii de carne, legume, fructe, ouă și alte alimente de bază. Doar că în acest caz sistemul ar trebui să faciliteze, nu să oblige, relația producător – comerciant. Astfel, lanțurile comerciale, care au azi probleme serioase în lanțul de aprovizionare, și-ar putea găsi furnizori locali, cu produse proaspete. Iar producătorii cu suprafețe medii ar reuși să își comercializeze produsele.
  1. Marile lanțuri comerciale ar trebui să ofere sprijin pentru Ministerul Agriculturii și APIA, pentru a dezvolta un sistem de achiziții rapid, pentru că astfel să își poată servi clienții. Sprijinul ar trebui să fie în primul rând de resurse pentru dezvoltarea sistemului, dar după aceea și logistic, pentru preluarea acestor produse de la producători. Însă pot deveni adevărate centre de colectare locale în această perioadă.
  2. Direcțiile sanitare veterinare (DSVSA) vor trebui să propună și să implementeze, în scurt timp, un set de măsuri prin care să asigure siguranța alimentară și analiza produselor la recepție. În cazul produselor de origine animală, ar trebui să asigure inspecția în timp util în fermă, fară întârziere, și să răspundă tuturor cererilor.
  3. Ministerul Agriculturii ar trebui să transfere rapid sume din celelalte programe de finanțare, pentru achiziția urgentă a unor laboratoare mobile, pentru a facilita analiza și aprobarea la vânzare a produselor de origine animală. Dar nu doar atât. Ar trebui să elimine taxele pentru realizarea acestor analize, pentru o perioada de minimum 60 de zile.

Și pentru că tot ar fi trebui să ajungă, cam de 12 luni, acele abatoare mobile, acum ar trebui urgentată livarea acestor unități. Pentru că procesatorii reclamă lipsa materiei prime, mulți având furnizori din Spania sau din Germania.

Ministerul Agriculturii, împreună cu Ministerul Economiei, ar trebui să aducă repede în aprobare un proiect pentru a asigura finanțarea micilor producători agricoli, mai ales că foarte mulți dintre ei aveau în perioada următoare credite în aprobare. Și fără o finanțare a activității, ei nu vor putea continua procesul de producție.

  1. Noi, consumatorii, ar trebui să verificăm programul spațiilor agroalimentare publice, să le cerem autorităților locale deschiderea și păstrarea în bune condiții de igienă și siguranță a acestora. Îi putem sprijini pe micii fermieri, achiziționând produse locale, proaspete.

În astfel de momente, realizăm cât de importantă este producția internă de alimente și medicamente. Sunt produse prioritare, indiferent de situația economică sau de conjunctura europeană. În România, însă, este și o problemă socială. Pentru că micii producători, peste 200.000 la număr, înseamnă peste jumătate de milion de oameni, pentru care acesta este și singurul venit.

Editorial de Mihai Moraru, președinte PLUS Buzău, fondatorul uneia dintre cele mai dezvoltate companii de agri-business cu capital românesc.

Editoriale

Cronica unui blocaj anunțat

Publicat

pe

Ștefan Artene

Sistemul medical românesc este complet paralizat în aceste zile. Deși oamenii continuă să se îmbolnăvească la fel ca înainte, aproape orice discuție care nu include coronavirus trece în plan secund.

Precum zăpada în fiecare iarnă, pandemia de coronavirus ne-a luat complet pe nepregătite în spitale și facultăți. În acest context, nu doar medicii din prima linie au de suferit, studenții și rezidenții fiind și ei prinși în această criză. Dacă pentru studenți a existat alternativa predării online, medicii rezidenți s-au văzut în imposibilitatea de a susține examenul de specialitate, intrând într-un purgatoriu birocratic, unde nu mai sunt nici rezidenți și nu pot deveni nici specialiști. În fața prospectului de a arunca în șomaj sute de medici, Ministerul Sănătății a hotărât printr-o ordonanță de urgență prelungirea duratei rezidențiatului acestora până la 31 octombrie. Deși reprezintă o soluție binevenită, este tot o soluție de avarie care nu poate să suplinească locul unui plan bine structurat care să anticipeze astfel de situații și să le rezolve înainte ca ele să devină crize.

Din nefericire, Guvernul nu pare să aibă un plan să preîntâmpine un alt potențial blocaj: examenul de rezidențiat. Dacă este să ne orientăm după predicțiile venite din partea specialiștilor, ne vom lovi de un nou val de îmbolnăviri de coronavirus în toamnă, în perioada în care mii de absolvenți vor susține examenul care le permite intrarea în rândul corpului medical. Într-un astfel de scenariu, riscăm să ne regăsim în situația ingrată de a bloca accesul a mii de potențiali doctori în sistem, în condițiile în care multe spitale sunt la ora actuală complet descoperite. O amânare până în 2021 a examenului de rezidențiat ar însemna un dezastru pe care cu certitudine nu ni-l permitem în situația actuală. Mai mult, vechile metehne ale sistemului, precum „plimbatul dosarului cu șină”, imposibilitatea de a plăti taxele de înscriere online, depunerea proiectelor și a tezelor exclusiv în format fizic au devenit adevărate bariere care fac imposibilă desfășurarea oricărui examen. Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul Educației, Universitățile de Medicină și Farmacie din România, Direcția de Sanate Publică și alți specialiști din domeniu trebuie să se pună urgent la masă și să găsească soluții pentru următoarele puncte:

  • reajustarea calendarelor sesiunilor de examinare, a examenelor de licență și a examenului de rezidențiat în funcție de predicțiile specialiștilor în domeniu în ceea ce privește un nou val de îmbolnăviri;
  • digitalizarea completă a înscrierilor;
  • analiza situației actuale din spitale și deblocarea urgentă a posturilor în zonele unde există un deficit sau unde se pot crea dezechilibre prin demisia/pensionarea unui medic;
  • regândirea cadrului legal care reglementează metodologia de organizare a examenelor și a repartiției atât pentru anul în curs, cât și pentru viitor.

Avem în spate experiența nefastă a anului 2019, când un vid birocratic a dus la blocarea organizării examenului de rezidențiat. Dacă lipsa unei singure semnături a reușit să destabilizeze grav sistemul, înseamnă că o pandemie îl va îngenunchea complet. Nu avem timp de pierdut și cred cu tărie că este momentul oportun pentru a preîntâmpina cu soluții concrete o criză care deja se prefigurează într-un viitor apropiat. PLUS își arată disponibilitatea de a contribui cu orice fel de resursă pentru a elabora un plan care să preîntâmpine un astfel de blocaj.

 

* Material de dr. Ștefan Artene – medic specialist Oncologie Medicală, asistent universitar la UMF Craiova și membru al grupului de lucru pentru sănătate al CNPP PLUS. 

 

Citește în continuare

Editoriale

Digitalizarea forțată

Publicat

pe

Unul dintre marile neajunsuri ale pandemiei COVID-19 este faptul că nu ne putem întâlni fizic. Asta a dus la o creștere semnificativă a activităților din mediul online, iar ulterior, pentru unii dintre noi, a însemnat să studiem soluții de comunicare la distanță.

Rezultatul nu este același ca la o întâlnire față în față, dar există unele avantaje cu siguranță:

· Cu cât numărul participanților crește cu atât este mai eficient să fie o întrevedere online decât una fizică;

· Distanța nu este o problemă, așa că deplasarea spre o sală de ședințe nu mai este o necesitate;

· Poți participa la ședință oriunde te-ai afla. Desigur, ai nevoie de conexiune la internet și de un telefon mobil care suportă utilizarea acestor aplicații.

· O parte din aplicații sunt gratuite în anumite limite.

Aceste aplicații, de comunicare, diferă din punct de vedere: al costului, al numărului de participanți, unele suportă conectarea echipamentului AV, funcții și integrare cu alte aplicații. Așa că, înainte să alegi soluția, aruncă o privire pe ce îți oferă fiecare soluție de comunicare.

Exemple de astfel de aplicații: Zoom, Google Hangouts Meet, Slack, Skype etc.

Comunicarea la distanță nu constă doar în soluții de comunicare audio sau video, ci și în alte soluții SaaS (Software as a Service) prin care membrii echipei pot colabora și departaja informația. Prin utilizarea acestor metode de lucru se reduce și încărcarea pe echipa de suport IT: hosting-ul, mentenanța și versionarea se face la dezvoltatorul de software.

Majoritatea aplicațiilor tradiționale se găsesc sub forma de servicii de tip SaaS, iar avantajele sunt:

· Automatizarea proceselor. Anumite activități realizate manual se pot realiza automat, ceea ce reduce riscul erorilor umane;

· Se lucrează de oriunde, aplicațiile sunt online;

· Aplicațiile sunt disponibile pe mai multe dispozitive, la birou, acasă sau chiar pe telefonul mobil;

· Pot lucra mai multe persoane în același timp pe același proces sau document;

· Mai sunt și alte beneficii care depind de specificul aplicației;

Exemple de astfel de aplicații: Microsoft Office 365, Google Suite etc. Aici, lista continuă cu o multitudine de astfel de servicii.

Această perioadă, în care stăm acasă, este momentul oportun să ne familiarizăm cu lucrul la distanță, și nu doar atât, dar să comunicăm cu familia, să găsim noi metode de a studia și chiar să ne ocupăm de activitățile de la serviciu. Pentru unii se schimbă modul în care își desfășurau activitatea până acum, o etapă de digitalizare forțată.

* Material de Cristian Irimiea, coordonator regional PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Cum (nu) putem solicita suspendarea ratelor bancare

Publicat

pe

𝐒𝐮𝐬𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞 – povestea ajutorului dat de Guvernul României sistemului bancar printr-un pachet de măsuri ce era destinat cetățenilor.

Aseară s-a publicat în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență nr. 37/2020 care permite suspendarea plății ratelor bancare pentru o perioadă de nouă luni. Era nevoie de o lege ancorată în principiul solidarității, o lege care să împartă just și echitabil riscurile și pierderile provocate de pandemia cu COVID 19, iar nu despre o lege prin care să fie create noi privilegii pentru sistemul bancar. Din comunicările transmise de către Guvern proiectul de OUG părea a fi unul bun, îndreptat și centrat pe nevoia cetățenilor, însă realitatea se prezintă din păcate diferit.

𝐏𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 ce merită spus este că această lege nu poate fi aplicată în acest moment pentru că nu au fost publicate normele metodologice la care face trimitere ordonanța. Cu toate acestea termenul maxim de 45 de zile până la care se pot transmite cererile de suspendare a ratelor a început să curgă, asta deși în acest moment nu pot fi adresate astfel de cereri.

𝐈𝐧 𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐢𝐥𝐞𝐚 𝐫𝐚𝐧𝐝 trebuie remarcat faptul că de această prevedere nu poate beneficia orice persoană. Cel care solicită suspendarea trebuie să dovedească faptul că veniturile i-au fost afectate direct sau indirect de situația gravă generată de pandemia de COVID 19. Modalitatea prin care se face această dovadă va fi reglementată prin Norme Metodologice. Cu alte cuvinte, Guvernul a evitat să tranșeze acest aspect acum și așteaptă reacții din partea societății civile.

Persoanele care înregistrează întârzieri la plată nu vor putea beneficia de prevederile acestei ordonanțe decât în măsura în care achită aceste restanțe anterior trimiterii solicitării de suspendare a plății ratelor. Cu alte cuvinte, cei care erau într-o situație financiară precară, anterior declarării stării de urgență, nu sunt ajutați să treacă cu bine peste această perioadă critică. Condiția ca aceștia să achite restanțele anterior solicitării de suspendare a ratelor este una imposibil de realizat în majoritatea covârșitoare a cazurilor.

𝐑𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐞𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 (de nevoi personale cum mai sunt acestea denumite) vor putea fi suspendate cu un sacrificiu consistent din partea clienților persoane fizice, anume majorarea consistentă a dobânzii și a capitalului. Dobânda ce curge pe perioada suspendării se va capitaliza (se va adăuga la valoarea creditului rămas în plată) și va fi purtătoare de dobânzi. Cu alte cuvinte, în cazul creditelor neipotecare, băncile își majorează volumul creditelor acordate, câștigând astfel dobânzi și comisioane suplimentare. Trebuie precizat faptul că aceste credite fără ipotecă sunt accesate în general de persoanele cu venituri reduse, care pentru cea mai mică investiție au nevoie de accesarea unui credit.

𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 (cele pentru care banca are o garanție asupra unui imobil) sunt avantajate pentru că în cazul lor dobânda acumulată pe perioada suspendării ratelor nu se va capitaliza și nu va fi purtătoare de dobândă. Această dobândă se transformă într-o creanță distinctă, ce va trebui achitată în 60 de luni.

De exemplu, aplicând această ordonanță în privința creditului meu ar rezulta următoarele, pentru cele 9 luni de suspendare, dobânda datorată ar fi de 9000 lei. Începând cu ianuarie 2020 aș achita ratele în cuantumul datorat în acest moment, la care se va adăuga plata eșalonată a celor 9000 lei pe o perioadă de maxim 60 de luni (dobânda este 0 pentru cei 9000 de lei). Ceea ce nu clarifică însă ordonanța, este legat de posibilitatea băncilor de a percepe comisioane (dobândă mascată) pentru suma datorată cu titlu de dobândă pe perioada de suspendare a plății ratelor.

Ordonanța 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐢𝐢 𝐠𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐞 în favoarea băncilor pentru garantarea plății dobânzilor ce au curs pe perioada de suspendare a ratelor. Oare care este motivul pentru care a fost necesară acordarea acestor facilități sistemului bancar? Întrebarea este una îndreptățită din moment ce varianta la îndemână ar fi fost menținerea și extinderea garanțiilor preexistente și în privința dobânzii ce a curs pe perioada suspendării plății ratelor.

𝐂𝐨𝐧𝐜𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 este că din această procedură de suspendare a plății ratelor câștigul consistent va fi marcat de bănci, care vor încasa dobânzi pentru perioada în care ratele au fost suspendate. Un câștig moderat îl pot avea și cei care au credite ipotecare, însă cei mai mulți clienți, cei cu credite de nevoi personale, care au veniturile cele mai mici, vor primi doar o gură de oxigen în această perioadă și începând cu ianuarie 2021 vor achita ratele majorate, plătind dobândă la dobânda ce a curs pe perioada cât au fost suspendate ratele.

* Editorial de Alexandru Dimitriu, avocat, candidat din partea PLUS la Primăria Sector 5 

Citește în continuare

Cele mai citite