Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Măsuri pentru sportul românesc pentru și dincolo de criză

Publicat

pe data de

FOTO Getty

În plină criză COVID-19, sportul este oprit în România, ca pe mai întreaga planetă, împreună cu toate efectele sale benefice asupra societății și economiei românești, atât cât erau ele[1]. Dincolo de gestionarea crizei de către părțile responsabile, autorități publice, respectiv mișcarea sportivă, știm că este necesară repornirea activității în condiții de maximă siguranță igienico-sanitară. În același timp, pe termen mediu-lung, COVID-19 nu a oprit nevoia de reformă a sportului românesc, ea trebuie vizată în continuare.

Dar înainte de a discuta măsuri și direcții de acțiune, trebuie să privim cum arătăm în plină criză și cine/ce anume din sportul românesc este mai vulnerabil.

Care sport este expus la criză?

Din cauza COVID-19, în zona de risc cea mai ridicată sunt entitățile amatoare care se finanțau în mare măsură din surse private, precum și furnizorii de servicii sportive. Pentru ei, 2020 este relativ compromis având în vedere că activitatea sportivă are șanse mici să se reia deplin pentru toate sporturile mai devreme de sfârșitul anului. Mai mult, în 2021 companiile nu vor mai avea aceeași capacitate de sponsorizare, iar veniturile disponibile ale cotizanților/plătitorilor de servicii sportive vor fi și ele mai reduse.

Într-o zonă mai ferită este sportul profesionist, care se finanțează în principal din comercializarea drepturilor de televizare. În România acesta se rezumă în mare parte la fotbalul de primă ligă, care aparent deja și-a primit banii din drepturile de televizare pentru sezonul 2019-2020. După modelul altor ligi din Vest, acesta va putea să își reia activitatea în așa manieră încât să fie permisă televizarea meciurilor (fără spectatori și cu sportivi aflați în izolare/cantonament permanent). Veniturile acestor cluburi vor fi cu siguranță mai mici, dar majoritatea ar trebui să aibă resurse să rămână pe scena sportivă. Desigur, o variabilă care poate influența decisiv viața cluburilor este situația lor economică cu puțin înainte de criză.

Cel mai interesant de văzut va fi evoluția cluburilor de drept public, care formează trunchiul sportului românesc atât la nivel profesionist, cât și amator, dar care depind de bugete locale și/sau ministeriale. Este interesant pentru că deși departe de potențial, aici regăsim sportul care vine cu cele mai mari beneficii pentru România în materie de promovare a sănătății, dar și de ordin social. Trebuie precizat că aceste beneficii nu apar datorită acestei forme de organizare (cluburi sportive instituții publice), ci doar pentru că pur și simplu sunt cele mai numeroase.

Practic, aici sunt concentrați cei mai mulți din sportivii la nivel de copii, juniori precum și de seniori din toate eșaloanele. Ele sunt cluburile care reprezintă comunități locale și adună în rândul lor pe o parte din cetățenii doritori de mișcare. În principiu, acestea au deja finanțare cel puțin până în august-septembrie. Și chiar dacă sunt șanse ca ele să fie afectate de rectificări bugetare în cadrul primăriilor și ministerelor, statutul de organizație de drept public le ferește în bună parte de riscul desființării, mai ales acum în 2020, an electoral.

Pe de altă parte, veniturile tuturor sportivilor estimăm că vor fi mai reduse, pe când cei al căror contract ar urma să expire cândva în perioada în care activitatea sportivă ar fi sistată, probabil vor rămâne fără loc de muncă sau au rămas deja. În cluburile de drept public, din pricina ”amenințării” Curții de Conturi, probabil vor trebui să intre în șomaj tehnic, un posibil argument al Curții fiind că banul public nu mai poate fi cheltuit în aceeași manieră pentru o activitate oprită, fie și parțial. În alte situații, cluburile vor dori să facă economii, urmând să își completeze la loc loturile îndată ce va apărea un calendar precis de reluare a competițiilor și va putea fi făcută o estimare a veniturilor și cheltuielilor pentru restul sezonului actual sau al următorului.

Direcții de relansare și unde vrem să revenim?

Realitatea este că actuala criză nu schimbă pe termen mediu-lung substanțial modelul de funcționare al sportului românesc. Faptul că la noi sportul este organizat în bună măsură în instituții publice îl face mai puțin vulnerabil la șocul crizei. Asta se întâmplă pentru că cu foarte puține excepții sportul românesc nu funcționează într-o logică comercială spre deosebire de cel din mai tot restul UE, care vinde bilete, echipamente sportive imprimate cu sigla clubului sau drepturi de organizare de evenimente sportive (majore sau nu). Deci când vom reveni, o vom face foarte probabil nu existențial afectați de criză, însă pe  aceleași baze, unde înregistrăm printre cele mai joase participări în sport din UE[2], rezultate sportive nemulțumitoare și o puternică dependență de finanțări publice.

 

În acest context, PLUS propune Guvernului următoarele măsuri pentru sprijinirea sportului românesc:

Măsuri pe termen scurt

  • Prezentarea etapelor de relaxare a restricțiilor pentru tot sportul românesc: profesionist/amator, seniori/juniori/copii, sporturi de echipă/individuale. Chiar dacă un calendar precis este dificil de estimat, nu este și cazul descrierii etapelor de relaxare, indiferent când vor fi acestea agreate la nivel guvernamental. Mai multă predictibilitate va înlesni o mai bună pregătire a mișcării sportive pentru revenire;
  • În baza recomandărilor generale ale Guvernului, adresarea de solicitări către federațiile naționale pentru prezentarea precisă de către acestea a manierei de desfășurare a activităților sportive (antrenamente și competiții) pentru fiecare din etapele de relaxare susmenționate;
  • Redactarea metodologiei de finanțare a federațiilor sportive naționale pentru 2021, după un amplu proces de consultare a federațiilor început cât mai curând, pentru a ține cont de particularitățile pregătirii sportive în contextul riscurilor legate de COVID-19;
  • În vederea evitării șomajului, folosirea resursei umane inactive din cluburile sportive aflate în subordinea administrației publice centrale pentru activități de impulsionare a mișcării și pregătirii fizice destinate persoanelor cu mobilitate redusă din cauza pandemiei (ex: exerciții de gimnastică gratuite conduse în parcuri/aer liber pentru persoane vârstnice, în intervale orare precise și cu respectarea condițiilor de distanțare socială).

 

Măsuri pe termen mediu

  • În 2021, organizarea de concursuri de proiecte locale prin Direcțiile Județene de Sport și Tineret pentru sportul asociativ amator, care va suferi cel mai mult din cauza reducerii bugetelor locale și a capacității mediului privat de a sponsoriza sportul. Proiectele pot viza atât susținerea activității sportive obișnuite a cluburilor, cât și îmbunătățirea sustenabilității lor financiare pe termen mediu-lung;
  • Menținerea pe cât posibil a aceluiași nivel de finanțare de la bugetul de stat pentru cluburile din subordinea administrației publice centrale (ale MTS, ale M. Educației, Steaua, Dinamo, Rapid), pentru a nu periclita pregătirea pentru (calificarea la) Olimpiada de la Tokyo;
  • Stimularea implicării federațiilor naționale în activități de dezvoltare sau de sprijinire a bazei piramidei propriei ramuri sportive, prin intermediul contractului anual de finanțare al MTS, inclusiv cu banii rămași nefolosiți în 2020 din cauza crizei COVID-19;
  • Includerea infrastructurii sportive (în special a celei de mici dimensiuni) în viitoarele programe de investiții pentru repornirea economiei naționale.

 

Măsuri pe termen lung à reforma profundă a sportului românesc

  • Inițierea tranziției către sportul asociativ pentru o implicare mai puternică a comunității în sportul local;
  • Întărirea guvernanței mișcării sportive, condiție esențială pentru promovarea integrității și apoi a finanțării sale din surse publice;
  • Susținerea inițiativelor sportului amator local, inclusiv prin lărgirea accesului la sport și către alte categorii demografice (ex.: sport feminin, persoane cu dizabilități, persoane peste 35 de ani);
  • Reforma orei de educație fizică și stimularea sportului în școli prin finanțarea adecvată a principalelor competiții sportive școlare (ex.: Olimpiada Gimnaziilor și Olimpiada Națională a Sportului Școlar);
  • Promovarea sportului profesionist într-o logică comercială și stimularea carierei de sportiv profesionist prin crearea unui cadru specific de facilități pentru sportivi și cluburi în domeniul educațional, fiscal și al muncii (ex.: dublă carieră, reconversie profesională după încetarea carierei de sportiv, simplificarea implementării contractului de activitate sportivă etc).

Prin prezentul material ne propunem să aducem în discuție funcționarea sistemului sportiv românesc în contextul prezentei crize și totodată să înaintăm o serie de măsuri pentru a îi ameliora efectele. Subliniem totodată inițierea reformei sistemului sportiv românesc, unde poziția PLUS este că ea trebuie abordată cu aceeași energie de către factorii de decizie precum este și actuala criză.

[1]  De exemplu, sportul contribuie în România la formarea a 1.04% din PIB-ul național (față de media UE-28 de 2.12%), respectiv cu 100.200 de locuri de muncă  – Comisia Europeană, (2018) Study on the Economic Impact of Sport through Sport Satellite Accounts.

[2] 63% din populația României nu practică nicio formă de sport sau nu face mișcare, față de media UE de 46% (2018, Eurobarometrul Special 472 pentru Sport și activitate fizică, Comisia Europeană, 2018), respectiv românii participă la evenimente sportive în direct în proporție de 29.6% față de media UE de 67.3% (Eurostat, 2015).

* Material de Grupul de lucru Sport din cadrul CNPP – Celula executivă de criză PLUS

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

„CNATDCU, o Românie la scară mai mică – oameni buni conduși de oameni îndoielnici” 

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Examenul de Bacalaureat s-a încheiat și, odată cu el, începe procesul de admitere în universități. O parte dintre absolvenții de liceu vor dori poate să urmeze traseul unei cariere în cercetare.

România, țară care are decalaje semnificative de recuperat, are nevoie de cercetare ca de aer. Admirăm țări civilizate pentru nivelul lor de civilizație și performanță științifică și urmărim cum infrastructura și competențele lor din cercetare ajung să impună agenda economică națională și poate chiar cea mondială. Investițiile din educație și excelența practicată în cercetare sunt critice pentru standardele noi în nanotehnologie, bio-robotică, inteligență artificială, calculatoare cuantice, tehnologii noi în medicină, schimbare climatică, energii alternative, neuroștiințe – pentru a numi doar o parte dintre ele. Toate sunt OZN-uri pentru multe dintre centrele de cercetare sau pentru multe școli doctorale din România. Cum am ajuns în această situație?

Un organism critic care stabilește în România calitatea cercetării academice este faimosul CNADTCU – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare – a cărei componență a fost de curând aprobată de ministrul Educației și Cercetării. Sunt mai multe subiecte care merită menționate privind componența proaspăt stabilită a acestei preaputernice comisii.

Per ansamblu, găsim oportună calitatea oamenilor care se regăsesc atât în rândul membrilor Consiliului General, cât și în rândul celor cinci domenii fundamentale și al comisiilor de specialitate. Interesantă este distribuția membrilor Consiliului General care provin din București (11), Cluj (7), Timișoara (3), centre universitare precum Iași, Arad, Oradea, Sibiu sau alte astfel de centre din diasporă nefiind reprezentate aici, dar având totuși membri în cadrul panelurilor. Credem că o reprezentare mai echilibrată ar fi putut evita pe viitor relații tensionate cu anumite centre universitare, mai ales cu centrul universitar Iași – în ciuda faptului că Tudorel Toader este încă (minune!) rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. Oameni buni ar fi fost de găsit și la Iași.

Apoi, în comisii avem în general alți oameni buni. Avem comisii bune de matematică, de biologie, de fizică. Avem, din păcate, și un nume regretabil precum cel al lui Radu Văcăreanu din Comisia de inginerie civilă, suspectat de plagiat, care are la rândul său o sesizare depusă la CNATDCU (ironia sorții) http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2016/04/Sesiz_site-1.pdf, depusă împotriva domniei sale încă din 2016.

Ca partid născut din nevoia de o altfel de clasă politică și un set de soluții reale, credem că România trebuie să aibă ca prioritate ZERO educația și cercetarea. Credem că avem nevoie de o cruciadă antiplagiat reală, de o exterminare a nepotismului și a clanurilor de interese din sfera învățământului universitar și a școlilor doctorale. Doar după ce vom elibera educația de sub lanțurile lor vom putea să ne bucurăm cu adevărat de o performanță reală care să conducă la formarea unei noi generații de tineri cercetători și care să atragă de peste hotare talente străine sau din diaspora noastră. Cât de mari sunt interesele și cât de disperați sunt cei vechi din sistem să mențină însă mizeria din sistem am văzut-o în cazul amenințărilor cu moartea primite de jurnalista Emilia Șercan atunci când aceasta „a îndrăznit” să facă mai multe dezvăluiri. O „colcăială” în care, dacă faci parte din „clubul” potrivit, poți lua la „fără frecvență” titlul de doctor. Suntem țara în care diploma de doctor în științe pare că se ia mai ușor decât diploma de bacalaureat.

Or, tocmai în acest context al fabricilor de diplome doctorale CNATDCU are misiunea de a elimina plagiatul ca parte din actul de calitate în cercetare și tocmai de aceea TREBUIE să fim atât de sensibili la acest subiect.

Cu atât mai mult cu cât, preocupat de urgențele arzătoare, Ministerul Educației și Cercetării pare să nu aibă timp de lucrurile importante, dar neurgente. De exemplu, repornirea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării – CNECSDTI. Pe scurt, nu avem Consiliu Național de Etică și nu am mai avut nicio decizie a acestei comisii din luna aprilie 2019. Asta, în timp ce o grămadă de scandaluri din cercetare stau să explodeze în orice clipă – atât în institutele naționale de cercetare-dezvoltare (primul care va exploda va fi Măgurele), cât și în programele doctorale din țară – în special Academia de Poliție și Academia Națională de Informații „Mihai Viteazu”.

Am lăsat pentru final mult contestata numire ca președinte CNADTCU a lui Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române. Suntem siguri că lista contestărilor nu este închisă. Nici pe departe.

În primul rând, domnul academician Ioan Aurel Pop are un trecut politic clar – a făcut parte din Comitetul Central al Uniunii Tinerilor Comuniști – acest lucru fiind cât se poate de public în arhivele naționale:  http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Central-al-Uniunii-Tineretului-Comunist.-Sectia-Cadre.-Litera-M-Z.-Inv.-3314.pdf. Poate asta nu ar fi nimic – omul este bun – și a fost forțat să fie membru PCR ca să poată face doctorat (spune dumnealui într-o postare agresiv defensivă pe Facebook).

În al doilea rând, domnul academician, specializat în istorie și filozofie, iese din matca dumnealui pentru a scrie articole pe tărâmuri noi – inclusiv medicale – devenind public un recent scandal legat de așa-zisele impresii academice din lucrarea „COVID. Colivia Mea.“ – volum coordonat de Laurențiu Șoitu ce pune împreună și alte articole impresii „academice”, precum cele ale domnului Dan Puric sau ale Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Ne-am dori mai multă atenție la lucrările la care Ioan Aurel Pop participă. Suntem convinși că această numire va mai scoate la suprafață și alte pasaje din însemnări publice, mai ales în contextul extrem de sensibil al pandemiei de COVID-19.

În al treilea rând, același domn Pop este cel de a cărui prezență sunt legate scandalurile albirii de plagiat atât a domnului Ponta, cât și ulterior a domnului Florin Iordache. Din nou, poate ne înșelăm noi cu toții de bunele intenții ale domniei sale.

Nu în ultimul rând, de numele domnului Pop este încă strâns legat scandalul neîncheiat din 2018 al presupusei colaborări cu Securitatea. Cu deznodământul încă neclar, acest tip de scandal ce pare să planeze asupra multor persoane publice pune însă o lumină nu tocmai onorantă asupra președintelui CNATDCU.

Nu mai intrăm în detaliile cumulului de multiple funcții și salarii pe care academicianul le deține sau numărul de ședințe ale CNATDCU la care președintele a fost prezent în intervalul 2016 – 2020. Avem însă această perspectivă că ne bazăm pe munca și prezența vicepreședinților CNATDCU pentru următorii patru ani de mandat.

Ne dorim cu toții o grăbire a însănătoșirii sistemului de educație și cercetare românesc. Pentru asta e nevoie de implicare temeinică și de efort. Dacă Ioan Aurel Pop nu va reuși acest lucru vom milita în spațiul public pentru a găsi un om mai potrivit.

În concluzie, CNATDCU pare o Românie la scară mai mică. Oameni buni, competenți și integri conduși de indivizi formați în laboratoarele comuniste, suspectați de colaborarea cu Securitatea ale căror decizii de intervenție pentru spălarea altor plagiatori îi descalifică de la a fi demni de încrederea noastră. Credem însă că vom asista la o schimbare de conducere mult mai devreme de 2024, anul de final al actualului mandat.

 

* Material de Ștefan Pălărie, Celula executivă de criză PLUS – Educație

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Capacitatea de inovare a României trebuie să crească pentru a putea face față exigențelor planului de relansare european și cadrului financiar multianual 2021-2027

Publicat

pe

Gheorghe Burz, membru PLUS Alba

Comisia Europeană a propus un plan de relansare în valoare de 750 de miliarde de euro pentru ca economia UE să depășească cu succes criza provocată de pandemia de COVID-19, plan denumit Next Generation EU. Executivul Uniunii propune ca acesta să fie conectat cu viitorul cadru financiar multianual, pentru care propune un buget total de circa 1.100 de miliarde de euro.

Noile programe ale Uniunii Europene sunt deci pentru „next generation”, adică pentru un viitor care se referă la marile priorități europene: tranziția energetică (asimilarea unor tehnologii neutre din punctul de vedere al emisiilor de CO2), digitalizarea, următoarea generație de conectivitate la internet mobil prin tehnologia 5G, inteligența artificială, nanotehnologiile și cercetarea medicală de vârf. Aceste tehnologii trebuie să facă din Uniunea Europeană un actor redutabil în competiția tehnologică a secolului XXI, să-i asigure o dezvoltare în concordanță cu cea de-a patra revoluție industrială pentru a putea ocupa segmente importante ale pieței mondiale alături de SUA și China, așa încât să nu fie strivită între acești doi coloși.

Potrivit unui memorandum elaborat de Ministerul Fondurilor Europene aprobat la începutul lunii mai, România își propune să folosească resursele institutelor de cercetare proprii și să finanțeze, în cadrul Programului Operațional Creștere Inteligentă și Digitalizare POCID 2021-2027, trei arii de cercetare: utilizarea hidrogenului drept combustibil, dezvoltarea nanotehnologiilor cu ajutorul supercomputerului cuantic și dezvoltarea Inteligenței Artificiale.

După cum a remarcat Dacian Cioloș, președintele PLUS, eurodeputat și lider al grupului Renew Europe, pe lângă cele 33 de miliarde de euro din fondurile de relansare, România va putea beneficia și de peste 40 de miliarde de euro din cadrul financiar multianual. În total, fondurile europene pe care le-ar putea accesa România în următorii șapte ani se ridică la un nivel fără precedent, de peste 70 de miliarde de euro. „Deciziile care se iau acum la Bruxelles vor șlefui calea Europei pentru următorii 20-30 de ani și, dacă suntem pregătiți, România poate fi printre câștigătorii acestei crize” – a adăugat Dacian Cioloș.

Așadar, cât de pregătită este România pentru a valorifica aceste fonduri? Sunt cel puțin două probleme mari care ar putea pune sub semnul întrebării capacitatea României de a valorifica aceste fonduri. Una dintre ele a fost prezentată de Ștefan Popescu în Revista22 unde România „a irosit șansele de a-și construi o infrastructură modernă – rutieră, feroviară, energetică și de irigații – în cele două exerciții financiare 2007-2013 și 2014-2020. Acum suntem obligați să ne ocupăm de aceste proiecte «din mers», alături de înscrierea în marile priorități europene”, acest lucru „atrage riscul major al unui decalaj tehnologic între România și restul UE, imposibil de recuperat. (…) Iată de ce trebuie să ieșim din faza de euforie atunci când ne uităm la sumele potențiale de bani europeni alocate României și să le privim mai degrabă cu responsabilitate și gravitate având în vedere provocarea imensă ce stă în fața noastră“.

A doua problemă, despre care nu s-a prea vorbit până acum, este capacitatea de inovare a României și asupra acesteia vreau să mă opresc în rândurile ce urmează. România are rezultate slabe la valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării prin inovare, în domeniul inovării în general. European Innovation Scoreboard (EIS) furnizează anual o evaluare comparativă a performanței cercetării și inovării în UE. Privind clasamentele din anii 2015-2019 se poate observa că, începând din 2015, deși a avut creștere economică, România a monopolizat ultimul loc al clasamentelor anuale, iar Bulgaria penultimul, ambele țări fiind inovatori modești.

Ce este inovarea?

Manualul Oslo identifică patru tipuri de inovaţii: inovarea produselor (bunuri materiale şi servicii), inovarea proceselor, inovarea marketing-ului și inovarea organizaţională. În ceea ce privește inovarea produselor, definiţia inovării include conceptele de noutate, comercializare şi/sau de punere în aplicare, cu alte cuvinte, în cazul în care o idee nu a fost dezvoltată şi transformată într-un produs, proces sau serviciu, sau nu a fost comercializată aceasta nu poate fi considerată inovaţie. Următoarele definiţii-aforism confirmă acest lucru:

  • Inovarea este capacitatea de a transforma ideile în facturi (L. Duncan)
  • Inovaţia = Idee(Invenţie) + Implementare(Comercializare) (Stelian Brad)
  • Inovația este instrumentul specific al antreprenoriatului. Actul care dă resurselor o nouă capacitate de a crea bogăție (Peter F. Drucker)
  • Inima și sufletul companiei sunt creativitatea și inovarea (Bob Iger)

Constituie inovații atât produsele, procesele şi metodele noi pe care firma le-a dezvoltat pentru prima dată, cât şi cele pe care le-a adoptat dar provin din alte firme sau organizaţii. Cum nicio definiție nu este exhaustivă, pentru a înțelege și mai bine ce este inovarea, Anexa B a Manualului Oslo oferă un set consistent de exemple.

De ce este necesară inovarea?

Într-o economie bazată pe cunoaştere, cum este economia actuală, inovarea este principalul factor responsabil de dezvoltarea durabilă a naţiunilor, de obţinerea avantajelor competitive în industrie şi de producerea de valoare adăugată. Inovarea și îmbunătățirea continuă sunt lucrurile capitale pe care organizaţiile trebuie să le facă pentru a supravieţui pe piața concurențială. O căutare pe Google cu cuvintele-cheie „innovate or die” întoarce 13,2 milioane de rezultate.

Gary Hamel, unul din cei 50 cei mai influenţi gânditori în domeniul managementului, aduce un adevărat elogiu inovării, evidenţiind rolul acesteia în progresul societăţii:

  • Existenţa noastră se datorează inovaţiei. Specia umană există datorită celor patru miliarde de ani de evoluţie genetică.
  • Prosperitatea noastră se datorează inovaţiei. Dezvoltarea tehnologică a condus la creşterea specta­culoasă a veniturilor: între anii 1000 şi 1820, venitul global per capita a crescut cu doar 50%, iar în următorii 120 de ani a crescut cu 800%, ceea ce inseamnă că inovarea a salvat umani­tatea de privaţiuni.
  • Fericirea noastră se datorează inovaţiei. Oamenii sunt mai fericiţi atunci când creează, indiferent dacă o fac pentru a rezolva probleme, pentru a face bani sau pentru a progresa.
  • Viitorul nostru îl datorăm inovaţiei. Omenirea se confruntă cu o serie de probleme dificile care necesită soluţii noi: schimbările climatice, pandemiile, statele nefuncţionale, infracţiunile cauzate de narcotice, terorismul, proliferarea nucleară, degradarea mediului înconjurător.

Având în vedere ritmul rapid al schimbărilor tehnologice şi al altor schimbări la nivel global, companiile sunt obligate să reinventeze modul în care îşi îndeplinesc cea mai importantă sarcină, şi anume, „inventarea viitorului”. Pentru orice organizaţie care trebuie să realizeze acest lucru  inovarea trebuie să devină „noua competenţă de bază”.

Cât este de accesibilă inovarea?

În general există trei tipuri de abordări ale soluţionării inovative a problemelor:

  1. Soluția genială. Un procent extrem de mic din oameni sunt genii așa că această situație este foarte rară şi nu poate constitui abordarea principală a soluţionării inovative a problemelor.
  2. Calea empirică. Această abordare atacă problemele prin metoda încercare-eroare sau prin metodele aleatorii de creativitate/inovare.
  3. Calea sistematică. Utilizează un proces metodic, organizat, pentru a descoperi spaţiul complet al soluţiilor. Acest lucru permite selectarea ulterioară a unei soluţii optime. Inovarea sistematică fundamentată prin metoda TRIZ aparţine acestui gen de abordare.

România se situează pe ultimul loc în UE la capitolul inovare inclusiv din cauza nivelului redus de inovare în Intreprinderile Mici si Mijlocii (IMM). Cu toate acestea inovarea este accesibilă și pentru IMM. Flexibilitatea, structura organizatorică simplă, riscul scăzut şi receptivitatea sunt atuurile acestora în fața marilor întreprinderi, precum și caracteristicile esenţiale care facilitează inovarea în IMM şi care generează un potenţial de inovare nevalorificat încă. De altfel, în 2016, Irlanda a fost liderul UE la inovarea în IMM.

PLUS inovează în politica românească

Și în politica românească este nevoie de inovare. Primul lucru ce trebuie făcut pentru a inova este punerea la îndoială, schimbarea sau perturbarea status quo-ului, iar viziunea PLUS face exact acest lucru.

România are toate ingredientele necesare pentru a deveni o țară dezvoltată, puternică și stabilă, însă vechea clasă politică ce a guvernat după Revoluție, a irosit oportunitate după oportunitate și a construit un stat clientelar, ineficient, greoi, împovărat de corupție și nepotism și administrat cu incompetență și cu indiferență față de cetățean. Pentru a ne redresa și a ne atinge potențialul este nevoie de o serie de măsuri urgente și de reforme care să reașeze societatea pe un făgaș normal și care să deschidă calea unei guvernări stabile, mature, de lungă durată, în interesul țării și al cetățenilor.

PLUS dorește să construiască o guvernare participativă: întreaga societate trebuie să se mobilizeze în jurul unor reforme de reașezare a statului pe fundamente solide, cu idei și viziune din partea cetățenilor, prin consultări ample și dezbateri publice. Unele soluții și reforme, necesare pentru dezvoltarea societății românești pe termen lung, trebuie să vină de la cetățeni și au nevoie de implicarea lor directă.

 

* Editorial de dr. ing. Gheorghe Burz, membru PLUS Alba

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

ALDE și PSD vor să oblige firmele ca la fiecare cinci angajati să plătească un pensionar consilier. Dacă nu, amenință cu Inspecția Muncii

Publicat

pe

Domnul Meleșcanu își va pierde curând mandatul de parlamentar și vrea să oblige mediul privat să îl angajeze.

Bine, nu doar pe dumnealui, ci vor ca fiecare companie „să fie obligată să angajeze”, la fiecare cinci angajati, câte un pensionar pe post de „consilier”.

Ei spun că e o propunere excelentă, deoarece „nu sunt necesare resurse de la bugetul de stat”. Nu e o glumă, e o propunere reală de lege ALDE și PSD, cu Inspecția Muncii responsabilă să verifice.

De unde să încep.

 În firmele private nu merge ca la fiecare cinci oameni care muncesc să ai câte un consilier. Numai cine a lucrat doar în mediul public în locuri unde umblă pilele cu funcții inutile își poate imagina asta.
 Dacă se termină pensionarii? În România sunt 7 milioane de contracte de muncă și 4,9 milioane de pensionari. E drept că legea s-ar aplica firmelor de peste 5.000.000 și o mare parte din angajați sunt în public, dar orișicum, dacă nu vor atâția pensionari să mai lucreze, ci vor să se bucure de pensie? N-are a face, pentru firme va fi ilegal dacă nu îi găsesc.
 Inspecția muncii să intre în câte un restaurant cu bucătar, trei chelneri și un manager și să verifice „Unde e, domnule, pensionarul? Vreau să îl văd! V-a dat sfaturi bune?”, mai ales în aceste vremuri, pare o glumă bună, dar e propunere de lege în România.
 Rolul statului nu e „să oblige mediul privat să angajeze” pensionari pentru că nu plătește decent pensiile. Asta e cu atât mai ironic cu cât domnul Meleșcanu are el însuși 9.000 de lei pe lună, completat cu salariul de 14.000 de lei din Senat. Pentru dumnealui poate consuma resurse publice, însă pentru restul „privatul e obligat”
 Nu există pensionari la magazin să te duci să îi iei oricum ar fi. E posibil să vrei și să nu găsești, să nu vrea omul, să nu îi placă și să plece. Nu contează, libera voință nu e niciunde în lege. Pleacă pensionarul azi și mâine vine inspecția, hopa sancțiunea. În cazul magazinului de mai sus, dacă omul ar vrea să angajeze și un șofer să facă livrări acasă, nu poate decât dacă dă afară un chelner sau angajează un pensionar.
 Avem peste 300.000 de contracte închise și 140.000 de contracte supendate deja, cu oameni care nu au resursele din pensie și caută loc de muncă, dar nici asta nu are a face, poate și ei vor trebui să meargă la interviu de mână cu câte un pensionar să ajute la cotă ca să se poată apoi face un loc și pentru ei.

Am un amic antreprenor, într-un business perfomant, care face sisteme tehnice complicate aici și în spațiul arab. Angajează unii dintre cei mai buni ingineri de pe băncile facultății și din piață, dar reușita lui depinde și de un inginer pensionar, cam singurul care știe să facă un anume tip de proiectare și să își pregătească colegii. Am și o prietenă care e foarte bună, dar nu a mai fost angajată o lungă vreme pentru că avea peste 50 de ani și lucrează acum mult sub pregătirea ei. E clar că pensionarii sunt o sursă de cunoștințe, că avem nevoie să îi valorizăm mai mult, că multe pensii sunt prea mici ca să permită un trai bun sau decent (jumătate din pensii sunt sub 1.200 de lei pe lună). Dar spun deschis: inițiativa de a obliga mediul privat la cote de pensionari de 1:5 este o inovație de talie galactică demnă doar de cariera domnului Meleșcanu.

Legendă: poza e din Galeria Metmuseum. Aristotel și Phyllis, sec XIV. Legenda spune că Aristotel, la o vârstă înaintată, îl consilia pe tânărul Alexandru Macedon asupra riscurilor de a cădea pradă influenței feminine, prin propriul exemplu.

 

* Editorial de Oana Țoiu, membru al Biroului Național PLUS

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 9 ore

„Ruşinea“ de a fi ţăran

Noutăți Generaleacum 12 ore

Dragoș Pîslaru: Cu sau fără Guvern, cu sau fără CCR, avem o responsabilitate morală și umană de a respecta viețile celor din jur

Stiri PLUSacum O zi

Bilanțul dezastrului PSD în Sectoarele 1 și 5. Vlad Voiculescu: Misiunea noastră este de a oferi bucureștenilor o alianță anti-PSD

Stiri PLUSacum 4 zile

Dragoş Pîslaru, numit coraportor al PE privind Facilitatea de Redresare şi Rezilienţă, program cu un buget de 560 de miliarde de euro

Noutăți Generaleacum 4 zile

Dragoș Tudorache, despre reglementarea și concurența în piețele digitale: Criza aceasta ne-a dovedit că suntem pe un drum fără întoarcere în ceea ce privește digitalizarea

Noutăți Generaleacum 5 zile

Singura asociaţie autorizată pentru protecţia fetelor care cad pradă sclaviei sexuale, amenințată cu închiderea de către statul român. „Nu poți să nu ramâi șocat când vezi atâta ignoranță“

Stiri PLUSacum 5 zile

Candidații Alianței USR PLUS la Primăriile Sectoarelor 3 și 5 îi acuză pe Gabriela Firea, Robert Negoiță și Daniel Florea de obstrucționarea dreptului lor constituțional de a se adresa cetățenilor

Noutăți Generaleacum 5 zile

Alin Mituța: Marea întrebare la care Guvernul nu răspunde e ce schimbări și reforme structurale își propune să facă folosind oportunitatea banilor europeni

Noutăți Generaleacum 5 zile

Dragoș Tudorache: Guvernul joacă alba-neagra cu parlamentarii pentru diaspora

Editorialeacum 6 zile

„CNATDCU, o Românie la scară mai mică – oameni buni conduși de oameni îndoielnici” 

Cele mai citite