Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Lipsa comunicării naște monștri

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

„Ferească Dumnezeu, iarăși vreți online? Distrugeți poporul!!!!” Așa sună una din multele reacții ale părinților și profesorilor din România la o postare realizată pe Facebook care promova un studio de învățare online construit în Nigeria.

„Dacă nu ne întoarcem în clase ne ia dracu’ pe toți! Se duce de râpă viitorul copiilor noștri!!!” – este „vocea” scrisă a unui cadru didactic pe unul din numeroasele grupuri de educatori, învățători și profesori pe care le citesc curent.

„Vrem să ne întoarcem în amfiteatre! Nu înțelegem mare lucru din orele online!”, spun studenții din Timișoara și Arad intervievați de colegii mei.

„Vă rog, deschideți camerele video, e îngrozitor să nu vă văd fețele!”, am auzit în sufragerie vocea unei doamne profesor universitar la unul din cursurile soției mele, care urmează acum a doua facultate.

Dincolo de crâmpeiele auzite sau citite, una din cele mai puternice concluzii procesate din zeci de focus-group-uri organizate de colegii mei voluntari în ultimele luni este aceasta: fără contact direct elevii, studenții și profesorii simt că soluția “la distanță” nu funcționează. Atât elevii cât și dascălii vor să se întoarcă înapoi în clase. Nu toți. Cei mai mulți. Nu toți … pentru că avem și cadre didactice aflate în grupul de vârstă vulnerabil – unele chiar peste vârsta de pensionare. Nu toți pentru că avem și cadre didactice cu condiții medicale instabile, suferințe cronice sau insuficiențe – renale, respiratorii, cardiace, circulatorii.

Dar cei mai mulți doresc cu disperare să se întoarcă la normalitate. Cu toții își doresc normalitatea de dinaintea acestei pandemii.

Din păcate, fenomenul necredincionșilor în ale COVID pe care îl vedem în spațiu public, în manifestări, la televizor sau pe rețele sociale începe să se manifeste organic și în segmentul părinților, al elevilor și al cadrelor didactice. Lipsa de respect pentru prevederi și pentru limitările din perioada pandemiei devine simptomatică și în cazul multor părinți. În cazul profesorilor, dezamăgirile anterioare din partea ierarhiei educaționale s-au cronicizat perioada aceasta transformându-se într-un cinism fără margini.

Și, dacă nu era suficient, nesiguranța și lipsa de comunicare percepută adaugă kerosen pe focul care începe să ardă din ce în ce mai tare. Și cum să nu ardă dacă pentru milioane de părinți nu a existat nici măcar o ședință cu părinții (online acolo unde se poate, din poartă în poartă peste gardul curții acolo unde tehnologia nu este disponibilă ) în care diriginții și învățătorii să le explice părinților ce se întâmplă, ce știm și ce nu știm, ce anume va urma și în ce condiții. Părinții află de la televizor ce se va întâmpla la școala copiilor lor. Nu de la profesori, nu de la directorul școlii. De la televizor.

Mai grav decât atât, cadrele didactice află de la televizor cele mai recente decizii pe care Ministerul Educației și Cercetării sau Inspectoratul Județean le-au luat.

Mai grav decât atât este faptul că, de cele mai multe ori, comunicatorii publici nu comunică cu părinții, nu comunică cu profesorii, nu comunică cu elevii. Comunică cu presa. Și mai comunică pentru ca opoziția politică să îi audă. Nu beneficiarii să îi audă ci ceilalți politicieni. Sau “presa” în general. Și atunci … Ce să mai spună profesorii? Ce să mai spună părinții? Ce să mai spună elevii și studenții când nimeni nu comunică cu ei?

Dacă te uiți la comunicările publice din Noua Zeelandă, din Statele Unite (statul New York) sau Germania vei vedea comunicări în care liderii nu se feresc să spună că sunt părinți, că sunt îngrijorați pentru sănătatea copiilor lor, că sunt îngrijorați, dar îi ascultă pe specialiști și ascultă datele. Date care spun matematic ce trebuie făcut pentru a reduce riscul de contagiune și rata de infectare.

Am vorbit chiar astăzi la telefon cu un părinte care mi-a spus disperat că după discuțiile purtate cu ceilalți părinți din clasă sunt gata să ajute școala cu orice. Cu bani dacă este nevoie. Pot strânge bani pentru repararea în regim de urgență a băilor, pentru achiziția de măști, pentru dezinfectant. Pot trimite echipe de muncitori pentru renovare, pentru marcarea spațiilor, pentru instalarea semnalisticii, pot să găsească spații noi de închiriat și de amenajat pentru învățare. Pot și ar vrea să facă asta, dar nu pot face singuri. Nimeni NU le spune nimic. Directorul școlii nu răspunde la telefon. A fost amânată ședința consiliului de administrație al școlii. Toată lumea așteaptă din altă parte soluția, în timp ce părinții pe care eu îi cunosc se umplu de amărăciune, își pun capul în piept și se așteaptă la mai rău începând cu luna septembrie.

În acest context, când zilele trec cu viteză și ne îndreptăm grăbiți către data de 14 septembrie pe fondul unor cifre absolut îngrijorătoare, comunicarea devine critică. Punerea în legătură devine vitală. Chiar dacă nu sunt cunoscute toate răspunsurile, este important să fie stabilit rapid cadrul de autonomie al unităților școlare în gestionarea crizei COVID și apoi școlile să înceapă rapid pregătirile pentru nou an școlar. Cu primăria să pregătească infrastructura fizică, cu Ministerul Educației și Cercetării, cu Casa Corpului Didactic, cu universități partenere și voluntari interesați să pregătească implementarea platformelor educaționale și formarea de competențe digitale în rândul profesorilor. Pe când putem aștepta primele ședințe cu părinții? Când vom avea primele chestionare cu sondarea celor care doresc și celor care nu doresc să își trimită copiii sau să revină la catedră în funcții de diferite scenarii de risc? Când vom avea primele reglementări ale Ministerului Sănătății privind condițiile de deschidere a școlilor?

Cu fiecare zi care trece nefolosită am mai pierdut o zi din șansa de a redesena și reseta sistemul educațional românesc. În lipsa comunicării și a acțiunii prompte cei mai mari monștrii se vor naște iar apoi vor deveni de nestăpânit. Și vor consuma cel mai important și drag lucru: copiii noștri și viitorul unei întregi generații.

* Editorial de Ștefan Pălărie, coordonator Politici Publice în Educație PLUS, apărut pe edupedu.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Ironic, primitivismul digital al administrației publice din România are un avantaj: n-are probleme de securitate

Publicat

pe

Are logică, nu? Nimeni nu poate să-ți fure actele din mașină dacă n-ai mașină. La fel, nimeni nu poate să-ți fure datele sau să-ți compromită sistemele digitale dacă tu încă ceri dosar cu șină peste tot. Problema, însă, apare atunci când îți dai seama că trebuie să-ți cumperi mașină – iar atacatorii din mediul online nu vor avea răbdare cu tine câțiva ani să te „prinzi” ce trebuie să faci.

La nivel european, securitatea digitală a sectorului public este o temă de discuție din ce în ce mai importantă. Atacatorii devin din ce în ce mai sofisticați – de la organizații teroriste până la națiuni care intră într-un război cibernetic avansat. Dacă „război cibernetic” vă sună ca ceva abstract, gândiți-vă la toate conturile false pe care le vedeți pe Facebook care lucrează clar pentru un partid sau altul. Ele n-au apărut peste noapte și nici nu le-a făcut cineva doar ca să se distreze.

Amenințările acestul domeniu sunt, de asemenea, multiple și grave:

  • Orice atac care are succes și reușește să fure datele personale ale cetățenilor de la o instituție publică duce la pierderea încrederii, pe lângă niște amenzi de GDPR usturătoare, dacă nu te-ai pregătit adecvat;
  • Cu cât mutăm mai multe servicii în sfera digitală, cu atât mai bine va trebui să le protejăm de atacuri (ransomware, DDoS etc.);
  • Serviciile publice esențiale (transportul public, alimentarea cu energie electrică, infrastructura de telecomunicații, de exemplu) sunt cruciale și trebuie să funcționeze 100% din timp – orice întrerupere înseamnă cel puțin discomfort, dacă nu potențial de dezastru;

Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să fugim de digitalizare. Soluția nu este întoarcerea la dosarul cu șină și la scrisori. Soluția este digitalizarea inteligentă, făcută cu profesioniști, care se gândesc la problemele de securitate din prima zi. În breaslă, asta se numește „secure by design”. Momentan, nu suntem nici măcar aproape

Referitor la securitatea datelor, ne propunem un lucru simplu pentru administrația locală: #binedinprima și atenție. Vom acorda acestei zone atenția cuvenită și vom implementa măsuri adecvate de la prima apariție a oricărui sistem sau serviciu nou – nu la luni (sau ani) de la implementarea sa. Avem nevoie de siguranță în mediul digital ca să putem avea o administrație deschisă, participativă și transparentă.

2020 vine și cu provocări pentru care trebuie să fim pregătiți. Nu mai suntem în era automobilului. De mult.

* Material de Vlad Boldura, unul dintre candidații Generației PLUS pentru Consiliul Local Timișoara. Vorbește cel mai mult despre digitalizare, tehnologii noi și sport și este determinat să demonstreze că #TineriiSchimbăRomânia.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Cum să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie

Publicat

pe

Anul acesta, noul an școlar va debuta, în mai puțin de două luni, sub semnul incertitudinii și în contextul crizei generate de pandemia de COVID-19.

Iată câteva sugestii de măsuri pentru începerea noului an școlar în condiții de siguranță și o viziune despre cum putem continua să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie.

1. Deschiderea școlilor pentru anii terminali (clasele a IV-a, a VIII-a și a XII-a) și prezența la școală DOAR pentru materiile alese la disciplina de evaluare, restul materiilor continuându-și traseul în online.

Toate acestea, sub NORME STRICTE DE IGIENĂ care includ:

– termoscanarea la intrarea în școală în fiecare dimineață

– regula de spălare pe mâini frecventă (școlile chiar vor trebui să pună săpun la baie)

– promovăm regula „tușesc/strănut în șervețel și îl arunc”

– gel dezinfectant la intrarea în fiecare clasă și încurajarea folosirii acestuia

– dezinfecția sălilor de clasă de către personalul auxiliar al fiecărei școli cu soluții dezinfectante

– dacă permite bugetul, ar putea fi achiziționat un aparat de dezinfecție prin nebulizare care să fie folosit în sălile de clasă

– impunerea normelor de distanțare socială, mască sau vizieră pentru profesori și elevii peste 11 ani (cei mici nu o pot suporta mult pe față sau nu o aplică corect)

– fiecare elev să stea singur în bancă și la 2 metri de cel din față, dacă este nevoie elevii separați în două grupe și să facă orele pe rând

– dacă este necesară scrierea la tablă, fiecare elev să aibă pe bancă o cretă sau un marker personal oferit de școală.

Pentru desfășurarea orelor într-un cadru de distanțare chiar și în cazul prezenței fizice la școală, există diferite platforme gratuite care permit testarea online sau share în timp real al ecranului, accesibile de pe telefon sau laptop.

Teoretic, fiecare școală are un laborator de informatică, iar orele de acest gen pentru anii terminal se pot desfășura acolo, exact în spiritul orelor de programare din liceu, fără ca profesorul să fie nevoit să se apropie la o distanță mai mică de 2 metri de elev.

Dacă școala nu dispune și nici elevii nu au asemenea obiecte, Guvernul ar trebui să pună la dispoziție, pentru că acele instrumente sunt binevenite și în timpul pandemiei, și după terminarea acesteia.

  1. Continuarea orelor online pentru restul anilor de studiu.

De ce?

În special pentru cei care sunt mai mici de clasa a IV-a pentru că e mai complicat să te asiguri că respectă normele de igienă și este și obositor pentru ei.

Prin urmare ne rămâne să respectăm pașii următori:

– profesorii să urmărească programa școlară întocmai

– profesorii să întocmească raport săptămânal cu subiectele acoperite la fiecare materie

– utilizarea platformelor de tip Moodle, BlackBoard sau Canvas pentru a încărca teste sau documente sau Zoom/Google Meets pentru întâlnirile zilnice online

– încurajarea dezbaterilor și a evaluării orale acolo unde materia permite

– dispunerea către toți elevii care au nevoie de dispozitive IT prin mobilizarea comunității (donații, chete etc), deși Guvernul își permite să facă asta, era de fapt o promisiune electorală de care ar trebui să se țină #digitalizaminvatamantul

– pentru anii de studiu care susțin în 2022 Evaluări Naționale sau Bacalaureat și anul acesta sunt în clasa a III-A, a VII-a și a XI-a, multă inistență pe fixarea noțiunilor predate la materiile-cheie (matematică și limba și literatura română și materia la alegere pentru cei cu Bacalaureat).

CLASA PREGĂTITOARE, pentru că aici e buba cea mai mare…

  • să se permită, cu măsuri de protecție și distanțare socială, o mică deschidere de an școlar în aer liber pentru CLASA PREGĂTITOARE exclusiv, în așa fel încât elevii boboci, dar și părinții, să își cunoască învățătorul de la clasă și să stabilească împreună condițiile pentru întâlnirile online.

*De menționat că acest concept de Clasă Pregătitoare a fost creat ca un an intermediar de pregătire a preșcolarilor pentru Clasa I, prin urmare ar fi binevenită punerea accentului pe orele de Dezvoltare Personală, pe creativitate, elevii pot fi provocați zilnic la activități de creație prin pictură, muzică etc. *

De asemenea, în clasa pregătitoare se învață semnele grafice, care ajută ulterior în clasa I la învățarea literelor, prin urmare se poate opta pentru șabloane și fișe de lucru care să fie distribuite la începutul anului școlar și pe care părinții alături de copilași și de profesori să le parcurgă împreună de-alungul semestrului I. Pentru acest an de studiu este puțin complicat să găsești o variantă perfectă fiindcă e început de drum.

Pentru semestrul II sperăm că vom scăpa într-un final de virus, dacă nu, se impun aceleași reguli cu mențiunea că vremea prielnică ne oferă un alt avantaj de distanțare socială și anume orele în aer liber.
Dacă totuși COVID-19 nu va mai exista printre noi și nu va mai reprezenta o amenințare, orele pot reveni la normal pentru toți anii de studiu.

* Material de Andrei Vătășescu Predi, membru PLUS (Generația PLUS)

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Valea Jiului – o zonă nepusă în valoare, dar cu un potențial uriaș

Publicat

pe

Kinga Târlea, coordonator regional Regiunea Vest

Valea Jiului. Locul de care guvernanții au uitat, dar pentru care ar exista soluții, doar să se vrea. Cu fonduri europene și cu proiecte bine puse la punct, s-ar putea face minuni. Și, înainte de toate, e nevoie de viziune și de voință.

M-am născut și am crescut în Petroșani, Valea Jiului. Aici am mers la școală, apoi la facultate, aici am avut primul meu serviciu. A fost locul de unde nu am crezut că o să plec.

Petroșaniul pe care îl țin minte copil fiind era plin de forfotă, un loc în care nu erau probleme cu locurile de muncă, nici cu veniturile. Nivelul de trai era unul destul de ridicat, chiar și pentru muncitorii care lucrau în mină. Salarii bunicele, dar condițiile de muncă nu erau cele mai bune, iar pe vremea comunismului cine să se plângă? Da, minerii! Primii care s-au revoltat împotriva regimului și a lui Ceaușescu. Era 1977. Revoltă reprimată, infiltrări în rândul minerilor de la Securitate… Liniște.

Hunedoara este un județ în care investițiile care s-au făcut nu se văd, iar calitatea vieții locuitorilor de aici se degradează în mod constant. Aici s-au închis uzine, exploatări miniere, dar şi școli, pentru că lipsa unui viitor duce la depopulare.

Valea Jiului era una dintre cele mai mari și renumite zone miniere ale țării de unde se exploatau cărbune, huilă. Valea Jiului este o zonă monoindustrială, pentru o perioadă lungă huila a asigurat o parte din necesarul de resurse în producerea de energie electrică, în prezent Electrocentrala de la Mintia, Deva, cât și Electrocentrala de la Paroşeni încă mai folosesc huilă, dar având în vedere ineficiența economică, cât și impactul asupra mediului, acordul semnat la nivel european (Green Deal, Pactul Verde european), România s-a angajat în a găsi alte resurse de producere de energie electrică și termică.

La începutului anilor ’90, în Valea Jiului funcționau 14 exploatări miniere, în prezent mai sunt deschise patru (E.M. Lonea, E.M.Livezeni, E.M. Vulcan, E.M. Lupeni), iar din peste 52.000 de angajați, mai lucrează cica 3.000.

Problema majoră nu este că se închid minele, ci lipsa altor soluții, lipsa locurilor de muncă.

Investițiile primite de la Guvern, în Valea Jiului, au fost pe două axe principale, salarii compensatorii pentru minerii disponibilizați, fonduri pentru închiderea exploatărilor miniere și prea puțin pentru recalificarea celor care erau în căutarea de loc de muncă și soluții în atragerea de investitori și investiții în crearea de noi locuri de muncă.

Soluții?

În primul rând – viziunea. Apoi, pașii ar trebui să aibă în vedere cuantificarea resurselor și o strategie în atingerea obiectivelor.

Atât autoritățile din administrația locală, cât și cele centrale trebuie să stabilească felul în care ar trebui să arate Valea Jiului, care îi sunt viitorul și direcția pe care ne dorim să o dezvoltăm. Și pentru că aceste probleme nu se regăsesc doar în Valea Jiului, Uniunea Europeană va aloca în cadrul bugetului financiar multianual 2021-2027 peste 40 de miliarde de euro doar pentru FTJ – Fondul pentru o Tranziție Justă care va sprijini diversificarea și reconversia economică a teritoriilor carbonifere, printre care și Valea Jiului.

Fondul pentru Tranziție Justă oferă posibilitatea de a accesa milioane de euro pentru recalificarea muncitorilor, ajutor pentru companiile dependente de cărbune să facă tranziţia spre activităţi mai ecologice, ajutor pentru sectorul privat și public.

Fondul pentru Tranziție Justă va sprijini diversificarea și reconversia economică, „tot ce înseamnă susținerea investițiilor productive în întreprinderile mici și mijlocii, crearea de noi întreprinderi, cercetare și inovarea, reabilitarea mediului, energie curată, perfecționarea și recalificarea lucrătorilor, asistență pentru căutarea unui loc de muncă și incluziunea activă a programelor destinate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și transformarea instalațiilor existente cu emisii mari de dioxid de carbon atunci când aceste investiții conduc la reduceri substanțiale ale emisiilor și protejează locurile de muncă“, scrie pe site-ul Uniunii Europene.

Totodată, în cadrul platformei dedicate Fondului pentru o Tranziție Justă, se va acorda asistență în elaborarea de strategii pe termen mediu și lung spre economii fără cărbune, dar şi asistență tehnică prin intermediul „Inițiativei pentru regiunile carbonifere aflate în tranziție“ – Secretariat Technical Assistance to Regions in Transition (START).

START se va focusa pe următoarele trei etape importante:

  • Dezvoltarea de strategiilor de tranziție
  • Identificarea de „proiecte prioritare”
  • dezvoltarea „proiectelor prioritare” identificate, inclusiv strategii de finanțare adecvate

Valea Jiului are o șansă istorică să devină o zonă dezvoltată, iar tranziția de la industria cărbunelui către o economie sustenabilă să se realizeze în condiții optime, având posibilitatea ca toate astea să se realizeze prin accesarea de fonduri europene nerambursabile.

* Editorial de Kinga Târlea, coordonator regional Regiunea VEST

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite