Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Jurnal de campanie, ep. 4. Alin Mituța: Am început la 12-13% și am reușit să ajungem la 23% în doar patru luni

Publicat

pe data de

Diana Stoica, membru în Consiliul Național și coordonator al campaniei de alegeri prezidențiale, i-a luat un interviu lui Alin Mituță, colegul ei din Consiliul Național PLUS, responsabil PLUS pentru strategie și program electoral în campania pentru alegerile europarlamentare și membru în Comisia de Politici Publice a Alianței USR PLUS.

Te-ai ocupat de elaborarea strategiei politice pentru campania de Europarlamentare. Din rezultatele obținute, putem concluziona că a fost una dintre cele mai eficiente din ultimii ani. Cum ai ales prioritățile abordate?

Alin Mituța: M-am ocupat din partea PLUS de strategia electorală și de programul electoral în campania pentru alegerile europene. Pentru strategia pe care am ales-o ne-am concentrat pe trei elemente. Primul a fost stabilirea grupului țintă principal și am ales să ne concentrăm pe targetarea mesajelor în special în urbanul mare, acolo unde din datele noastre aveam și avem cei mai mulți susținători. Apoi, ne-am livrat mesajele prin două metode complementare: pe de o parte am mizat foarte mult pe online, acolo unde avem cei mai angajați suporteri, și pe de altă parte am fost permanent în contact direct cu oamenii prin caravana pe care am organizat-o în țară și în diaspora. În sfârșit, al treilea element a fost mobilizarea. Am știut de la început că diferența la acest gen de alegeri puțin interesante pentru marele public o va face mobilizarea la vot, așa încât am folosit mai multe metode pentru a ne mobiliză în cascadă cercurile de votanți, începând de la membri până la voluntari, susținători și indeciși. În afară de aceste trei elemente, am făcut și incursiuni către două mari tipuri de electorat specific: ținerii și mediul rural.

Toate acestea au fost însoțite de conținut și de organizare. Am fost primul competitor electoral care a publicat un program pe care l-am prezentat în caravane și dezbateri. Am început, de asemenea, pregătirea logistică și de organizare încă din noiembrie 2018, cu șapte luni înainte de alegeri. 

Mobilizarea Alianței a fost cea mai mare dintre toate partidele, am câștigat aproape întreg urbanul mare și am obținut rate de vot foarte bune în rândul tinerilor și în mediul rural (Alianța a câștigat voturi în toate comunele din țară, cu excepția uneia). 

Dacă ar fi să descrii campania de la europarlamentare în trei cuvinte, care ar fi acelea?

A.M.: Organizare, mobilizare, entuziasm.

Ce ți s-a părut cel mai interesant în timpul campaniei?

A.M.: Cred că lucrul cel mai interesant a fost să vedem în timp real cum elementele pe care le inseram în campanie aveau rezultate aproape imediate în termeni de mobilizare și de procent în sondaje. Practic, am plecat de la un procent de 12-13% la momentul formării Alianței și am reușit să ajungem la 23% în doar patru luni. 

Care a fost cea mai mare surpriză pe care ai avut-o în perioada de campanie?

A.M.: Surpriza cea mai mare pentru mine, lucrul care m-a impresionat cel mai mult, a fost să văd entuziasmul cu care mii de membri și voluntari ai Alianței, doctori, antreprenori, studenți, corporatiști, au ieșit din zona lor de confort și au mers pe stradă să strângă semnături sau să împartă pliante, fără să aștepte nimic în schimb în afară de speranța că țara lor, că orașul sau comunitatea lor va fi mai bine. Ei sunt adevărații eroi ai rezultatului Alianței.

Care a fost cea mai grea provocare și cum ai reușit să o depășești?

A.M.: Cea mai grea provocare a fost păstrarea mobilizării la cote mari pe o durată lungă, de ordinul lunilor, mobilizarea membrilor fiind diferentiatorul nostru major față de celelalte partide și asset-ul principal. Cumva, am reușit împreună să păstrăm această mobilizare la cote ridicate atât în precampanie, cât și în perioada de strângere de semnături și în campania propriu-zisă, lucru care a făcut în final diferența.

D.S.: Ai continuat să te implici împreună cu candidații care au devenit europarlamentari. Povestește-ne despre rolul tău din echipa Renew — cel de-al treilea grup ca mărime din EP. 

A.M.: Meseria mea este de specialist în politici europene și asta fac și în prezent împreună cu Delegația USR PLUS. În mod specific, în cadrul delegației noastre m-am implicat la început în negocierile de constituire a grupului Renew, iar acum mă ocup de coordonarea de politici publice la nivelul delegației. Mai simplu spus, rolul meu e să mă asigur că lucrăm coordonat și că ne folosim în cel mai eficient mod forța numerică de a fi a treia cea mai mare delegație din grup. Bineînțeles, mă asigur, de asemenea, că implementăm programul electoral cu care ne-am prezentat în alegeri – și aici pot să spun că multe dintre prioritățile asumate sunt deja în curs de a fi realizate, cum este de exemplu MCV-ul european pe care noi l-am propus și care a fost reluat ca prioritate a noului preşedinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Constanța, anul 2020. „Nu trebuie reinventată roata, trebuie doar să ne implicăm“

Publicat

pe

Respirăm un aer din ce în ce mai toxic. Delăsarea autorităților publice locale și neimplicarea noastră efectivă lasă deja urme adânci… Despre moștenirea pe care le-o vom lasă copiilor noștri, ce să mai zic?

Ne-am obișnuit să ne plângem și să așteptăm ajutor din altă parte, să dăm vină pe alții și să criticăm, să arătăm cu degetul, dar să nu facem nimic concret. Este un tipar rușinos din care noi, constănțenii, ar trebui să încercăm să ieșim. Știu că-i greu, dar totul începe de la mine și de la tine – deci să nu uităm că noi suntem responsabili pentru condițiile în care trăim.

Mă întristează profund declinul Constanței, cândva al doilea mare oraș al țării, acum are un aer ponosit. Trăim într-un oraș gri, cenușiu, trist și murdar, căruia noi, prin implicare, prin muncă, prin promovarea bunei-cuviințe, prin cultivarea artei și a frumosului, îi putem reda strălucirea de odinioară.

Constanța, în momentul de față, este un oraș cu multe provocări tocmai prin multitudinea de probleme cu care se confruntă. În loc să ne arătăm dezamăgirea, propun să venim toți cu idei care să ducă la revitalizarea orașului. Nu trebuie reinventată roata, trebuie doar să ne implicăm.

Una dintre problemele Constanței este imaginea dezolantă a ghenelor de gunoi. Pe lângă aspectul inestetic, ghenele sunt surse de poluare, pot deveni focare de infecție, iar mirosurile degajate creează un disconfort olfactiv, indiferent de anotimp. Din fericire, alternative există și sunt deja folosite în alte orașe ale României.

Rampele actuale de colectare selectivă a deșeurilor în Constanța arată așa:

O soluție propusă de PLUS este reprezentată de instalarea de platforme subterane de colectare selectivă a deșeurilor.

Cum funcționează acestea? Pe scurt, platformele subterane de colectare a deșeurilor dispun de 4 coșuri de inserție din inox, aflate la suprafață, în care se aruncă gunoiul, selectiv, iar pubelele/containerele de gunoi sunt poziționate în subteran. Containerele ies la suprafață prin intermediul unui sistem hidraulic doar în momentul în care mașina de gunoi vine să le golească, după care se întorc acolo unde le este locul, adică în subteran, ferite privirii, dar și accesului insectelor și rozătoarelor.

AVANTAJELE sunt evidente:

– Un risc de vandalizare mult mai scăzut

– Eliminarea din discuție a containerelor cu capac – costuri reduse

– Organizare net superioară

– Durată extinsă de viață

– Eliminarea operațiunilor de deratizare

 

Așa arată o platformă de colectare selectivă a deșeurilor. Sistemul este automatizat, pubelele fiind scoase la suprafață doar când vine autospeciala de gunoi.

 

BENEFICIILE unei astfel de soluții sunt numeroase:

  1. Un cartier/oraș mult mai curat.
  2. Reducerea impactului asupra sănătății publice.
  3. Aspect mult mai plăcut.
  4. Eliminarea mirosurilor neplăcute.
  5. Acces cu card – eliminarea accesului uman nedorit – siguranță sporită în rândul comunitățîi.
  6. Animalele/rozătoarele/insectele dispar din ecuație.
  7. Reducerea amprentei la sol – ocupă un loc mult mai mic decât containerele tradiționale – Un loc de parcare în plus este mereu binevenit.

În prezent (2020) România reciclează doar 14% din deșeuri, deci nu se întrevede o îmbunătățire substanțială a situației, deși din 1 iulie 2019 a devenit obligatorie colectarea selectivă a deșeurilor pe 4 fracții:

  • plastic/metal
  • hârtie/carton
  • sticlă
  • deșeuri reziduale/amestecate/menajere

Prin colectarea selectivă păstrăm sănătatea mediului și contribuim la o eficiență sporită de utilizare a resurselor. Tot ceea ce facem azi este pentru sănătatea noastră de mâine!

* Material de Leila Roșu, membru PLUS Constanța și candidat pentru Consiliul Județean Constanța

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Măsuri pentru sportul românesc pentru și dincolo de criză

Publicat

pe

FOTO Getty

În plină criză COVID-19, sportul este oprit în România, ca pe mai întreaga planetă, împreună cu toate efectele sale benefice asupra societății și economiei românești, atât cât erau ele[1]. Dincolo de gestionarea crizei de către părțile responsabile, autorități publice, respectiv mișcarea sportivă, știm că este necesară repornirea activității în condiții de maximă siguranță igienico-sanitară. În același timp, pe termen mediu-lung, COVID-19 nu a oprit nevoia de reformă a sportului românesc, ea trebuie vizată în continuare.

Dar înainte de a discuta măsuri și direcții de acțiune, trebuie să privim cum arătăm în plină criză și cine/ce anume din sportul românesc este mai vulnerabil.

Care sport este expus la criză?

Din cauza COVID-19, în zona de risc cea mai ridicată sunt entitățile amatoare care se finanțau în mare măsură din surse private, precum și furnizorii de servicii sportive. Pentru ei, 2020 este relativ compromis având în vedere că activitatea sportivă are șanse mici să se reia deplin pentru toate sporturile mai devreme de sfârșitul anului. Mai mult, în 2021 companiile nu vor mai avea aceeași capacitate de sponsorizare, iar veniturile disponibile ale cotizanților/plătitorilor de servicii sportive vor fi și ele mai reduse.

Într-o zonă mai ferită este sportul profesionist, care se finanțează în principal din comercializarea drepturilor de televizare. În România acesta se rezumă în mare parte la fotbalul de primă ligă, care aparent deja și-a primit banii din drepturile de televizare pentru sezonul 2019-2020. După modelul altor ligi din Vest, acesta va putea să își reia activitatea în așa manieră încât să fie permisă televizarea meciurilor (fără spectatori și cu sportivi aflați în izolare/cantonament permanent). Veniturile acestor cluburi vor fi cu siguranță mai mici, dar majoritatea ar trebui să aibă resurse să rămână pe scena sportivă. Desigur, o variabilă care poate influența decisiv viața cluburilor este situația lor economică cu puțin înainte de criză.

Cel mai interesant de văzut va fi evoluția cluburilor de drept public, care formează trunchiul sportului românesc atât la nivel profesionist, cât și amator, dar care depind de bugete locale și/sau ministeriale. Este interesant pentru că deși departe de potențial, aici regăsim sportul care vine cu cele mai mari beneficii pentru România în materie de promovare a sănătății, dar și de ordin social. Trebuie precizat că aceste beneficii nu apar datorită acestei forme de organizare (cluburi sportive instituții publice), ci doar pentru că pur și simplu sunt cele mai numeroase.

Practic, aici sunt concentrați cei mai mulți din sportivii la nivel de copii, juniori precum și de seniori din toate eșaloanele. Ele sunt cluburile care reprezintă comunități locale și adună în rândul lor pe o parte din cetățenii doritori de mișcare. În principiu, acestea au deja finanțare cel puțin până în august-septembrie. Și chiar dacă sunt șanse ca ele să fie afectate de rectificări bugetare în cadrul primăriilor și ministerelor, statutul de organizație de drept public le ferește în bună parte de riscul desființării, mai ales acum în 2020, an electoral.

Pe de altă parte, veniturile tuturor sportivilor estimăm că vor fi mai reduse, pe când cei al căror contract ar urma să expire cândva în perioada în care activitatea sportivă ar fi sistată, probabil vor rămâne fără loc de muncă sau au rămas deja. În cluburile de drept public, din pricina ”amenințării” Curții de Conturi, probabil vor trebui să intre în șomaj tehnic, un posibil argument al Curții fiind că banul public nu mai poate fi cheltuit în aceeași manieră pentru o activitate oprită, fie și parțial. În alte situații, cluburile vor dori să facă economii, urmând să își completeze la loc loturile îndată ce va apărea un calendar precis de reluare a competițiilor și va putea fi făcută o estimare a veniturilor și cheltuielilor pentru restul sezonului actual sau al următorului.

Direcții de relansare și unde vrem să revenim?

Realitatea este că actuala criză nu schimbă pe termen mediu-lung substanțial modelul de funcționare al sportului românesc. Faptul că la noi sportul este organizat în bună măsură în instituții publice îl face mai puțin vulnerabil la șocul crizei. Asta se întâmplă pentru că cu foarte puține excepții sportul românesc nu funcționează într-o logică comercială spre deosebire de cel din mai tot restul UE, care vinde bilete, echipamente sportive imprimate cu sigla clubului sau drepturi de organizare de evenimente sportive (majore sau nu). Deci când vom reveni, o vom face foarte probabil nu existențial afectați de criză, însă pe  aceleași baze, unde înregistrăm printre cele mai joase participări în sport din UE[2], rezultate sportive nemulțumitoare și o puternică dependență de finanțări publice.

 

În acest context, PLUS propune Guvernului următoarele măsuri pentru sprijinirea sportului românesc:

Măsuri pe termen scurt

  • Prezentarea etapelor de relaxare a restricțiilor pentru tot sportul românesc: profesionist/amator, seniori/juniori/copii, sporturi de echipă/individuale. Chiar dacă un calendar precis este dificil de estimat, nu este și cazul descrierii etapelor de relaxare, indiferent când vor fi acestea agreate la nivel guvernamental. Mai multă predictibilitate va înlesni o mai bună pregătire a mișcării sportive pentru revenire;
  • În baza recomandărilor generale ale Guvernului, adresarea de solicitări către federațiile naționale pentru prezentarea precisă de către acestea a manierei de desfășurare a activităților sportive (antrenamente și competiții) pentru fiecare din etapele de relaxare susmenționate;
  • Redactarea metodologiei de finanțare a federațiilor sportive naționale pentru 2021, după un amplu proces de consultare a federațiilor început cât mai curând, pentru a ține cont de particularitățile pregătirii sportive în contextul riscurilor legate de COVID-19;
  • În vederea evitării șomajului, folosirea resursei umane inactive din cluburile sportive aflate în subordinea administrației publice centrale pentru activități de impulsionare a mișcării și pregătirii fizice destinate persoanelor cu mobilitate redusă din cauza pandemiei (ex: exerciții de gimnastică gratuite conduse în parcuri/aer liber pentru persoane vârstnice, în intervale orare precise și cu respectarea condițiilor de distanțare socială).

 

Măsuri pe termen mediu

  • În 2021, organizarea de concursuri de proiecte locale prin Direcțiile Județene de Sport și Tineret pentru sportul asociativ amator, care va suferi cel mai mult din cauza reducerii bugetelor locale și a capacității mediului privat de a sponsoriza sportul. Proiectele pot viza atât susținerea activității sportive obișnuite a cluburilor, cât și îmbunătățirea sustenabilității lor financiare pe termen mediu-lung;
  • Menținerea pe cât posibil a aceluiași nivel de finanțare de la bugetul de stat pentru cluburile din subordinea administrației publice centrale (ale MTS, ale M. Educației, Steaua, Dinamo, Rapid), pentru a nu periclita pregătirea pentru (calificarea la) Olimpiada de la Tokyo;
  • Stimularea implicării federațiilor naționale în activități de dezvoltare sau de sprijinire a bazei piramidei propriei ramuri sportive, prin intermediul contractului anual de finanțare al MTS, inclusiv cu banii rămași nefolosiți în 2020 din cauza crizei COVID-19;
  • Includerea infrastructurii sportive (în special a celei de mici dimensiuni) în viitoarele programe de investiții pentru repornirea economiei naționale.

 

Măsuri pe termen lung à reforma profundă a sportului românesc

  • Inițierea tranziției către sportul asociativ pentru o implicare mai puternică a comunității în sportul local;
  • Întărirea guvernanței mișcării sportive, condiție esențială pentru promovarea integrității și apoi a finanțării sale din surse publice;
  • Susținerea inițiativelor sportului amator local, inclusiv prin lărgirea accesului la sport și către alte categorii demografice (ex.: sport feminin, persoane cu dizabilități, persoane peste 35 de ani);
  • Reforma orei de educație fizică și stimularea sportului în școli prin finanțarea adecvată a principalelor competiții sportive școlare (ex.: Olimpiada Gimnaziilor și Olimpiada Națională a Sportului Școlar);
  • Promovarea sportului profesionist într-o logică comercială și stimularea carierei de sportiv profesionist prin crearea unui cadru specific de facilități pentru sportivi și cluburi în domeniul educațional, fiscal și al muncii (ex.: dublă carieră, reconversie profesională după încetarea carierei de sportiv, simplificarea implementării contractului de activitate sportivă etc).

Prin prezentul material ne propunem să aducem în discuție funcționarea sistemului sportiv românesc în contextul prezentei crize și totodată să înaintăm o serie de măsuri pentru a îi ameliora efectele. Subliniem totodată inițierea reformei sistemului sportiv românesc, unde poziția PLUS este că ea trebuie abordată cu aceeași energie de către factorii de decizie precum este și actuala criză.

[1]  De exemplu, sportul contribuie în România la formarea a 1.04% din PIB-ul național (față de media UE-28 de 2.12%), respectiv cu 100.200 de locuri de muncă  – Comisia Europeană, (2018) Study on the Economic Impact of Sport through Sport Satellite Accounts.

[2] 63% din populația României nu practică nicio formă de sport sau nu face mișcare, față de media UE de 46% (2018, Eurobarometrul Special 472 pentru Sport și activitate fizică, Comisia Europeană, 2018), respectiv românii participă la evenimente sportive în direct în proporție de 29.6% față de media UE de 67.3% (Eurostat, 2015).

* Material de Grupul de lucru Sport din cadrul CNPP

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Viața după pandemie. Ce ar trebui să facem altfel

Publicat

pe

Odată cu ridicarea stării de urgenţă putem trage primele concluzii preliminare despre unul dintre cele mai tensionate momente ale ultimilor 30 de ani: pandemia de COVID-19. Brutal şi fără prea mult avertisment, ne-am văzut toţi, indiferent de origini, posibilităţi financiare şi educaţie, la fel de vulnerabili în faţa unei situaţii complet nemaiîntâlnite de peste 100 de ani.

Reacţiile au fost fără precedent şi au variat de la resemnare la furie, de la acceptare la negare completă sau de la cooperare cu autorităţile prin voluntariat până la revoltă deschisă. Mai presus de orice, acest eveniment global a scos la iveală un teren deosebit de fertil pentru un alt tip de pandemie, cea a pseudoștiinței, dezinformării şi fake news-ului. Vedem cum internetul, devenit peste noapte adăpost comun, s-a transformat într-un veritabil laborator unde sunt însămânţate, cultivate si vectorizate informaţii menite să creeze disensiune în rândul populaţiei. Cum am ajuns aici?

Nu e un secret că România este pe podium la capitolul igienă precară, automedicaţie, boli cu transmitere sexuală, tuberculoză, sarcini la adolescente. S-au făcut şi se fac suficiente statistici în această privinţă şi lucrurile nu s-au îmbunătăţit între timp. Dacă românul de rând tratează cu indiferenţă boli precum obezitatea, diabetul sau cancerul care omoară anual zeci de mii de oameni, de ce s-ar impacienta pentru un virus care a omorât puţin peste 1.000 de oameni în ţară? E greu să găşesti vinovatul pentru această problemă, dar o cauză majoră este lipsa aproape completă a predării în şcoli a unor informaţii medicale de bază. Ieșim pe porţile unităţilor de învăţământ știind taxonomia euglenei verzi, numărul de mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare și cum să rezolvi o integrală, dar habar n-avem despre informaţii care ne-ar putea salva viaţa. Cred că nu e un moment mai bun pentru Ministerul Educației ca cel de acum să evalueze și să introducă cât mai repede câteva noțiuni de educație medicală de bază în curiculă, preferabil începând de anul acesta, dacă nu, cel mai târziu din toamnă.

Lista este foarte lungă, dar am enumerat zece dintre cele mai importante:

  • Că poți fi bolnav fără să ai simptome și că nu ești considerat vindecat dacă ți se ameliorează simptomele. Că dacă o boală nu doare sau nu te deranjează nu înseamnă că nu te afectează;
  • Că igiena nu e doar pentru a fi acceptat mai ușor în societate, ci este importantă pentru propria sănătate;
  • Când este recomandat să mergi în urgență și când este recomandat să te adresezi unui medic de familie;
  • Cum să recunoști semnele și simptomele unei urgenţe comune și cum să procedezi în situația respectivă;
  • Că antibioticele se iau doar cu rețetă și la indicația medicului și că Augmentinul nu este panaceu universal;
  • Că utilitatea vaccinurilor a fost dovedită de sute și mii de studii clinice și că atunci când ai nelămuriri legate de un anumit produs e bine să îți iei informațiile de la cineva cu pregătire din domeniu;
  • Că este mult mai ieftin și pentru tine și pentru stat să previi o boală decât să o tratezi, că medicii și analizele nu sunt inamicul tău și controalele periodice nu sunt doar pentru cei bolnavi;
  • Că bolile cu transmitere sexuală nu sunt doar apanajul celor care practică cea mai veche meserie din lume şi că netratate pot duce la diferite comorbidităţi şi chiar reducerea speranţei de viaţă;
  • Că distanțarea socială nu e un moft sau o obligație de conjunctură și că ar trebui să fie ceva firesc să îi respecți cuiva spațiul personal.
  • Că boala nu e o stigmă și că poți să ai o condiție medicală și să trăiești o viață normală.

Momentan suntem într-o fază de relaxare accelerată şi peste câteva luni cei mai mulți români vor reveni la vechile obiceiuri. Doar un visător poate crede că un adult care nu a respectat niciodată o minimă distanţare socială, nu urmează măsuri de igienă elementare şi care nu a mers niciodată voluntar la un control medical va deveni brusc un cetăţean disciplinat. Dacă vrem să construim un viitor mai sigur, e important să întelegem un principiu de bază: e infinit mai simplu să educi pe cineva în tinerețe decât să forțezi pe cineva la bătrânețe.

 

* Material de Ștefan-Alexandru Artene, medic specialist oncolog, asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și membru în grupul de lucru al Comisiei Naționale de Politici și Programe

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite