Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Între gargară şi viitor

Publicat

pe data de

Sigur, putem continua ca până acum. Putem să ne amăgim că felul oribil de a face politică al celor care au ajuns să ne conducă este aşa cum ar trebui să fie făcută politica, pentru că ei au câştigat.

Putem lăsa ca agenda publică să fie impusă şi de acum încolo de televiziunile construite pentru a apăra interesele unor corupţi dependenţi de foarte mulţi bani obţinuţi cât mai uşor din contracte cu statul.

Putem să despicăm firul în zece pentru alţi câţiva ani despre motivele pentru care nu sunt în USR sau în PNL. Despre ce şi cum ar fi trebuit să fac în trecut. Despre greşelile mele din timpul campaniei electorale. Sau dacă ar trebui să candidez sau nu şi când ar trebui să o fac.

Putem să ignorăm că nepotismul, corupţia, populismul deşănţat şi adesea incompetenţa s-au transformat în calităţile principale ale celor care ne reprezintă nu numai aici, dar şi la Bruxelles. Că poziţia României şi sute de miliarde de euro sunt în joc, iar noi continuăm să ne batem joc discutând despre tot felul de subiecte irelevante.

De dragul dezbaterii, putem să ne prefacem că nu reforma clasei politice este ceea ce contează, ci dacă acronimul partidului este cel mai potrivit. Că nu ceea ce fac oamenii extraordinari care s-au alăturat proiectului PLUS contează, ci prezenţa la emisiunile de canonizare sau linşaj ale unor „mesia“ de la televizor.

După 28 de ani de experimente, avem îndeajuns de multe dovezi că nici scandalul, nici băşcălia şi nici nesimţirea nu pot rezolva problemele României. Într-adevăr, scandalul, nesimţirea, minciunile vând foarte bine. Dar nu despre asta ar trebui să fie politica.

Bătălia adevărată nu ar trebui să fie între noi, oricâtă frustrare am fi acumulat în aceşti ani. Bătălia adevărată e cu noi înşine. Trebuie să ne „batem“ pentru a fi mai buni şi mai responsabili, pentru a nu mai permite abuzuri si derapaje din partea nimănui în numele nostru. Să fim capabili să ne ascultăm unii pe alţii, să discernem între sinceritate şi ipocrizie în spusele celor care vor să ne convingă de adevărul lor, să putem tria argumentele de bună-credinţă de cele manipulatoare.

Asta e „bătălia“ mea, nu evidenţierea răului absolut. Suntem prea încrâncenaţi  şi riscăm să risipim mult prea multă energie alimentând polarizarea şi nu schimbarea de care avem atât de mare nevoie. Prea mulţi sunt speriaţi de mai rău şi preferă să voteze răul pe care deja îl ştiu. Schimbarea poate veni numai făcând lucrurile bine şi nu copiind manualul de propagandă al domnului Dragnea.

Confruntarea nu ar trebui să fie personalizată, ci ar trebui să fie una de idei, cu argumente în spate, argumente care să convingă.

Mă interesează politica altfel. Nu politica toxică, nu politica despre salvarea de la puşcărie sau despre îmbogăţirea rapidă. Mă interesează politica oamenilor buni. Împreună şi nu împotrivă.

Nu mă interesează ce ar fi putut să fie USR, ci mă interesează ca împreună cu USR să putem oferi o alternativă curată, profesionistă şi mai ales responsabilă dezastrului pe care ni-l oferă vechea clasă politică.

Şi, da, am eşuat şi eu, şi noi ca societate. Eşecul e parte din viaţa de zi cu zi. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să renunţăm. Şi în primul rând nu ar trebui să renunţăm la valorile noaste.

Schimbarea o să dureze. Dar e inevitabilă, pentru că, aşa cum apa proaspătă o găsim în râul care curge şi nu în apa stătută din baltă, mai binele nu vine din aşteptare, ci din „curgerea“ noastră canalizată de încredere.

Noi ne putem salva unii pe ceilalţi dacă decidem că faptele şi standardele etice, morale şi de profesionalism dovedite, şi nu elocvenţa televizată, sunt ceea ce ar trebui să ne recomande liderii.

Veniţi lângă noi.

Articol apărut inițial în Adevărul, 27 aprilie 2018

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Iohannis și Dăncilă la New York – campanie sau plimbare?

Publicat

pe

Toți politicienii români care aterizează în SUA visează să strângă mâna unui VIP. Acum sunt la modă Donald Trump și Mike Pence. Dacă se obține și o fotografie cu unul dintre ei, au dat lovitura în campania electorală din România! Niciunul dintre marii vizitatori, cel puțin până acum, nu a găsit timp să se oprească și să se preocupe de comunitățile românești de pe tot cuprinsul Americii.  

Prim-ministrul Dăncilă se alătură acestui șir „ilustru” de vizitatori. Doamna Dăncilă afirmă că vine în fața Parlamentului, apoi se răzgândește și nu mai apare. Ultima găselniță – are de efectuat o vizită oficială în Statele Unite. 

Se pare însă că vizita oficială nu este chiar oficială. Motivul: niciun diplomat american nu a invitat-o. Dar ea va veni în SUA împreună cu ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, precum și cu ministrul Afacerilor Externe, Ramona Mănescu. Ce fac acolo? Momentan nu este prea clar. Dar vor fi salvați de câțiva diasporeni.

Dar asta nu este tot! Exact în același timp (26 – 27 septembrie), președintele Klaus Iohannis vizitează și el New York-ul. Vine să își lanseze cartea „Pas cu Pas” la un Centru cultural german. Oare domnul președinte a scris cartea doar în timpul său liber, suntem siguri, extrem de limitat? Nu știm, dar se pare că Centrul Cultural Român din New York probabil că nu este destul de bun pentru dânsul și niciunul dintre celelalte centre românești din oraș. Ne putem întreba dacă va da autografe și cui – ce este sigur este că avem o altă vizită ciudată: un președinte în funcție aflat în SUA nu are alte întâlniri anunțate, nici cu oficiali americani, nici cu români din zonă.

În realitate, vizita lui Iohannis este similară ca cea a prim-ministrului Dăncilă: oficială/neoficială, e utilă electoral. Cine știe, poate merg amândoi la sesiunea Adunării Generale a ONU pentru țările mici și insulare, dar ne îndoim. Este trist faptul că românii au la nivel local, doar în zona New York-ului, peste zece organizații nonguvernamentale, dar nici președintele și nici prim-ministrul nu par a se interesa prea tare de aceștia. 

În schimb, în urmă cu două luni, Dan Barna, candidatul la președinția României din partea Alianței USR PLUS, își anunța  de asemenea o vizită în Statele Unite, mai exact la Washington și la New York (tot în 26 – 27 septembrie). Diferența? Scopul declarat al vizitei este acela de a se întalni cu diaspora românească din aceasta parte a lumii. Ar fi primul candidat care ar da cu adevărat atenție celor din diaspora românească din SUA. Între organizatorii vizitei lui Dan Barna se află și The Romanian American Chamber of Commerce (RACC), aceeași instituție care acum este presată să îi ofere sprijin Vioricăi Dăncilă și suitei PSD în escala lor oficială din Statele Unite. 

Ne așteptăm că cei de la RACC – diasporeni de bună credință – doresc să reprezinte interesul național al României în America și că vor încerca să faciliteze ambele vizite. Dar este totuși ridicol că un PSD care doar în urmă cu câteva luni lovea în corporațiile multinaționale și nu irosea niciun moment să denigreze diaspora vine acum la New York legitimată de bunăvoința diasporenilor care lucrează chiar în corporații… multinaționale. Cât despre scopul vizitei? Mai mult ca sigur o poză electorală!

Oricum, înghesuială mare la New York în septembrie!

* Material realizat de Neculai Chindea și Bogdan Deleanu

Citește în continuare

Editoriale

Cultura nu este un capriciu!

Publicat

pe

FOTO Cornel Brad

Ieri, Ursula von der Leyen a afirmat în conferința de presă în care anunța propunerile de comisari europeni și portofoliile lor că trebuie să putem aborda problemele care contează cel mai mult, rapid și cu determinare“. La o primă analiză a portofoliilor, cultura nu pare să fie considerată o „problemă care contează cel mai mult”.

Atunci când a fost aleasă, în luna iulie, președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen s-a angajat să construiască o Europă unită de pace și valori. Or, valoarea intrinsecă pe care cultura o are în construirea unei Europe unite și pașnice, adică deschisă, diversă, dinamică, incluzivă și democratică, este de netăgăduit. Fără recunoașterea explicită a dimensiunii culturale, viitorul Uniunii Europene ca efort comun este dificil de imaginat. La fel cum este greu de imaginat un viitor mai bun pentru România fără recunoașterea explicită a culturii ca fundament care îi conferă personalitate și îi atribuie valoare în contextul macroidentitar al celorlalte națiuni cu care interacționează cultural și geopolitic. Căci, pentru o națiune, cultura nu este un capriciu!

O cultură vie, deschisă și inovatoare este cel mai bun promotor al valorilor și principiilor în care credem și pe baza cărora vom construi viitorul nostru și al copiilor noștri. Atenție, însă: deschiderea nu reprezintă un adversar al tradiției, ci doar o etapă necesară într-un construct identitar viu. Cultura este identitate în măsura în care reflectă în mod corect, fără derapaje ideologice, istoria, tradiția, mentalitatea, dezvoltarea, inovarea și influența unei comunități naționale într-un cadru larg, istoric, social, cultural.

Doar dacă vom întări această comunitate pe baza culturii împărtășite vom putea construi un viitor mai bun în România. Or, acest lucru este posibil doar dacă suntem de acord că trebuie „să abordăm rapid și cu determinare“ structurarea, reglarea și susținerea relațiilor comunitare, coeziunea socială, întărirea sferei publice și a discernământului cetățenilor și dimensiunea spirituală pe care o simțim pierdută deseori. Cu alte cuvinte, sa reclădim încrederea şi speranța în România prin cultură.

Da, cultura ar trebui sa fie una dintre „problemele care contează cel mai mult“. În România și în Europa.

Citește în continuare

Editoriale

PLUS denunță violarea drepturilor de orice fel ale românilor din Diaspora

Publicat

pe

FOTO: Bogdan Deleanu, membru al CNPP Diaspora

Am aflat recent că la Forumul Românilor de Pretutindeni, un eveniment organizat la București și „binecuvântat” de prezența Vioricăi Dăncilă și a lui Eugen Teodorovici, discuțiile tind să meargă mai degrabă în direcția absurdului. Un cunoscut apropiat al PSD, domnul Eugen Terteleac, președinte al Asociației Românilor din Italia, a declarat că ar trebui interzise filialele partidelor politice românești din afara țării.

Dincolo de faptul că propunerea contravine tuturor valorilor europene care prevăd libertatea de asociere, ea nu ar avea nicio modalitate de implementare. Atâta timp cât românii din statele de reședință respectă legislația locală de acolo, nimeni nu le poate impune, din România, cum să trăiască sau ce să facă în timpul lor liber sau cu opțiune lor politice.

Dar această tentativă este totuși grăitoare pentru gândirea PSD! După ce i-au adus pe români la disperarea necesară pentru a-și lăsa țara și familia în urmă, se pare că nu le este de ajuns. Vor să intervină chiar și dincolo de hotare.

Este un semn clar că PSD se teme de diaspora. În același timp, este o nouă dovadă de gândire meschină și punitivă față de oricine care are curajul de a se opune, așa cum o face mereu diaspora românească, abuzurilor pesediste.

Din fericire, avem vești proaste pentru ei: românii din afară sunt liberi, atenți la toate aceste declarații și din ce în ce mai organizați și gata să voteze. S-a văzut pe 26 mai și se va vedea la toate alegerile următoare. Și niciun fel de tentative de acest fel nu îi vor putea rupe vreodată de România.

* Material realizat cu Echipa CNPP Diaspora

Citește în continuare

Cele mai citite