Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Evaluarea şi demonii ei

Publicat

pe data de

Se vorbeşte mult despre evaluări zilele astea, e o perioadă propice pentru a discuta despre evaluări, sensul lor, obiectivele urmărite şi finalitatea lor, în ansamblul sistemului national de educaţie preuniversitară.

De fapt, la ce sunt bune evaluările în educaţie? Oferă profesorului şi, apoi, celor care fac politici în educaţie, o oglindă a progresului unui elev, sau al elevilor, de la momentul x la momentul y. Prin învăţare nu înţelegeţi, vă rog, memorare, ci înţelegerea şi capacitatea de a folosi informaţii ştiinţifice, formarea unor competenţe şi abilităţi, formarea şi cultivarea de valori şi, de ce nu, dezvoltarea afectivă.

Acum, de ce sunt necesare simulările? Sau: sunt ele necesare? Discutabil. Dacă întreaga arhitectură pedagogică e făcută astfel încât să ajute elevii să progreseze, dacă testele sunt gândite astfel încât ele să măsoare realmente nivelul de cunoştinţe, capacitatea elevilor de a utiliza informaţiille, de a gândi critic, astfel încât profesorul să poată utiliza rezultatele testelor pentru a-şi îmbunătăţi metoda şi pentru a stimula învăţarea, nimic greşti aici. Dacă, însă, discutăm de nişte simulări formale, greşit construite şi ale căror rezultate nu folosesc nimănui – cu excepţia unor comunicate de presă, a unor poziţii publice ministeriale sau a ştirilor de presă – atunci ele nu au niciun sens.

Ieri am asistat la o încercare de boicot a simulării din partea Consiliului Naţional al Elevilor, cu motivul just al impredictibilităţii deciziei Ministerului Educaţiei şi al politicii publice făcute „pe genunchi“. Astăzi aflăm că atribuirea autorului unei poezii de la testul de limbă română a fost eronată.

Aş vrea să aduc în discuţie aici câteva teme de reflecţie, pe care le-am mai pomenit în diverse contexte.

Cine elaborează aceste subiecte? În mod formal, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE) face anual o selecţie de cadre didactice, profesori care îşi depun candidatura pentru a face parte din acea comisie de elaborare a subiectelor pentru evaluările naţionale. Just, până aici. Întreb, însă, mai mult retoric: cum îi pregăteşte Ministerul Educaţiei pe aceşti profesori în ştiinţa evaluării pedagogice, astfel încât să nu mai existe nici bâlbe de genul celei de azi şi nici arbitrariu în elaborarea şi aplicarea testelor. Să fie asigurată o bună calitate a itemilor şi o relevanţă a acestor evaluări, în raport cu profilul dorit al absolvenţilor de şcoală primară, gimnaziu sau liceu.

Despre vulnerabilitatea mai sus menţionată vorbeşte şi OECD într-un studiu din 2017 asupra evaluării din educaţie. OECD vorbeşte despre un deficit de resurse umane al CNEE, dar şi de pericolul unor evaluări cu itemi de slabă calitate, în condiţiile în care modul în care rezultatele individuale servesc succesului elevului în sistemul şcolar este definitoriu pentru preuniversitar.

De fapt, aici subliniez un fapt ironic, un dezechilibru frapant: resursa investită în evaluările naţionale este infimă, pe când impactul lor în viaţa unui elev este crucial.

Şi continui cu o altă temă: evaluare standardizată. Cu alte cuvinte, itemi elaboraţi ştiinţific, astfel încât să măsoare, pe grade diferite de dificultate, nivelul şi progresul şcolar. În momentul de faţă, Ministerul Educaţiei nu pare să aibă o astfel de preocupare, deşi inclusiv în 2016 a fost pusă această problemă pe masa celor de la CNEE – un program de formare a profesorilor care elaborează itemii. De altfel, propusesem atunci un „corp naţional de profesori – experţi în evaluare“. Nimic de felul acesta acum, facem în continuare subiecte după cum am învăţat în facultate sau, dacă avem şansa unor profesori buni în comisii, ele pot avea un grad crescut de calitate.

Apoi, profesorii corectori. Ridic acum o problemă cu care ne confruntăm an de an, mai ales la bacalaureat – care are specificul lui. Imaginea cea mai grăitoare vine din diferenţele pe care Ministerul ni le comunică între rezultatele preliminare şi cele de după contestaţii. Vă amintiţi, sunt şi diferenţe mai mari de 3 puncte între prima şi cea de-a doua corectură. Ce spune asta? Că nu există un corp specializat, profesori corectori formaţi pentru asta, profesori în care statul să investească şi pe ale căror competenţe să le folosească. De fapt, dacă suntem oneşti până la capăt, trebuie să spunem că profesorii corectori sunt, de multe ori, luaţi cu arcanul de inspectoratele şcolare. Pentru că plata unui asemenea efort este infimă, pe când responsabilitatea este mare. Nu mai spun de timpul petrecut în corectarea unei lucrări, în condiţiile unui calendar destul de strâns. De ce? Din calcule contabile seci, fără prea mare grijă faţă de scopul în sine al evaluărilor.

Şi ultimul lucru pe care aş vrea să îl menţionez aici: cui servesc rezultatele evaluărilor, ce face statul, Ministerul Educaţiei cu ele? Nimic. După ce trece valul emoţiilor, datele sunt puse frumos la păstrare, fără ca cineva să se aplece asupra nevoii de reforme reale.

Ce fac profesorii cu rezultatele la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a? Nimic, pentru că datele puse la dispoziţie de inspectorate şi de minister nu îi ajută să compare, să analizeze, să tragă concluzii. Au devenit un act oarecare în cea mai pură birocraţie posibilă. Ce se întâmplă cu rezultatele evaluărilor naţionale şi ale bacalaureatului? Din punctul de vedere al Ministerului, e doar un moment de presă pe care trebuie să îl depăşească.

Pentru cei aflaţi la conducerea ministerului, e un moment de cincinal, în care trebuie să dea bine în statistici. Avem procente, avem valoare: „Rezultatele obţinute de elevi la examenele naţionale arată că se impune intensificarea eforturilor tuturor factorilor implicaţi pentru asigurarea succesului educaţional al tuturor copiilor, inclusiv al copiilor din grupurile marginalizate social şi în situaţie de risc de abandon şcolar, accesului egal al acestora la oportunităţi, drepturi şi servicii din domeniul educaţional, precum şi pentru ameliorarea rezultatelor elevilor la examenele naţionale“ – reacţia Ministerului Educaţiei la boicotul Consiliului Naţional al Elevilor.

Editorial apărut pe blogurile Adevărul

Editoriale

Cultura nu este un capriciu!

Publicat

pe

FOTO Cornel Brad

Ieri, Ursula von der Leyen a afirmat în conferința de presă în care anunța propunerile de comisari europeni și portofoliile lor că trebuie să putem aborda problemele care contează cel mai mult, rapid și cu determinare“. La o primă analiză a portofoliilor, cultura nu pare să fie considerată o „problemă care contează cel mai mult”.

Atunci când a fost aleasă, în luna iulie, președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen s-a angajat să construiască o Europă unită de pace și valori. Or, valoarea intrinsecă pe care cultura o are în construirea unei Europe unite și pașnice, adică deschisă, diversă, dinamică, incluzivă și democratică, este de netăgăduit. Fără recunoașterea explicită a dimensiunii culturale, viitorul Uniunii Europene ca efort comun este dificil de imaginat. La fel cum este greu de imaginat un viitor mai bun pentru România fără recunoașterea explicită a culturii ca fundament care îi conferă personalitate și îi atribuie valoare în contextul macroidentitar al celorlalte națiuni cu care interacționează cultural și geopolitic. Căci, pentru o națiune, cultura nu este un capriciu!

O cultură vie, deschisă și inovatoare este cel mai bun promotor al valorilor și principiilor în care credem și pe baza cărora vom construi viitorul nostru și al copiilor noștri. Atenție, însă: deschiderea nu reprezintă un adversar al tradiției, ci doar o etapă necesară într-un construct identitar viu. Cultura este identitate în măsura în care reflectă în mod corect, fără derapaje ideologice, istoria, tradiția, mentalitatea, dezvoltarea, inovarea și influența unei comunități naționale într-un cadru larg, istoric, social, cultural.

Doar dacă vom întări această comunitate pe baza culturii împărtășite vom putea construi un viitor mai bun în România. Or, acest lucru este posibil doar dacă suntem de acord că trebuie „să abordăm rapid și cu determinare“ structurarea, reglarea și susținerea relațiilor comunitare, coeziunea socială, întărirea sferei publice și a discernământului cetățenilor și dimensiunea spirituală pe care o simțim pierdută deseori. Cu alte cuvinte, sa reclădim încrederea şi speranța în România prin cultură.

Da, cultura ar trebui sa fie una dintre „problemele care contează cel mai mult“. În România și în Europa.

Citește în continuare

Editoriale

PLUS denunță violarea drepturilor de orice fel ale românilor din Diaspora

Publicat

pe

FOTO: Bogdan Deleanu, membru al CNPP Diaspora

Am aflat recent că la Forumul Românilor de Pretutindeni, un eveniment organizat la București și „binecuvântat” de prezența Vioricăi Dăncilă și a lui Eugen Teodorovici, discuțiile tind să meargă mai degrabă în direcția absurdului. Un cunoscut apropiat al PSD, domnul Eugen Terteleac, președinte al Asociației Românilor din Italia, a declarat că ar trebui interzise filialele partidelor politice românești din afara țării.

Dincolo de faptul că propunerea contravine tuturor valorilor europene care prevăd libertatea de asociere, ea nu ar avea nicio modalitate de implementare. Atâta timp cât românii din statele de reședință respectă legislația locală de acolo, nimeni nu le poate impune, din România, cum să trăiască sau ce să facă în timpul lor liber sau cu opțiune lor politice.

Dar această tentativă este totuși grăitoare pentru gândirea PSD! După ce i-au adus pe români la disperarea necesară pentru a-și lăsa țara și familia în urmă, se pare că nu le este de ajuns. Vor să intervină chiar și dincolo de hotare.

Este un semn clar că PSD se teme de diaspora. În același timp, este o nouă dovadă de gândire meschină și punitivă față de oricine care are curajul de a se opune, așa cum o face mereu diaspora românească, abuzurilor pesediste.

Din fericire, avem vești proaste pentru ei: românii din afară sunt liberi, atenți la toate aceste declarații și din ce în ce mai organizați și gata să voteze. S-a văzut pe 26 mai și se va vedea la toate alegerile următoare. Și niciun fel de tentative de acest fel nu îi vor putea rupe vreodată de România.

* Material realizat cu Echipa CNPP Diaspora

Citește în continuare

Editoriale

Ce facem cu diaspora? O abordare în trei pași

Publicat

pe

Bogdan Deleanu, membru al Consiliului Național PLUS

Vestea că sunt peste 5,6 milioane de români plecați din țară nu ne surprinde. De fapt, echipa PLUS Diaspora a CNPP (Comisia Națională de Politici și Programe) tocmai era pe cale să lanseze zilele acestea cifra de 5,5 milioane, obținută din cercetările noastre proprii.

Ce contează acum este ceea ce ne propunem să facem. Peste un sfert din români sunt plecați din țară, iar dintre aceștia majoritatea au plecat în ultimii 15 ani. Fiecare român din străinătate ușurează drumul pentru încă doi. „Hai, vere, că te angajez la mine la restaurant, șantier, firmă, magazin etc”. În ritmul acesta, nici nu mai contează cine guvernează România peste 10 ani – nu va mai fi nimeni aici!

Iar dacă unii se întreabă „de ce ar trebui să ne pese, la urma urmei, de cei care pleacă?”, iată altă cifră identificată de echipele noastre: românii din afară au trimis acasă, în 2018, aproape 5 miliarde de dolari!

Ne gândim la o abordare în trei pași:

Stoparea Exodului – prioritatea numărul 1 pentru diaspora este, de fapt, în țară. Câtă vreme nu se rezolvă problemele de acasă, lumea va continua să plece, iar cei plecați nu se vor întoarce. Prioritățile pentru cei plecați sunt:
1.  Reforma educației, cu accentul pus pe predictibilitate, competență, dobândirea de aptitudini utilizabile în viața reală și calitate peste cantitate;
2. Reforma în sănătate, inclusiv depolitizarea managementului sanitar, susținerea unui personal medical competent și independent și un buget de sănătate modern;
3. Susținerea mediului privat, sprijinind antreprenoriatul, și claritate fiscală, simplificând birocrația și privilegiind lupta inteligentă împotriva corupției.

Deschiderea drumului spre casă – dacă vrem să avem vreo șansă să aducem măcar o parte din acești oameni înapoi, trebui să:
1.  Creăm un one-stop-shop pentru întoarcere, care oferă asistență administrativă celor care au nevoie de acte noi, recunoașterea dovezilor sau diplomelor externe etc;
2. Reformăm sistemul de evidență a populației, cu noi facilități digitale;
3. Ușurăm reînscrierea în sistemul educațional sau de muncă românesc a celor care au petrecut o perioadă de timp în afară.

Trebuie să acceptăm că diaspora e România, indiferent dacă se mai întorc sau nu (de altfel, cam 40% dintre cei întrebați de noi spun că nu s-ar întoarce. Sau că nu s-ar întoarce până la pensie):

Chestionar PLUS Diaspora
1. E nevoie de o legislație pentru diaspora și administrație în afara frontierelor corelate cu amploarea problemei, care să faciliteze legătura permanentă cu țara;
2. Trebuie să investim major în salvarea identității și limbii române, mai ales pentru tinerii născuți în diaspora, prin tabere, manuale, programe de studiu, școli virtuale și ale mecanisme adaptate lor;
3. Crearea de legături noi între diaspora și țară, prin susținerea mediului asociativ, proiecte de îngemănare, asistență venită din afară către țară, mai multă putere de decizie din partea diasporei pentru țară.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 18 minute

Dragoș Tudorache, despre Rovana Plumb și Sylvie Goulard, la B1 TV: Grupul Renew Europe se va poziționa față de fiecare nominalizare în parte după ce va avea analiza proprie. Le vom trata în mod egal

Editorialeacum 22 de ore

Cultura nu este un capriciu!

Stiri PLUSacum 2 zile

PLUS: Cunoaștem decizia CCR din 2012 care a respins o lege adoptată de Guvernul Boc în 2011 prin asumarea răspunderii. Noi nu propunem o lege de comasare a alegerilor locale și parlamentare

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dacian Cioloș: Dacă Rovana Plumb va fi respinsă, România poate desemna un alt candidat pentru postul de comisar, care va primi tot portofoliul transporturilor

Stiri PLUSacum 2 zile

Dacian Cioloș: Pactul pentru anticipate e singura soluție logică și viabilă de deblocare a crizei politice și e o soluție prin care poporul nu e ocolit

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dacian Cioloș, despre Rovana Plumb: Dânsa va trebui, la audierile din Parlament, în loc să explice viziunea sa despre portofoliu, să dea explicații despre dosarul Belina și despre ce a făcut la Mediu

Editorialeacum 6 zile

PLUS denunță violarea drepturilor de orice fel ale românilor din Diaspora

Revista Preseiacum 6 zile

Oana Țoiu, la Realitatea TV: Nici după mediatizarea cazului Caracal, când toți ochii erau pe poliția din România, nu s-a schimbat mare lucru. Trebuie schimbat la nivel sistemic

Stiri PLUSacum 6 zile

Navetă: Luni începe școala. PLUS cere asigurarea navetei sigure pentru elevi

Noutăți Generaleacum 7 zile

Vlad Voiculescu, despre spitalele regionale promise de PSD: „Firea nu a făcut nimic, Pintea minte diferit de fiecare dată. O boală specifică, numită pesedită“

Cele mai citite