Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Educația în Ilfov, în cădere liberă. Cum o putem salva?

Publicat

pe data de

Roxana Pandelea

Administrațiile locale și județene din Ilfov asistă, se pare complet neputincioase, la degradarea progresivă a educației, în ciuda semnalelor de alarmă trase de Inspectoratul Școlar Județean în Raportul privind Starea Educației în Ilfov 2018-2019 și de soluțiile propuse în acest document. 

De curând s-au încheiat cele două examene principale, Evaluarea Națională și Bacalaureatul. Dacă în 2019 gradul de promovare la Evaluarea Națională a fost de 71,59%, anul acesta în Ilfov 67,1% (2113 elevi din cei 3065 de elevi înscriși și prezenți la acest examen) au reușit să ia 5 sau mai mult de 5. Iar 31% (952 de elevi) au luat note sub 5. Ceea ce este îngrijorător este faptul că doar 57% (1750 de elevi) au reușit să ia 6 sau mai mult de 6. Asta înseamnă că aproape jumătate dintre absolvenții clasei a VIII-a intră în următorul ciclu educațional cu carențe serioase care se vor accentua progresiv. Mulți dintre ei se vor simți depășiți și vor renunța la studii, mulți vor rămâne corigenți sau repetenți, pentru că este imposibil pentru profesori să compenseze ani de lipsuri continuând în același timp cu predarea de noțiuni noi. În plus, o mare parte dintre ei nu au dispozitive pentru educația online și/sau nici cunoștințele necesare pentru a face față acestei schimbări și au nevoie de sprijin în acest sens. 

Rezultatele la Bacalaureat sunt și mai dezastruoase. Dacă în 2019 ocupam ultimul loc pe țară, cu un grad de promovare de 38,44%, la o distanță de 9% față de penultimul județ, Giurgiu, anul acesta am bătut orice record și suntem în cădere liberă. Din numărul total de 1632 de copii înscriși la examenul de Bacalaureat în prima sesiune, doar 474 au promovat examenul. 999 de copii au picat și 158 de elevi au absentat. Dacă ne raportăm la numărul total de copii înscriși, rezultă o rată de promovare de doar 29,06%. Dacă ne raportăm la numărul total de copii efectiv prezenți, rata de promovare este de 31,17%.

Cauzele acestui eșec sunt nenumărate și toată lumea caută vinovați, în loc să caute soluții. Părinții dau vina pe școală și profesori, profesorii pe elevi și minister, elevii pe profesori, ministerul pe lipsa banilor și tot așa într-un cerc fără sfârșit. Totul trebuie să înceapă cu o viziune pentru educația din Ilfov, viziune care trebuie să reflecte, înainte de toate, dorințele și nevoile elevilor, și apoi cele ale celorlalți actori – Inspectoratul Județean, Casa Corpului Didactic, directori de școli, profesori, părinți. Beneficiarii sistemului educațional sunt elevii, iar dacă ei nu găsesc în școală acel spațiu care îi atrage, le creează o stare de bine, îi inspiră, le stimulează curiozitatea și le dă încredere că acolo pun bazele reușitei lor în viitor, atunci totul este în van. Da, așteptările elevilor trebuie calibrate cu viziunea un pic mai pragmatică a adulților, dar nu trebuie să uităm nici măcar o secundă că școala trebuie să-i pregătească pe copii pentru o lume complet diferită de cea actuală și o piață a muncii complet transformată de progresul tehnologic. Dacă piața muncii secolului 20 a fost marcată de lupta împotriva exploatării, cea a secolului 21 va fi marcată de lupta împotriva riscului de a deveni irelevant. Iar provocarea majoră este de a ne echipa copiii cu un set de instrumente care să le permită să rămână relevanți pe piața muncii și să vadă în schimbare o oportunitate, nu un factor de stres. Acest lucru înseamnă să le cultivăm gustul pentru învățarea continuă, să le oferim setul de instrumente necesar pentru a se reinventa periodic și să le antrenăm rezistența psihică. 

Problemele majore pe care le-am identificat și a căror rezolvare poate îmbunătăți substanțial situația educației în Ilfov sunt: resursa umană, infrastructura și dotărileabsenteismul și abandonul școlar, calitatea managementului. Aceste probleme sunt strâns legate între ele și, în mod natural, în momentul în care unele dintre ele sunt rezolvate, altele se îmbunătățesc sau se rezolvă natural, de la sine.

În ultimii ani în Ilfov s-au făcut ceva eforturi de a aduce școala în zilele noastre. Doar că tot ce s-a făcut a reușit doar să aducă școala la nivelul de civilizație. Am scăpat de majoritatea toaletelor din curte, dar săpunul și hârtia lipsesc în continuare, clădirile au fost renovate pe dinafară, dar nu au fost create interioare moderne și laboratoare cu dotări de ultimă generație, spații de lucru în echipă, biblioteci integrate cu sisteme IT, cantine. Avem copii din medii defavorizate care, deși vin la școală, nu găsesc aici sprijinul necesar pentru a compensa lipsurile de acasă pentru a putea continua studiile. Au fost cumpărate câteva videoproiectoare și laptopuri, au fost create manuale digitale, dar competențele pentru a le utiliza la capacitate maximă și de a le integra într-o curriculă interdisciplinară, ancorată în practică, lipsesc. Avem în continuare inspecții „de formă” care nu aduc niciun fel de schimbare sau progres. Lipsa de transparență, digitalizare și comunicare sunt omniprezente, deși nu ar avea ce căuta în mediul educațional. Avem un deficit mare de profesori pentru că profesorii buni solicită transferul din Ilfov în București și rămânem cu personal fără studii corespunzătoare postului. Avem directori de școli cu competențe limitate sau blocați în niște granițe anacronice pe care nu le pot depăși pentru a găsi soluții de dezvoltare și progres.

O vorbă românească spune că omul sfințește locul. Constatăm că acest lucru se aplică și în educație, problema principală cu care se confruntă Ilfovul fiind profesorii. Avem pe de o parte problema profesorilor buni care care se titularizează în Ilfov, dar apoi solicită detașarea. Acest lucru este valabil pentru aproape 58% dintre cadrele didactice care dau examenul de titularizare. Această lipsă de profesori duce la nevoie de a angaja profesori în regim de plata cu ora sau fără studii corespunzătoare postului, ceea ce duce la scăderea calității educației. Iar pe de altă parte avem problema profesorilor care nu reușesc să țină pasul cu tehnologia și cu noile nevoi educaționale și nu reușesc să mai stimuleze interesul copiilor pentru școală și a profesorilor slab pregătiți sau de compromis, care nu au studii corespunzătoare postului. 

Ce se poate face? Cele două direcții principale sunt – stimularea profesorilor buni să rămână în Ilfov și creșterea nivelului profesional al cadrelor didactice în general. Dintre motivele pentru care profesorii optează pentru detașare amintim: slaba dotare a unităților de învățământ, distanța față de casă și lipsa unui mijloc de transport direct, ceea ce duce la costuri zilnice suplimentare, slaba pregătire a elevilor, gradul de risc asociat unei populații școlare ce provine din medii defavorizate. Consiliul Județean se poate implica și poate propune soluții care să stimuleze profesorii să rămână în Ilfov. Soluțiile pe care le propunem în acest sens sunt:

  • transformarea spațiului interior al școlii într-un loc în care profesorilor să le placă să stea și să predea (modernizarea claselor, uși cu hublou pentru transparența activității de la clasă, sistem de supraveghere, crearea de spații de tip bibliotecă multimedia, amenajarea de spații tip cantină, dotarea claselor și laboratoarelor cu echipamente moderne, asigurarea materialelor didactice necesare)
  • linie de transport dedicată sau decontarea transportului;
  • stimulente financiare și materiale pentru a rămâne în Ilfov pentru profesorii care iau note mari la titularizare, dar optează pentru detașare în alte județe;
  • stimulente financiare și materiale pentru creșterea performanțelor copiilor cu carențe educaționale și decalaje mari față de restul clasei sau în risc de abandon școlar (programe de educație remedială remunerate suplimentare);   
  • schimburi de experiență cu profesori din alte țări;
  • cursuri de digitalizare și asigurarea dispozitivelor necesare.
  • programe pilot de asistență, monitorizare și suport la clasă pentru îmbunătățirea actului didactic;
  • program pilot de inspecții inopinate de la distanță prin sistem video pentru a putea oferi sprijin profesorilor pentru remedierea deficiențelor identificate
  • cursuri de formare continuă cu monitorizare și asistență post-formare pentru testarea cunoștințelor acumulate în urma cursurilor și a modului de aplicare la clasă.

În următoarea perioadă de programare 2021-2027 avem o șansă uriașă de a absorbi fonduri europene pentru a remedia din deficiențele pe care le avem. Vom avea la dispoziție Programul Operațional Regional pentru regiunea București-Ilfov 2021-2027 cu Axa prioritară 6 „O regiune educată”, vom avea, de asemenea, la dispoziție Programul Operațional Capital Uman 2021-2027 și  Programul Operațional Combaterea Sărăciei cu Axa prioritară 4 pentru reducerea disparităților între copiii în risc de sărăcie și/sau excluziune socială și ceilalți copii. 

Banii vor exista. Însă trebuie să existe și voință politică, iar noi, candidații Alianței USR PLUS vom pune pe lista priorităților educația. Puterea noastră din Consiliu va depinde de încrederea pe care ne-o veți acorda, tradusă în numărul de voturi primit. Pentru noi educația este o prioritate pentru că salvează vieți, deschide minți, oferă șansa la un trai demn, creează mecanismele necesare pentru adaptarea pe piața muncii, transformă copiii în adulți independenți, cu gândire critică, mai greu de manipulat și aduce, pe termen lung, dezvoltare. În 2019 în Ilfov aveam puțin peste 47.000 de elevi încadrați într-o formă de educație preuniversitară, ceea ce înseamnă în jur de 10% din populația oficială din Ilfov. Modul în care avem grijă de educația lor se va reflecta direct în modul cum va arăta Ilfovul peste 10-15 ani. Este educația o prioritate și pentru tine?

Până acum am avut în Ilfov doar planuri, promisiuni, interese de dezvoltare imobiliară  și o viteză de dezvoltare nesincronizată cu realitatea. Acum putem avea la butoanele politice OAMENI integri, în primul rând, care dacă nu știu întreabă profesioniști sau învață repede, oameni care nu se compromit prin minciună, oameni care nu ridică din umeri când văd problema și caută soluții acolo unde pare imposibil, oameni cărora le pasă cu adevărat. Noi vrem să asigurăm un nivel ridicat de calitate a vieții în Ilfov, iar educația este un element primordial care va asigura dezvoltarea comunităților. 

Urmăriți-ne pentru a afla detalii despre soluțiile pe care le propunem pentru un #IlfovEducat. 

 

* Material de Roxana Pandelea, candidat la Consiliul Județean Ilfov

Comisia de învățământ, sănătate, familie, protecție socială, protecție copii, activități sportive, de agrement și turism.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Editoriale

Marea ipocrizie a vinei colective

Publicat

pe

Am auzit că suntem toți vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat la Piatra Neamț și că acum nu e momentul să discutăm situația politic în niciun fel. Ceva mai ipocrit decât lucrul acesta nu am auzit de la ultima criză, care a fost precedată de o altă criză și de o altă criză, de care am fost iarăși cu toții culpabili.

De fiecare dată, apare cineva care îndeamnă la o penitență colectivă ca absolut necesară, pentru că forma supremă de solidaritate la noi e să fim vinovați în grup. Iar după această autoumilință trebuie să devenim vigilenți în a-i vâna pe cei care încearcă să utilizeze politic tragedia. Să îmi fie iertată lipsa de căință, dar cred că atitudinea asta este deopotrivă greșită și dăunătoare pentru o societate care își dorește să nu mai treacă mereu și mereu prin aceleași crize.

Sistemul medical este condus politic de 30 de ani și răspunderea e clară pentru ce se întâmplă cu spitalele și asistența medicală. Nu văd de ce cetățeanul trebuie să se simtă vinovat si să își pună cenușă în cap. Afectat de tragedie, da. Speriat până în ultima fărâmă a ființei sale, da. Terifiat că ar putea să aibă nevoie să meargă la un spital, da. Dar nu vinovat.

Știu că în spatele acuzei stă argumentația că „noi” am votat, „noi” am trimis în Parlament oameni corupți și incompetenți, „noi” nu i-am sancționat șamd. Dar asta ne duce exact acolo unde nu am vrea să ajungem în momentul unei tragedii: la politică. De la începutul anului, am văzut un dezastru la spitalul din Suceava, o gestionare dezastruoasă a comunicării pe pandemie (și nu mă refer la metafore comunicaționale, ci la decizii care au creat confuzie și neîncredere în societate) și un incendiu la spitalul din Piatra Neamț. Mă iertați că vă zic, dar „noi” nu suntem în niciun fel vinovați de aceste lucruri, așa cum nu cred nici că ministrul Culturii sau prefectul de Ialomița ar avea vreo legătură, cel puțin teroretic, cu aceste evenimente. Sistemul are o ierarhie care presupune transmiterea și implementarea unor protocoale de functionare, a ordinelor și a deciziilor, la fel ca stabilirea foarte clară a vinovaților atunci când acestea nu sunt respectate sau când deciziile sunt prost luate. În schimb, „noi” stăm și ne certăm între noi dacă e decent sau nu să numim vinovații sau dacă acest act implică conotații politice.

Dar desigur că implică politică. 100%. Vinovați în cazul de față nu au cum să nu fie politicieni din județul Neamț cu responsabilități legate de spital, în frunte cu președintele Consiliului Județean, care trebuie să demisioneze și să dispară urgent din orice funcție politică. Și vinovați vor fi și cei de la Ministerul Sănătății, în frunte cu ministrul, dacă nu vor gestiona situația cu maxim profesionalism. Ei sunt vinovații, nu cetățenii. Cetățenii și-au transferat responsabilitatea prin vot acestor oameni care au cerut-o pentru că se considerau îndreptățiți să aibă grijă de comunitățile care i-au votat. Așa că situația este cât se poate de politică, iar vinovații, cât se poate de clar cine sunt.

Și, în final, aud învinuiri cum că se cațără unii pe cadavre din dorința de a câștiga politic. E o afirmație mizerabilă, care generalizează o traumă națională. Nu am văzut aceeași empatie pentru supraviețuitorii de la Colectiv, familiile și prietenii lor, atunci când unii lideri PSD lansau teoriile că incendiul a fost pus deliberat. Oare vreunul dintre moraliștii momentului cum s-au simțit atunci? Era tot o chestiune apolitică? Dar pentru cei care au fost prin spitalele din România și au plecat cu și mai multe boli oare cum o fi să vadă că totul merge înainte neschimbat? Dar cei cărora le-au murit copiii, părinți sau soții și soțiile în spitale de la infecții sau lipsa de aparatură se simt și ei la fel de vinovați? Ei bine, e politică. Fiecare viață pierdută absurd, din cauza incompetenței sau a corupției, are legătură cu politica. Nu e o catastrofă naturală inevitabilă, e o tragedie umană produsă de modul în care societatea românească funcționează. Și asta e politică pură. Și dacă vreți să nu mai aveți parte de aceste drame, răspunsul este politic. Nu politicianist. Politic.

Trebuie să punem capăt odată ideii de vină colectivă care permite păcatului să existe în continuare nestingherit după ce noi facem o scurtă penitență. România nu ar trebui să aibă nevoie de sute sau mii de ONG-uri care să se mobilizeze ca să facă munca statului. Are nevoie ca statul să își facă munca pentru care există, iar societatea civilă să fie atentă ca politicienii și funcționarii să nu mintă sau să nu fure. România nu ar trebui să aibă eroi care să se sacrifice pe sine pentru ca alții să trăiască, așa cum a fost nevoit doctorul din Piatra Neamț. România are nevoie de eroi necunoscuți, care în birourile lor să facă munca ce le revine astfel încât să nu existe nevoia ca un doctor să își pună în pericol propria viață. Suntem alături cu toții de Cătălin Denciu și familia sa, așa cum este uman și normal în aceste momente. Dar și mai normal ar fi fost ca acest om să nu fie pus de sistem în situația de a se sacrifica pentru incompetența și delăsarea unora.

Iată cât de multe lucruri esențiale pentru bunul mers al societății țin de politică. Să nu ne mințim că nu e așa. Oamenii pot fi buni, pot fi profesioniști, generoși și morali. Dar nu este de ajuns pentru noi toți dacă nu decidem odată pentru totdeauna în ce fel de societate vrem să trăim. Una în care să ne gândim pios la eroii care au plecat dintre noi sau una în care ne bucurăm unii de alți, aici și acum? Și asta e o decizie cât se poate de politică.

Citește în continuare

Editoriale

Nici un euro din fonduri europene pentru guvernele care nu respectă valorile fundamentale

Publicat

pe

În ultimele zile, alegerile din SUA au întrecut orice altă știre din lume. Cu toate astea, chiar în momentul în care, peste Atlantic, președintele în exercițiu lansa atacuri șocante la adresa democrației, Parlamentul European obținea un acord istoric pentru protejarea statului de drept și condiționarea fondurilor europene de respectarea valorilor fundamentale.

Bătălia pe care tocmai am câștigat-o nu este împotriva cuiva anume, așa cum unii politicieni ar vrea să pară. Este o armă de descurajare pentru apărarea drepturilor cetățenilor de la vest la est, de la nord la sud, în fața politicienilor care, după ce ajung la putere, se cred atotputernici și caută să folosească puterea și instituțiile în interesul lor sau al acoliților. Comisia Europeană va putea de acum înainte să suspende finanțările europene, inclusiv cele ale fondului de redresare economică post COVID, pentru guvernele care nu respectă valorile descrise în Articolul 2 din Tratatul Uniunii.

Demonstrațiile de la București și din țară din 2017 împotriva regimului Dragnea au arătat-o: oamenii nu mai vor conduceri politice corupte, bazate pe acapararea puterii și pervertirea justiției. Mișcări civice similare au avut și au loc și în alte state membre europene. Europa este „fondată în baza valorilor reprezentate de respectul pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept, precum și de respectul pentru drepturile omului, inclusiv ale persoanelor aparținând minorităților“.

Acest articol trebuie recitit, mai ales în această perioadă a negocierilor privind viitorul buget european 2021-2027, negocieri care dau uneori impresia că Uniunea Europeană este un club unde ne târguim pe niște bani la care avem dreptul doar pentru că suntem membri ai clubului. Nu este așa! Europa nu este și nu trebuie să devină un bancomat, chiar dacă unii la asta visează. În lumea de azi, unde vocile autocraților și regimurile iliberale se înmulțesc, trebuie să apărăm bogăția de valori a Uniunii Europene. Altfel, acest proiect la care și noi am decis să fim parte riscă să fie pervertit pe viitor.

Pluralismul, non-discriminarea, toleranța, independența justiției, solidaritatea și egalitatea între bărbați și femei: aceste drepturi ne întăresc identitatea. Indiferent dacă îi place sau nu unui guvern care dorește să-și reducă la tăcere judecătorii sau să interzică avortul pentru că așa-i spune ideologia, toate țările Uniunii au aderat la aceste principii. O parte a clasei politice a făcut din atacurile împotriva Europei și a valorilor sale un gest recurent, capitalizând temporar și punctual de pe urma crizelor și fricilor. Linia roșie este acum clar stabilită: niciun euro pentru forțele care vor să ne distrugă principiile fundamentale.

Într-un mod obiectiv, non-partizan, Comisia Europeană este responsabilă pentru evaluarea situației statului de drept. Nu va mai fi suficient să observăm de pe margine și să arătăm cu degetul. Va trebui să acționăm. Comisia va avea instrumentele să o facă. Decizia va trebui confirmată de Consiliu, format din statele membre, cu majoritate calificată Parlamentul se va asigura că o folosește, fără a penaliza fermierii, antreprenorii, cercetătorii și ONG-urile ale căror guverne au pornit pe o cale iliberală. Această protecție a intereselor financiare ale celor care au semnat deja contracte de finanțare cu fonduri europene este o adevărată schimbare de direcție, care sper să-și dovedească rapid eficiența. Va fi ecoul mișcărilor din societatea civilă, care promovează idealul unei Europe, comunitate de valori. Uniunea va putea apoi să apară ca o putere reală, unde prosperitatea materială este cu atât mai solidă când este însoțită de valori și de o viziune comună asupra lumii.

* Editorial apărut pe www.digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Mii de monumente istorice zac în așteptare. Și, nu, nu așteaptă buldozerul. Patrimoniul cultural trebuie să devină o prioritate națională

Publicat

pe

FOTO ISUBIF

În centrul Bucureștiului s-a mai prăbușit un imobil istoric. Asistăm la un proces continuu de degradare a patrimoniului cultural și o lipsă acută de strategii și proiecte concrete pentru salvarea acestuia în beneficiul comunității. 

Situația moștenirii noastre culturale a devenit una critică. Lună de lună auzim de case, vile, conace  sau alte obiective istorice demolate intenționat sau nu. Mii de monumente din țară se află într-un stadiu avansat de degradare, blocaje juridice, abandon sau în așteptarea „proiectelor” de restaurare. Mii de monumente zac în așteptare. Și nu, nu așteaptă buldozerul. Așteaptă regenerare prin viziune și cooperare.

Patrimoniul cultural este un element strategic pentru îmbunătățirea calității vieții, fiind nu numai un factor de dezvoltare durabilă (prin turism cultural, dezvoltarea industriilor creative), ci și unul de coeziune socială, prin dialog și coparticipare activă în viața comunităților locale. Potrivit datelor oficiale prezentate de Ministerul Culturii, din totalul de 15.520 de monumente istorice non-arheologice, peste 1.500 se află în stare de colaps și precolaps, în condițiile în care cea mai mare parte a monumentelor istorice sunt deținute în proprietate privată. Deși România a ratificat Convenția de la Granada, legislația românească nu are prevederi suficiente care să permită statului să se substituie proprietarului unui obiectiv de patrimoniu cultural imobil pentru a efectua anumite lucrări de conservare în vederea eliminării pericolului de dispariție a respectivului obiectiv, atunci când proprietarul nu dorește sau nu este în măsură să intervină. Într-un barometru dezvoltat de Eurostat în 2017, numai 40% dintre românii intervievați au considerat patrimoniul cultural ca fiind un element foarte important în viețile noastre. Primele patru cauze ale lipsei de implicare și care reprezintă bariere de acces la situri sau activități ce au în centru patrimoniul au fost costurile, lipsa interesului, lipsa timpului și lipsa informațiilor din acest sector. 

Patrimoniul cultural și salvarea acestuia trebuie să devină o prioritate națională asumată prin măsuri clare și coerente! 

Mai jos, câteva propuneri din cadrul Planului de Guvernare propus de Alianța USR PLUS:

  1. Finalizarea și adoptarea Codului patrimoniului cultural și a Strategiei Naționale privind Protejarea Monumentelor Istorice, astfel încât aceste documente strategice aflate astăzi în lucru să producă efecte în cel mai scurt timp. Pregătirea unui Plan Național de acțiune în domeniul patrimoniului, în baza Codului Patrimoniului Național și în corelare cu Strategia Națională privind Protejarea Monumentelor istorice. Corelarea Strategiei în Cultură cu Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă
  2. Protecția monumentelor istorice aflate în pericol, prin noi prevederi privind patrimoniul imobil. Vom reglementa parteneriatul în diverse forme dintre Stat și deținătorii monumentelor istorice sau de alte expresii patrimonial-culturale în vederea protejării și punerii lor în valoare și modul de intervenție a statului pentru a împiedica dispariția acestora. Cadrul normativ va conține prevederi referitoare la: posibilitatea autorităților centrale și locale de a participa financiar, în anumite condiții, la efortul proprietarului de a pune în siguranță și de a restaura monumentele istorice de clasă A și B, cu obligarea acestuia de a le include în circuitul de vizitare sau în alte forme de participare la viața comunității, exproprierea pentru utilitate publică, conform legii, a tuturor monumentelor istorice aflate în stare gravă de degradare din cauza neglijenței proprietarilor, inclusiv în cazurile cu litigii; exproprierea în cazul monumentelor istorice aflate în pericol de prăbușire; exproprierea pentru utilitate publică, conform legii, a tuturor monumentelor istorice aflate în stare gravă de degradare din cauza neglijenței proprietarilor, inclusiv în cazurile cu litigii; exproprierea în cazul monumentelor istorice aflate în pericol de prăbușire;
  3. Restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice, prin sprijin acordat proprietarilor privați ce întreprind pe cheltuială proprie lucrări de conservare și restaurare; crearea unui sistem de formare și atestare, la nivel preuniversitar/profesional și universitar, pentru meșteri și specialiști tehnicieni în domeniul lucrărilor de conservare-restaurare; Constituirea de fonduri locale/regionale de protejare a patrimoniului cultural (alimentate transparent, spre exemplu, din taxele de autorizare a construcțiilor, prin transferarea la bugetele locale a cotelor prelevate de Inspectoratul de Stat în Construcții) și crearea de condiții pentru ca autoritățile administrației publice locale să aibă capacitatea legală și posibilitatea financiară de a contribui la protejarea tuturor bunurilor de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul lor administrativ.

* Editorial de Oana Chirilă, coordonator regional PLUS Regiunea Vest, candidat al Alianței USR PLUS la Camera Deputaților

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite