Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Două dezastre. Ce afectează mai grav interesele României pe plan extern, Era „Trump vs. UE” sau puterea PSD-ALDE?

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • Cu alte cuvinte, întrebarea din titlu ar putea suna așa: care este perspectiva externă de care ne temem cel mai mult – România, fără garanții reale de securitate sau România, de facto în afara Uniunii Europene? Ce ne îngrozește mai tare? Dar, ca scenariul să fie un coșmar total, nu ar putea fi cumva și una și alta? Și dacă așa stau lucrurile, ce se mai poate face?;
  • Trezirea dramatică la realitate a românilor, într-o lume care se dezintegrează și se restructurează în același timp, în care președintele american Trump a distrus încrederea europenilor în efectivitatea garanțiilor de securitate ale NATO (în fond, ce este sigur și etern în politică?) iar puterea PSD-ALDE a scos România din grupul statelor cu pretenții legitime la centralitate și civilizație normativă europeană, împingându-ne înapoi la istoricul nostru statut de periferie săracă, nesigură, coruptă și prost văzută a lumii occidentale, adică o extensie târzie a bizantinismului nostru fondator sau, mai rău, o resurecție a regimului fanariot, obligă așadar partea lucidă și responsabilă a societății românești la un amplu efort de reflecție și acțiune, chiar dacă prețul va fi o ciocnire puternică, frontală, iminentă, decisivă a două opțiuni politice și, în sensul cel mai larg, culturale adverse, profund incompatibile. Nu știu acum ce formă va îmbrăca această mare ciocnire a opțiunilor adverse (liberală-iliberală), la noi și în lume, dar momentul critic se apropie, dacă nu cumva a și venit;
  • După fericita „aliniere a planetelor” din 1989-2007, în care, în mai puțin de 20 de ani, am trecut de la Congresul al XIV-lea al PCR la statutul de țară membră a celei mai puternice alianțe politico-militare a lumii, respectiv a celei mai prospere și mai dezvoltate uniuni de state democratice și liberale din istorie, vedem astăzi cum, în câțiva ani, totul pare că se prăbușește și suntem pe punctul de a pierde chintesența unui viitor sigur și prosper;
  • Se clatină și garanțiile de securitate obținute oficial în martie 2004, și perspectivele de integrare politico-economică și de occidentalizare accelerată a țării, pe care le câștigasem, cu multă șansă de altfel, pe 1 ianuarie 2007. Greșelile interne ale guvernării PSD-ALDE se suprapun cu condițiile nefavorabile ale mediului politic internațional. Este ca și cum ai derapa pe un pod căruia oricum i-au căzut parapetele de siguranţă, aflat deasupra unei prăpastii. Nicio minte lucidă nu poate nega în prezent acest concurs nefericit de împrejurări în care a intrat România și cât de mult îi sunt afectate interesele strategice pe plan extern (despre cele interne, nici nu e cazul să mai vorbim aici);
  • Nimic din aceste achiziții (democrația, libertățile, statul de drept, garanțiile de securitate și apartenența la Europa integrată) nu este ireversibil și garantat pe vecie, totul trebuie apărat cu inteligență, efort și vigilență de fiecare generație în parte, în fiecare moment al vieții ei politice. Regresul de acum, pe fondul relaxării şi mediocrităţii din ultimii ani, este teribil de elocvent, de costisitor și de dureros;
  • O parte dintre cauzele prăbușirii perspectivelor de securitate și bunăstare se află în afara României și în mod evident nu țin de noi, dar o altă parte, la fel de importantă, se află în interiorul țării. Ambele sunt la fel de periculoase și de corozive și ambele vorbesc, în esență, despre schimbarea lumii în general precum și, în particular, a regiunii noastre, Europa Centrală, inclusiv a României;
  • Dezagregarea binomului occidental SUA-UE, o ruptură ce părea imposibil de conceput în urmă cu doar câțiva ani, și întunecarea Europei Centrale, asupra căreia s-au întors norii grei ai regimurilor iliberale și ai naționalismului, urii și protecționismului, lasă România în afara celor mai optimiste aranjamente de securitate și integrare politico-economică occidentale din istoria țării, punând capăt celui mai bun moment istoric, din păcate prea scurt, pe care l-a avut România modernă;
  • Efectele combinării Erei „Trump vs. UE” cu era penalilor aflați la conducerea țării, care atacă independența justiției și decredibilizează statul, pot fi dezastruoase pentru viitorul României pe termen lung. Practic, nimeni nu mai este dispus, nicio Mare Putere, să susțină și să apere un asemenea stat, nici în Europa, nici în America de Nord, în condițiile precare cunoscute ale Alianțelor şi uniunilor occidentale. Este cel mai prost moment în care Bucureștiul se putea gândi să se îndepărteze de aliații şi partenerii săi externi din Vest, atât cât mai există speranța că lumea democrațiilor liberale poate fi salvată.

Nicio nenorocire nu vine singură, se spune. Turneul lui Trump în Europa a confirmat, din păcate, cam toate pericolele pe care le-am anticipat în articolul de săptămâna trecută. Relațiile proaste cu vest-europenii, neîncrederea deja generalizată în vocația intelectuală a lui Trump de a înțelege, apăra și continua misiunea istorică a NATO (adică prezența strategică și militară asiguratorie a SUA în Europa, obținută în 1945 și extinsă după 1989), menţionarea scutului antirachetă de la Deveselu între temele discuţiei private Trump-Putin de la Helsinki, deteriorarea relațiilor tradiționale cu Marea Britanie, agravarea crizei politico-economice din relația cu Germania și Uniunea Europeană, plus o bizară și inutilă pentru Occident (inclusiv pentru SUA) întâlnire cu președintele rus Putin, care i-a adus beneficii numai acestuia din urmă, așa cum s-a întâmplat de altfel și în iunie, la Summitul din Singapore cu Kim Jong un, cu beneficii nule pentru SUA și democrațiile liberale, ca să nu mai amintim de ridicolul iluziilor de denuclearizare a Coreei de Nord. Pe scurt, relații proaste cu occidentalii, critici uluitoare la adresa instituţiilor americane esenţiale, plus linguşiri și laude grețoase pentru Putin și Kim Jong un. Nu găsesc în istoria SUA un președinte mai contraproductiv, mai fanfaron şi mai neinspirat (să nu spunem altfel) pentru interesele americane și occidentale decât acest al 45-lea locatar de la Casa Albă. America First sau Trump First, care este adevărata Doctrină Trump?

Dar nu Trump este subiectul acestui articol, ci uriașele pericole care pândesc România pe plan extern. Începutul Erei Trump, aşa cum am numit-o anticipativ în volumul „Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump” (Ed. Trei, 2017), publicat chiar în momentul inaugurării actualului preşedinte american, se suprapune în România cu guvernarea anti-europeană PSD-ALDE, care scoate Bucureştiul de pe harta capitalelor europene credibile şi a statelor compatibile cu valorile şi practicile nucleului central al Uniunii Europene.

Nu e departe momentul când Parisul, Berlinul şi Bruxellesul vor ridica la cel mai înalt nivel de exprimare politică actualele critici pe care le aduc regreselor României ambasadele, purtătorii de cuvânt sau demnitarii lor din eşalonul secund. Trebuie însă să fim conştienţi de un lucru, atâta timp cât vorbesc aceşti oficiali de rangul al doilea încă se mai poate face ceva, suntem deci în faza de avertisment, dar când vor vorbi explicit Macron sau Merkel înseamnă că decizia de a periferiza România a fost deja luată şi ne va fi doar comunicată.

Imaginea României în Europa nu a stat niciodată pe un munte de admiraţie şi simpatie populară. Ne-am târât însă şi ne-am strecurat cu noroc prin uşile întredeschise ale NATO şi UE, între 2004 şi 2007, înconjuraţi de neîncrederea ţărilor dezvoltate şi de clauze speciale de monitorizare, într-un moment în care olandezii, germanii, francezii, danezii sau austriecii începuseră oricum să strâmbe din nas şi să întrebe iritaţi care sunt limitele extinderii. Am prins aşadar momentul închiderii porţilor. Privim astăzi, la vest şi la est de noi, către Serbia, Republica Moldova şi Ucraina, şi vom înţelege uşor care ar fi fost alternativa noastră, dacă nu reuşeam să intrăm atunci.

Pentru aproape un deceniu, România a părut că progresează şi că face eforturi sincere de a combate corupţia şi de a instaura un stat de drept bazat pe independenţa justiţiei. Investitorii au prins ceva încredere. Împrumuturile erau accesibile la rate mici ale dobânzilor (astăzi, datoria externă a crescut enorm şi ne împrumutăm din ce în ce mai scump, creditorii simt primii slăbiciunea debitorului). Prestaţia cel puţin formală a guvernanţilor a fost în sensul respectării valorilor fundamentale, normelor şi practicilor Uniunii Europene. Erau voci în lume care dădeau România ca exemplu, cel puţin în comparaţie cu regimurile iliberale de la Varşovia şi Budapesta. Dar, din ianuarie 2017, odată cu Ordonanţa 13, a devenit evident că noua putere instalată la Bucureşti, PSD-ALDE, are ca obiectiv principal salvarea corupţilor şi penalilor (marea majoritate din ograda proprie), indiferent de preţul care urma să fie plătit de România pentru sfidarea Uniunii Europene şi a aliaţilor occidentali.

Supliciul României în Era PSD-ALDE este însă abia la început. Este evident pentru cei atenţi că puterea de la Bucureşti forţează cu disperare modificarea legilor Justiţiei, Codurilor Penale şi slăbirea DNA în lunile premergătoare preluării Preşedinţiei Consiliului UE. Majoritatea parlamentară PSD-ALDE doreşte să termine înainte de 1 ianuarie 2019 treaba murdară pe care a început-o în ianuarie 2017, cu speranţa că nu va avea lumea în stradă şi dispute interne dramatice chiar în timpul Preşedinţiei române. Ar prefera, desigur, să pară atunci că guvernarea se dedică unor tematici europene elevate iar lucrurile acestea murdare să fie undeva în urmă, uitate atât pe plan intern cât şi extern. Dar nu va fi deloc aşa. Momentul maxim al ciocnirii interne va fi exact în timpul Preşedinţiei române a Consiliului UE (coşmarul PSD-ALDE şi al lui Juncker, se pare), oamenii vor fi în stradă cerând demisia guvernanţilor şi a liderilor Parlamentului, societatea civilă luptând pentru a-şi apăra valorile şi achiziţiile din ultimul deceniu, plus campania electorală pentru Parlamentul European şi precampania din anul alegerilor prezidenţiale.

Din cauza agendei oculte a PSD-ALDE, aflată în plină implementare, România riscă un dezastru de imagine şi credibilitate externă exact în timpul Preşedinţiei române a Consiliului UE. Se pare că deja s-a atras atenţia de la Bruxelles asupra acestui pericol, dar lucrurile merg înainte cu toată viteza, ca Titanicul spre aisberg. Liderii PSD-ALDE au înţeles că oricum nu mai au nicio şansă la credibilitate şi susţinere europeană şi atunci sfidează complet Uniunea Europeană, pentru a-şi atinge cât mai rapid obiectivele personale şi de grup de pe agenda ocultă. Este ca o cursă contracronometru, purtată cu cinism, spre impactul frontal şi autodistrugere.

În aceste condiţii, România va rămâne, de fapt, singură. Pe hârtie înconjurată de prieteni şi aliaţi, de planuri şi politici comune iluzorii, dar în realitate singură. Izolată la periferia Occidentului, descoperită din perspectiva ameninţărilor securitare (dincolo de cuvinte frumoase şi planuri de aducere de trupe de la mare distanţă, aici nu există, de fapt, şi nu va exista curând o forţă militară capabilă să apere efectiv teritoriul României), membră într-un NATO şi o UE care vorbesc continuu despre bani şi restructurare, cu relaţii bilaterale slabe, cu investiţii externe şi interne care scad de la o lună la alta şi cu dobânzi la împrumuturile internaţionale care cresc accelerat, fără şanse serioase de a adera la Zona Euro, cu o justiţie timorată de reuşita aparentă a asaltului politic al PSD-ALDE, cu infractori eliberaţi şi corupţi scăpaţi de emoţii, neiubită nici peste Atlantic, de o Americă preocupată de marele ei război politic intern, nici dincoace, în Franţa sau Germania, care ne ştiu mult mai bine „mirosurile”, România ar trebui să îşi privească cu îngrijorare dar nu cu resemnare viitorul.

În fine, ce ar mai putea face România în aceste condiţii? Câteva lucuri simple în teorie dar dificil de pus în practică. Să oprească asaltul PSD-ALDE asupra independenţei justiţiei, administraţiei, presei şi zonelor încă autonome (spaţiul universitar, cultural, societatea civilă etc.). Să reziste încă doi ani, fără compromisuri majore şi regrese ale statului de drept şi credibilităţii externe. Să lupte cu toate mijloacele, actorii şi pârghiile de acţiune posibile, din interior şi din exterior. Cu utilizarea la maxim a resurselor de credibilitate, inspiraţie, demnitate, curaj şi acţiune ale Preşedintelui, atâtea câte sunt, într-un moment în care nu mai există altă instituţie politică în picioare. Să pregătească urgent un proiect politic credibil al opoziţiei, capabil să deconecteze în 2020 PSD-ALDE de la putere. Să fie pregătită pentru o guvernare decentă şi reparatorie, începând din ianuarie 2021, care să readucă ţara pe traiectoria europeană şi a politicilor economico-sociale sustenabile. Să îşi refacă sistemul putred de partide, prin activarea unor partide politice cu suflu nou şi, poate, prin însănătoşirea celor vechi, deşi acestea par deja „mâncate” de metastazele mediocrităţii şi oportunismului. Să se ocupe neîntârziat de educaţia  generaţiei care vine (semnalele privind calitatea educaţiei şi pregătirii tinerilor nu sunt deloc încurajatoare, în şcoli şi universităţi), în spiritul unor valori şi criterii de performanţă care să ne menţină în Occident, nu să ne scoată iarăşi în acea periferie subdezvoltată, rudimentară, coruptă şi prost văzută de la marginea lumii civilizate, din care, de fapt, tocmai ce părea că ieşisem, ca dintr-o pădure nepătrunsă.

Vremurile pe care le traversăm nu ne sunt favorabile, nici pe plan extern, nici intern, dar să sperăm că furtuna va trece (orice furtună trece) şi, mai devreme sau mai târziu, când şansele vor reapărea, să fim capabili să le fructificăm. Căci un alt risc, deloc mic, este ca atunci când furtuna va trece, să fim atât de epuizaţi şi de nepregătiţi încât să nu ştim ce avem de făcut.

Editorial apărut pe contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Coronavirus

Sănătatea elevilor și profesorilor, mai presus de interesele politicienilor

Publicat

pe

Politizarea pandemiei și absența solidarității au agravat criza în care ne aflăm și au anulat eforturile depuse pentru limitarea răspândirii COVID-19 în timpul stării de urgență.

Guvernul a ezitat să acționeze ferm și consecvent pentru aplatizarea curbei infectării, iar partidele din opoziție au bagatelizat pericolul, contestând la CCR măsurile adoptate de guvern și îndemnând publicul să nu poarte mască. S-a ajuns până „eliberarea” din spital a persoanelor infectate, în numele dreptului la liberă circulație, situație relatată – cu sarcasm – de presa internațională.

Prin răspunsul inept și iresponsabil la criza fără precedent cu care ne confruntăm, politicienii n-au făcut decât să-și arate disprețul pentru sacrificiile noastre: izolare, dificultăți financiare, imposibilitatea de a fi alături de o persoană iubită, în ultimele clipe ale vieții acesteia. Toate aceste sacrificii s-au dovedit zadarnice, din cauza unor jocuri politicianiste execrabile.

Din păcate, jocul continuă, iar următoarea mutare decisivă se va face în domeniul educației. Miza electorală este enormă, dacă ne gândim la milioanele de părinți care se vor prezenta la urne în această toamnă.

În ultima perioadă, s-au făcut presiuni tot mai mari pentru revenirea elevilor în clase, în ciuda faptului că România înregistrează zilnic peste 1000 de cazuri noi de COVID-19. Președintele și Guvernul Orban n-au rămas insensibili la aceste presiuni. Descentralizarea deciziei, anunțată de Klaus Iohannis, nu face altceva decât să transfere responsabilitatea gestionării acestei crize autorităților locale și școlilor. În acest fel, PNL speră să reducă din costul electoral al unui eventual eșec.

În cadrul conferinței de presă susținute la Palatul Cotroceni, miercuri, 5 august 2020, Președintele României a prezentat trei scenarii cu privire la desfășurarea învățământului preuniversitar, însă a făcut o eroare (asupra căreia a revenit, printr-un comunicat al Administrației Prezidențiale): criteriul epidemiologic în funcție de care școlile se vor încadra în scenariile „verde”, „galben” sau „roșu” va fi numărul total de cazuri noi înregistrate în ultimele 14 zile, în localitatea în care se află școala, raportat la 1.000 de locuitori, și nu media zilnică de îmbolnăviri pe ultimele 14 zile.

Aici apare însă o primă problemă: pentru pregătirea scenariului adecvat, unitățile de învățământ trebuie să cunoască situația epidemiologică a comunității în care funcționează, dar și a celor din care provin elevii. În acest moment, Grupul de Comunicare Strategică anunță zilnic doar numărul de cazuri noi la nivel național și județean.

În plus, funcționarea școlilor trebuie reglementată printr-un protocol care să includă măsurarea temperaturii la intrarea în școală, distanțarea fizică, măști atât pentru elevi, cât și pentru personalul didactic și nedidactic, dezinfectarea și aerisirea frecventă a spațiilor, igiena riguroasă a mâinilor. Poate că și testarea elevilor și profesorilor ar trebui luată în considerare de autorități.

În al treilea rând, trebuie asigurate resursele financiare necesare aplicării acestor măsuri, inclusiv asigurarea finanțării asistenței medicale suplimentare în școli și a salariilor personalului didactic suplimentar, pentru a face posibilă reducerea numărului de elevi din sălile de clasă, acolo unde este cazul.

Nu în ultimul rând, autoritățile trebuie să se asigure că toți elevii au acces la dispozitive electronice cu conexiune la internet, astfel încât scenariul trei să poată fi aplicat, în cazul apariției unor focare de COVID-19 în școli. Guvernul a făcut deja primul pas în această direcție, la sfârșitul lunii iulie, prin lansarea programului „Școala de acasă”.  Să sperăm că nu vor apărea piedici în derularea programului.

Redeschiderea celor 6293 de unități școlare nu trebuie să se facă sub presiune politică, ci trebuie respectate aceste condiții esențiale pentru siguranța elevilor și a personalului din învățământ. Dacă acestea nu pot fi îndeplinite, școlile trebuie să rămână închise.

 

* Material de Gabriela Tache, membru CNPP Educație

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Ironic, primitivismul digital al administrației publice din România are un avantaj: n-are probleme de securitate

Publicat

pe

Are logică, nu? Nimeni nu poate să-ți fure actele din mașină dacă n-ai mașină. La fel, nimeni nu poate să-ți fure datele sau să-ți compromită sistemele digitale dacă tu încă ceri dosar cu șină peste tot. Problema, însă, apare atunci când îți dai seama că trebuie să-ți cumperi mașină – iar atacatorii din mediul online nu vor avea răbdare cu tine câțiva ani să te „prinzi” ce trebuie să faci.

La nivel european, securitatea digitală a sectorului public este o temă de discuție din ce în ce mai importantă. Atacatorii devin din ce în ce mai sofisticați – de la organizații teroriste până la națiuni care intră într-un război cibernetic avansat. Dacă „război cibernetic” vă sună ca ceva abstract, gândiți-vă la toate conturile false pe care le vedeți pe Facebook care lucrează clar pentru un partid sau altul. Ele n-au apărut peste noapte și nici nu le-a făcut cineva doar ca să se distreze.

Amenințările acestul domeniu sunt, de asemenea, multiple și grave:

  • Orice atac care are succes și reușește să fure datele personale ale cetățenilor de la o instituție publică duce la pierderea încrederii, pe lângă niște amenzi de GDPR usturătoare, dacă nu te-ai pregătit adecvat;
  • Cu cât mutăm mai multe servicii în sfera digitală, cu atât mai bine va trebui să le protejăm de atacuri (ransomware, DDoS etc.);
  • Serviciile publice esențiale (transportul public, alimentarea cu energie electrică, infrastructura de telecomunicații, de exemplu) sunt cruciale și trebuie să funcționeze 100% din timp – orice întrerupere înseamnă cel puțin discomfort, dacă nu potențial de dezastru;

Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să fugim de digitalizare. Soluția nu este întoarcerea la dosarul cu șină și la scrisori. Soluția este digitalizarea inteligentă, făcută cu profesioniști, care se gândesc la problemele de securitate din prima zi. În breaslă, asta se numește „secure by design”. Momentan, nu suntem nici măcar aproape

Referitor la securitatea datelor, ne propunem un lucru simplu pentru administrația locală: #binedinprima și atenție. Vom acorda acestei zone atenția cuvenită și vom implementa măsuri adecvate de la prima apariție a oricărui sistem sau serviciu nou – nu la luni (sau ani) de la implementarea sa. Avem nevoie de siguranță în mediul digital ca să putem avea o administrație deschisă, participativă și transparentă.

2020 vine și cu provocări pentru care trebuie să fim pregătiți. Nu mai suntem în era automobilului. De mult.

* Material de Vlad Boldura, unul dintre candidații Generației PLUS pentru Consiliul Local Timișoara. Vorbește cel mai mult despre digitalizare, tehnologii noi și sport și este determinat să demonstreze că #TineriiSchimbăRomânia.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Cum să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie

Publicat

pe

Anul acesta, noul an școlar va debuta, în mai puțin de două luni, sub semnul incertitudinii și în contextul crizei generate de pandemia de COVID-19.

Iată câteva sugestii de măsuri pentru începerea noului an școlar în condiții de siguranță și o viziune despre cum putem continua să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie.

1. Deschiderea școlilor pentru anii terminali (clasele a IV-a, a VIII-a și a XII-a) și prezența la școală DOAR pentru materiile alese la disciplina de evaluare, restul materiilor continuându-și traseul în online.

Toate acestea, sub NORME STRICTE DE IGIENĂ care includ:

– termoscanarea la intrarea în școală în fiecare dimineață

– regula de spălare pe mâini frecventă (școlile chiar vor trebui să pună săpun la baie)

– promovăm regula „tușesc/strănut în șervețel și îl arunc”

– gel dezinfectant la intrarea în fiecare clasă și încurajarea folosirii acestuia

– dezinfecția sălilor de clasă de către personalul auxiliar al fiecărei școli cu soluții dezinfectante

– dacă permite bugetul, ar putea fi achiziționat un aparat de dezinfecție prin nebulizare care să fie folosit în sălile de clasă

– impunerea normelor de distanțare socială, mască sau vizieră pentru profesori și elevii peste 11 ani (cei mici nu o pot suporta mult pe față sau nu o aplică corect)

– fiecare elev să stea singur în bancă și la 2 metri de cel din față, dacă este nevoie elevii separați în două grupe și să facă orele pe rând

– dacă este necesară scrierea la tablă, fiecare elev să aibă pe bancă o cretă sau un marker personal oferit de școală.

Pentru desfășurarea orelor într-un cadru de distanțare chiar și în cazul prezenței fizice la școală, există diferite platforme gratuite care permit testarea online sau share în timp real al ecranului, accesibile de pe telefon sau laptop.

Teoretic, fiecare școală are un laborator de informatică, iar orele de acest gen pentru anii terminal se pot desfășura acolo, exact în spiritul orelor de programare din liceu, fără ca profesorul să fie nevoit să se apropie la o distanță mai mică de 2 metri de elev.

Dacă școala nu dispune și nici elevii nu au asemenea obiecte, Guvernul ar trebui să pună la dispoziție, pentru că acele instrumente sunt binevenite și în timpul pandemiei, și după terminarea acesteia.

  1. Continuarea orelor online pentru restul anilor de studiu.

De ce?

În special pentru cei care sunt mai mici de clasa a IV-a pentru că e mai complicat să te asiguri că respectă normele de igienă și este și obositor pentru ei.

Prin urmare ne rămâne să respectăm pașii următori:

– profesorii să urmărească programa școlară întocmai

– profesorii să întocmească raport săptămânal cu subiectele acoperite la fiecare materie

– utilizarea platformelor de tip Moodle, BlackBoard sau Canvas pentru a încărca teste sau documente sau Zoom/Google Meets pentru întâlnirile zilnice online

– încurajarea dezbaterilor și a evaluării orale acolo unde materia permite

– dispunerea către toți elevii care au nevoie de dispozitive IT prin mobilizarea comunității (donații, chete etc), deși Guvernul își permite să facă asta, era de fapt o promisiune electorală de care ar trebui să se țină #digitalizaminvatamantul

– pentru anii de studiu care susțin în 2022 Evaluări Naționale sau Bacalaureat și anul acesta sunt în clasa a III-A, a VII-a și a XI-a, multă inistență pe fixarea noțiunilor predate la materiile-cheie (matematică și limba și literatura română și materia la alegere pentru cei cu Bacalaureat).

CLASA PREGĂTITOARE, pentru că aici e buba cea mai mare…

  • să se permită, cu măsuri de protecție și distanțare socială, o mică deschidere de an școlar în aer liber pentru CLASA PREGĂTITOARE exclusiv, în așa fel încât elevii boboci, dar și părinții, să își cunoască învățătorul de la clasă și să stabilească împreună condițiile pentru întâlnirile online.

*De menționat că acest concept de Clasă Pregătitoare a fost creat ca un an intermediar de pregătire a preșcolarilor pentru Clasa I, prin urmare ar fi binevenită punerea accentului pe orele de Dezvoltare Personală, pe creativitate, elevii pot fi provocați zilnic la activități de creație prin pictură, muzică etc. *

De asemenea, în clasa pregătitoare se învață semnele grafice, care ajută ulterior în clasa I la învățarea literelor, prin urmare se poate opta pentru șabloane și fișe de lucru care să fie distribuite la începutul anului școlar și pe care părinții alături de copilași și de profesori să le parcurgă împreună de-alungul semestrului I. Pentru acest an de studiu este puțin complicat să găsești o variantă perfectă fiindcă e început de drum.

Pentru semestrul II sperăm că vom scăpa într-un final de virus, dacă nu, se impun aceleași reguli cu mențiunea că vremea prielnică ne oferă un alt avantaj de distanțare socială și anume orele în aer liber.
Dacă totuși COVID-19 nu va mai exista printre noi și nu va mai reprezenta o amenințare, orele pot reveni la normal pentru toți anii de studiu.

* Material de Andrei Vătășescu Predi, membru PLUS (Generația PLUS)

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite