Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Diaspora iubește România

Publicat

pe data de

Andrei Ion, coordonator regional PLUS Diaspora. FOTO Steluța Popescu

„E ciudat, nu e nicio coadă, totul e atat de bine organizat…”

„Eu îmi luasem geaca groasă, credeam că o să stăm câteva ore pe-afară…”

„Votez pentru prima dată, pentru că până acum nu aveam cu cine să las copiii ca să stau atâtea ore la coadă”

Acestea sunt doar câteva dintre cele auzite de delegații Alianței USR PLUS în secțiile de votare din Diaspora pe perioada primului tur al alegerilor prezidențiale. Presa a scris că a fost un record de participare și un semnal istoric din partea diasporenilor de implicare.

Această „minune” a venit la nici cinci luni de la umilințele din 26 mai, când statul român capturat de PSD a încercat să-și bată joc de milioane de cetățeni români din Diaspora, împiedicându-i prin rea-voință și incompetență să voteze și călcându-le astfel în picioare un drept fundamental.

Cum de a fost posibilă o asemenea „minune”? Și-a schimbat lupul PSD-ist năravul, a fost o întâmplare? Nu, nici vorbă, dar autoritățile române nu au mai putut rezista presiunii venite din partea PLUS, a USR și a societății civile. 26 mai chiar a fost picătura care a umplut paharul, iar soluțiile venite din partea celor două partide au fost atât de concrete și implementabile încât nu mai exista niciun motiv de refuz.

Iată un scurt istoric al acestei „minuni”:

  • Povestea începe încă înainte de 26 mai, cand PLUS Diaspora și USR Diaspora au încercat să explice atât MAE, cât și ambasadelor din țările cu comunități importante de cetățeni români că numărul de secții de votare prevăzut pentru 26 mai este insuficient. MAE a tratat cu indiferență solicitările, trimițând răspunsuri standard și „pasând pisica” la AEP, care nu avea însă atribuții de organizare în Diaspora.
  • Dezastrul prevăzut pe 26 mai s-a materializat, cozi infernale s-au format încă de la 7 dimineața, iar pe parcursul zilei numeroase incidente au avut loc din cauza organizării deficitare. PLUS și USR au oferit consiliere juridică și un model de plângere penală celor care și-au văzut încălcat dreptul constituțional la vot, iar DNA are datoria de a rezolva acest dosar. Teodor Meleșcanu și ceilalți vinovați trebuie să răspundă în fața legii.
  • În urma unei analize detaliate a problemelor de pe 26 mai, PLUS a depus o cerere oficială către MAE propunând:
    • Deschiderea unui număr de cinci ori mai mare de secții de votare în Europa, oferind și lista completă a localităților unde acestea ar trebui deschise
    • Simplificarea procesului de votare, completarea listelor suplimentare automat prin Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV), introdus de Guvernul Cioloș în 2016.
    • Propuneri concrete pentru asigurarea materialelor logistice necesare pentru desfășurarea corectă a votului.

În paralel, colegii din USR, prin reprezentanții din Parlamentul României, au asigurat procesul legislativ care transforma multe din aceste propuneri în lege. Reprezentanții PSD, UDMR și ALDE au încercat să adauge piedici suplimentare și să elimine folosirea SIMPV. Parlamentarii USR implicați au reușit să obțină o lege electorală pentru Diaspora mult îmbunătățită, care adaugă posibilitatea votului prin corespondență și condiții clare pentru deschiderea de secții suplimentare de votare.

Imediat după promulgare, membrii PLUS Diaspora și USR Diaspora, alături de organizații civice, s-au pus pe treabă:

  • Au popularizat site-ul https://www.votstrainatate.ro/ mai bine decât o făcea MAE, pentru a încuraja cât mai multe înscrieri
  • Au organizat întâlniri cu ambasadele și consulatele din toate țările cu comunități mari de cetățeni români 
  • Au căutat chiar ei spații adecvate pentru secțiile de votare suplimentare și au negociat cu autoritățile locale pentru a obține acordul acestora
  • Au găsit voluntari pentru a asigura numărul necesar de membri în birourile de secții de votare
  • Așa a fost posibil ca 835 de secții de votare să fie deschise, dublu față de 26 mai
  • Au acoperit cu delegați peste 90% din aceste secții de votare, iar aceștia au învățat și legislația pentru a deveni operatori de tabletă și a putea asigura desfășurarea rapidă a votului
  • Și-au luat zile de concediu pentru a putea fi în secțiile de votare de vineri de la prânz până luni dimineață, având în vedere programul prelungit de votare.

Așa au putut vota peste 675.000 de cetățeni români, aproape dublu față de maximul din trecut, cu un timp mediu de așteptare de două minute. Cu muncă, implicare, suflet, idei și perseverență. 

Viorica Dăncilă a obtinut 2% din voturi în Diaspora în turul 1. 

Pe 22-24 noiembrie, nu vom lipsi de la turul 2 și nu vom vota cu candidatul partidului care ne-a alungat din țară, care ne-a gazat pe 10 august și ne-a călcat drepturile în picioare de atâtea ori. Diaspora iubește România și o vom dovedi și în turul al doilea.

Editoriale

Constanța, anul 2020. „Nu trebuie reinventată roata, trebuie doar să ne implicăm“

Publicat

pe

Respirăm un aer din ce în ce mai toxic. Delăsarea autorităților publice locale și neimplicarea noastră efectivă lasă deja urme adânci… Despre moștenirea pe care le-o vom lasă copiilor noștri, ce să mai zic?

Ne-am obișnuit să ne plângem și să așteptăm ajutor din altă parte, să dăm vină pe alții și să criticăm, să arătăm cu degetul, dar să nu facem nimic concret. Este un tipar rușinos din care noi, constănțenii, ar trebui să încercăm să ieșim. Știu că-i greu, dar totul începe de la mine și de la tine – deci să nu uităm că noi suntem responsabili pentru condițiile în care trăim.

Mă întristează profund declinul Constanței, cândva al doilea mare oraș al țării, acum are un aer ponosit. Trăim într-un oraș gri, cenușiu, trist și murdar, căruia noi, prin implicare, prin muncă, prin promovarea bunei-cuviințe, prin cultivarea artei și a frumosului, îi putem reda strălucirea de odinioară.

Constanța, în momentul de față, este un oraș cu multe provocări tocmai prin multitudinea de probleme cu care se confruntă. În loc să ne arătăm dezamăgirea, propun să venim toți cu idei care să ducă la revitalizarea orașului. Nu trebuie reinventată roata, trebuie doar să ne implicăm.

Una dintre problemele Constanței este imaginea dezolantă a ghenelor de gunoi. Pe lângă aspectul inestetic, ghenele sunt surse de poluare, pot deveni focare de infecție, iar mirosurile degajate creează un disconfort olfactiv, indiferent de anotimp. Din fericire, alternative există și sunt deja folosite în alte orașe ale României.

Rampele actuale de colectare selectivă a deșeurilor în Constanța arată așa:

O soluție propusă de PLUS este reprezentată de instalarea de platforme subterane de colectare selectivă a deșeurilor.

Cum funcționează acestea? Pe scurt, platformele subterane de colectare a deșeurilor dispun de 4 coșuri de inserție din inox, aflate la suprafață, în care se aruncă gunoiul, selectiv, iar pubelele/containerele de gunoi sunt poziționate în subteran. Containerele ies la suprafață prin intermediul unui sistem hidraulic doar în momentul în care mașina de gunoi vine să le golească, după care se întorc acolo unde le este locul, adică în subteran, ferite privirii, dar și accesului insectelor și rozătoarelor.

AVANTAJELE sunt evidente:

– Un risc de vandalizare mult mai scăzut

– Eliminarea din discuție a containerelor cu capac – costuri reduse

– Organizare net superioară

– Durată extinsă de viață

– Eliminarea operațiunilor de deratizare

 

Așa arată o platformă de colectare selectivă a deșeurilor. Sistemul este automatizat, pubelele fiind scoase la suprafață doar când vine autospeciala de gunoi.

 

BENEFICIILE unei astfel de soluții sunt numeroase:

  1. Un cartier/oraș mult mai curat.
  2. Reducerea impactului asupra sănătății publice.
  3. Aspect mult mai plăcut.
  4. Eliminarea mirosurilor neplăcute.
  5. Acces cu card – eliminarea accesului uman nedorit – siguranță sporită în rândul comunitățîi.
  6. Animalele/rozătoarele/insectele dispar din ecuație.
  7. Reducerea amprentei la sol – ocupă un loc mult mai mic decât containerele tradiționale – Un loc de parcare în plus este mereu binevenit.

În prezent (2020) România reciclează doar 14% din deșeuri, deci nu se întrevede o îmbunătățire substanțială a situației, deși din 1 iulie 2019 a devenit obligatorie colectarea selectivă a deșeurilor pe 4 fracții:

  • plastic/metal
  • hârtie/carton
  • sticlă
  • deșeuri reziduale/amestecate/menajere

Prin colectarea selectivă păstrăm sănătatea mediului și contribuim la o eficiență sporită de utilizare a resurselor. Tot ceea ce facem azi este pentru sănătatea noastră de mâine!

* Material de Leila Roșu, membru PLUS Constanța și candidat pentru Consiliul Județean Constanța

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Măsuri pentru sportul românesc pentru și dincolo de criză

Publicat

pe

FOTO Getty

În plină criză COVID-19, sportul este oprit în România, ca pe mai întreaga planetă, împreună cu toate efectele sale benefice asupra societății și economiei românești, atât cât erau ele[1]. Dincolo de gestionarea crizei de către părțile responsabile, autorități publice, respectiv mișcarea sportivă, știm că este necesară repornirea activității în condiții de maximă siguranță igienico-sanitară. În același timp, pe termen mediu-lung, COVID-19 nu a oprit nevoia de reformă a sportului românesc, ea trebuie vizată în continuare.

Dar înainte de a discuta măsuri și direcții de acțiune, trebuie să privim cum arătăm în plină criză și cine/ce anume din sportul românesc este mai vulnerabil.

Care sport este expus la criză?

Din cauza COVID-19, în zona de risc cea mai ridicată sunt entitățile amatoare care se finanțau în mare măsură din surse private, precum și furnizorii de servicii sportive. Pentru ei, 2020 este relativ compromis având în vedere că activitatea sportivă are șanse mici să se reia deplin pentru toate sporturile mai devreme de sfârșitul anului. Mai mult, în 2021 companiile nu vor mai avea aceeași capacitate de sponsorizare, iar veniturile disponibile ale cotizanților/plătitorilor de servicii sportive vor fi și ele mai reduse.

Într-o zonă mai ferită este sportul profesionist, care se finanțează în principal din comercializarea drepturilor de televizare. În România acesta se rezumă în mare parte la fotbalul de primă ligă, care aparent deja și-a primit banii din drepturile de televizare pentru sezonul 2019-2020. După modelul altor ligi din Vest, acesta va putea să își reia activitatea în așa manieră încât să fie permisă televizarea meciurilor (fără spectatori și cu sportivi aflați în izolare/cantonament permanent). Veniturile acestor cluburi vor fi cu siguranță mai mici, dar majoritatea ar trebui să aibă resurse să rămână pe scena sportivă. Desigur, o variabilă care poate influența decisiv viața cluburilor este situația lor economică cu puțin înainte de criză.

Cel mai interesant de văzut va fi evoluția cluburilor de drept public, care formează trunchiul sportului românesc atât la nivel profesionist, cât și amator, dar care depind de bugete locale și/sau ministeriale. Este interesant pentru că deși departe de potențial, aici regăsim sportul care vine cu cele mai mari beneficii pentru România în materie de promovare a sănătății, dar și de ordin social. Trebuie precizat că aceste beneficii nu apar datorită acestei forme de organizare (cluburi sportive instituții publice), ci doar pentru că pur și simplu sunt cele mai numeroase.

Practic, aici sunt concentrați cei mai mulți din sportivii la nivel de copii, juniori precum și de seniori din toate eșaloanele. Ele sunt cluburile care reprezintă comunități locale și adună în rândul lor pe o parte din cetățenii doritori de mișcare. În principiu, acestea au deja finanțare cel puțin până în august-septembrie. Și chiar dacă sunt șanse ca ele să fie afectate de rectificări bugetare în cadrul primăriilor și ministerelor, statutul de organizație de drept public le ferește în bună parte de riscul desființării, mai ales acum în 2020, an electoral.

Pe de altă parte, veniturile tuturor sportivilor estimăm că vor fi mai reduse, pe când cei al căror contract ar urma să expire cândva în perioada în care activitatea sportivă ar fi sistată, probabil vor rămâne fără loc de muncă sau au rămas deja. În cluburile de drept public, din pricina ”amenințării” Curții de Conturi, probabil vor trebui să intre în șomaj tehnic, un posibil argument al Curții fiind că banul public nu mai poate fi cheltuit în aceeași manieră pentru o activitate oprită, fie și parțial. În alte situații, cluburile vor dori să facă economii, urmând să își completeze la loc loturile îndată ce va apărea un calendar precis de reluare a competițiilor și va putea fi făcută o estimare a veniturilor și cheltuielilor pentru restul sezonului actual sau al următorului.

Direcții de relansare și unde vrem să revenim?

Realitatea este că actuala criză nu schimbă pe termen mediu-lung substanțial modelul de funcționare al sportului românesc. Faptul că la noi sportul este organizat în bună măsură în instituții publice îl face mai puțin vulnerabil la șocul crizei. Asta se întâmplă pentru că cu foarte puține excepții sportul românesc nu funcționează într-o logică comercială spre deosebire de cel din mai tot restul UE, care vinde bilete, echipamente sportive imprimate cu sigla clubului sau drepturi de organizare de evenimente sportive (majore sau nu). Deci când vom reveni, o vom face foarte probabil nu existențial afectați de criză, însă pe  aceleași baze, unde înregistrăm printre cele mai joase participări în sport din UE[2], rezultate sportive nemulțumitoare și o puternică dependență de finanțări publice.

 

În acest context, PLUS propune Guvernului următoarele măsuri pentru sprijinirea sportului românesc:

Măsuri pe termen scurt

  • Prezentarea etapelor de relaxare a restricțiilor pentru tot sportul românesc: profesionist/amator, seniori/juniori/copii, sporturi de echipă/individuale. Chiar dacă un calendar precis este dificil de estimat, nu este și cazul descrierii etapelor de relaxare, indiferent când vor fi acestea agreate la nivel guvernamental. Mai multă predictibilitate va înlesni o mai bună pregătire a mișcării sportive pentru revenire;
  • În baza recomandărilor generale ale Guvernului, adresarea de solicitări către federațiile naționale pentru prezentarea precisă de către acestea a manierei de desfășurare a activităților sportive (antrenamente și competiții) pentru fiecare din etapele de relaxare susmenționate;
  • Redactarea metodologiei de finanțare a federațiilor sportive naționale pentru 2021, după un amplu proces de consultare a federațiilor început cât mai curând, pentru a ține cont de particularitățile pregătirii sportive în contextul riscurilor legate de COVID-19;
  • În vederea evitării șomajului, folosirea resursei umane inactive din cluburile sportive aflate în subordinea administrației publice centrale pentru activități de impulsionare a mișcării și pregătirii fizice destinate persoanelor cu mobilitate redusă din cauza pandemiei (ex: exerciții de gimnastică gratuite conduse în parcuri/aer liber pentru persoane vârstnice, în intervale orare precise și cu respectarea condițiilor de distanțare socială).

 

Măsuri pe termen mediu

  • În 2021, organizarea de concursuri de proiecte locale prin Direcțiile Județene de Sport și Tineret pentru sportul asociativ amator, care va suferi cel mai mult din cauza reducerii bugetelor locale și a capacității mediului privat de a sponsoriza sportul. Proiectele pot viza atât susținerea activității sportive obișnuite a cluburilor, cât și îmbunătățirea sustenabilității lor financiare pe termen mediu-lung;
  • Menținerea pe cât posibil a aceluiași nivel de finanțare de la bugetul de stat pentru cluburile din subordinea administrației publice centrale (ale MTS, ale M. Educației, Steaua, Dinamo, Rapid), pentru a nu periclita pregătirea pentru (calificarea la) Olimpiada de la Tokyo;
  • Stimularea implicării federațiilor naționale în activități de dezvoltare sau de sprijinire a bazei piramidei propriei ramuri sportive, prin intermediul contractului anual de finanțare al MTS, inclusiv cu banii rămași nefolosiți în 2020 din cauza crizei COVID-19;
  • Includerea infrastructurii sportive (în special a celei de mici dimensiuni) în viitoarele programe de investiții pentru repornirea economiei naționale.

 

Măsuri pe termen lung à reforma profundă a sportului românesc

  • Inițierea tranziției către sportul asociativ pentru o implicare mai puternică a comunității în sportul local;
  • Întărirea guvernanței mișcării sportive, condiție esențială pentru promovarea integrității și apoi a finanțării sale din surse publice;
  • Susținerea inițiativelor sportului amator local, inclusiv prin lărgirea accesului la sport și către alte categorii demografice (ex.: sport feminin, persoane cu dizabilități, persoane peste 35 de ani);
  • Reforma orei de educație fizică și stimularea sportului în școli prin finanțarea adecvată a principalelor competiții sportive școlare (ex.: Olimpiada Gimnaziilor și Olimpiada Națională a Sportului Școlar);
  • Promovarea sportului profesionist într-o logică comercială și stimularea carierei de sportiv profesionist prin crearea unui cadru specific de facilități pentru sportivi și cluburi în domeniul educațional, fiscal și al muncii (ex.: dublă carieră, reconversie profesională după încetarea carierei de sportiv, simplificarea implementării contractului de activitate sportivă etc).

Prin prezentul material ne propunem să aducem în discuție funcționarea sistemului sportiv românesc în contextul prezentei crize și totodată să înaintăm o serie de măsuri pentru a îi ameliora efectele. Subliniem totodată inițierea reformei sistemului sportiv românesc, unde poziția PLUS este că ea trebuie abordată cu aceeași energie de către factorii de decizie precum este și actuala criză.

[1]  De exemplu, sportul contribuie în România la formarea a 1.04% din PIB-ul național (față de media UE-28 de 2.12%), respectiv cu 100.200 de locuri de muncă  – Comisia Europeană, (2018) Study on the Economic Impact of Sport through Sport Satellite Accounts.

[2] 63% din populația României nu practică nicio formă de sport sau nu face mișcare, față de media UE de 46% (2018, Eurobarometrul Special 472 pentru Sport și activitate fizică, Comisia Europeană, 2018), respectiv românii participă la evenimente sportive în direct în proporție de 29.6% față de media UE de 67.3% (Eurostat, 2015).

* Material de Grupul de lucru Sport din cadrul CNPP – Celula executivă de criză PLUS

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Viața după pandemie. Ce ar trebui să facem altfel

Publicat

pe

Odată cu ridicarea stării de urgenţă putem trage primele concluzii preliminare despre unul dintre cele mai tensionate momente ale ultimilor 30 de ani: pandemia de COVID-19. Brutal şi fără prea mult avertisment, ne-am văzut toţi, indiferent de origini, posibilităţi financiare şi educaţie, la fel de vulnerabili în faţa unei situaţii complet nemaiîntâlnite de peste 100 de ani.

Reacţiile au fost fără precedent şi au variat de la resemnare la furie, de la acceptare la negare completă sau de la cooperare cu autorităţile prin voluntariat până la revoltă deschisă. Mai presus de orice, acest eveniment global a scos la iveală un teren deosebit de fertil pentru un alt tip de pandemie, cea a pseudoștiinței, dezinformării şi fake news-ului. Vedem cum internetul, devenit peste noapte adăpost comun, s-a transformat într-un veritabil laborator unde sunt însămânţate, cultivate si vectorizate informaţii menite să creeze disensiune în rândul populaţiei. Cum am ajuns aici?

Nu e un secret că România este pe podium la capitolul igienă precară, automedicaţie, boli cu transmitere sexuală, tuberculoză, sarcini la adolescente. S-au făcut şi se fac suficiente statistici în această privinţă şi lucrurile nu s-au îmbunătăţit între timp. Dacă românul de rând tratează cu indiferenţă boli precum obezitatea, diabetul sau cancerul care omoară anual zeci de mii de oameni, de ce s-ar impacienta pentru un virus care a omorât puţin peste 1.000 de oameni în ţară? E greu să găşesti vinovatul pentru această problemă, dar o cauză majoră este lipsa aproape completă a predării în şcoli a unor informaţii medicale de bază. Ieșim pe porţile unităţilor de învăţământ știind taxonomia euglenei verzi, numărul de mănăstiri ctitorite de Ștefan cel Mare și cum să rezolvi o integrală, dar habar n-avem despre informaţii care ne-ar putea salva viaţa. Cred că nu e un moment mai bun pentru Ministerul Educației ca cel de acum să evalueze și să introducă cât mai repede câteva noțiuni de educație medicală de bază în curiculă, preferabil începând de anul acesta, dacă nu, cel mai târziu din toamnă.

Lista este foarte lungă, dar am enumerat zece dintre cele mai importante:

  • Că poți fi bolnav fără să ai simptome și că nu ești considerat vindecat dacă ți se ameliorează simptomele. Că dacă o boală nu doare sau nu te deranjează nu înseamnă că nu te afectează;
  • Că igiena nu e doar pentru a fi acceptat mai ușor în societate, ci este importantă pentru propria sănătate;
  • Când este recomandat să mergi în urgență și când este recomandat să te adresezi unui medic de familie;
  • Cum să recunoști semnele și simptomele unei urgenţe comune și cum să procedezi în situația respectivă;
  • Că antibioticele se iau doar cu rețetă și la indicația medicului și că Augmentinul nu este panaceu universal;
  • Că utilitatea vaccinurilor a fost dovedită de sute și mii de studii clinice și că atunci când ai nelămuriri legate de un anumit produs e bine să îți iei informațiile de la cineva cu pregătire din domeniu;
  • Că este mult mai ieftin și pentru tine și pentru stat să previi o boală decât să o tratezi, că medicii și analizele nu sunt inamicul tău și controalele periodice nu sunt doar pentru cei bolnavi;
  • Că bolile cu transmitere sexuală nu sunt doar apanajul celor care practică cea mai veche meserie din lume şi că netratate pot duce la diferite comorbidităţi şi chiar reducerea speranţei de viaţă;
  • Că distanțarea socială nu e un moft sau o obligație de conjunctură și că ar trebui să fie ceva firesc să îi respecți cuiva spațiul personal.
  • Că boala nu e o stigmă și că poți să ai o condiție medicală și să trăiești o viață normală.

Momentan suntem într-o fază de relaxare accelerată şi peste câteva luni cei mai mulți români vor reveni la vechile obiceiuri. Doar un visător poate crede că un adult care nu a respectat niciodată o minimă distanţare socială, nu urmează măsuri de igienă elementare şi care nu a mers niciodată voluntar la un control medical va deveni brusc un cetăţean disciplinat. Dacă vrem să construim un viitor mai sigur, e important să întelegem un principiu de bază: e infinit mai simplu să educi pe cineva în tinerețe decât să forțezi pe cineva la bătrânețe.

 

* Material de Ștefan-Alexandru Artene, medic specialist oncolog, asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și membru în grupul de lucru al Comisiei Naționale de Politici și Programe

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite