Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Despre „comuniștii“, „sexo-marxiștii“ și „leniniștii“ de la PLUS

Publicat

pe data de

FOTO Cornel Brad

Sunt la Pitesti, pe stradă. Mă sună lumea să-mi spună că arde feisbucul, că vuiește presa, că s-au găsit comuniști, sexo-marxiști și leniniști la PLUS. Respectiv, că subsemnata a comis o impietate totală, un delict de opinie, care a inflamat o mână de domni ce nu-și pot reveni din șoc.

Totul a pornit de la un comentariu al meu din 1 decembrie 2018 la declarația din 1912 a unui șef nigerian de trib, postată de un coleg arhitect:
„Teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște”. O expresie cu înțeles similar îi atribuia și Delavrancea lui Ștefan cel Mare.*

Înainte de orice, aș vrea să fie clar că sunt imună la orice formă de bullying online, că nu mă impresionează atitudinile vădit exagerate. Se răstălmăcesc cuvinte și se interpretează cu rea credință. Nu mă sensibilizează deloc aceste practici. Eu cred în misiunea mea și a colegilor mei.

Astfel, vă rog să-mi îngăduiți să revin cu câteva lămuriri la acest comentariu pentru a reașeza lucrurile în matca unei dezbateri de bun-simț.

1. Nu a fost vorba nicio clipă în comentariul meu de confiscarea sau deposedarea forțată de proprietate a oamenilor. Ştim cu toții care sunt sensibilitățile istorice ale românilor și câte suferințe a provocat confiscarea violentă a pământurilor și a bunurilor în anii ’50. Bunicii mei au suferit și ei, ca atâția alți români, din cauza ticăloșiei colectivizării. Mai știm, de asemenea, că suntem societatea cu cel mai mare număr de proprietari de locuințe din Europa (97%). Prin urmare, orice referință la vreun model de expropriere precum cel practicat de staliniști și comuniști este lipsită de temei.

2. Sunt antreprenor, sunt fondatorul unei companii private si știu foarte bine ce înseamnă proprietatea privată în economia de piață. Dar ca arhitectă, am fost mereu interesată de patrimoniul material și imaterial al comunităților umane. Acest interes m-a și adus înspre politică, unde ideea care îmi însuflețește angajamentul este aceea a grijii pentru bunul comun, pentru lucrul public. Am convingerea intimă că societatea românească, traumatizată chiar prin minciuna „proprietății întregului popor” și guvernată haotic de trei decenii încoace, are nevoie să-și redefinească responsabilitatea pentru ceea ce ne este comun: istoria, patrimoniul cultural, orașele, străzile, valorile, viitorul.

3. Ceea ce putem constata cu toții în ultimii 30 de ani este un triumf haotic al individualismului și o teamă de a asuma responsabilități comune pentru lucruri comune. Românii se plâng, pe bună dreptate, că străinii le cumpără terenurile. Dar nu ar fi oare mai bine să gândim împreună modalități de a pune în valoare aceste terenuri în sânul comunităților locale? Păstrând proprietatea privată, desigur, dar dezvoltând responsabilitatea comunitară pe care am pierdut-o și de care avem atâta nevoie.

4. Pe de altă parte, vedem astăzi extinzându-se în jurul nostru diferite forme de renunțare la proprietate și de împărtășire a bunurilor și serviciilor. Acum zece ani plăteam pentru a citi un articol, azi se promovează tot mai mult sursele libere, enciclopediile online, softurile cu acces liber. Airbnb și Uber sunt platforme prin care oamenii își transformă proprietățile în bunuri împărtășite și servicii comune – vorbim de „sharing economy”. Tot mai multe orașe adoptă ideea de transport în comun gratuit, pentru a diminua tocmai poluarea și aglomerația cauzate de circulația mașinilor private. Tot mai mulți oameni preferă să platească pentru servicii de mobilitate, nu pentru un autoturism, pentru lumină, nu pentru un bec, pentru dreptul la locuire, nu pentru o locuință – vorbim de economia circulară.

5. Resursele materiale ale țării și ale planetei, în general, sunt limitate. Dacă ne lansăm într-o competiție înverșunată pentru stăpânirea și exploatarea lor, vom avea de suferit toți și mai ales vor avea de suferit generațiile viitoare. De aceea, cred că e nevoie de multă creativitate politică pentru a imagina, alături de proprietatea exclusivă, forme de guvernanță colaborative, deschise, mai responsabile față de societate și față de planeta Pământ, pe care o „consumăm” cu bună știință. Ce lăsăm moștenire generațiilor viitoare?

6. Ceea ce ne va duce înainte ca societate este încrederea în bunul public (material și imaterial) și nicidecum acumularea individuală de obiecte și pământuri. Noi vrem să propunem o politică prin care să le redăm oamenilor încrederea și convingerea că merită să lucrăm împreună la construirea unei societăți mai bune pentru copiii noștri. Nu palatele pe trei străzi și înconjurate cu ziduri groase ale baronilor locali definesc gradul de dezvoltare a societății, ci felul în care știm împreună să ne gestionăm ceea ce ne aparține tuturor: resurse, pământuri, tradiții și speranțe.

Aș reveni în final la înțelepciunea africană postată de colegul meu arhitect la 1 decembrie 2018: „teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște”. Noi, cei de azi, suntem cei puțini care avem datoria să transmitem mai departe ceea ce am primit ca moștenire. Ceea ce dăm fiecare dintre noi copiilor noștri este o chestiune privată. Dar ceea ce vom ști să lăsăm generațiilor ce vin este o responsabilitate comună și acesta este țelul ultim al politicii, pentru care merită să ne sacrificăm interesele private.

Am însă un regret: practica folosirii în dezbaterea publică a unor suferințe enorme îndurate de cetățenii din România este inadmisibilă. Simt nevoia să le cer eu scuze celor care au suferit în urma terorii comuniste și au fost induși în eroare de interpretările rău intenționate. Nu a fost nicio secundă intenția mea de a lăsa loc de astfel de interpretăei și sunt profund întristată de modul acesta de folosire a unor traume ale societății într-un război politic. Puteți să mă atacați, puteți să mă contraziceți si puteți să mă criticați. Căci trăim încă într-o democraţie. Acea democraţie pentru care oameni precum Ion Raţiu au luptat „până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“. E profund democratic să nu fii de acord cu cineva, dar să utilizezi emoții profunde ale societății doar ca să mânjești pe cineva este inadmisibil.

_____
* Postarea completa a colegului meu, arhitect:

„Teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște” – declarația unui șef nigerian de trib, în 1912. O expresie cu înțeles similar îi atribuia și Delavrancea lui Ștefan cel Mare.

Multe extreme astăzi, poate prea multe. Sărbătorile naționale sunt, totuși, prilejuri de a conștientiza și afirma lucrurile care ne aduc împreună. Pentru a oferi un viitor mai bun urmașilor noștri. Sau, în limbaj contemporan, pentru durabilitate.

Sigur, există nenumărate motive să fim nemulțumiți, însă ajungem până la urmă tot la nemulțumirea personală. Pentru că fiecare dintre noi este responsabil de binele comunității din care face parte, orice nereușită a acesteia este o nereușită proprie. Am dat greș până acum fiecare dintre noi, pe bucățica noastră de responsabilitate. Am ratat. Eu, personal, sunt conștient că am ratat.

Dar dacă această mare comunitate se numește România și nu ne place de ea, atunci e tot responsabilitatea noastră să ne preocupăm în primul rând de cei care ne urmează. Măcar ei să fie mândri de țara lor. Dar pentru aceasta trebuie ca noi să ne educăm și apoi să îi educăm pe ei. Hai să vorbim mai mult despre 2030 sau 2050!

Dacă România următorilor ani va fi una a interesului comun peste interesul personal, atunci ne va fi dificil la început, apoi foarte bine. Dacă va fi a interesului personal peste cel comun, ne va fi din ce în ce mai greu, dezbinându-ne din ce în ce mai mult, în disprețul tuturor și fără a o recunoaște public.
La mulți ani, România!

Link: https://tinyurl.com/y2xd2v3u

Comentariul meu: „Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pamânt. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele.”

Citește în continuare
14 Comentarii

14 Comentarii

  1. Camelian Propinatiu

    5 Martie 2019 at 9:37 pm

    Mare ruşine, s-a purtat o parte a presei azi ca sub FSN în 1990! Exploatarea citatului decontextualizat. Comentariul de acum 13w a fost semnalat azi de un sociolog care pe 1 martie scria, iritând protestatarii gazaţi la Girafă: „Doua persoane mi se par excesiv divinizate in spatiul public. Mihai Sora si Alexandra Cortez. Primul e un intelectual distins, a doua este un Bernie Sanders cu sex appeal. Da asta nu explica de ce ii vad atat de des in feed.”

  2. Bogdan

    5 Martie 2019 at 10:15 pm

    Trecand peste aroganta vizibila din primul aliniat, imi puteti raspinde, va rog la urmatoarele intrebari:
    Plus e partid de dreapta sau de stanga? Liberal, conservator sau socialist? Mambrii Plus care vor intra in EP se vor afilia carei familii poltice europene? EPP, SD sau ALDE? Sau poate Green?
    Aveti o sursa pentru cei 97% proprietari? Adica avem aproape 18 milioane de proprietari in Romania?
    Care e problema cu individualismul? De ce va sperie competitia, meritocratia, egoismul chiar? Astea au fost motoarele progresului uman, inca de pe vremea cand, alas! am inventat agricultura si am domesticit animalele.
    In final cred ca trebuie sa va cereti scuze macar pentru punctul 6. Daca vreau sa imi cumpar o casa sau doua sau noua din munca mea cinstita nu inseamna ca sunt Dragnea.

  3. contributor

    5 Martie 2019 at 10:22 pm

    O femeie deşteaptă, cultă şi care îşi înţelege menirea de om, o personalitate rară în lumea haosului românesc, o femeie care din pacate s-a născut ori prea devreme ori prea târziu într-o Românie a ignoranţilor, a mediocrilor, a meschinilor de tot felul, îsi spune crezul.
    Hoardele mercenare pline de frustraţi, ticăloşiţi la şcoala neputinţei, atacă samavolnic idei neânţelese, într-un delir colectiv suprarealist. Invectivul ca argument anulează orice încercare de logică de bază.
    Analfabetismul funcţional, în toata splendoarea sa se rumeneşte la soarele ignoranţei.

    Din toate comentariile de până acum nu am văzut unul care să pară a fi înţeles cuvintele şi filozofia tinerei intelectuale.
    E drept că avem de aface cu o majoritate de „cunoscuţi” ai unor platforme jurnalistice („sectia” „comentatori”), despre care ştii deja ce vor zice înainte să mai vezi ceea ce scriu. Oricum nu merită citiţi, deşi, din motive „democratice”, li s-a permis să scrie ce le trece prin cap. Atâta doar că prin cap…

    Incultura a devenit mai agresivă decât oricând, liberată, în sfârşit, de rusinea ce a mistuit-o ani de-a rândul, de refuzul socităţii de a o acredita cu recunoaşterea care să o ajute să-şi celebreze insignifianţa vanitoasă.
    „Când desteptul arata cu degetul catre cer, imbecilul se uita la degat”, zicea un copil în filmul „Le Fabuleux Destin D’Amélie Poulain”(„Monsieur, quand le doigt montre le ciel, l’imbécile regarde le doigt)… Am adaptat, licentios, traducerea la contextul „nostru”.
    Dar „Creierul imbecilului nu este un creier gol, este un creier congestionat în care ideile fermentează în loc să se asimileze, ca reziduurile de alimente într-un colon invadat de toxine”, zicea si Georges Bernanos, Artist, scriitor (1888 – 1948)
    Iar Umberto Eco a pus cireaşa pe tort cu enunţul să privind „comentatorul” :
    „Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”.
    Biată Românie !

    As vrea sa va spun, Stimata Doamna, Oana Bogdan, ca va sunt alaturi. Dar, în lumea reala, acest lucru nu conteaza prea mult.
    Fiti doar puternica si continuati-va drumul!.
    Mi-as permite, chiar, sa-mi exprima un mic gând : „Lumea a evoluat gratie visatorilor care au crezut în idealurile lor. Tehnocratii,(sa ma ierte +PLUS)au facut poate restul, dar fara visatori, am trai într-o lume cenusie si diforma”.

    • Nicolae c

      6 Martie 2019 at 3:08 am

      Ai uitat sa semnezi, Mihai Beniuc

  4. Alin

    5 Martie 2019 at 11:44 pm

    Neconvingător. PR și dammage control – effort no to lose face. Pe fond insă sunteți un grup acolo imbătați deutopisme și de viitorul luminos și nu inspirați incredere pentru o categorie mare de oameni care vor doar limitarea opresiunii fiscal-administrative și respectarea totală a drepturilor individului. Voi nu o să aveți ezitări să sacrificați aceste lucruri nu ca mafia PSD in numele furtului, ci ca tehnocrati iluminati care conduc masele spre imagine all the people…

  5. Nicolae C

    6 Martie 2019 at 3:07 am

    „Am însă un regret: practica folosirii în dezbaterea publică a unor suferințe enorme îndurate de cetățenii din România este inadmisibilă.”

    Spune asta te rog colegei de partid Ramona Strungariu care se catara pe Colectiv la fiecare postare pe facebook ca sa adune laicuri.

  6. LK

    6 Martie 2019 at 8:07 am

    “Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. ”
    Negru pe alb!

  7. VECHIU CONSTANTIN IOAN

    6 Martie 2019 at 9:27 am

    Fanaticii apararii proprietatii nu se afla oricum la guvernare , iata o statistica a proceselor Romaniei la CEDO , in care ne aflam pe locul 3 in lume dupa Turcia si Rusia .

    „Interesanta este proportia incalcarilor art. 1 (1) Protocolul nr. 1 privind protectia dreptului de proprietate, in raport cu primele 5 state membre:

    – Turcia – 653
    – Rusia – 548
    – Romania – 466
    – Italia – 35
    – Ucraina – 338, dar si cu celelalte state din Europa Centrala si de Est;
    – Polonia – 53
    – Bulgaria – 95
    – Croatia – 31
    – Ungaria – 18
    – Cehia – 13
    – Slovacia – 12
    – Lituania – 18
    – Slovenia – 2

    sursa https://www.juridice.ro/essentials/893/romania-20-de-ani-de-jurisdictie-a-cedo-privire-statistica-si-de-sinteza

  8. escobar

    6 Martie 2019 at 10:05 am

    cred ca in tara in care 97% din populatie detin o „proprietate” e riscant sa faci asemenea „comentariu” in special pentru partid in conditiile in care sti ca 40% din populatie „sufera” de analfabetism functional…prioritatea este „eliminarea PSD” de la guvernare si pentru asta ai nevoie exact de MULTE voturi de la „a.f”….asta daca totusi vrei sa „castigi”….”comentariul” are valabilitate in Spania unde a fost „creata a astfel de comunitate”,cred si un partid M10(FARA legatura cu partidul monicai macavei) s.a.m.d

  9. kvw

    6 Martie 2019 at 10:06 am

    Ce banalităţi, ce stângisme penibile. În toată lumea populismul de dreapta e în creştere, nu pseudo-dreapta asta tehnocrată şi penibilă. Sunteţi cu decenii în urmă, forme fără fond.

  10. bogdan

    6 Martie 2019 at 11:07 am

    Felicitari, doamna. Va apreciez foarte mult curajul de a expune aceste idei unei societati atat de ramase in urma ca cea romaneasca. Nu prea ma atrage sa votez plus, dar pe dumneavoastra v-as vota oricand.

  11. ionuţ

    6 Martie 2019 at 4:41 pm

    Părerea mea este că numai persoane care gândesc în termenii lui Dragnea, de a acumula cât mai multe averi materiale, se scandalizează de viziunile doamnei de la PLUS. Desigur, mass media vândută va căuta în toate gunoaiele ca să găsească materiale compromiţătoare despre o alianţă care se pare că ameninţă clanul partidelor care au pus stăpânire pe această ţară. Nimic însă din ceea ce aceasta gândeşte nu are legătură cu comunismul, legătura se poate face doar dintr-o ignoranţă agresivă. Nimic nu ne opreşte să ne dorim o societate şi mai bună. Spre comunism oricum nu mai există cale de întoarcere.

    • Cristian

      17 Martie 2019 at 4:42 pm

      Multa atentie domnule .. priviti lucrurile cu mai multa profunzime.. e un subiect delicat.. doamna Ana se refera la ceva mult mai profund.. nu e vorba de avaritie sau acumulari de averi ci de un principiu fundamental al omeniri.. dreptul la proprietate e esential intr-o societate normala si asigura bunul mers al lucrurilor, ordinea si stabilitatea.. renuntarea la acest drept creaza haos.. sub scuza nevoii eu pot sa imi insusesc lucrurile dvs personale pt care ati muncit si ati platit.. studiati putin politica globala .. veti vedea ca aceste argumente sunt sustinute de cei ce doresc instaurarea unei noi ordini mondiale… pericolele sunt multe .. atentie la capcane pt k am putea accepta lucruri greu de descifrat acum dar cu urmari devastatoare dupa.. si app nu sunt fan dragnea ba chiar am semnat pt acest pardid.. acum ma gandesc dak am facut un lucru bun sau nu

  12. Cristian

    17 Martie 2019 at 4:31 pm

    Articol semnal.. o pregatire a cea ce urmeaza.. exact aceleasi puncte le sustin cei care vor sa instaureze noua ordine mondiala… se creaza artificial niste conflicte dezbateri politice etc etc incat sa devenim confuzi plictisiti obositi satuli de tot si toate iar intr-un final sa acceptam agenda globala impusa de baieti destepti.. plus nu face nimic deosebit ci isi face jocul sau .. la fel ca psd alde pmp etc .. toti au un rol diferit dar un scop comun..nu uitati k in spatele cortinei toti stau la aceiasi masa..

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

De ce va mai fi greu o vreme

Publicat

pe

Puteți verifica robinetele din cinci în cinci minute. Nu va curge apă caldă, după cum nu va curge nici miere sau lapte. Nimic nu se poate repara peste noapte. Dacă ar fi fost așa de simplu, ar fi făcut-o oricine, inclusiv Firea.

Marele merit al rezultatelor de ieri e demonstrația că se poate. Nu pot să ascund satisfacția de a o vedea plecată pe Firea, dar plecarea ei rămâne secundară. Marele câștig e dat de faptul că societatea are resurse umane pentru a înlocui mascarada de clasă politică din ultimele trei decenii plus, lucru cu adevărat valoros, experimentarea evadării. De ani buni, părea că suntem condamnați să alegem între aceiași oameni. De altfel, nu doar o senzație, ci purul adevăr. Primarul trecea de la PSD la PNL sau invers. Cum apărea cineva nou, cum era terfelit. Astăzi, însă, lucrurile stau complet diferit. În multe locuri și la scoruri remarcabile, conservaționiștii de la PNL și PSD au pierit rușinos. Se pot bucura de scorul național, dar acum au cu adevărat o problemă.

De cealaltă parte, ideea că s-au rezolvat toate trebuie contrazisă permanent. Abia a început. E o chestiune de privilegii. Nu se vor ridica recunoscând că sunt corupți și incompetenți. Vor sta ascunși o vreme, după care cu resursele financiare considerabile vor reveni la zgomotul de ieri. Așa cum Mircea Badea s-a transformat în Dana Budeanu, așa se vor metamorfoza și băieții care au pierdut votul ieri. Nu pleacă lupul de la stână, pentru că așa funcționează natura umană. Mai ales că știu clar cât de greu e de reparat ce au stricat.

Firea știa că nu avea cum să repare apa caldă. Știa de ani buni. Dar ca să fie apa caldă astăzi ar fi însemnat să angajezi specialiști în loc de oameni de casă. Ar fi trebuit să investească pe bune în loc să își hrănească pruncii din firmele înființate ilegal. Să se chinuie, să muncească, să riște. Or, astea nu sunt pentru ei. Economic le e mai bine să nu facă. Și după aia să îi blameze pe cei care muncesc.

De asta o să fie greu încă o vreme. Dar ce trebuite să știți e că, dacă va fi bine, abia atunci o s le fie lor rău.

Citește în continuare

Editoriale

Digitalizarea administrației: primul pas pentru a conta în „Deceniul digital al Europei”

Publicat

pe

Astăzi am preluat mandatul de președinte al uneia dintre cele mai importante comisii speciale ale Parlamentului European, comisia pentru Inteligența Artificială în Era Digitală (AIDA). Mi-am petrecut ultimele luni între România și Bruxelles, între campania de acasă și munca din Parlamentul European și, inevitabil, m-am oprit nu o dată cu gandul la implicațiile acestei noi responsabilități pe care mi-am asumat-o, la potențialul neexploatat al României în domeniul digital și la conversația europeană din care facem parte doar marginal, în anticamera marilor discuții despre viitorul continentului și al lumii.

Pe vremea asta în 2016, lansam la Palatul Victoria, împreună cu premierul Dacian Cioloș, cu președintele Iohannis și liderii din industria digitală, „Manifestul pentru România Digitală” – un set de principii și angajamente prin care statul român urma să ghideze România în era digitală cu beneficiul cetățenilor în minte. Au trecut patru ani și suntem în exact aceeași poziție ca atunci: o țară cu potențial neîmplinit, cu programatori bine pregătiți care lucrează pentru companii străine sau emigrează, cu o administrație publică coruptă, ineficientă, osificată și care pare de multe ori că lucrează împotriva cetățeanului, nu în serviciul său. Atât că au mai trecut patru ani și potențialul pe care îl avea România încă de atunci a rămas neexploatat – un potențial care e deja un motto din ce în ce mai prăfuit, îngropat în continuare în spatele unui ghișeu și avizat în continuare de o copie xerox semnată în dreapta jos cu pix albastru, „conform cu originalul”. În acest timp, alte țări din Uniune au făcut pași mari înainte în dezvoltarea digitală și Comisia Europeană și-a asumat digitalizarea ca una din cele două mari priorități strategice ale Uniunii, inclusiv ca răspuns la criza provocată de COVID-19.

În primul său discurs major de după preluarea mandatului, Starea Uniunii de săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, declara că acesta trebuie să fie deceniul digital al Europei și că, dacă acum nu vom prelua conducerea în domeniul digital, vom fi obligați să îi urmăm pe alții. Președinta Comisiei se referea la competiția globală, în care SUA și China au un avantaj și în care noi, europenii, nu ne putem permite să rămânem în urmă și să ajungem dependenți de decizii luate în altă parte. Din perspectiva României, însă, această conversație este în continuare la ani-lumină. Și asta nu datorită industriei noastre IT, care continuă să fie un pilon de creștere economică pentru România în ciuda lipsei de viziune a statului, ci datorită oricărui progres în digitalizarea administrației publice. De ce suntem tot aici?

Răspunsul este neechivoc prins în două cuvinte: hoție și incompetență.

Pentru cetățeanul de rând, digitalizarea administrației înseamnă mai puțin timp pierdut în interacțiunea cu statul, mai puțini nervi cauzați de birocrație, servicii publice mai eficiente și mai ieftine și, în general, o viață mai ușoară, de la obținerea unui simplu buletin de identitate până la deschiderea unei afaceri sau la plata impozitelor.

Însă, pentru corupție și furtul din banul public, digitalizarea administrației are multe implicații care nu sunt atât de evidente. Corupția în România nu este doar o valiză de bani trecută discret din mâinile unui interlop în mâinile unui vechi „politician”. Banii din acea valiză provin de undeva – de obicei, din furtul sistematic al banului public prin realizarea de contracte cu statul în condiții păguboase pentru stat, prin lucrări publice cu execuție execrabilă sau uneori doar pe hârtie, prin achiziții umflate sau inutile, prin proiecte europene realizate în bătaie de joc. În spatele acestor contracte este o întreagă mașinărie alcătuită din cumetrii politice, legături cu lumea interlopă și cu falsi „afaceriști”, firme-fantomă, sinecuri politice în aparatul administrativ, favoruri, datorii, obligații, loialități. Și această mașinărie funcționează din ce în ce mai performant și „legal”, deoarece sistemul este închis, netransparent, greu de verificat, greoi, complex și greu de contestat. În spatele unor caiete de sarcini de sute de pagini semnate, ștampilate, parafate și dosite în arhivele unui minister, se află o achiziție de echipamente de milioane de euro care nu vor fi folosite niciodată, un drum sau o autostradă care au fost reparate doar pe hârtie, sute de mii de beculețe sau borduri achiziționate la prețuri exorbitante. Justiția, atunci când este sesizată, trebuie să treacă prin tone și mormane de hârtii, să înțeleagă ce conțin, să sesizeze exact cum s-a realizat furtul și să urmeze tot hățișul birocratic ca să descopere unde a fost încălcată legea – o lege și ea stufoasă, găunoasă și pe care abonați la banii statului o cunosc la perfecție.

Digitalizarea administrației înseamnă eficiență și transparență. Înseamnă arhivare electronică a documentelor care, odată digitalizate, pot fi căutate și accesate oricând și de oriunde. Înseamnă acces la date și informații, nu doar pentru justiție, ci și prin date deschise, pentru societatea civilă care poate depista și sesiza furturi din banii publici. Digitalizarea administrației înseamnă de asemenea simplificarea procedurilor și eficiență – ceea ce scurtează drumul de la o nevoie a statului la o achizitie și lasă mult mai puțin loc pentru oamenii numiți politic să intervină în proces, făcând totodată tot procesul mult mai ușor de verificat. Digitalizarea administrației înseamnă eficiență în achiziții și modalități de a stabili standarde de cost, de a evalua oferte și de a semnala aproape automat furturi acolo unde ele au loc. Digitalizarea administrației înseamnă de asemenea și responsabilizarea factorului politic în fața cetățenilor: odată ce fiecare achiziție și decizie este ușor accesibilă și inteligibilă cetățeanului, politicianul poate fi sancționat aproape instantaneu de către presă, de către societatea civilă și mai ales de către cetățenii care l-au votat sau au votat-o.

Politicienii corupți nu țin neapărat sa plimbe cetățenii de la un ghișeu la altul după ștampile și copii xerox. Le e indiferent. Țin însă mult la sistemul netransparent, complicat, întortocheat și „flexibil” pe care ei îl cunosc foarte bine, în care au „oamenii lor” și „afacerile” lor și cu ajutorul căruia își cumpără vilele și mașinile de lux. Odată digitalizat, acest sistem ar începe să lucreze împotriva lor, scoțând la iveală din ce în ce mai des orice încercare de jaf din banii publici. Și asta nu le e indiferent.

Al doilea obstacol în calea digitalizarii administrației, dincolo de hoție, este incompetența. Vechea clasă politică este plină până la refuz de personaje dubioase, cu diplome false, plagiate sau obținute de la instituții cu reputație dubioasă și fără integritate academică – personaje care mimează continuu competențe pe care nu le au, dar de care ar avea nevoie, în mod practic, pentru a performa în funcțiile pe care le ocupă. Digitalizarea și transformarea digitală sunt procese complexe, transformative, cu implicații în toate ramurile societății de la locuri de muncă, educație, sănătate și siguranță socială până la transformarea serviciilor publice, a economiei și a relațiilor între state. Este nevoie de oameni competenți pentru a înțelege aceste procese. Atâta vreme cât direcția României este dată de oameni fără calificări, fără experiență, fără viziune, interesați doar de propria bunăstare, digitalizarea va rămâne la nivelul de „potențial” neîmplinit și, mai rău, un pretext pentru noi și noi achiziții publice inutile.

Ce legătură au toate acestea cu inteligența artificială? Dețin de azi o poziție de influență în domeniul digital la nivel european și sunt desigur preocupat să aduc acasă cât mai multe beneficii din această poziție. Și asta nu doar pentru că sunt român, ci și pentru că sunt convins că România are în continuare un potențial uriaș atât în intern, cât și ca membru al Uniunii Europene. Mandatul AIDA este un mandat strategic, prin care Parlamentul European recunoaște importanța noilor tehnologii și impactul lor viitor asupra economiei și societății – în educație, sănătate, crearea de locuri de muncă, finanțe, transport, turism, mediu, apărare, industrie, energie și guvernare electronică – și prin care va propune Comisiei Europene un plan de implementare și o viziune pe termen mediu și lung. Acest plan de implementare va presupune investiții; va presupune dezvoltarea și susținerea unei industrii de inteligență artificială în Europa și a industriilor conexe; va presupune bani europeni, noi locuri de muncă și noi oportunități pentru statele membre care pot și vor să contribuie la realizarea viziunii europene. Urmează, așa cum prevedea Ursula von der Leyen, deceniul digital al Europei, în care România își poate încă valorifica potențialul. De ce este nevoie pentru a avea un centru de excelență în inteligență artificială în România? De ce avem nevoie pentru a fi gazda următoarei agenții europene pentru inteligență artificială? Ce condiții trebuie să bifăm pentru a putea da următorul unicorn european în inteligență artificială? Răspunsul – la aceste întrebări și multe altele, reprezentând tot atâtea potențiale oportunități de a ne afirma la nivel european care vor veni în directia noastra în următorul deceniu – începe cu o administratie eficientă, digitalizată, condusă competent și în care furtul și corupția sunt împiedicate structural de transparență și responsabilitate.

* Editorial de europarlamentarul Dragoș Tudorache, președinte executiv PLUS, pentru digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Mai susține Guvernul lupta anticorupție?

Publicat

pe

Desemnarea la finalul anului trecut a Laurei Codruța Kövesi șef al Parchetului European poate rămâne în istoria recentă a României drept un model al colaborării forțelor politice de diferite culori, de la leadership-ul român al grupului european Renew Europe și până la președintele României (cu excepția, desigur, a Guvernului român de la acel moment, care își asumase drept parte a identității sale blocarea luptei anticorupție).

Constanța în susținerea activității Parchetului European s-a dovedit, însă, o problemă majoră. Instituția condusă de către Laura Codruța Kövesi este în plină construcție, de la crearea unui cadru normativ și până la identificarea profesioniștilor care să asigure îndeplinirea misiunii sale – urmărirea cazurilor de fraudă cu fonduri europene și obținerea sancționării acestora. Cu toate acestea, ministrul Justiției din România a anunțat cu câteva zile în urmă că România va trimite Parchetului European doar jumătate din resursa umană solicitată. Argumentul: crede că îi va fi îndeajuns. Mai mult, imediat după ce în opinia publică izbucnește indignarea, guvernanții stabilesc drept linie comună de apărare faptul că au trimis la fel de mulți procurori ca alte state mult mai mari, așa cum este cazul Germaniei, iar Parchetul European ar trebui să fie mulțumit că România se află pe locul 5 ca număr de procurori trimiși, deși dimensiunea populației, teritoriului sau PIB-ului pe cap de locuitor o plasează mult mai jos.

Din păcate, un astfel de răspuns din partea României dovedește o necunoaștere flagrantă a modului de funcționare a Parchetului European, deși discuțiile cu privire la înființarea acestei instituții au început încă din perioada mandatului anterior al ministrului Justiției, acum aproape zece ani. Faptul că România se află pe locul 5 ca număr al procurorilor puși la dispoziția noii structuri nu este, sub nicio formă o scuză. Dimpotrivă. Procurorii ce vor lucra cu Parchetul European trebuie să fie desemnați de către fiecare stat în funcție de numărul de cazuri de fraudă cu fonduri europene din respectiva țară. Or, un recent raport al Oficiului European pentru Lupta Antifraudă plasa România pe primul loc din întreaga Uniune ca număr al investigațiilor realizate. Iar Laura Codruța Kövesi cunoaște foarte bine acest lucru – doar sub conducerea sa, DNA a trimis în judecată peste 900 de inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu fonduri europene. 

Atât timp cât România este pe primul loc din punct de vedere al numărului de cazuri de fraudă cu fonduri europene, tot pe primul loc ar trebui să fie și din punct de vedere al procurorilor alocați pentru urmărirea penală a acestor cazuri în cadrul Parchetului European. A invoca, așa cum face ministrul Justiției, faptul că România trimite un număr de procurori egal cu Germania, un stat cu un număr mult mai mic de cazuri de fraudă cu fonduri europene, dovedește fie rea-credință, fie necunoaștere. Dacă într-o epidemie (în fond, și corupția este o epidemie) am folosi același raționament pentru a distribui medicamente, ar însemna ca resursele să fie distribuite în funcție de kilometrii pătrați ai fiecărui județ, iar nu în funcție de numărul de bolnavi. 

Încercând să se apere, ministrul aruncă vina în curtea DNA, care nu ar putea să trimită mai mulți procurori pentru că ar rămâne fără personal. În fapt, un astfel de răspuns doar naște o altă întrebare: de ce activitatea DNA a devenit aproape invizibilă în ultimul timp? Este vorba despre o problemă de personal (greu de crezut, procurorii nu pleacă și ei odată cu plecarea fostei conduceri a parchetului)? Sau este vorba despre o problemă de susținere reală pentru lupta anticorupție din partea Guvernului? Lipsa măcar a unor încercări ale Guvernului PNL de a elimina modificările aduse de PSD-ALDE legilor justiției și codului penal indică în mod clar răspunsul.

Ministerul Justiției a dat un semnal grav în aceste zile târguindu-se în ceea ce privește desemnarea procurorilor pentru Parchetul European. România a fost pentru un timp un simbol la nivel european pentru lupta anticorupție și trebuie să își păstreze acest statut inclusiv prin susținerea luptei europene împotriva corupției și fraudei. Dacă își dorește să păstreze direcția prin care Președintele a câștigat alegerile în 2014 și 2019, Guvernul trebuie să revină rapid asupra poziției sale și să pună la dispoziția Parchetului European toate resursele solicitate.

* Editorial publicat pe www.digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum O zi

USR PLUS: Revoluția bunei guvernări începe cu aceste alegeri

Editorialeacum O zi

De ce va mai fi greu o vreme

Noutăți Generaleacum 3 zile

USR PLUS cere CNA și Primăriei Generale să stopeze difuzarea în spațiul public a spoturilor de promovare electorală ilegală ale Gabrielei Firea

Noutăți Generaleacum 4 zile

„Aleg Noul București”, evenimentul USR PLUS de încheiere a campaniei electorale

Noutăți Generaleacum 4 zile

BEM dă câștig de cauză USR PLUS: Firea și-a făcut publicitate mascată pe banii Primăriei București în plină campanie! Vlad Voiculescu: O dovadă în plus pentru cei nehotărâți că trebuie să iasă în număr cât mai mare la vot 

Noutăți Generaleacum 5 zile

Dacian Cioloș și Dan Barna prezintă cele trei angajamente pentru primele 100 de zile de mandat ale aleșilor locali USR PLUS

Revista Preseiacum 5 zile

Vlad Voiculescu și Nicușor Dan, la Adevărul Live: Ideea că Gabriela Firea ar putea să continue după acest mandat mi se pare o jignire pentru noi toți/ Miza acestor alegeri este uriașă

Noutăți Generaleacum 6 zile

Alianța USR PLUS are cei mai buni candidați și cel mai bun program de guvernare locală. La aceste alegeri, PNL Iași a trădat așteptările oamenilor cinstiți 

Știri Localeacum 6 zile

Alianța USR PLUS și PNL își prezintă candidații la Primăria și Consiliul Județean Galați

Editorialeacum 7 zile

Digitalizarea administrației: primul pas pentru a conta în „Deceniul digital al Europei”

Cele mai citite