Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Despre „comuniștii“, „sexo-marxiștii“ și „leniniștii“ de la PLUS

Publicat

pe data de

FOTO Cornel Brad

Sunt la Pitesti, pe stradă. Mă sună lumea să-mi spună că arde feisbucul, că vuiește presa, că s-au găsit comuniști, sexo-marxiști și leniniști la PLUS. Respectiv, că subsemnata a comis o impietate totală, un delict de opinie, care a inflamat o mână de domni ce nu-și pot reveni din șoc.

Totul a pornit de la un comentariu al meu din 1 decembrie 2018 la declarația din 1912 a unui șef nigerian de trib, postată de un coleg arhitect:
„Teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște”. O expresie cu înțeles similar îi atribuia și Delavrancea lui Ștefan cel Mare.*

Înainte de orice, aș vrea să fie clar că sunt imună la orice formă de bullying online, că nu mă impresionează atitudinile vădit exagerate. Se răstălmăcesc cuvinte și se interpretează cu rea credință. Nu mă sensibilizează deloc aceste practici. Eu cred în misiunea mea și a colegilor mei.

Astfel, vă rog să-mi îngăduiți să revin cu câteva lămuriri la acest comentariu pentru a reașeza lucrurile în matca unei dezbateri de bun-simț.

1. Nu a fost vorba nicio clipă în comentariul meu de confiscarea sau deposedarea forțată de proprietate a oamenilor. Ştim cu toții care sunt sensibilitățile istorice ale românilor și câte suferințe a provocat confiscarea violentă a pământurilor și a bunurilor în anii ’50. Bunicii mei au suferit și ei, ca atâția alți români, din cauza ticăloșiei colectivizării. Mai știm, de asemenea, că suntem societatea cu cel mai mare număr de proprietari de locuințe din Europa (97%). Prin urmare, orice referință la vreun model de expropriere precum cel practicat de staliniști și comuniști este lipsită de temei.

2. Sunt antreprenor, sunt fondatorul unei companii private si știu foarte bine ce înseamnă proprietatea privată în economia de piață. Dar ca arhitectă, am fost mereu interesată de patrimoniul material și imaterial al comunităților umane. Acest interes m-a și adus înspre politică, unde ideea care îmi însuflețește angajamentul este aceea a grijii pentru bunul comun, pentru lucrul public. Am convingerea intimă că societatea românească, traumatizată chiar prin minciuna „proprietății întregului popor” și guvernată haotic de trei decenii încoace, are nevoie să-și redefinească responsabilitatea pentru ceea ce ne este comun: istoria, patrimoniul cultural, orașele, străzile, valorile, viitorul.

3. Ceea ce putem constata cu toții în ultimii 30 de ani este un triumf haotic al individualismului și o teamă de a asuma responsabilități comune pentru lucruri comune. Românii se plâng, pe bună dreptate, că străinii le cumpără terenurile. Dar nu ar fi oare mai bine să gândim împreună modalități de a pune în valoare aceste terenuri în sânul comunităților locale? Păstrând proprietatea privată, desigur, dar dezvoltând responsabilitatea comunitară pe care am pierdut-o și de care avem atâta nevoie.

4. Pe de altă parte, vedem astăzi extinzându-se în jurul nostru diferite forme de renunțare la proprietate și de împărtășire a bunurilor și serviciilor. Acum zece ani plăteam pentru a citi un articol, azi se promovează tot mai mult sursele libere, enciclopediile online, softurile cu acces liber. Airbnb și Uber sunt platforme prin care oamenii își transformă proprietățile în bunuri împărtășite și servicii comune – vorbim de „sharing economy”. Tot mai multe orașe adoptă ideea de transport în comun gratuit, pentru a diminua tocmai poluarea și aglomerația cauzate de circulația mașinilor private. Tot mai mulți oameni preferă să platească pentru servicii de mobilitate, nu pentru un autoturism, pentru lumină, nu pentru un bec, pentru dreptul la locuire, nu pentru o locuință – vorbim de economia circulară.

5. Resursele materiale ale țării și ale planetei, în general, sunt limitate. Dacă ne lansăm într-o competiție înverșunată pentru stăpânirea și exploatarea lor, vom avea de suferit toți și mai ales vor avea de suferit generațiile viitoare. De aceea, cred că e nevoie de multă creativitate politică pentru a imagina, alături de proprietatea exclusivă, forme de guvernanță colaborative, deschise, mai responsabile față de societate și față de planeta Pământ, pe care o „consumăm” cu bună știință. Ce lăsăm moștenire generațiilor viitoare?

6. Ceea ce ne va duce înainte ca societate este încrederea în bunul public (material și imaterial) și nicidecum acumularea individuală de obiecte și pământuri. Noi vrem să propunem o politică prin care să le redăm oamenilor încrederea și convingerea că merită să lucrăm împreună la construirea unei societăți mai bune pentru copiii noștri. Nu palatele pe trei străzi și înconjurate cu ziduri groase ale baronilor locali definesc gradul de dezvoltare a societății, ci felul în care știm împreună să ne gestionăm ceea ce ne aparține tuturor: resurse, pământuri, tradiții și speranțe.

Aș reveni în final la înțelepciunea africană postată de colegul meu arhitect la 1 decembrie 2018: „teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște”. Noi, cei de azi, suntem cei puțini care avem datoria să transmitem mai departe ceea ce am primit ca moștenire. Ceea ce dăm fiecare dintre noi copiilor noștri este o chestiune privată. Dar ceea ce vom ști să lăsăm generațiilor ce vin este o responsabilitate comună și acesta este țelul ultim al politicii, pentru care merită să ne sacrificăm interesele private.

Am însă un regret: practica folosirii în dezbaterea publică a unor suferințe enorme îndurate de cetățenii din România este inadmisibilă. Simt nevoia să le cer eu scuze celor care au suferit în urma terorii comuniste și au fost induși în eroare de interpretările rău intenționate. Nu a fost nicio secundă intenția mea de a lăsa loc de astfel de interpretăei și sunt profund întristată de modul acesta de folosire a unor traume ale societății într-un război politic. Puteți să mă atacați, puteți să mă contraziceți si puteți să mă criticați. Căci trăim încă într-o democraţie. Acea democraţie pentru care oameni precum Ion Raţiu au luptat „până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“. E profund democratic să nu fii de acord cu cineva, dar să utilizezi emoții profunde ale societății doar ca să mânjești pe cineva este inadmisibil.

_____
* Postarea completa a colegului meu, arhitect:

„Teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște” – declarația unui șef nigerian de trib, în 1912. O expresie cu înțeles similar îi atribuia și Delavrancea lui Ștefan cel Mare.

Multe extreme astăzi, poate prea multe. Sărbătorile naționale sunt, totuși, prilejuri de a conștientiza și afirma lucrurile care ne aduc împreună. Pentru a oferi un viitor mai bun urmașilor noștri. Sau, în limbaj contemporan, pentru durabilitate.

Sigur, există nenumărate motive să fim nemulțumiți, însă ajungem până la urmă tot la nemulțumirea personală. Pentru că fiecare dintre noi este responsabil de binele comunității din care face parte, orice nereușită a acesteia este o nereușită proprie. Am dat greș până acum fiecare dintre noi, pe bucățica noastră de responsabilitate. Am ratat. Eu, personal, sunt conștient că am ratat.

Dar dacă această mare comunitate se numește România și nu ne place de ea, atunci e tot responsabilitatea noastră să ne preocupăm în primul rând de cei care ne urmează. Măcar ei să fie mândri de țara lor. Dar pentru aceasta trebuie ca noi să ne educăm și apoi să îi educăm pe ei. Hai să vorbim mai mult despre 2030 sau 2050!

Dacă România următorilor ani va fi una a interesului comun peste interesul personal, atunci ne va fi dificil la început, apoi foarte bine. Dacă va fi a interesului personal peste cel comun, ne va fi din ce în ce mai greu, dezbinându-ne din ce în ce mai mult, în disprețul tuturor și fără a o recunoaște public.
La mulți ani, România!

Link: https://tinyurl.com/y2xd2v3u

Comentariul meu: „Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pamânt. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele.”

Citește în continuare
14 Comentarii

14 Comentarii

  1. Camelian Propinatiu

    5 Martie 2019 at 9:37 pm

    Mare ruşine, s-a purtat o parte a presei azi ca sub FSN în 1990! Exploatarea citatului decontextualizat. Comentariul de acum 13w a fost semnalat azi de un sociolog care pe 1 martie scria, iritând protestatarii gazaţi la Girafă: „Doua persoane mi se par excesiv divinizate in spatiul public. Mihai Sora si Alexandra Cortez. Primul e un intelectual distins, a doua este un Bernie Sanders cu sex appeal. Da asta nu explica de ce ii vad atat de des in feed.”

  2. Bogdan

    5 Martie 2019 at 10:15 pm

    Trecand peste aroganta vizibila din primul aliniat, imi puteti raspinde, va rog la urmatoarele intrebari:
    Plus e partid de dreapta sau de stanga? Liberal, conservator sau socialist? Mambrii Plus care vor intra in EP se vor afilia carei familii poltice europene? EPP, SD sau ALDE? Sau poate Green?
    Aveti o sursa pentru cei 97% proprietari? Adica avem aproape 18 milioane de proprietari in Romania?
    Care e problema cu individualismul? De ce va sperie competitia, meritocratia, egoismul chiar? Astea au fost motoarele progresului uman, inca de pe vremea cand, alas! am inventat agricultura si am domesticit animalele.
    In final cred ca trebuie sa va cereti scuze macar pentru punctul 6. Daca vreau sa imi cumpar o casa sau doua sau noua din munca mea cinstita nu inseamna ca sunt Dragnea.

  3. contributor

    5 Martie 2019 at 10:22 pm

    O femeie deşteaptă, cultă şi care îşi înţelege menirea de om, o personalitate rară în lumea haosului românesc, o femeie care din pacate s-a născut ori prea devreme ori prea târziu într-o Românie a ignoranţilor, a mediocrilor, a meschinilor de tot felul, îsi spune crezul.
    Hoardele mercenare pline de frustraţi, ticăloşiţi la şcoala neputinţei, atacă samavolnic idei neânţelese, într-un delir colectiv suprarealist. Invectivul ca argument anulează orice încercare de logică de bază.
    Analfabetismul funcţional, în toata splendoarea sa se rumeneşte la soarele ignoranţei.

    Din toate comentariile de până acum nu am văzut unul care să pară a fi înţeles cuvintele şi filozofia tinerei intelectuale.
    E drept că avem de aface cu o majoritate de „cunoscuţi” ai unor platforme jurnalistice („sectia” „comentatori”), despre care ştii deja ce vor zice înainte să mai vezi ceea ce scriu. Oricum nu merită citiţi, deşi, din motive „democratice”, li s-a permis să scrie ce le trece prin cap. Atâta doar că prin cap…

    Incultura a devenit mai agresivă decât oricând, liberată, în sfârşit, de rusinea ce a mistuit-o ani de-a rândul, de refuzul socităţii de a o acredita cu recunoaşterea care să o ajute să-şi celebreze insignifianţa vanitoasă.
    „Când desteptul arata cu degetul catre cer, imbecilul se uita la degat”, zicea un copil în filmul „Le Fabuleux Destin D’Amélie Poulain”(„Monsieur, quand le doigt montre le ciel, l’imbécile regarde le doigt)… Am adaptat, licentios, traducerea la contextul „nostru”.
    Dar „Creierul imbecilului nu este un creier gol, este un creier congestionat în care ideile fermentează în loc să se asimileze, ca reziduurile de alimente într-un colon invadat de toxine”, zicea si Georges Bernanos, Artist, scriitor (1888 – 1948)
    Iar Umberto Eco a pus cireaşa pe tort cu enunţul să privind „comentatorul” :
    „Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”.
    Biată Românie !

    As vrea sa va spun, Stimata Doamna, Oana Bogdan, ca va sunt alaturi. Dar, în lumea reala, acest lucru nu conteaza prea mult.
    Fiti doar puternica si continuati-va drumul!.
    Mi-as permite, chiar, sa-mi exprima un mic gând : „Lumea a evoluat gratie visatorilor care au crezut în idealurile lor. Tehnocratii,(sa ma ierte +PLUS)au facut poate restul, dar fara visatori, am trai într-o lume cenusie si diforma”.

    • Nicolae c

      6 Martie 2019 at 3:08 am

      Ai uitat sa semnezi, Mihai Beniuc

  4. Alin

    5 Martie 2019 at 11:44 pm

    Neconvingător. PR și dammage control – effort no to lose face. Pe fond insă sunteți un grup acolo imbătați deutopisme și de viitorul luminos și nu inspirați incredere pentru o categorie mare de oameni care vor doar limitarea opresiunii fiscal-administrative și respectarea totală a drepturilor individului. Voi nu o să aveți ezitări să sacrificați aceste lucruri nu ca mafia PSD in numele furtului, ci ca tehnocrati iluminati care conduc masele spre imagine all the people…

  5. Nicolae C

    6 Martie 2019 at 3:07 am

    „Am însă un regret: practica folosirii în dezbaterea publică a unor suferințe enorme îndurate de cetățenii din România este inadmisibilă.”

    Spune asta te rog colegei de partid Ramona Strungariu care se catara pe Colectiv la fiecare postare pe facebook ca sa adune laicuri.

  6. LK

    6 Martie 2019 at 8:07 am

    “Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. ”
    Negru pe alb!

  7. VECHIU CONSTANTIN IOAN

    6 Martie 2019 at 9:27 am

    Fanaticii apararii proprietatii nu se afla oricum la guvernare , iata o statistica a proceselor Romaniei la CEDO , in care ne aflam pe locul 3 in lume dupa Turcia si Rusia .

    „Interesanta este proportia incalcarilor art. 1 (1) Protocolul nr. 1 privind protectia dreptului de proprietate, in raport cu primele 5 state membre:

    – Turcia – 653
    – Rusia – 548
    – Romania – 466
    – Italia – 35
    – Ucraina – 338, dar si cu celelalte state din Europa Centrala si de Est;
    – Polonia – 53
    – Bulgaria – 95
    – Croatia – 31
    – Ungaria – 18
    – Cehia – 13
    – Slovacia – 12
    – Lituania – 18
    – Slovenia – 2

    sursa https://www.juridice.ro/essentials/893/romania-20-de-ani-de-jurisdictie-a-cedo-privire-statistica-si-de-sinteza

  8. escobar

    6 Martie 2019 at 10:05 am

    cred ca in tara in care 97% din populatie detin o „proprietate” e riscant sa faci asemenea „comentariu” in special pentru partid in conditiile in care sti ca 40% din populatie „sufera” de analfabetism functional…prioritatea este „eliminarea PSD” de la guvernare si pentru asta ai nevoie exact de MULTE voturi de la „a.f”….asta daca totusi vrei sa „castigi”….”comentariul” are valabilitate in Spania unde a fost „creata a astfel de comunitate”,cred si un partid M10(FARA legatura cu partidul monicai macavei) s.a.m.d

  9. kvw

    6 Martie 2019 at 10:06 am

    Ce banalităţi, ce stângisme penibile. În toată lumea populismul de dreapta e în creştere, nu pseudo-dreapta asta tehnocrată şi penibilă. Sunteţi cu decenii în urmă, forme fără fond.

  10. bogdan

    6 Martie 2019 at 11:07 am

    Felicitari, doamna. Va apreciez foarte mult curajul de a expune aceste idei unei societati atat de ramase in urma ca cea romaneasca. Nu prea ma atrage sa votez plus, dar pe dumneavoastra v-as vota oricand.

  11. ionuţ

    6 Martie 2019 at 4:41 pm

    Părerea mea este că numai persoane care gândesc în termenii lui Dragnea, de a acumula cât mai multe averi materiale, se scandalizează de viziunile doamnei de la PLUS. Desigur, mass media vândută va căuta în toate gunoaiele ca să găsească materiale compromiţătoare despre o alianţă care se pare că ameninţă clanul partidelor care au pus stăpânire pe această ţară. Nimic însă din ceea ce aceasta gândeşte nu are legătură cu comunismul, legătura se poate face doar dintr-o ignoranţă agresivă. Nimic nu ne opreşte să ne dorim o societate şi mai bună. Spre comunism oricum nu mai există cale de întoarcere.

    • Cristian

      17 Martie 2019 at 4:42 pm

      Multa atentie domnule .. priviti lucrurile cu mai multa profunzime.. e un subiect delicat.. doamna Ana se refera la ceva mult mai profund.. nu e vorba de avaritie sau acumulari de averi ci de un principiu fundamental al omeniri.. dreptul la proprietate e esential intr-o societate normala si asigura bunul mers al lucrurilor, ordinea si stabilitatea.. renuntarea la acest drept creaza haos.. sub scuza nevoii eu pot sa imi insusesc lucrurile dvs personale pt care ati muncit si ati platit.. studiati putin politica globala .. veti vedea ca aceste argumente sunt sustinute de cei ce doresc instaurarea unei noi ordini mondiale… pericolele sunt multe .. atentie la capcane pt k am putea accepta lucruri greu de descifrat acum dar cu urmari devastatoare dupa.. si app nu sunt fan dragnea ba chiar am semnat pt acest pardid.. acum ma gandesc dak am facut un lucru bun sau nu

  12. Cristian

    17 Martie 2019 at 4:31 pm

    Articol semnal.. o pregatire a cea ce urmeaza.. exact aceleasi puncte le sustin cei care vor sa instaureze noua ordine mondiala… se creaza artificial niste conflicte dezbateri politice etc etc incat sa devenim confuzi plictisiti obositi satuli de tot si toate iar intr-un final sa acceptam agenda globala impusa de baieti destepti.. plus nu face nimic deosebit ci isi face jocul sau .. la fel ca psd alde pmp etc .. toti au un rol diferit dar un scop comun..nu uitati k in spatele cortinei toti stau la aceiasi masa..

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Autostrada Moldovei a început azi. Doar că nu pornită de PSD, ci de un antreprenor sucevean și de românii solidari cu el

Publicat

pe

„Autostrada Moldovei începe azi!”, ne spune PSD pe Facebook, referindu-se, în bătaie de joc, la lucrările pentru construcția centurii municipiului Bacău. Da, Autostrada Moldovei începe azi, doar că nu pornită de PSD, ci de un antreprenor din Suceava, care a construit primul metru de autostradă din Moldova. Astăzi, cetățeni români din țară și din diaspora s-au solidarizat cu el si si-au întrerupt activitatea timp de 15 minute. Pentru că vor sa fie conectați cu țara și cu Europa (și) prin infrastructură. #șîeu

PSD ne tot promite. Ne promite autostrăzi noi și finalizarea proiectelor începute. La începutul anului 2019, autoritățile ne-au informat printr-un comunicat al CNADNR că o nouă contestație a procedurii de achiziție publică privind studiul de fezabilitate al Autostrăzii Pitești-Sibiu se află în faza de analiză. La finalul lunii februarie, CEO-ul Dacia Pitești a cerut public măsuri concrete Guvernului. Pe lângă finalizarea proiectului care trenează de peste 10 ani al Autostrăzii Pitești-Sibiu, grupul Renault solicită investiții în infrastructura locală, în drumuri și poduri din județ și în proximitatea uzinei. Cea mai importantă companie din România, care asigură 3% din PIB, a anunțat că va condiționa planul de investiții de 800 de milioane de euro pentru România programate pentru următorii trei ani de aceste măsuri ale Guvernului.

La începutul acestei luni, grupul german Volkswagen anunța ca noua uzină auto pe care o va construi în Europa de Est ar urma să fie amplasată în Serbia, în detrimentul României, unul dintre statele indicate anterior drept potențiale gazde pentru viitoarea fabrică cu 5000 de locuri de muncă (!).

Cred că pentru fiecare dintre noi este limpede că cea mai mare slăbiciune a economiei României este subdezvoltarea infrastructurii de transport. Calitatea execrabilă a drumurilor din România este confirmată și de clasamentele oficiale: România se plasează pe ultimul loc în Europa la acest capitol. Efectele negative nu se resimt doar în domeniul economic, ci și în calitatea vieții și în egalitatea de șanse. Suntem europenii care pierd cel mai mult timp și resurse în transportul intern. Investitorii ne evită adeseori din cauza infrastructurii dezastruoase, care le-ar face afacerea necompetitivă. Însă anunțul conducerii Dacia ne avertizează de ceva și mai grav: riscăm să pierdem și investițiile pe care le-am obținut deja.

Avem nevoie de un plan.

Fără îndoială, este nevoie de investiții în infrastructura României, însă cel puțin la fel de important este să reușim să întărim coordonarea între planificarea și punere în aplicare a proiectelor majore naționale cu nivelul regional, local, dar și cu cel european.

Ni se va spune că Guvernul are planuri și ni se vor da exemplele bine-cunoscute, inclusiv proiectul Autostrăzii Pitești-Sibiu. Dar câte dintre localitățile prin care va trece Autostrada Pitești-Sibiu își coordonează planificarea investițiilor locale în infrastructură cu cele ale proiectului guvernamental? Cât de bine ține cont proiectul de nevoile comunităților și ale mediului economic din zonă? Cui îi folosește un proiect pus în aplicare fără coordonarea cu primii beneficiari?

Investițiile în infrastructură trebuie coordonate cu toate autoritățile din regiunea în care sunt realizate. Aceasta facilitează punerea în aplicare a proiectului și o mai bună utilizare a fondurilor publice. Problema este însă mai mare decât formularea unor proiecte. Avem nevoie de o planificare integrată, care să includă nivelele locale și regionale, abordare de care PSD a demonstrat că nu este capabil.

Citește în continuare

Editoriale

Evaluarea şi demonii ei

Publicat

pe

Se vorbeşte mult despre evaluări zilele astea, e o perioadă propice pentru a discuta despre evaluări, sensul lor, obiectivele urmărite şi finalitatea lor, în ansamblul sistemului national de educaţie preuniversitară.

De fapt, la ce sunt bune evaluările în educaţie? Oferă profesorului şi, apoi, celor care fac politici în educaţie, o oglindă a progresului unui elev, sau al elevilor, de la momentul x la momentul y. Prin învăţare nu înţelegeţi, vă rog, memorare, ci înţelegerea şi capacitatea de a folosi informaţii ştiinţifice, formarea unor competenţe şi abilităţi, formarea şi cultivarea de valori şi, de ce nu, dezvoltarea afectivă.

Acum, de ce sunt necesare simulările? Sau: sunt ele necesare? Discutabil. Dacă întreaga arhitectură pedagogică e făcută astfel încât să ajute elevii să progreseze, dacă testele sunt gândite astfel încât ele să măsoare realmente nivelul de cunoştinţe, capacitatea elevilor de a utiliza informaţiille, de a gândi critic, astfel încât profesorul să poată utiliza rezultatele testelor pentru a-şi îmbunătăţi metoda şi pentru a stimula învăţarea, nimic greşti aici. Dacă, însă, discutăm de nişte simulări formale, greşit construite şi ale căror rezultate nu folosesc nimănui – cu excepţia unor comunicate de presă, a unor poziţii publice ministeriale sau a ştirilor de presă – atunci ele nu au niciun sens.

Ieri am asistat la o încercare de boicot a simulării din partea Consiliului Naţional al Elevilor, cu motivul just al impredictibilităţii deciziei Ministerului Educaţiei şi al politicii publice făcute „pe genunchi“. Astăzi aflăm că atribuirea autorului unei poezii de la testul de limbă română a fost eronată.

Aş vrea să aduc în discuţie aici câteva teme de reflecţie, pe care le-am mai pomenit în diverse contexte.

Cine elaborează aceste subiecte? În mod formal, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE) face anual o selecţie de cadre didactice, profesori care îşi depun candidatura pentru a face parte din acea comisie de elaborare a subiectelor pentru evaluările naţionale. Just, până aici. Întreb, însă, mai mult retoric: cum îi pregăteşte Ministerul Educaţiei pe aceşti profesori în ştiinţa evaluării pedagogice, astfel încât să nu mai existe nici bâlbe de genul celei de azi şi nici arbitrariu în elaborarea şi aplicarea testelor. Să fie asigurată o bună calitate a itemilor şi o relevanţă a acestor evaluări, în raport cu profilul dorit al absolvenţilor de şcoală primară, gimnaziu sau liceu.

Despre vulnerabilitatea mai sus menţionată vorbeşte şi OECD într-un studiu din 2017 asupra evaluării din educaţie. OECD vorbeşte despre un deficit de resurse umane al CNEE, dar şi de pericolul unor evaluări cu itemi de slabă calitate, în condiţiile în care modul în care rezultatele individuale servesc succesului elevului în sistemul şcolar este definitoriu pentru preuniversitar.

De fapt, aici subliniez un fapt ironic, un dezechilibru frapant: resursa investită în evaluările naţionale este infimă, pe când impactul lor în viaţa unui elev este crucial.

Şi continui cu o altă temă: evaluare standardizată. Cu alte cuvinte, itemi elaboraţi ştiinţific, astfel încât să măsoare, pe grade diferite de dificultate, nivelul şi progresul şcolar. În momentul de faţă, Ministerul Educaţiei nu pare să aibă o astfel de preocupare, deşi inclusiv în 2016 a fost pusă această problemă pe masa celor de la CNEE – un program de formare a profesorilor care elaborează itemii. De altfel, propusesem atunci un „corp naţional de profesori – experţi în evaluare“. Nimic de felul acesta acum, facem în continuare subiecte după cum am învăţat în facultate sau, dacă avem şansa unor profesori buni în comisii, ele pot avea un grad crescut de calitate.

Apoi, profesorii corectori. Ridic acum o problemă cu care ne confruntăm an de an, mai ales la bacalaureat – care are specificul lui. Imaginea cea mai grăitoare vine din diferenţele pe care Ministerul ni le comunică între rezultatele preliminare şi cele de după contestaţii. Vă amintiţi, sunt şi diferenţe mai mari de 3 puncte între prima şi cea de-a doua corectură. Ce spune asta? Că nu există un corp specializat, profesori corectori formaţi pentru asta, profesori în care statul să investească şi pe ale căror competenţe să le folosească. De fapt, dacă suntem oneşti până la capăt, trebuie să spunem că profesorii corectori sunt, de multe ori, luaţi cu arcanul de inspectoratele şcolare. Pentru că plata unui asemenea efort este infimă, pe când responsabilitatea este mare. Nu mai spun de timpul petrecut în corectarea unei lucrări, în condiţiile unui calendar destul de strâns. De ce? Din calcule contabile seci, fără prea mare grijă faţă de scopul în sine al evaluărilor.

Şi ultimul lucru pe care aş vrea să îl menţionez aici: cui servesc rezultatele evaluărilor, ce face statul, Ministerul Educaţiei cu ele? Nimic. După ce trece valul emoţiilor, datele sunt puse frumos la păstrare, fără ca cineva să se aplece asupra nevoii de reforme reale.

Ce fac profesorii cu rezultatele la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a? Nimic, pentru că datele puse la dispoziţie de inspectorate şi de minister nu îi ajută să compare, să analizeze, să tragă concluzii. Au devenit un act oarecare în cea mai pură birocraţie posibilă. Ce se întâmplă cu rezultatele evaluărilor naţionale şi ale bacalaureatului? Din punctul de vedere al Ministerului, e doar un moment de presă pe care trebuie să îl depăşească.

Pentru cei aflaţi la conducerea ministerului, e un moment de cincinal, în care trebuie să dea bine în statistici. Avem procente, avem valoare: „Rezultatele obţinute de elevi la examenele naţionale arată că se impune intensificarea eforturilor tuturor factorilor implicaţi pentru asigurarea succesului educaţional al tuturor copiilor, inclusiv al copiilor din grupurile marginalizate social şi în situaţie de risc de abandon şcolar, accesului egal al acestora la oportunităţi, drepturi şi servicii din domeniul educaţional, precum şi pentru ameliorarea rezultatelor elevilor la examenele naţionale“ – reacţia Ministerului Educaţiei la boicotul Consiliului Naţional al Elevilor.

Editorial apărut pe blogurile Adevărul

Citește în continuare

Editoriale

Despre Schengen, vize pentru americani și UE

Publicat

pe

Există câteva adevăruri paralele, pe care trebuie să le înțelegem. Vedem o amestecătură de declarații în spațiul public, care mai de care mai confuze.

  • Decizia Comisiei Europene de a apăra cinci state membre, inclusiv România, prin introducerea unui pas în plus pentru americanii care vor să călătorească în UE este benefică. Arată clar valoarea Europei: solidaritate între state mai mici, ce le transformă într-o putere mare;
  • Este ceva normal chiar dacă nu suntem în Schengen, pentru că se referă la spațiul unic european, unde libertatea de mișcare este asigurată tuturor cetățenilor (din care, evident, facem parte). Nu vă cere nimeni viză de Franța;
  • SUA în schimb vă cer vize. Deși ei vin la noi fără. Iar lipsa asta de reciprocitate este incorectă;
  • Asta nu înseamnă că ne certăm cu americanii. Nici noi și nici UE. E un balet diplomatic care trebuie să ducă la aplicarea regulilor similare pentru toți europenii (deci și pentru români) de către SUA. E o negociere și într-o negociere trebuie să faci front unit;
  • Intrarea noastră în Schengen este ceva separat. Deși criteriile tehnice le-am îndeplinit de ceva vreme, decizia finală aparține guvernelor (deci partidelor de guvernământ) din statele membre UE. Și câteva astfel de partide nu vor să fie blamate intern că au facilitat accesul unei Românii care încă, obiectiv, nu îndeplinește niște criterii politice (considerate de ei importante, ca și statul de drept, lupta împotriva corupției etc.);
  • Am fi intrat în Schengen dacă nu ar fi reînceput rapoartele MCV negative (luate ca indicatori de aceste guverne). Iar rapoartele MCV negative nu reîncepeau dacă nu veneau ordonanțele în justiție și reforma justiției, ambele criticate dur de absolut toți partenerii externi (și europeni și americani).

În politica externă, ca în orice negociere pe lumea asta, contează câteva elemente: solidaritatea, răbdarea, echilibrul și atenția la detalii. Politicienii români care fie se sperie de inițiativa Comisiei Europene, fie chiar o critică sau se solidarizează cu administrația obtuză a lui Trump dau dovadă de carențe în acest domeniu. Și dau semne celeilalte părți că poate poziția de negociere a UE poate fi fragmentată.

De fapt, poate fi un câștig fantastic pentru România. E un moment în care faptul că suntem membri ai UE ne transformă dintr-un stat provincial și mic într-un interlocutor egal pentru cea mai mare putere a Globului. Folosit corect, acest moment nu numai că nu periclitează prietenia româno-americană, dar o poate chiar întări. Pentru că ne poate conferi atât drepturi egale dar și mai mult respect, ceva mai valoros pe termen lung.

Iar la nivel intern al UE, dezicerea de inițiativa Comisiei este cel puțin imatură. Pentru că ei tocmai pentru noi au lansat-o. E ca și cum un frate mai mare vrea să te ia și pe tine la joc când altul, mai mare și tare, nu te lasă, iar tu te sperii și zici „aah hai că nu mă joc oricum, să nu-l supărăm pe ăsta”.

Personal am ratat de mai multe ori să merg în SUA tocmai datorită procesului stufos de obținere al vizelor, din lipsă de timp și chef să mă ocup de el (plus taxa, când eram student, era vreo 150$, adică un weekend lung la Roma). Când ai tot Globul la dispoziție, mai ales țările UE, atâtea țări fantastice unde poți merge ușor, de ce să aleg SUA? Mai ales pentru că facem parte din UE, ca America să ne mai impună bariere este o limitare pentru ei, nu doar pentru români sau polonezi sau celelalte nații discriminate din Uniune.

Sunt sigur însă că vor înțelege asta și că vor elimina această barieră discriminatorie. Pentru că între prieteni adevărați, așa cum spunem și ei și noi că suntem, nu ar trebui să existe discriminare.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 16 ore

Dacian Cioloș și Dan Barna, despre afilierea politică a Alianței 2020 USR PLUS la familiile europene: Vom negocia aderarea noastră în funcție de susținerea obiectivelor și intereselor României

Stiri PLUSacum 22 de ore

Dacian Cioloș, despre noua OUG de modificare a codurilor penale: Este o dedicație pentru Dragnea, pentru că i se apropie sorocul în justiție. Toader taie bucăți din legislație ca să-l scape

Stiri PLUSacum 22 de ore

Dacian Cioloș și Dragoș Pîslaru, despre modificările anunțate de Guvern privind OUG 114: Dovada viziunii economice a PSD – să taxezi, să taxezi să taxezi. Politică de aprozar!

Stiri PLUSacum 2 zile

Dacian Cioloș și Dan Barna, la strâns de semnături în centrul Sibiului, pentru listele de candidați la europarlamentare din partea Alianței 2020 USR PLUS

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dragoș Pîslaru: PSD-ALDE ignoră în mod deliberat avertizările Comisiei Europene care prevestesc dezastrul economic pentru România

Stiri PLUSacum 2 zile

Andrei Lupu: În cadrul procesului inițiat de PLUS, Coaliția PSD-ALDE a limitat posibilitatea instanței de a verifica existența unui proiect de OUG pentru modificarea Codurilor Penale

Noutăți Generaleacum 2 zile

Alin Mituța, după ce Germania a cerut tăierea fondurilor europene pentru România: Ar trebui să ducă la demisii de onoare din Guvernul Dăncilă

Stiri PLUSacum 2 zile

PLUS obține în instanță confirmarea oficială că Tudorel Toader pregătește OUG pe Codurile penale

Stiri PLUSacum 3 zile

VIDEO Gabriela Dima: „E nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil“. E nevoie de tine!

Noutăți Generaleacum 4 zile

Alin Mituța: Amânarea Brexitului până pe 30 iunie nu rezolvă problema de fond. Guvernul României să prezinte de urgență un plan pentru protejarea drepturilor românilor din Marea Britanie

Cele mai citite