Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

De Ziua Națională a Adopției

Publicat

pe data de

Astăzi este Ziua Națională a Adopției. Nu poate fi însă o zi de celebrare, un copil în România petrece în medie 7,5 ani în sistem*, deși sunt familii care își doresc să adopte, dar se sperie de proces.

Dar asta se poate schimba și pași mici s-au făcut deja – și în 2016, și înainte și se fac în continuare. România își asumase oficial că până în 2020 închide toate marile centre rezidențiale (orfelinate), transferând copiii spre căsuțe de tip familial și comunitate.

Mi-am început mandatul cu asumarea asta publică în conferință de presă (era deja angajamentul țării) și l-am închis cu lista oficială a acestor centre care urmează să fie închise primele cu prioritate la accesarea fondurilor. Mi s-a spus de nenumărate ori că asta sperie personalul din centre, să nu mai spun chiar așa clar. Deadline-ul ăsta a fost mutat spre 2026 și lista publicată la sfârșitul mandatului a fost retrasă imediat după căci a fost definită ca „provizorie“.

Cam așa mare e presiunea în sistem, iar în multe județe DGASPC e în top trei angajatori, dar asistenții sociali mi-au povestit cazuri în care aprobarea profilului unui copil ca adoptabil întârzia cu lunile pentru că nu reușeau să obțină buget de benzină să ajungă până în satele unde rudele de gradul 3 să semneze că nu îl vor.

Dar sunt și mulți oameni buni care fac treabă extraordinară și au soluții, le trebuie putere pentru ele.

Ce lipsește însă aproape cu desăvârșire, cu câteva excepții mai degrabă din societatea civilă, e cel mai important: prevenirea abandonului și resurse de suport pentru familiile cu risc de abandon. Există chiar și o lege care cere că fiecare primărie să aibă o evidență a copiilor în situație de risc.

Noi, chiar și alături și de oamenii vechi din sistem puși pe treabă, am avansat cu câteva lucruri cum a fost schimbarea legii astfel încât copii părăsiți în maternități sau cu mame fără buletin să poată căpăta imediat certificat de naștere, monitorizat de Maria Gheorghiu, până la posibilitatea de a arăta părinților adoptatori profile de copii greu adoptabili sau prelungirea valabilității certificatului de familie adoptatoare. Când am preluat mandatul de la Valeriu Nicolae, tocmai încheiase pași în direcția transparentizării și urmăriri centrale a procesului de potrivire.

Sistemul are însă nevoie încă de o reformă în adâncime.

Dacă lucrezi în sistem sau ești părinte adoptator și experiența ta are lecții care ne-ar ajuta pe toți, dă-mi un semn.

Pornim un grup de lucru cu experți, dar și cu cei care au experimentat pe pielea lor procesul ăsta.

În sistem sunt peste 50.000 de copii. Asta implică o medie de 1.000/județ sau sector (evident, nu sunt egal distribuiți). De exemplu, la nivelul Sectorului 2 au fost adoptați anul trecut 22 de copii și doar aproape 100 sunt la asistenți maternali.

*Studiu UNICEF & Banca Mondială 2016:

Trei probleme majore cu care se confruntă în acest moment România sunt dificultatea cu care este declarat un copil „adoptabil“,  numărul mic al familiilor care finalizează procesul de a deveni recunoscute ca apte să adopte și lipsa prevenirii abandonului.

Problema nu sunt nici copiii și, cu rare excepții, nici familiile adoptatoare, ci dificultatea cu care se navighează sistemul. Pași mici au fost făcuți și încă se fac, unul dintre ei este și reforma făcută în 2016, care, simplificând procesul, a redus timpul birocratic pentru familia care dorește să adopte, prcesul a scăzut sub un an, iar pentru copii, sub șapte luni. Realitatea în practică este că aceste termene sunt adesea încă mai lungi.

La acea vreme, din cei 57.000 de copii care se aflau în sistemul de îngrijire al statului, doar 3.250 erau adoptabili, deci mai putin de 6% dintre copiii aflați în grija statului. Pe de altă parte, erau doar 1.881 de părinți care au fost evaluați și declarați „părinți adoptatori“.  Numerele astea au început să se schimbe în bine, dar prea lent.

Prin noua lege, perioada de valabilitate a certificatului de părinte adoptator a fost extinsă de la un an la doi, pentru a nu mai exista riscul ca acesta să expire înainte de încheierea procedurilor de adopție, iar un copil odată declarat „adoptabil“ va avea această calitate până la împlinirea vârstei de 14 ani, fără reînnoiri birocratice care încetineau procesul.

În august 2016, la data lansării reformei, în România erau 57.581 de copii în sistemul de îngrijire al statului, dintre care 3.250 sunt adoptabili, iar dintre aceștia 1.874 au vârste cuprinse între 7 și 17 ani, iar 546 sub 3 ani.

* Editorial de Oana Țoiu, membru al Consiliului Național PLUS și fost secretar de stat în Ministerul Muncii în Guvernul Cioloș

Editoriale

Ce facem cu diaspora? O abordare în trei pași

Publicat

pe

Bogdan Deleanu, membru al Consiliului Național PLUS

Vestea că sunt peste 5,6 milioane de români plecați din țară nu ne surprinde. De fapt, echipa PLUS Diaspora a CNPP (Comisia Națională de Politici și Programe) tocmai era pe cale să lanseze zilele acestea cifra de 5,5 milioane, obținută din cercetările noastre proprii.

Ce contează acum este ceea ce ne propunem să facem. Peste un sfert din români sunt plecați din țară, iar dintre aceștia majoritatea au plecat în ultimii 15 ani. Fiecare român din străinătate ușurează drumul pentru încă doi. „Hai, vere, că te angajez la mine la restaurant, șantier, firmă, magazin etc”. În ritmul acesta, nici nu mai contează cine guvernează România peste 10 ani – nu va mai fi nimeni aici!

Iar dacă unii se întreabă „de ce ar trebui să ne pese, la urma urmei, de cei care pleacă?”, iată altă cifră identificată de echipele noastre: românii din afară au trimis acasă, în 2018, aproape 5 miliarde de dolari!

Ne gândim la o abordare în trei pași:

Stoparea Exodului – prioritatea numărul 1 pentru diaspora este, de fapt, în țară. Câtă vreme nu se rezolvă problemele de acasă, lumea va continua să plece, iar cei plecați nu se vor întoarce. Prioritățile pentru cei plecați sunt:
1.  Reforma educației, cu accentul pus pe predictibilitate, competență, dobândirea de aptitudini utilizabile în viața reală și calitate peste cantitate;
2. Reforma în sănătate, inclusiv depolitizarea managementului sanitar, susținerea unui personal medical competent și independent și un buget de sănătate modern;
3. Susținerea mediului privat, sprijinind antreprenoriatul, și claritate fiscală, simplificând birocrația și privilegiind lupta inteligentă împotriva corupției.

Deschiderea drumului spre casă – dacă vrem să avem vreo șansă să aducem măcar o parte din acești oameni înapoi, trebui să:
1.  Creăm un one-stop-shop pentru întoarcere, care oferă asistență administrativă celor care au nevoie de acte noi, recunoașterea dovezilor sau diplomelor externe etc;
2. Reformăm sistemul de evidență a populației, cu noi facilități digitale;
3. Ușurăm reînscrierea în sistemul educațional sau de muncă românesc a celor care au petrecut o perioadă de timp în afară.

Trebuie să acceptăm că diaspora e România, indiferent dacă se mai întorc sau nu (de altfel, cam 40% dintre cei întrebați de noi spun că nu s-ar întoarce. Sau că nu s-ar întoarce până la pensie):

Chestionar PLUS Diaspora
1. E nevoie de o legislație pentru diaspora și administrație în afara frontierelor corelate cu amploarea problemei, care să faciliteze legătura permanentă cu țara;
2. Trebuie să investim major în salvarea identității și limbii române, mai ales pentru tinerii născuți în diaspora, prin tabere, manuale, programe de studiu, școli virtuale și ale mecanisme adaptate lor;
3. Crearea de legături noi între diaspora și țară, prin susținerea mediului asociativ, proiecte de îngemănare, asistență venită din afară către țară, mai multă putere de decizie din partea diasporei pentru țară.

Citește în continuare

Editoriale

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Publicat

pe

Ieri, pe site-ul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), a fost postată următoarea declarație de presă: Având în vedere articolele apărute în presa de astăzi, 18.07.2019, referitoare la înfiinţarea Muzeului Holocaustului, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale face următoarele precizări: va fi creat un complex muzeal care să cuprindă Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi viitorul Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, pentru care se are în vedere locaţia existentă între Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Aceasta constituie așadar o asumare oficială a faptului că se va construi un nou muzeu în curtea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și, mai mult, avem de-a face cu o reorganizare masivă sub titulatura de Complex Muzeal.

Conceptul de Complex Muzeal îl consideram abandonat de cel puțin 30 de ani!

Care ar fi logica amalgamării unor entități care în decursul timpului și-au definit identitatea și publicul?

Ni se răspunde, așadar, pe cale oficială că actuala coaliție strânge cureaua și comasează trei muzee. Da, este vorba de lipsa banilor, a viziunii si a profesionalismului acestui guvern! Mai mult, prin această comasare, se răspunde indirect, doar așa știe să comunice actualul ministru, protestului față de cedarea curții interioare a Muzeului Antipa pentru construirea unei clădiri în care să funcționeze un alt muze. De ce noului muzeu nu i se poate găsi o destinație corespunzătoare și nu una impovizată, care să blocheze dezvoltarea unui dintre cele mai performante instituții muzeale din România?

Răspunsul este comasarea a trei muzee și înfințarea altuia!

În concluzie, se înființează un muzeu, într-un spațiu improvizat, deposedând astfel un alt muzeu performant de un teren care îi asigura dezvoltarea. Protestelor personalităților din zona academică și a societății civile li se răspunde cu o comasare de muzee, semn că lipsa profesionalismului și a resurselor financiare sunt elementele definitorii ale activității curente a actualei coaliții.

* Editorial semnat de Ovidiu Țentea, membru al Consiliului Național PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Politica altfel e despre ceilalți

Publicat

pe

Politica altfel riscă să sune uneori ca formula „să fie bine ca să nu fie rău”. Sarcasmele din jurul ei ascund o doză de realitate. Tot așa, afirmația „nu se mai poate la fel ca până acum“ a devenit cât se poate de legitimă. De aici pornește, practic, orice discuție. Orice, dar nu PSD. În realitate, orice, dar niciun partid din cele de până acum. Pentru că știm deja prea bine că nu a funcționat. Dar ce înseamnă cu adevărat politica altfel?

E suficient să fii cinstit, bine intenționat, politicos și normal? Da, fără îndoială. Dar asta ține, mai degrabă, de caracterul personal, nu de calitățile politice de care e nevoie să schimbi o societate. Cred că limităm discuția despre schimbare la calități individuale, ceea ce duce la setarea jocului politic în căutarea figurilor providențiale. Dacă, în câteva cazuri, extrem de puține, această limitare funcționează, la nivel social ea nu are și nici nu va avea efectele așteptate.

În consecință, este nevoie de o schimbare de model, de raportare și de înțelegere a nevoilor pentru a produce schimbarea în mod real. E nevoie de o întoarcere la cetățean și la nevoile sale. În general, considerăm că votul reprezintă voința societății, fapt corect la nivel macro. Dar la nivelul vieții de zi cu zi, lipsa unei reprezentări reale, a înțelegerii problemelor pe care le are fiecare dintre noi, produce două efecte mai mult decât periculoase.

Apariția populismului este una dintre ele. E simplu pentru un politician să vorbească pe limba poporului atât timp cât nu face decât să acuze lipsa de empatie a clasei politice la problemele reale. Statistica nivelează social și economic și te poți trezi cu date corecte la nivel național, dar complet irelevante pentru sute sau mii de comunități. Intuiția unor politicieni oportuniști poate specula și deturna națiuni într-un timp extrem de scurt.

A doua problemă e lipsa de reprezentativitate. În lipsa înțelegerii societății, te alegi cu politicieni care ajung în funcție pentru cele mai caraghioase motive. Avem județe care cuprind localități atât de diferite încât politicile necesare cetățenilor pot să varieze de la o extremă la alta. Chiar și un politician competent și interesat va avea probleme în a schimba fundamental starea lucrurilor. Un baron local, un extravagant sau un dezinteresat nu va servi niciodată cetățenii respectivei zone. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Nu se întâmpla nimic, nu se simte nicio creștere, doar câteva averi acumulate și multă sărăcie.

Întoarcerea la cetățeni nu e simplă, dar niciun efort sisific. Un partid nou – în cazul nostru, PLUS – trebuie să își găsească sursele de informare locale și capacitatea de a motiva cetățenii. Soluția comunităților e potrivită pentru că permite descentralizarea necesară abordării problemelor care îi interesează pe cetățeni. O comunitate rurală va avea aproape cu siguranță alte probleme decât una din municipiul județului și va reacționa complet diferit față de una din București.

Ca să suplinească lipsa de înțelegere a întregii societăți, multe partide și mulți politicieni au alunecat în teme transcendentale. Naționalism, conspiraționism, tradiționalism și altele din aceeași categorie, despre care se știe că pot fi înțelese de toți cetățenii. Sigur, ele nu au niciun efect concret pentru o comunitate rurală. Trei sau patru rânduri de alegeri în care se mestecă teme irelevante pe un ton emfatic pot crea oricând un teren fertil pentru un politician populist. Nu va rezolva nici el problemele reale, dar măcar te scutește pe tine, cetățeanul, de prostiile irelevante îndrugate seară de seară.

Revenind la comunitățile politice. Ele pot juca un rol fundamental, de curea de transmisie între nevoile comunității și politicile adoptate de partid. Nicio formațiune politică nu mai poate inventa una sau două măsuri cu care să vindece o societate. Situațiile punctuale trebuie adunate din toată țara și încadrate în rezolvare transversală. Politicile publice naționale sunt tratate separat, pe criterii strategice generale. E posibil ca o comunitate rurală să aibă probleme majore cu forța de muncă și depopularea, comunitățile din urbanul mic, post-industrial, să aibă șomaj ridicat, iar comunitățile din urbanul mare să fie preocupate de colectarea deșeurilor și de semafoarele din cartiere.

Ați auzit până acum un partid care să discute sistematic și organizat problemele locale pe care să le integreze în politici naționale? E drept, o schimbare s-a produs deja față de anii 2.000. Dar vorbim de cruciade individuale, ale unor oameni bine intenționați și cu experiență în societatea civilă. Pentru o politică „altfel” e nevoie de o construcție politică suficient de matură încât să cuprindă în interiorul ei interesele diverse ale întregii societăți. Întoarcerea la cetățean se face prin comunități locale cu vocație politică.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 2 zile

Alin Mituța, despre nominalizarea lui Plumb și Nica pentru comisari europeni: O doamnă acuzată în dosarul Belina și un domn acuzat în dosarul Microsoft. Desemnarea fără consultare este nelegitimă

Noutăți Generaleacum 3 zile

AEP le recomandă cetățenilor cu drept de vot din străinătate să opteze pentru votul prin corespondență, a cărui procedură este simplă, sigură și eficientă

Noutăți Generaleacum 3 zile

Ramona Strugariu, mesaj pentru Dăncilă: Nu pedeapsa cu închisoarea pe viață e soluția crizei profunde prin care trece un stat întreg. Soluția e viața decentă şi ocrotită, într-un stat funcțional

Stiri PLUSacum 3 zile

Andrei Lupu: În ultimele zile am văzut o grămada de atacuri între susținătorii lui Klaus Iohannis și cei ai lui Dan Barna. Putem, totuși, să fim de acord că, în timp ce noi ne certăm între noi, PSD-ul face ce vrea?

Stiri PLUSacum 3 zile

Educația, tema primei dezbateri a Grupului de lucru pe acest domeniu din cadrul Comisiei Naționale de Programe și Politici Publice a PLUS

Stiri PLUSacum 4 zile

Emil Petru Ghibu, cel mai nou membru PLUS: Am 103 ani și jumătate. E pentru prima oară când mă înscriu într-un partid politic. Fac asta ca sa inspir cât mai mulți să se alăture mișcării noastre politice

Stiri PLUSacum 5 zile

Alianța USR PLUS strânge semnături pentru candidatura lui Dan Barna la prezidențiale. Dacian Cioloș: Dan e vocea unei noi generații. Va fi un mediator. Sunt alături de el

Stiri PLUSacum 5 zile

Dan Barna: România are nevoie de un președinte prezent, activ în viața ei. Asta voi face eu/ Vlad Voiculescu: Mă aștept la un președinte implicat, care să fie perfect responsabil. Cred că Dan Barna este omul ăsta

Noutăți Generaleacum 6 zile

Alexandru Dimitriu: Atunci când Administrația Sectorului 5 te sfidează și îți ia banii din buzunar, în mod evident trebuie să reacționezi. PLUS Sector 5 va sesiza organele de cercetare penală și Curtea de Conturi

Stiri PLUSacum 6 zile

Consiliul Național PLUS a votat pentru formarea alianței politice cu USR

Cele mai citite