Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Noutăți Generale

Dacian Cioloș, despre decizia CCR privind inițiativa „Fără penali în funcții publice”: Este un pas în plus pentru a curăța România de hoție. Epoca „penalilor“ din politică se apropie de sfârșit

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

Președintele PLUS, Dacian Cioloș, susține că validarea de către CCR a inițiativei de modificare a Constituției „Fără penali în funcții publice” reprezintă un pas „în plus pentru a curăța România de hoție și pentru a le face loc oamenilor cinstiți și competenți” și face apel către toți românii pentru a se mobiliza, în vederea schimbării actualei clase politice, pentru a se asigura că ceea ce își doresc este și pus în practică de cei pe care îi votează.

Validarea de către CCR a inițiativei de modificare a Constituției astfel încât persoanele condamnate penal să nu mai poată ocupa o funcție publică este o veste excelentă. Mai mult de un milion de româi au semnat această inițiativă cu speranța într-o Românie mai bună.

Este acum rândul Parlamentului să voteze, cu o majoritate de două treimi în fiecare cameră, revizuirea Constituției. Deși ar fi o ocazie pentru parlamentari să își demonstreze buna-credință, nu-mi fac iluzii: un parlament condus de un condamnat penal definitiv și de un fost prim-ministru care de cinci luni fuge de începerea urmăririi penale, ascunzându-se în spatele imunității parlamentare, va respinge această inițiativă. Sau, mai laș, o va amâna pe termen nedeterminat. Acum e nevoie să ne mobilizăm și să îi schimbăm, pentru a ne asigura că ceea ce societatea își dorește se și poate pune în practică.

Este un pas în plus pentru a curăța România de hoție și pentru a le face loc oamenilor cinstiți și competenți. Inițiativa cetățenească își va continua cursul. Epoca „penalilor“ din politică se apropie de sfârșit“, a afirmat, în cadrul unei postări pe Facebook, Dacian Cioloș.

Curtea Constituțională a dat undă verde, marți, inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției „Fără penali în funcții publice”, inițiată de USR și sprijinită de PLUS, potrivit G4Media.ro. Inițiativa urmează să intre în circuitul parlamentar, să fie supusă dezbaterilor în comisii și votului în plenul Camerei Deputaților și Senat, urmând ca apoi să se organizeze un referendum decizional care trebuie să aibă cvorum și vot majoritar.

Decizia CCR vine după ce, pe 27 martie, Curtea Constituțională a amânat pentru azi o decizie privind inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției „Fără penali în funcții publice”, din cauza unor probleme referitoare la listele de semnături de susținere, au declarat surse din cadrul CCR pentru G4Media.ro. Potrivit surselor citate, unii primari nu au pus data pe atestarea listelor de semnături, așa cum prevede legea.

Iniţiativa „Fără penali în funcţii publice” propune ca articolul 37 din Constituţie, care reglementează dreptul de a fi ales, să fie completat cu un nou alineat, având următorul conţinut: „Nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării”.

Pe 12 februarie, USR anunţa că semnăturile iniţiativei civice „Fără penali în funcţii publice” au ajuns la CCR, după peste 100 de zile de întârziere.

„După aproape 5 luni de tergiversări, Camera Deputaților a predat Curții Constituționale listele semnate de cei peste un milion de români care susțin inițiativa cetățenească Fără Penali în Funcții Publice. Nota informativă prin care Secretarul General a comunicat Biroului Permanent al Camerei Deputaților un număr fals al semnăturilor m-a determinat să asist la întocmirea procesului-verbal de predare primire, pentru a mă asigura că nu lipsește absolut nicio semnătură. Nu credeam că va fi nevoie, dar în aceste condiții nu ne-am putut baza pe buna credință a persoanelor implicate. Astăzi însă am reușit să bifăm încă un pas care să ducă inițiativa mai aproape de declanșarea referendumului”, declara, la acel moment, președintele grupului de inițiativă, avocatul Mihai Badea.

USR acuza, atunci, că la comanda politică a lui Liviu Dragnea, angajații Secretariatului General au trecut în nota informativă care urma să fie trimisă Curții Constituționale un număr de 591.097 de semnături, deși USR depusese în Parlament 931.249 semnături, dintre care 825.624 validate de primării.

„Cei de la Secretariatul General al Camerei Deputaților s-au gândit, în disperarea lui Liviu Dragnea, să inventeze o cifră mincinoasă, omițând că au fost depuse peste 820.000 de semnături validate deja de primari. Practic, au încercat să creeze o cifră de 500.000 de care să se poată agăța Rădulescu, Iordache și ceilalți acoliți ai lui Dragnea pentru a arunca în derizoriu inițiativa semnată de 1 milion de cetățeni. Este o acțiune jenantă și disperată a politicienilor cu probleme penale. Este un fals ordinar tipic PSD”, spunea, la acel moment, președintele USR, Dan Barna.

Noutăți Generale

Cât, cum și cui alocăm resursele sistemului național de cercetare? Prezent vs. perspective

Publicat

pe

FOTO iStock
  1. Buget

România alocă în 2019 Ministerului Cercetării și Inovării (Minister, de aici încolo) 0,17% din PIB, identic cu procentul de anul trecut. Este cel mai mic procent din PIB alocat cercetării în ultimii 10 ani, fiind chiar mai mic decât cel alocat în perioada de criză economică (0,23% din PIB în 2009).

Figura 1. (preluată de aici) Evoluția procentului din PIB alocat MCI/ANCSI

2. Resursa Umană (RU)

  1. Repartizarea resursei umane pe categorii de vârstă, în sectorul public, nu are o distribuție piramidală, normală (și sănătoasă) în orice sistem bine dezvoltat, segmentul tânăr având o pondere insuficientă. Cu alte cuvinte nu avem baza de selecție pentru viitor.

Figura 2. Distribuția cercetătorilor din sectorul public pe categorii de vârstă. Sursa datelor: INS

3. Infrastructuri de Cercetare (IdC)

IdC-urile au multe redundanțe și nu sunt grupate în centre de excelență sau centre de servicii pentru comunitatea științifică. Două exemple: Academia Română are trei institute de cercetări socio-umane (la Tg. Mureș, Craiova și Sibiu), iar printre Instalațiile și Obiectivele Strategice de Interes Național (IOSIN) se află nu doar celebrul „Laser de la Măgurele” (ELI-NP) ci și un al doilea „laser de la măgurele” (având o putere de 10x mai mică decât primul). Asupra centrelor de servicii revin mai jos, dar este anormal ca în România să existe mai multe aparate de laborator de milioane de euro bucata, folosite la 10% capacitate, în loc să fie unul, folosit la capacitate maximă și dispunând de o resursă umană adecvată.

1.1. Buget – Cât alocăm și cât ar trebui alocat?

Ultimul raport de țară al Comisiei Europene (RIO 2019) reconfirmă faptul că suntem codașii UE în privința procentului din PIB alocat cercetării. Actuala guvernare nu a făcut decât să consolideze acest loc de lanternă roșie. Procentul din PIB alocat Ministerului pentru anul în curs este cu un sfert mai mic decât cel alocat în 2009, în plină criză economică. Trecând peste declarațiile dlui ministru Hurduc, în care vorbea cu emfază despre bugetul de anul acesta, ca și cum ar fi o realizare faptul că a primit 0,17% din PIB, cât ar fi totuși necesar să alocăm Ministerului de resort? Ca fapt divers: în Strategia Națională de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (SNCDI) 2014-2020 (HG 929/2014) este propus un procent de 0,83% din PIB pentru anul în curs, ce include bugetul Academiei Române (470 milioane lei) și alte sume mai mici, în raport cu bugetul Ministerului (1,8 miliarde lei), gestionate de alte ministere (Ministerul Agriculturii, de exemplu, alocă aprox. 100 milioane activităților de cercetare din domeniu).

Procentul din PIB pe care Ministerul ar trebui să-l primească începând de mâine este de 0,2% (detaliez mai jos), procent ce trebuie crescut an de an spre unul realist de 0,6% spre finele viitoarei SNCDI. Minim jumătate din acesta (0,1% din PIB, în primă fază) trebuie gestionat de experți în domeniu (NSB din SUA, CNRS din Franța, sau UKRI din Marea Britanie putând servi ca exemple), nu de Guvern. Acesta din urmă, prin Ministerul sau Autoritatea din Cercetare din subordinea unui viitor Minister al Învățământului Superior și al Cercetării Științifice ar urma să gestioneze cealaltă jumătate.

 

1.2 BugetCum alocăm cei 0,2% din PIB?

Îi lăsăm pe experți să ne răspundă, dar principiul care va guverna alocarea va fi transparența. Cum alegem experții? Luăm Cartea Albă a Cercetării concepută de Ad Astra în 2011 și o aducem la zi. Vom avea astfel o radiografie clară asupra calității cercetătorilor din România. Cu alte cuvinte, aplicăm filtrul „Vama Nădlac”, parafrazând un prieten, care spunea că majoritatea „savanților de renume mondial” din România își pierd valoarea imediat ce trec Vama Nădlac. Odată identificați cei mai buni, îi vom invita să ia parte într-un nou Consiliu Național al Cercetării Științifice (nCNCS), cu un nou regulament, responsabilități și evident componență. nCNCS va avea obligatoriu personalitate juridică și va fi ordonator de credite. Acesta va gestiona jumătate din procentul ce-l primește Ministerul. nCNCS va aloca fondurile exclusiv în sistem competițional, limba de depunere a proiectelor va fi engleza, iar evaluatorii vor fi aleși „pe sprânceană”, preponderent din țările membre OECD (lăsând poarta deschisă celor naționali, atâta timp cât aceștia îndeplinesc standardele impuse și nu se află în conflict de interes). Unitatea executivă, aflată în subordinea directă a nCNCS, ce va distribui acești bani, va lua naștere prin reorganizarea actualei UEFISCDI și va funcționa după modelul ERCEA (Agenția executivă a European Research Council), aceasta din urmă rulând în prezent fonduri de aproximativ două ori mai mari decât execuțiile bugetare anuale ale MCI. Toți banii vor fi alocați transparent, informațiile privind competițiile, precum și rezultatele proiectelor finanțate, urmând a fi disponibile pe un site național, după modelul din SUA: https://www.grants.gov.

 

1.3 BugetCui alocăm cei 0,2% din PIB?

Simplu: nCNCS va aloca 0,1% din PIB conform principiului „finanțarea urmează performanța”. De exemplu, nCNCS nu va aloca fonduri pentru deplasarea unei delegații la Salonul de Inventică de la Geneva. Aceste fonduri pot fi alocate din cealaltă jumătate, gestionată de guvernanți, aceștia decontând costul politic al irosirii banului public. Tot guvernanții pot construi din „jumătatea lor” 3 reactoare nucleare la Mioveni, după modelul ALFRED, sau continua finanțarea Programelor sectoriale în cercetare, unde ultima dată când am verificat era finanțat un proiect pentru monitorizarea căderii corpurilor făcute de om din atmosferă și impactul asupra vieții terestre.

Lăsând gluma la o parte, Ministerul va trebui să asigure salariile de bază ale cercetătorilor din sistemul guvernamental de cercetare, inclusiv pentru cei aprox. 7.000 de cercetători din Institutele Naționale de Cercetare și Dezvoltare (INCD), nervii acestora fiind puși greu la încercare an de an, în funcție de bugetarea Programului Nucleu și virarea primei tranșe de bani. Nu este normal să existe discrepanțe între un cercetător din cadrul rețelei de institute ale Academiei Române (I-AR), care are salariul de bază asigurat, și un „INCDist”, lăsat în voia sorții (a se citi Program Nucleu și competiții naționale lansate mai mult în conformitate cu ce spune horoscopul zilei). Despre Academia Română, bugetul consistent pe care aceasta îl primește de la Stat și modul ei de funcționare într-un articol viitor.

Ministerul poate cere ajutorul nCNCS pentru identificarea Instalațiilor și Obiectivelor Strategice de Interes Național (IOSIN) și finanțarea lor, din același 0,1% primit de la buget. În prezent se alocă aprox. 450 milioane lei INCD-urilor, prin Programul Nucleu, 100 milioane lei IOSIN-urilor și alte 100 milioane spre organisme internaționale, subvenționarea literaturii științifice etc. După o evaluare riguroasă și o restructurare a INCD-urilor estimez că un buget de 600 milioane va fi suficient pentru finanțarea de bază a acestora, incluzând aici și salariile cercetătorilor.

 

Sumarizând secțiunea 1.3: jumătate din buget (0,1% din PIB) va fi alocat în mod competitiv, proces supervizat de nCNCS, iar cealaltă jumătate, gestionată de MCI, va asigura finanțarea de bază a sistemului românesc de cercetare.

 

2.1 RU – Cât?

Resursa umană de care dispunem în sistemul public de cercetare (conform INS) este de aprox. 32.000 de cercetători. Mai mult de jumătate din aceștia sunt angajați în universități, iar restul în cadrul INCDurilor, I-ARurilor, institutelor de cercetare din cadrul universităților și alte câteva institute din subordinea altor ministere. Nu detaliem aici, dar România este pe unul din ultimele locuri din UE atât în privința numărului de cercetători cât și a persoanelor cu titlul de doctor, ambele raportate la mia de locuitori.  În privința numărului de cercetători români din diaspora nu sunt date clare, dar numărul este estimat la 15.000.

 

2.2 RU – Cum?

Sunt cel puțin două întrebări aici: cum stimulăm resursa umană să rămână în țară și cum o stimulăm să performeze? Nicidecum prin programe lansate cu mare tam-tam de actuala guvernare, prin care se ofereau stimulente financiare (relativ mici, între noi fie vorba) olimpicilor români cu condiția ca aceștia să rămână în țară după terminarea studiilor de licență/master și să presteze muncă „pe plantația mioritică”. Această cerință taie tânărului orice speranță de a ieși din țară și a experimenta alte sisteme de cercetare mature, „vestice”. Apropos, eu am plecat din România imediat după terminarea masterului și m-am întors șapte ani mai târziu cu un doctorat luat la una din cele mai puternice universități americane (Rutgers).

Singura cale de a stimula resursa umană nu doar să rămână, ci să se și repatrieze (obiectivul pe termen lung fiind și atragerea cercetătorilor străini) este să creăm un sistem național de cercetare robust, înțelegând prin aceasta o infrastructură adecvată (despre care vorbesc mai jos), dar mai ales predictibilitate în alocarea competitivă a resurselor bugetare. Cum stimulăm resursa umană să performeze? Oferindu-i stabilitate. Astfel, cercetătorul trebuie să fie sigur că în fiecare an poate aplica cel puțin la o competiție națională cu o rată de succes de 15-20%. Dacă minim cinci ani de zile reușim să facem asta, am da un semnal foarte puternic cercetătorilor că sistemul este funcțional și atractiv pentru ei, având resurse adecvate.

 

2.3 RU – Cui?

Pentru a (re)construi fundația piramidei din figura 2, o importanță vitală o au proiectele de tip „Postdoctorat” (PD). Ultimele competiții de acest tip au fost lansate în 2012 și 2016. Ca să înțelegem ce a însemnat acest lucru pentru resursa umană tânără este destul să ne uităm la evoluția numărului de titluri de doctor acordate în România de-a lungul anilor (figura 3).

Figura 3. Număr de titluri de doctor acordate în România. Sursa datelor până în 2016 aici, iar ulterior aici.

Așadar, din 2012 până în 2016 s-au acordat 21.420 de titluri de doctor, iar în cadrul celor două competiții de tip „Postdoctorat” (PD) organizate în acest interval s-au finanțat 259 de proiecte. Nu doresc să explic aici toate motivele exploziei de titluri din perioada 2012 (nici nu am pretenția să le cunosc pe toate), dar programul POSDRU constituie principala explicație. Concluzia este că prin politici guvernamentale proaste România nu a reușit să-și folosească resursa umană tânără, școlită pe bani grei europeni, în cadrul POSDRU. Ba mai mult, a făcut tot ce-a fost posibil să o trimită la cules căpșuni prin întârzierea evaluării proiectelor depuse, nelansarea de competiții noi, bugetare insuficientă pentru proiectele câștigătoare etc.

Mă bucur să văd că actuala guvernare reușește „performanța” deschiderii unei competiții PD la mai bine de 2,5 ani de la preluarea puterii. Sper că nu va fi nevoie de încă 5 miniștri pentru a finaliza și evaluarea acesteia, cum a fost cazul precedent.

Pentru a aduce sânge proaspăt în celelalte categorii de vârstă din figura 2, o soluție ar fi atragerea de cercetători din afara țării, prin programe de tipul celor propuse de Asociația Ad Astra aici, sau  ERA Chairs, parte integrantă a Programului Cadru al UE (Orizont 2020 în prezent).

În același comunicat Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, avansează bugetul de 600 milioane lei ca fiind necesar anual pentru asigurarea unei minime predictibilități în cercetare, ce să permită unui tânăr cercetător să-și planifice cariera. Acest buget permite lansarea anuală a competițiilor de tip PD, Tinere Echipe (TE) și Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE), destinate mai ales resursei umane deja aflată în România, precum și a trei competiții destinate atragerii cercetătorilor din afara țării, pe aceleași trei paliere: postdoctorat, cercetător independente tânăr și cercetător independent senior. Toate aceste șase competiții ar urma să fie organizate și supervizate de nCNCS. De cele 400 milioane rămase din procentul de 0,1% gestionat de acesta, ar urma să fie organizate anual competiții de tip Proiect Experimental Demonstrativ și Bridge Grants (sau similare), pentru transferul cunoștințelor la operatorii economici.

 

Nu pot încheia discuția despre resursa umană fără să ating și subiectul plagiatelor. Cum văd eu soluția pe scurt: achiziția celui (sau celor) mai avansat(e) soft(uri) anti-plagiat à scanarea tuturor tezelor din ultimii 30 de ani (dacă sunt pe suport letric, convertire prealabilă în format electronic) à în funcție de setările de scanare, toate tezele ce trec de 7-10% asemănare cu bazele de date utilizate intră în filtrul 2, mai amănunțit, dar tot automatizat à dacă procentul se păstrează peste 7, teza este analizată în amănunt de experți numiți de un nou CNATDCU (reorganizat după un regulament elaborat de nCNCS) à pentru tezele la care plagiatul se confirmă se trece la retragerea titlului de doctor și recuperarea eventualului prejudiciu în instanță (de exemplu, sporul de doctorat de 15% din salariu).

 

3.1 IdC – Cât?

Pentru a afla de câte infrastructuri de cercetare dispune România este destul să accesăm pagina https://erris.gov.ro. Acum sunt listate aproximativ 1.700 de IdC-uri, cumulând 23.563 echipamente mari. Numărul este unul impresionant, dar din experiența proprie și din discuții cu mulți alți colegi, o bună parte din ele colectează praful în prezent, gradul de utilizare al lor fiind în cel mai optimist scenariu de 25% (repet, doar din auzite, dar cu valoare de exit-poll).

România are deci nevoie de o concentrare a infrastructurilor de cercetare, dar nu în sensul localizării Instalațiilor și Obiectivelor Strategice de Interes Național (IOSIN) în perimetrul Bucureștiului, cum este acum, ci în sensul organizării de centre de servicii pentru comunitatea științifică. În domeniul meu de exemplu, al genomicii-geneticii, nu este nevoie să ai în țară 5 secvențiatoare de ADN de ultimă generație, cumpărate cu câte 1 milion de euro fiecare. E destul să ai unul, unde cercetătorul să-și trimită probele de laborator și să primească datele brute. În mod similar, apropos de exemplul de mai sus, al celor 3 institute ale Academiei Române din domeniul socio-uman, întreb și eu în calitate de plătitor de taxe: de ce le finanțăm pe toate de la bugetul central? Are România nevoie de toate 3? Sau de ce nu avem unul din cele 3 în Moldova?

 

3.2 IdC – Cum?

Cum s-a constituit ERRIS (Registrul Infrastructurilor de Cercetare din România)? Orice entitate de cercetare ce dorește să acceseze bani publici printr-o competiție trebuie să-și înscrie infrastructura de cercetare pe ERRIS. Dar, din toate cele 1.700, în urma unei întâlniri de taină a unor „experți” aflați în vădit conflict de interes, au fost alese o parte, ce constituie în prezent IdC-urile din roadmap-ul infrastructurilor de cercetare. Acest roadmap a fost cerut de CE pentru ridicarea condiționalității ex-ante pentru cercetare și pomparea ulterioară a peste 200 milioane euro în IdC-urile alese. Detalii despre toată povestea cu roadmap-ul găsiți în scrisoarea Asociației Ad Astra spre comisarii europeni C. Moedas și C. Crețu de aici.

O a doua întâlnire de taină a altor „experți” (sau aceeași, nu se știe) s-a concretizat într-un proiect de HG prin care este dublat numărul Instalațiilor și Obiectivelor Strategice de Interes Național.

 

3.3 IdC – Cui?

Răspunsurile la întrebările și problemelor ridicate în secțiunile 3.1 și 3.2 vor veni în urma unei evaluări independente a infrastructurilor de cercetare, proces supervizat de nCNCS. Ulterior, trebuie să trecem la restructurare și finanțarea celor utile. În acest efort de evaluare este imperios necesar să includem Institutele Academiei Române (ce nu au fost niciodată evaluate independent; acum ele sunt evaluate intern) și Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare. Nici în privința INCD-urilor lucrurile nu stau prea roz. Acestea au fost evaluate pentru prima dată în 2011/2012 cu experți internaționali, iar rezultatele nu au prea fost pe placul guvernanților. Anul acesta se pornește o a doua evaluare, după reguli de joc stabilite de CCCDI, unul din consiliile consultative din subordinea MCI. Pronosticul meu: toate INCD-urile vor primi calificativele A și A+ pentru a continua să fie mufate la bugetul din ce în ce mai consistent alocat „din pix” prin Programul Nucleu.

 

Dacă vrem cu adevărat să știm ce avem în ogradă și să cheltuim ulterior banul public în mod responsabil și cu profit, este necesară angajarea unui corp de evaluatori străini (de exemplu, de la https://www.scienceeurope.org) care să facă o analiză obiectivă a sistemului național de cercetare, cu accent pe modul și gradul de folosință al infrastructurilor de cercetare. Putem lua ca exemplu evaluarea pe care Germania a făcut-o anul trecut (detalii aici) pentru „Helmholtz Association of German Research Centers”, rețea care cuprinde aprox. 30.000 de cercetători (repet, atât are România în total, în institute și universități). Și surpriză! (ar zice unii): nu au folosit experți nemți, ci 600 de experți internaționali, provenind din 27 de țări. Haideți deci să lăsăm deoparte dâmbovițenismele și să recunoaștem că nu avem de unde să scoatem evaluatori naționali pentru treaba asta, ca magicianul cu iepurașii din pălărie; sau poate vrem să facem o treabă de mântuială, care să colcăie a conflicte de interes sau lipsă de expertiză relevantă în plan internațional (vedeți criteriul „Vama Nădlac”)…

 

Concluzii:

  • România trebuie să treacă la o bugetare de bază a cercetării prin intermediul Ministerului;
  • Un corp de experți în domeniu (nCNCS) va gestiona minim jumătate din bugetul cercetării în mod competitiv, transparent și conform principiului „finanțarea urmează performanța”;
  • Resursei umane trebuie să i se asigure stabilitate și predictibilitate în finanțare, iar segmentul de tineri cercetători trebuie stimulat;
  • Infrastructura de cercetare trebuie evaluată independent și ulterior reorganiztă.

Ar fi foarte multe de detaliat (posturile permanente din cercetare, finanțarea multianuală a proiectelor de cercetare, atitudinea cercetătorului român, gestionarea fondurilor europene etc.) dar am încercat să fiu cât mai succint. Le voi aborda în editorialele următoare.

Citește în continuare

Noutăți Generale

Oana Țoiu: În orice decizie și procedură, interesul superior al copilului trebuie să primeze

Publicat

pe

Oana Țoiu FOTO Steluța Popescu

„Acum e nevoie de sprijin pentru fată, pentru că e clar că asupra ei asta are un impact care trebuie susținut de profesioniști, măcar în al miilea ceas, de o anchetă care să nu urmărească doar respectarea procedurilor existente, ci ÎMBUNĂTĂȚIREA lor ca niciun copil să nu mai fie bruscat astfel”, susține Oana Țoiu, membru al Consiliului Național PLUS și fost secretar de stat în Ministerul Muncii în cadrul Guvernului Cioloș, cu privire la cazul fetiței de 8 ani din Baia de Aramă, județul Mehedinți, dată spre adopție unei familii de români din America, care a scandalizat opinia publică după ce în presă au apărut imagini care o arătau pe copilă în timp ce era luată cu forța de polițiști de lângă asistentul maternal care a crescut-o. În cadrul unei postări pe Facebook, Oana Țoiu vorbește despre condițiile în care ar fi trebuit să decurgă procesul de adopție, spunând că va judeca, în cazul de față, instituțiile și va cere public o anchetă de la Avocatul Copilului.

„În orice decizie și procedură, interesul superior al copilului trebuie să primeze. Nu e doar părerea mea, e lege. Copiii nu sunt bunuri care trebuie mutate pe baza sentințelor judecătorești, cu bună voie sau cu forța, ci oameni care trebuie îndrumați, implicați în proces cât de mult e posibil, pregătiți din vreme pentru orice schimbare majoră în viața lor.

Pentru asta există psihologi, multe ședințe anterioare de pregătire, timp anterior finalizării adopției, timp pe care copilul să îl petreacă cu noua familie în perioada de acomodare.

Motivul pentru care procesul de adopție e normal să dureze o vreme, să fie prudent, e tocmai cât de sensibil e să schimbi familia, nu din birocrație ineficientă cum încă e cazul.

Pentru că și asistenții maternali sunt mai mult decât angajați și devin familie temporară, și pentru ei e nevoie de un proces de suport, implicare și pregătire pentru tranziție și pentru a susține copilul în schimbarea asta. Ea oricum e grea, dar devine sfâșietoare când nu e pregătită cu suflet, nu doar cu dosare.

Astea fiind spuse, însă, voi alege să judec instituțiile, să cer public o anchetă de la Avocatul Copilului (avem așa ceva, e adjunctul Avocatului Poporului), dar să încerc să nu judec încă intențiile niciuneia dintre familii sau ale celor responsabili de caz, în ciuda greșelilor lor foarte grave, deși știu cât de nepopulară e părerea asta când opinia publică e justificat revoltată.

Impactul emoțional e mare și atunci când e implicat un copil care nu se poate apăra singur, instinctul de a fi noi apărători și judecători e bun, e necesar, însă e nevoie să ne concentrăm pe a apăra copilul, fără a demoniza adulții implicați până nu avem informații complete. Au ieșit deja în spațiul public informații false de la persoane bine intenționate.

Acum e nevoie de sprijin pentru fată, pentru că e clar că asupra ei asta are un impact care trebuie susținut de profesioniști măcar în al miilea ceas, de o anchetă care să nu urmărească doar respectarea procedurilor existente, ci ÎMBUNĂTĂȚIREA lor, ca niciun copil să nu mai fie bruscat astfel. Sunt și profesioniști buni în sistem, și părinți și asistenți maternali care pot contribui oricând la a face procesul mai uman, nu mai restrictiv decât deja este”, a argumentat Oana Țoiu.

Sorina, o fetiță de 8 ani din Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, a fost luată de polițiști din casa asistentului maternal care a crescut-o, după ce ar fi fost adoptată de o familie din Craiova stabilită în Statele Unite. Fetiţa a fost filmată în momentul în care refuză să plece de lângă femeia căreia îi spune „mamă” și care a îngrijit-o de la vârsta de 9 luni, iar imaginile au fost postate pe Facebook, declanșând un val de reacții negative.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Mehedinţi a declarat, într-un comunicat, că nu a fost informată cu privire la operaţiunea de preluare a minorei, desfăşurată vineri la familia din Baia de Aramă, şi că nici nu a fost solicitată prezenţa vreunui reprezentant al instituţiei în cadrul acestei operaţiuni.

De cealaltă parte, ministrul Muncii, Marius Budăi, a anunţat că se vor face verificări în acest caz, iar procurorul general a anunțat efectuarea de verificări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

„Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus la data de 21 iunie 2019 efectuarea de verificări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind împrejurările și modalitatea în care procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a exercitat supravegherea cercetării penale în cauza mediatizată, inclusiv în ceea ce privește coordonarea activității de efectuare a percheziției domiciliare din ziua de 21 iunie 2019”, precizează Ministerul Public în cadrul unui comunicat.

Cele mai importante precizări făcute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova:

  • Pe tot parcursul procedurii de adopţie, asistentul maternal Ş.M. s-a opus ca părinții adoptatori să ia legătura cu minora, deşi aceasta a refuzat la datele de 10.07.2013 şi 04.04.2017, să o adopte pe minoră, potrivit susţinerilor celor doi soţi şi ale D.G.A.S.P.C. Mehedinţi
  • Vineri, procurorul de caz însoţit de un psiholog şi asistent social de la DGASPC Dolj şi polițiști s-au prezentat la locuința unde se afla fetița să discute cu minora S.S. însă aceasta a început să plângă. I s-a cerut fostei asistente maternale să o liniştească pe minoră, însă aceasta nu s-a implicat, timp în care celelalte persoane majore din imobil au început să strige, agitând-o şi mai mult pe minoră.
  • Deoarece, minora trebuia liniştită într-un timp cât mai scurt, s-a luat hotărârea ca aceasta să meargă împreună cu părinţii adoptivi, care au aşteptat-o în afara imobilului, cu psihologul şi asistentul social la IML Craiova, în vederea examinării fizice şi pentru a fi consiliată de psihologul prezent.
  • Minora a opus rezistenţă, deoarece, în permanenţă, i s-a inoculat de către familia numitei ŞM că părinţii adoptivi ar putea să-i facă rău.
  • Din informaţiile deţinute până în prezent minora S.S. se simte bine.
Citește în continuare

Noutăți Generale

Dacian Cioloș: „Președinția grupului Renew Europe e doar începutul proiectului nostru. Acum trecem la pasul următor și începem construcția politică internă”

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Președintele PLUS, Dacian Cioloș, a fost ales, miercuri, președintele grupului Renew Europe din Parlamentul European.

Dacian Cioloș susține că acest pas reprezintă doar începutul proiectului PLUS, iar următoarea etapă va reprezenta construcția politică internă care să le ofere românilor un viitor mai bun în țara lor. „Președinția grupului Renew Europe e doar un pas în construcția politică pe care am gândit-o în ultimii doi ani. E un pas important, dar e doar începutul proiectului nostru. Am dovedit că meritam încredere la alegerile din 26 mai, am dovedit că facem parte din forțele politice relevante ale Europei. Vom continua să aducem cât mai mult din Europa în România prin activitatea noastră la Bruxelles și în cabinetele de europarlamentari pe care le vom deschide în toată țara. Acum trecem la pasul următor și începem construcția politică internă prin care să le oferim cetățenilor români un viitor așa cum îl merită”, a declarat Dacian Cioloș.

Este cea mai înaltă poziție ocupată vreodată în sistemul UE de un român, iar Dacian Cioloș este și primul est european care conduce un grup politic în Parlamentul European.

Citește în continuare
Știri Localeacum 57 de minute

Ovidiu Țentea: La Galați au fost înființate primele cinci comunități locale PLUS din regiunea Sud-Est. 26 mai este doar începutul schimbării reale a modului de a face politică în România!

Noutăți Generaleacum 4 ore

Cât, cum și cui alocăm resursele sistemului național de cercetare? Prezent vs. perspective

Stiri PLUSacum 16 ore

A început organizarea comunităților PLUS

Revista Preseiacum 3 zile

Dacian Cioloș, la Digi24: Europa poate să fie echilibrată atunci când și esticii vor avea un cuvânt de spus și de asta am candidat la președinția grupului

Noutăți Generaleacum 3 zile

Oana Țoiu: În orice decizie și procedură, interesul superior al copilului trebuie să primeze

Stiri PLUSacum 3 zile

Dragoș Tudorache: Cred că Siegfried Mureșan, care vede o colaborare între grupul Renew și socialiști împotriva popularilor, s-a uitat la alte negocieri

Editorialeacum 3 zile

Lipsa citostaticelor și surprinderile doamnei ministru Pintea

Noutăți Generaleacum 5 zile

Dacian Cioloș: „Președinția grupului Renew Europe e doar începutul proiectului nostru. Acum trecem la pasul următor și începem construcția politică internă”

Stiri PLUSacum 6 zile

Politico: Dacian Cioloș are prima șansă la șefia grupului Renew Europe, după ce a primit sprijinul lui Macron și al Ciudadanos

Știri Localeacum 6 zile

Vlad Voiculescu: Biroul de internări – Spitalul Județean Craiova! La coadă, aproximativ 60 de pacienți într-o încăpere fără aerisire

Cele mai citite