Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Cum să ne unim (de fapt) cu Moldova

Publicat

pe data de

Bogdan Deleanu, membru al Consiliului Național PLUS

Românilor le place să creadă că sunt prietenoși față de Republica Moldova. Se declară deseori pentru Unire și politicienii români fac paradă de promisiuni „istorice” cu ocazia fiecărei runde electorale la Chișinău. Dar, dincolo de „Basarabia e România” scris pe toate pasajele din munți, de vinurile de Purcari sau de bancurile cu „Gîlșiavă pi șier“, românii cunosc foarte puține despre ce se întâmplă dincolo de Prut.

Vreți unire? Vreți doar prietenie? Drumul merge de fapt în aceeași direcție. Spre Europa.

Ignoranță benevolă

Luna trecută am trecut și eu vama Leușeni-Albița cu rutiera de la Chișinău. Am plecat de pe la 6 dimineața, singurul român dintr-un microbuz cu o țintă clară: Biroul Serviciului Public pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor din Vaslui. Câteva zeci de microbuze descarcă și încarcă zilnic acolo două-trei sute de moldoveni – un business prosper, se pare.

E plin de moldoveni de altfel prin toată România.

Am întâlnit studenți, angajați în sectorul privat, antreprenori din Republică prin toată țara, de la Valea Jiului, la Zalău, Dolj sau Constanța. La fiecare eveniment de campanie al Alianței 2020 prin diaspora, 2-3 mâini care se ridicau cu întrebări prin sală erau mereu de la cetățeni moldoveni.

Cu toate acestea, când le spuneam unor colegi din Vaslui că vin de la Chișinău, răspunsul a fost: „E frumos acolo? Aș merge și eu dar mă tem să nu fie periculos”. Am auzit sute de povești similare. Cea mai radicală a fost acum câțiva ani de la cineva care se pregătea de un drum (de nevoie) la Chișinău: „Auzi, ăia au benzină acolo sau să-mi iau câteva canistre?”

Chiar și printre cei care se declară cu mândrie unioniști, cunoștințele despre Republică sunt limitate. Turismul românesc pe la podgoriile moldovenești este mic, interesul despre politica de peste Prut aproape zero. Câți români știu unde este Găgăuzia, despre problemele din Orhei sau  despre comunitatea rusă din Bălți?

Sigur, mai sunt și acei români care au văzut statisticile unde Moldova este la coada continentului european (similar cum România este la coada Uniunii Europene) în materie economică, de sănătate, educație, infrastructură, dar și corupție sau probleme cu justiția. Din păcate și ei, respingând apoi unirea din motive pragmatice, resping orice fel de investiții sau atenție sporită către neamurile noastre de peste Prut.

Scepticism peste Prut

Politicienii români nu au stat niciodată să propună soluții integrate față de Moldova. Unioniști sau nu, realiști sau nu, au lipsit capitole inovatoare pe Moldova, dincolo de veșnicele fraze cheie ”un parteneriat strâns” sau ”sprijinim parcursul european”. Cum?

Sunt puține și rare marile inițiative românești față de Basarabia. Un gazoduct, o zi a vinului moldovenesc începută în 2018 la Snagov, câteva schimburi culturale și evident, deschiderea pentru cetățenie. Au fost construite câteva școli și, sigur, nu putem uita că România a trimis la Chișinău un important ajutor macrofinanciar anual de 100 milioane de euro. Dar una peste alta, nimic integrat, structurat și, cu siguranță, nu destul.

Iar aceasta în contextul în care, este evident, emoția există din belșug. De la podul de flori la tot felul de acțiuni de imagine și ONG-uri, festivaluri și evenimente culturale, românii sunt, așa cum am zis mai sus, în mare favorabili ideii de unire. Și de ce n-ar fi? Ca singurele două țări cu aceeași limbă, putem crede că uniți sau nu, trebuie să fim aproape.

Nu mulți înțeleg însă că lucrurile sunt diferite peste Prut. Sigur, există o masă de unioniști și acolo. Dar sondaje repetate arată mereu că cifrele pro-Unire sunt mici. Iar asta pentru că, deși moldovenii știu ceva mai multe despre România decât viceversa, lipsa de înțelegere și interes domină și acolo.

O mare parte din media și accesul la extern pentru Moldova, cărțile, poveștile, toate sunt încă puternic dominate de cultura rusă. Pune aproape orice moldovean să-ți zică o glumă bună și o să vezi cum la final se chinuie să-ți traducă poanta din rusă în română. Pentru mulți Moscova e la fel de aproape ca și București sau Berlin sau Paris.

Iar asta nu o spun doar sondajele, o spun rezultatele electorale. Câștigători în alegeri, la prezidențiale sau parlamentare au rămas aceia care pot fi acuzați de anti-românism, împreună cu cei subordonați oligarhilor pro-mafie sau pro-ruși.

Proiecte concrete

Ce rămâne atunci de făcut? Cu aproximativ un milion de moldoveni cu cetățenie română, cu siguranță nu putem continua să ne permitem luxul ignoranței. Iar cum Moldova rămâne acum și mereu, cel mai apropiat partener potențial al României, este timpul să venim cu niște idei mai bune.

Un lucru este clar. Cum România este în Uniunea Europeană, iar cum apartenența la UE presupune niște criterii complexe și concrete, orice drum către România al Moldovei înseamnă un drum către Europa. Ceea ce nu e rău, pentru că în sine Europa este un factor de atracție și interes poate mai mare decât România pentru moldoveni decât țara noastră.

Iată așadar un prin obiectiv, de la care tot restul lucrurilor pot curge: Moldova trebuie să fie împreună cu România, în Europa. Aceasta înseamnă să parcurgă un drum de reforme în justiție, administrație, în instituțiile publice care să o facă oricum mai modernă, mai competitivă, mai prosperă. Acest drum a fost de altfel deschis prin Acordul cu Asociere semnat cu UE în  2014, dar încă nu s-au făcut pași siguri pe el.

Iar ce poate face România este să lucreze la a câștiga respectul și interesul cetățenilor moldoveni, educându-și proprii cetățeni în același timp despre țara vecină. E vorba astfel de trei direcții principale de acțiune:

  1. România ca model pentru Republica Moldova

La fel cum odinioară s-a strigat la Chișinău ”DNA, treceți Prutul!”, o îmbunătățire a politicii românești ar putea face minuni în relația cu Moldova. Nici o unire și nici măcar o apropiere reală nu sunt posibile fără o reformă radicală, cu accentul pus pe competență și integritate.

E nevoie de o administrație publică românească care-și trateze cetățenii (oriunde ar fi ei născuți) cu respect și în mod eficient. De autostrăzi care să lege Moldova de restul României și deci Republica Moldova de Vest. De un mediu bun pentru afaceri și de o nouă imagine, a unei țări în care lucrurile funcționează, pe care moldovenii ar putea să o respecte cu adevărat.

Așadar, înainte să ieși la întâlnire, uită-te în oglindă. Noi, cei din PLUS, lucrăm deja la programul politic care va fi benefic cel puțin pentru români dar și, suntem siguri, pentru moldoveni.

  1. România ca ajutor pentru Republica Moldova

Apoi, dacă vrem să convingem cetățenii moldoveni că alături de noi le-ar fi mai bine, trebuie să investim în asta. Fie că ne folosim de fonduri europene, fie că găsim mecanisme prin care susținem dezvoltarea din Moldova cu fondurile (limitate) ale României, trebuie să o facem.

Dat fiind locul unde se află acum, există potențial în Moldova pentru investiții în sectorul telecomunicațiilor și serviciilor digitale dar și în turism, industrii creative, domeniul energetic, sectorul bancar, agricultură etică și ecologică sau dezvoltarea de noi servicii de transport. Este clar că există concurență și bariere, dar orice entitate care își dorește unirea sau apropierea cu Chișinăul ar trebui să vină cu 2-3 soluții la depășirea lor, înainte de orice altceva.

Ar mai fi bune și investiții în infrastructura și economia socială sau educație pentru profesiile viitorului (un domeniu în care Suedia sau Marea Britanie deja sunt active la Chișinău). Ar trebui examinată și extinderea unor capacități de producție din România în Republică (în special în IT), ceva ce ar crea locuri de muncă și relații comerciale mai strânse peste frontieră.

Iar aceasta e cu mult mai ușor acum decât înainte, după ce piețele europene s-au deschis pentru produse din Moldova – inclusiv cu ajutorul reformelor făcute de Dacian Cioloș pe vremea când era Comisar european pentru agricultură.

Accesul la servicii de media în limba română, dar și dezvoltarea unui sector tipografic mai amplu sunt o altă bornă de trecut. O mare parte din generațiile noi din Moldova s-au îndepărtat, așa e, de limba rusă, dar numai pentru a o înlocui cu engleza din filme și jocuri. Ce să mai vorbim de accesul la servicii tehnice sau de specialitate, în contextul în care mulți dintre inginerii sau experții de acolo se pot forma mai ușor în Rusia sau în școli în limba rusă.

Iar orice investiții, atâta timp cât sunt orientate către stat sau administrație, trebuie condiționate ferm de respectarea unui parcurs către democrație și stat de drept. Guvernul Cioloș a fost singurul din România care a încercat aceasta, dar trebuie să devină un reflex: nici o plată fără progrese pe corupție și cât mai multe programe și investiții adresate cetățenilor direct.

  1. Educație și cultură

Nu în ultimul rând, fie că vrem să ne unim sau doar vrem să fim prieteni mai buni, nu ar strica o atenție sporită pentru informare despre Republica Moldova. Începând prin programa școlară dar și prin schimburi culturale permanente, cetățenii de ambele maluri ale Prutului au nevoie să se cunoască mai bine.

Vorbesc atât de introducerea de noi materiale și atenție didactică pe Republica Moldova, dar mai ales facilitarea de parteneriate permanente. De vizite, tabere, schimburi de experiență, concursuri sportive bilaterale și acces la studii de scurtă durată, începând de la nivel liceal, vocațional și evident universitar. O parte pot face deja uz de programul Erasmus+, iar pe altele trebuie să le extindem atât din Parlamentul European dar și din Parlamentul României.

Iar pentru cei care au terminat cu studiile, avem nevoie de programe de schimb cultural și de turism. La fel ca ziua vinului moldovenesc din Snagov pot fi promovate momente similare și în alte părți ale României, sau pe alte subiecte, ca produse agricole și mâncare, teatru, muzică, tradiții și obiceiuri. Pelerinaje și la mânăstirile istorice din Republică. Dar și vice-versa, festivaluri și sărbători anuale românești în Republică și nu doar în Chișinău.

Vă doriți să vă apropiați de Moldova? Planificați-vă o vacanță acolo! E mai ieftin decât la Nisipurile de Aur sau Kusadasi și puteți descoperi locuri minunate ca și Căpriana, Orheiul Vechi sau Mileștii Mici. Investiți în economia moldovenească. Beți din când în când câte un vin de la Mileștii Mici sau Cricova.

În cele din urmă, nici nu e vorba de o alegere. Nu trebuie să alegem între Unire sau altceva.

România are nevoie de vecini stabili și prosperi. Moldova are nevoie de o Română puternică și deschisă, care să îi aducă prosperitate. Ambele au nevoie de relații mai bune și, implicit, de o populație care rămâne în țară.

Până la orice fel de unire între Moldova și România, trebuie să facem altă unire a Moldovei: Unirea Europeană. Moldova în UE, în Europa și departe de trecut sau de Estul retrograd și corupt.

Iar dacă, o dată ajunse acolo, cele două țări, cele două popoare își dau seama că percepțiile s-au schimbat, că sunt mai aproape ca niciodată, că le-ar fi și mai bine împreună în același stat… ei, cine o să le mai poată opri atunci?

Editoriale

Ce facem cu diaspora? O abordare în trei pași

Publicat

pe

Bogdan Deleanu, membru al Consiliului Național PLUS

Vestea că sunt peste 5,6 milioane de români plecați din țară nu ne surprinde. De fapt, echipa PLUS Diaspora a CNPP (Comisia Națională de Politici și Programe) tocmai era pe cale să lanseze zilele acestea cifra de 5,5 milioane, obținută din cercetările noastre proprii.

Ce contează acum este ceea ce ne propunem să facem. Peste un sfert din români sunt plecați din țară, iar dintre aceștia majoritatea au plecat în ultimii 15 ani. Fiecare român din străinătate ușurează drumul pentru încă doi. „Hai, vere, că te angajez la mine la restaurant, șantier, firmă, magazin etc”. În ritmul acesta, nici nu mai contează cine guvernează România peste 10 ani – nu va mai fi nimeni aici!

Iar dacă unii se întreabă „de ce ar trebui să ne pese, la urma urmei, de cei care pleacă?”, iată altă cifră identificată de echipele noastre: românii din afară au trimis acasă, în 2018, aproape 5 miliarde de dolari!

Ne gândim la o abordare în trei pași:

Stoparea Exodului – prioritatea numărul 1 pentru diaspora este, de fapt, în țară. Câtă vreme nu se rezolvă problemele de acasă, lumea va continua să plece, iar cei plecați nu se vor întoarce. Prioritățile pentru cei plecați sunt:
1.  Reforma educației, cu accentul pus pe predictibilitate, competență, dobândirea de aptitudini utilizabile în viața reală și calitate peste cantitate;
2. Reforma în sănătate, inclusiv depolitizarea managementului sanitar, susținerea unui personal medical competent și independent și un buget de sănătate modern;
3. Susținerea mediului privat, sprijinind antreprenoriatul, și claritate fiscală, simplificând birocrația și privilegiind lupta inteligentă împotriva corupției.

Deschiderea drumului spre casă – dacă vrem să avem vreo șansă să aducem măcar o parte din acești oameni înapoi, trebui să:
1.  Creăm un one-stop-shop pentru întoarcere, care oferă asistență administrativă celor care au nevoie de acte noi, recunoașterea dovezilor sau diplomelor externe etc;
2. Reformăm sistemul de evidență a populației, cu noi facilități digitale;
3. Ușurăm reînscrierea în sistemul educațional sau de muncă românesc a celor care au petrecut o perioadă de timp în afară.

Trebuie să acceptăm că diaspora e România, indiferent dacă se mai întorc sau nu (de altfel, cam 40% dintre cei întrebați de noi spun că nu s-ar întoarce. Sau că nu s-ar întoarce până la pensie):

Chestionar PLUS Diaspora
1. E nevoie de o legislație pentru diaspora și administrație în afara frontierelor corelate cu amploarea problemei, care să faciliteze legătura permanentă cu țara;
2. Trebuie să investim major în salvarea identității și limbii române, mai ales pentru tinerii născuți în diaspora, prin tabere, manuale, programe de studiu, școli virtuale și ale mecanisme adaptate lor;
3. Crearea de legături noi între diaspora și țară, prin susținerea mediului asociativ, proiecte de îngemănare, asistență venită din afară către țară, mai multă putere de decizie din partea diasporei pentru țară.

Citește în continuare

Editoriale

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Publicat

pe

Ieri, pe site-ul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), a fost postată următoarea declarație de presă: Având în vedere articolele apărute în presa de astăzi, 18.07.2019, referitoare la înfiinţarea Muzeului Holocaustului, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale face următoarele precizări: va fi creat un complex muzeal care să cuprindă Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi viitorul Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, pentru care se are în vedere locaţia existentă între Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Aceasta constituie așadar o asumare oficială a faptului că se va construi un nou muzeu în curtea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și, mai mult, avem de-a face cu o reorganizare masivă sub titulatura de Complex Muzeal.

Conceptul de Complex Muzeal îl consideram abandonat de cel puțin 30 de ani!

Care ar fi logica amalgamării unor entități care în decursul timpului și-au definit identitatea și publicul?

Ni se răspunde, așadar, pe cale oficială că actuala coaliție strânge cureaua și comasează trei muzee. Da, este vorba de lipsa banilor, a viziunii si a profesionalismului acestui guvern! Mai mult, prin această comasare, se răspunde indirect, doar așa știe să comunice actualul ministru, protestului față de cedarea curții interioare a Muzeului Antipa pentru construirea unei clădiri în care să funcționeze un alt muze. De ce noului muzeu nu i se poate găsi o destinație corespunzătoare și nu una impovizată, care să blocheze dezvoltarea unui dintre cele mai performante instituții muzeale din România?

Răspunsul este comasarea a trei muzee și înfințarea altuia!

În concluzie, se înființează un muzeu, într-un spațiu improvizat, deposedând astfel un alt muzeu performant de un teren care îi asigura dezvoltarea. Protestelor personalităților din zona academică și a societății civile li se răspunde cu o comasare de muzee, semn că lipsa profesionalismului și a resurselor financiare sunt elementele definitorii ale activității curente a actualei coaliții.

* Editorial semnat de Ovidiu Țentea, membru al Consiliului Național PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Politica altfel e despre ceilalți

Publicat

pe

Politica altfel riscă să sune uneori ca formula „să fie bine ca să nu fie rău”. Sarcasmele din jurul ei ascund o doză de realitate. Tot așa, afirmația „nu se mai poate la fel ca până acum“ a devenit cât se poate de legitimă. De aici pornește, practic, orice discuție. Orice, dar nu PSD. În realitate, orice, dar niciun partid din cele de până acum. Pentru că știm deja prea bine că nu a funcționat. Dar ce înseamnă cu adevărat politica altfel?

E suficient să fii cinstit, bine intenționat, politicos și normal? Da, fără îndoială. Dar asta ține, mai degrabă, de caracterul personal, nu de calitățile politice de care e nevoie să schimbi o societate. Cred că limităm discuția despre schimbare la calități individuale, ceea ce duce la setarea jocului politic în căutarea figurilor providențiale. Dacă, în câteva cazuri, extrem de puține, această limitare funcționează, la nivel social ea nu are și nici nu va avea efectele așteptate.

În consecință, este nevoie de o schimbare de model, de raportare și de înțelegere a nevoilor pentru a produce schimbarea în mod real. E nevoie de o întoarcere la cetățean și la nevoile sale. În general, considerăm că votul reprezintă voința societății, fapt corect la nivel macro. Dar la nivelul vieții de zi cu zi, lipsa unei reprezentări reale, a înțelegerii problemelor pe care le are fiecare dintre noi, produce două efecte mai mult decât periculoase.

Apariția populismului este una dintre ele. E simplu pentru un politician să vorbească pe limba poporului atât timp cât nu face decât să acuze lipsa de empatie a clasei politice la problemele reale. Statistica nivelează social și economic și te poți trezi cu date corecte la nivel național, dar complet irelevante pentru sute sau mii de comunități. Intuiția unor politicieni oportuniști poate specula și deturna națiuni într-un timp extrem de scurt.

A doua problemă e lipsa de reprezentativitate. În lipsa înțelegerii societății, te alegi cu politicieni care ajung în funcție pentru cele mai caraghioase motive. Avem județe care cuprind localități atât de diferite încât politicile necesare cetățenilor pot să varieze de la o extremă la alta. Chiar și un politician competent și interesat va avea probleme în a schimba fundamental starea lucrurilor. Un baron local, un extravagant sau un dezinteresat nu va servi niciodată cetățenii respectivei zone. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Nu se întâmpla nimic, nu se simte nicio creștere, doar câteva averi acumulate și multă sărăcie.

Întoarcerea la cetățeni nu e simplă, dar niciun efort sisific. Un partid nou – în cazul nostru, PLUS – trebuie să își găsească sursele de informare locale și capacitatea de a motiva cetățenii. Soluția comunităților e potrivită pentru că permite descentralizarea necesară abordării problemelor care îi interesează pe cetățeni. O comunitate rurală va avea aproape cu siguranță alte probleme decât una din municipiul județului și va reacționa complet diferit față de una din București.

Ca să suplinească lipsa de înțelegere a întregii societăți, multe partide și mulți politicieni au alunecat în teme transcendentale. Naționalism, conspiraționism, tradiționalism și altele din aceeași categorie, despre care se știe că pot fi înțelese de toți cetățenii. Sigur, ele nu au niciun efect concret pentru o comunitate rurală. Trei sau patru rânduri de alegeri în care se mestecă teme irelevante pe un ton emfatic pot crea oricând un teren fertil pentru un politician populist. Nu va rezolva nici el problemele reale, dar măcar te scutește pe tine, cetățeanul, de prostiile irelevante îndrugate seară de seară.

Revenind la comunitățile politice. Ele pot juca un rol fundamental, de curea de transmisie între nevoile comunității și politicile adoptate de partid. Nicio formațiune politică nu mai poate inventa una sau două măsuri cu care să vindece o societate. Situațiile punctuale trebuie adunate din toată țara și încadrate în rezolvare transversală. Politicile publice naționale sunt tratate separat, pe criterii strategice generale. E posibil ca o comunitate rurală să aibă probleme majore cu forța de muncă și depopularea, comunitățile din urbanul mic, post-industrial, să aibă șomaj ridicat, iar comunitățile din urbanul mare să fie preocupate de colectarea deșeurilor și de semafoarele din cartiere.

Ați auzit până acum un partid care să discute sistematic și organizat problemele locale pe care să le integreze în politici naționale? E drept, o schimbare s-a produs deja față de anii 2.000. Dar vorbim de cruciade individuale, ale unor oameni bine intenționați și cu experiență în societatea civilă. Pentru o politică „altfel” e nevoie de o construcție politică suficient de matură încât să cuprindă în interiorul ei interesele diverse ale întregii societăți. Întoarcerea la cetățean se face prin comunități locale cu vocație politică.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum O zi

Vlad Voiculescu: Dacă doamna Firea ar spune cu vorbe, acestea ar fi probabil – „Eu, primar general Gabriela Firea, nu vreau pensionari, muncitori și oameni care lucrează în branșe mai puțin bănoase în centrul orașului“

Revista Preseiacum 3 zile

Ciprian Teleman, la Realitatea TV: Doamna Firea ne-a anunțat doar că va colecta banii. Taxe e ușor să stabilești, dar pentru ce?

Stiri PLUSacum 3 zile

Dan Nica și Rovana Plumb, propuneri inacceptabile pentru postul de comisar european din partea României

Stiri PLUSacum 3 zile

Dacian Cioloș: Intrăm în următoarea campanie electorală având reprezentare în toată România. PLUS organizat în teritoriu va însemna și o Alianță întărită și cu reprezentare mai largă

Stiri PLUSacum 4 zile

Andrei Ion: Guvernul și Ministerul Afacerilor Externe nu fac destul pentru a organiza corect alegerile prezidențiale în diaspora. Chiar cifrele Guvernului o demonstrează

Revista Preseiacum 4 zile

Victor Giosan, la Realitatea TV: Rectificarea reflectă dezastrul politicii economice a cuplului Vâlcov-Dragnea, continuată Teodorovici. E suficient să citim opinia Consiliului Fiscal

Revista Preseiacum 5 zile

Andrei Lupu, la Digi24: Tăriceanu încearcă să forțeze ieșirea de la guvernare pentru a se afirma mai bine și pentru a avea mai multe șanse la alegerile prezidențiale

Noutăți Generaleacum 7 zile

Alin Mituța, despre nominalizarea lui Plumb și Nica pentru comisari europeni: O doamnă acuzată în dosarul Belina și un domn acuzat în dosarul Microsoft. Desemnarea fără consultare este nelegitimă

Noutăți Generaleacum O săptămână

AEP le recomandă cetățenilor cu drept de vot din străinătate să opteze pentru votul prin corespondență, a cărui procedură este simplă, sigură și eficientă

Noutăți Generaleacum O săptămână

Ramona Strugariu, mesaj pentru Dăncilă: Nu pedeapsa cu închisoarea pe viață e soluția crizei profunde prin care trece un stat întreg. Soluția e viața decentă şi ocrotită, într-un stat funcțional

Cele mai citite