Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Cum să ne unim (de fapt) cu Moldova

Publicat

pe data de

Bogdan Deleanu, membru al Consiliului Național PLUS

Românilor le place să creadă că sunt prietenoși față de Republica Moldova. Se declară deseori pentru Unire și politicienii români fac paradă de promisiuni „istorice” cu ocazia fiecărei runde electorale la Chișinău. Dar, dincolo de „Basarabia e România” scris pe toate pasajele din munți, de vinurile de Purcari sau de bancurile cu „Gîlșiavă pi șier“, românii cunosc foarte puține despre ce se întâmplă dincolo de Prut.

Vreți unire? Vreți doar prietenie? Drumul merge de fapt în aceeași direcție. Spre Europa.

Ignoranță benevolă

Luna trecută am trecut și eu vama Leușeni-Albița cu rutiera de la Chișinău. Am plecat de pe la 6 dimineața, singurul român dintr-un microbuz cu o țintă clară: Biroul Serviciului Public pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor din Vaslui. Câteva zeci de microbuze descarcă și încarcă zilnic acolo două-trei sute de moldoveni – un business prosper, se pare.

E plin de moldoveni de altfel prin toată România.

Am întâlnit studenți, angajați în sectorul privat, antreprenori din Republică prin toată țara, de la Valea Jiului, la Zalău, Dolj sau Constanța. La fiecare eveniment de campanie al Alianței 2020 prin diaspora, 2-3 mâini care se ridicau cu întrebări prin sală erau mereu de la cetățeni moldoveni.

Cu toate acestea, când le spuneam unor colegi din Vaslui că vin de la Chișinău, răspunsul a fost: „E frumos acolo? Aș merge și eu dar mă tem să nu fie periculos”. Am auzit sute de povești similare. Cea mai radicală a fost acum câțiva ani de la cineva care se pregătea de un drum (de nevoie) la Chișinău: „Auzi, ăia au benzină acolo sau să-mi iau câteva canistre?”

Chiar și printre cei care se declară cu mândrie unioniști, cunoștințele despre Republică sunt limitate. Turismul românesc pe la podgoriile moldovenești este mic, interesul despre politica de peste Prut aproape zero. Câți români știu unde este Găgăuzia, despre problemele din Orhei sau  despre comunitatea rusă din Bălți?

Sigur, mai sunt și acei români care au văzut statisticile unde Moldova este la coada continentului european (similar cum România este la coada Uniunii Europene) în materie economică, de sănătate, educație, infrastructură, dar și corupție sau probleme cu justiția. Din păcate și ei, respingând apoi unirea din motive pragmatice, resping orice fel de investiții sau atenție sporită către neamurile noastre de peste Prut.

Scepticism peste Prut

Politicienii români nu au stat niciodată să propună soluții integrate față de Moldova. Unioniști sau nu, realiști sau nu, au lipsit capitole inovatoare pe Moldova, dincolo de veșnicele fraze cheie ”un parteneriat strâns” sau ”sprijinim parcursul european”. Cum?

Sunt puține și rare marile inițiative românești față de Basarabia. Un gazoduct, o zi a vinului moldovenesc începută în 2018 la Snagov, câteva schimburi culturale și evident, deschiderea pentru cetățenie. Au fost construite câteva școli și, sigur, nu putem uita că România a trimis la Chișinău un important ajutor macrofinanciar anual de 100 milioane de euro. Dar una peste alta, nimic integrat, structurat și, cu siguranță, nu destul.

Iar aceasta în contextul în care, este evident, emoția există din belșug. De la podul de flori la tot felul de acțiuni de imagine și ONG-uri, festivaluri și evenimente culturale, românii sunt, așa cum am zis mai sus, în mare favorabili ideii de unire. Și de ce n-ar fi? Ca singurele două țări cu aceeași limbă, putem crede că uniți sau nu, trebuie să fim aproape.

Nu mulți înțeleg însă că lucrurile sunt diferite peste Prut. Sigur, există o masă de unioniști și acolo. Dar sondaje repetate arată mereu că cifrele pro-Unire sunt mici. Iar asta pentru că, deși moldovenii știu ceva mai multe despre România decât viceversa, lipsa de înțelegere și interes domină și acolo.

O mare parte din media și accesul la extern pentru Moldova, cărțile, poveștile, toate sunt încă puternic dominate de cultura rusă. Pune aproape orice moldovean să-ți zică o glumă bună și o să vezi cum la final se chinuie să-ți traducă poanta din rusă în română. Pentru mulți Moscova e la fel de aproape ca și București sau Berlin sau Paris.

Iar asta nu o spun doar sondajele, o spun rezultatele electorale. Câștigători în alegeri, la prezidențiale sau parlamentare au rămas aceia care pot fi acuzați de anti-românism, împreună cu cei subordonați oligarhilor pro-mafie sau pro-ruși.

Proiecte concrete

Ce rămâne atunci de făcut? Cu aproximativ un milion de moldoveni cu cetățenie română, cu siguranță nu putem continua să ne permitem luxul ignoranței. Iar cum Moldova rămâne acum și mereu, cel mai apropiat partener potențial al României, este timpul să venim cu niște idei mai bune.

Un lucru este clar. Cum România este în Uniunea Europeană, iar cum apartenența la UE presupune niște criterii complexe și concrete, orice drum către România al Moldovei înseamnă un drum către Europa. Ceea ce nu e rău, pentru că în sine Europa este un factor de atracție și interes poate mai mare decât România pentru moldoveni decât țara noastră.

Iată așadar un prin obiectiv, de la care tot restul lucrurilor pot curge: Moldova trebuie să fie împreună cu România, în Europa. Aceasta înseamnă să parcurgă un drum de reforme în justiție, administrație, în instituțiile publice care să o facă oricum mai modernă, mai competitivă, mai prosperă. Acest drum a fost de altfel deschis prin Acordul cu Asociere semnat cu UE în  2014, dar încă nu s-au făcut pași siguri pe el.

Iar ce poate face România este să lucreze la a câștiga respectul și interesul cetățenilor moldoveni, educându-și proprii cetățeni în același timp despre țara vecină. E vorba astfel de trei direcții principale de acțiune:

  1. România ca model pentru Republica Moldova

La fel cum odinioară s-a strigat la Chișinău ”DNA, treceți Prutul!”, o îmbunătățire a politicii românești ar putea face minuni în relația cu Moldova. Nici o unire și nici măcar o apropiere reală nu sunt posibile fără o reformă radicală, cu accentul pus pe competență și integritate.

E nevoie de o administrație publică românească care-și trateze cetățenii (oriunde ar fi ei născuți) cu respect și în mod eficient. De autostrăzi care să lege Moldova de restul României și deci Republica Moldova de Vest. De un mediu bun pentru afaceri și de o nouă imagine, a unei țări în care lucrurile funcționează, pe care moldovenii ar putea să o respecte cu adevărat.

Așadar, înainte să ieși la întâlnire, uită-te în oglindă. Noi, cei din PLUS, lucrăm deja la programul politic care va fi benefic cel puțin pentru români dar și, suntem siguri, pentru moldoveni.

  1. România ca ajutor pentru Republica Moldova

Apoi, dacă vrem să convingem cetățenii moldoveni că alături de noi le-ar fi mai bine, trebuie să investim în asta. Fie că ne folosim de fonduri europene, fie că găsim mecanisme prin care susținem dezvoltarea din Moldova cu fondurile (limitate) ale României, trebuie să o facem.

Dat fiind locul unde se află acum, există potențial în Moldova pentru investiții în sectorul telecomunicațiilor și serviciilor digitale dar și în turism, industrii creative, domeniul energetic, sectorul bancar, agricultură etică și ecologică sau dezvoltarea de noi servicii de transport. Este clar că există concurență și bariere, dar orice entitate care își dorește unirea sau apropierea cu Chișinăul ar trebui să vină cu 2-3 soluții la depășirea lor, înainte de orice altceva.

Ar mai fi bune și investiții în infrastructura și economia socială sau educație pentru profesiile viitorului (un domeniu în care Suedia sau Marea Britanie deja sunt active la Chișinău). Ar trebui examinată și extinderea unor capacități de producție din România în Republică (în special în IT), ceva ce ar crea locuri de muncă și relații comerciale mai strânse peste frontieră.

Iar aceasta e cu mult mai ușor acum decât înainte, după ce piețele europene s-au deschis pentru produse din Moldova – inclusiv cu ajutorul reformelor făcute de Dacian Cioloș pe vremea când era Comisar european pentru agricultură.

Accesul la servicii de media în limba română, dar și dezvoltarea unui sector tipografic mai amplu sunt o altă bornă de trecut. O mare parte din generațiile noi din Moldova s-au îndepărtat, așa e, de limba rusă, dar numai pentru a o înlocui cu engleza din filme și jocuri. Ce să mai vorbim de accesul la servicii tehnice sau de specialitate, în contextul în care mulți dintre inginerii sau experții de acolo se pot forma mai ușor în Rusia sau în școli în limba rusă.

Iar orice investiții, atâta timp cât sunt orientate către stat sau administrație, trebuie condiționate ferm de respectarea unui parcurs către democrație și stat de drept. Guvernul Cioloș a fost singurul din România care a încercat aceasta, dar trebuie să devină un reflex: nici o plată fără progrese pe corupție și cât mai multe programe și investiții adresate cetățenilor direct.

  1. Educație și cultură

Nu în ultimul rând, fie că vrem să ne unim sau doar vrem să fim prieteni mai buni, nu ar strica o atenție sporită pentru informare despre Republica Moldova. Începând prin programa școlară dar și prin schimburi culturale permanente, cetățenii de ambele maluri ale Prutului au nevoie să se cunoască mai bine.

Vorbesc atât de introducerea de noi materiale și atenție didactică pe Republica Moldova, dar mai ales facilitarea de parteneriate permanente. De vizite, tabere, schimburi de experiență, concursuri sportive bilaterale și acces la studii de scurtă durată, începând de la nivel liceal, vocațional și evident universitar. O parte pot face deja uz de programul Erasmus+, iar pe altele trebuie să le extindem atât din Parlamentul European dar și din Parlamentul României.

Iar pentru cei care au terminat cu studiile, avem nevoie de programe de schimb cultural și de turism. La fel ca ziua vinului moldovenesc din Snagov pot fi promovate momente similare și în alte părți ale României, sau pe alte subiecte, ca produse agricole și mâncare, teatru, muzică, tradiții și obiceiuri. Pelerinaje și la mânăstirile istorice din Republică. Dar și vice-versa, festivaluri și sărbători anuale românești în Republică și nu doar în Chișinău.

Vă doriți să vă apropiați de Moldova? Planificați-vă o vacanță acolo! E mai ieftin decât la Nisipurile de Aur sau Kusadasi și puteți descoperi locuri minunate ca și Căpriana, Orheiul Vechi sau Mileștii Mici. Investiți în economia moldovenească. Beți din când în când câte un vin de la Mileștii Mici sau Cricova.

În cele din urmă, nici nu e vorba de o alegere. Nu trebuie să alegem între Unire sau altceva.

România are nevoie de vecini stabili și prosperi. Moldova are nevoie de o Română puternică și deschisă, care să îi aducă prosperitate. Ambele au nevoie de relații mai bune și, implicit, de o populație care rămâne în țară.

Până la orice fel de unire între Moldova și România, trebuie să facem altă unire a Moldovei: Unirea Europeană. Moldova în UE, în Europa și departe de trecut sau de Estul retrograd și corupt.

Iar dacă, o dată ajunse acolo, cele două țări, cele două popoare își dau seama că percepțiile s-au schimbat, că sunt mai aproape ca niciodată, că le-ar fi și mai bine împreună în același stat… ei, cine o să le mai poată opri atunci?

Editoriale

TU ce faci pe 7 iunie 2020?

Publicat

pe

Probabil că, dacă ești diasporean, nimic deosebit. E o duminică numai bună de un mic grătar, o vizită pe la amici sau ceva treabă prin casă. Eventual de stat cu copiii sau băgat șase episoade, unul după altul, din ultimul Peaky Game of Cards de pe Netflix.

Nu o să te gândești la buletinul tău de România, ținut prin vreun sertar pe undeva. Buletin care ți-ar fi permis, dacă erai acasă, să votezi. Acasă, în sensul de unde te-ai născut, unde ai adresa din acel buletin. Acasă, unde același primar se bate cu pumnul în piept că totul e perfect, deși nu se schimbă nimic, iar pe ei îi interesează un singur lucru – banii. Acasă, unde două-trei partide își împart consilierii locali și județeni ca pe niște cărți de joc.

Acasă unde (încă) nu te întorci, că nu-s joburi, străzi sau servicii, că spitalele sunt la pământ și școlile nu pot fi comparate cu cele unde merg copiii tăi. Unde ultima oară când ți-ai reînnoit acel buletin uitat sau ai mers după alte acte ai fi vrut să spargi ceva după discuția cu funcționarii de la poliție sau primărie.

Acasă, pe 7 iunie, ai tăi vor merge la vot. Pe buletinele de vot se vor afla, în premieră în 30 de ani, oameni noi, proaspăt intrați în politică, motivați de dorința de a-ți face acel acasă un loc unde chiar ai vrea să te întorci.

Va fi greu fără votul tău. Tu și alți cinci milioane de români plecați din țară ați putea să dați complet peste cap orice așteptări la alegerile locale. 5 milioane? Și 5.000 de diasporeni care vor merge prin satele sau comunele lor vor avea un impact, cel puțin în votul pentru consilieri locali. 10.000 ar fi și mai bine.

Iar 100.000 de diasporeni care merg acasă să voteze ar putea da peste cap complet primării-cheie. Primării unde aceiași primari fac aceleași lucruri sau nimicuri în același mod de 30 de ani, chiar dacă își schimbă partidul de la o zi la alta.

Și nici nu mai e așa de greu să vii în țară pentru un weekend.

Avem 9 aeroporturi internaționale în România unde poți zbura direct, la Bacău, București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Sibiu, Suceava și Timișoara, iar zborurile, dacă le iei de pe acum, sunt chiar OK la preț. O listă lungă de companii au oferte mereu. Poate zbori și cu escală – ai timp să citești o carte sau să bei o cafea prin Varsovia sau Roma două-trei ore, în drum spre Timișoara sau Bacău.

Cât de greu ți-ar fi să faci asta, serios? Să intri pe edreams sau govolo sau skyscanner sau momondo sau alte agregatoare de bilete și doar atât: să verifici cât te-ar costa drumul spre vot la locale, în România, pe 7 iunie 2020.

Hai, verifică. Te aștept.

Și așteaptă și întreaga Românie 🇷🇴

Se vorbește despre miracolul Diasporei la vot pe 24 noiembrie? Să vezi ce miracol va fi în iunie!

Ne vedem la aeroport!

Citește în continuare

Editoriale

Viorica Dăncilă își amintește de tăierile ilegale doar în campania electorală. Cât a fost prim-ministru n-a făcut nimic!

Publicat

pe

FOTO EPA

Viorica Dăncilă a vorbit, zilele trecute, despre cum va lupta dânsa cu mafia din industria lemnului, această luptă devenind o prioritate pentru președintele Dăncilă. 

Într-adevăr, doamna Dăncilă. Soluții există și este nevoie de curaj și de încăpățânare pentru a le pune în aplicare. Întrebarea este de ce nu ați dat dovadă de acest curaj și de încăpățânare cât ați fost prim-ministru? Soluțiile despre care vorbiți pentru a rezolva problemele de mediu au fost și sunt la îndemâna guvernului, respectiv a prim-ministrului. Cât ați ocupat funcția respectivă, nu v-a preocupat niciuna dintre aceste probleme prioritare. Iar ca președine nu ați putea face decât să inițiați dezbateri și să recomandați guvernului și prim-ministrului să facă ceea ce nu ați făcut dumneavoastră! Cât de naivi ar trebui să fim să vă credem?

Cât ați fost prim-ministru, de ce nu ați cerut ministrului Apelor și Pădurilor să repună în funcțiune, în regim de urgență, Inspectorul Pădurilor, realizat de Guvernul tehnocrat în 2016? Acest mecanism de urmărire prin satelit a tăierilor din pădurile României oferă un instrument excepțional Gărzilor Forestiere, dar și publicului larg să urmărească „pe viu” unde încep tăieri legale și unde sunt cele ilegale. Și oare de ce nu ați activat Sistemul de Urmărire a Materialului Lemnos (SUMAL) îmbunătățit încă din 2016? Fostul ministru PSD doamna Doina Pană a dezactivat la începutul anului 2017 platforma Inspectorul Pădurilor și a oprit utilizarea SUMAL îmbunătățit, pornind de la pretexte false, încurajând astfel continuarea crimei, șantajului și jafului în pădurile României. Repunerea în funcțiune sub „oblăduirea” dumneavoastră ar fi fost foarte simplu de făcut, dacă ar fi fost tratată cu adevărat ca prioritate. Poate că acum, când știm din rezultatele Inventarului Forestier Național că din pădurile României se exploatează anual dublul cantității prevăzute în amenajamentele silvice, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ar trebui să ceară instituțiilor abilitate să fiți luate la rost – atât dumneavoastră, cât și doamna Doina Pană – de ce ați oprit utilizarea acestor instrumente pentru a preveni și a reduce tăierile ilegale din pădurile României.

În perioada în care ați fost prim-ministru, de ce ați permis distrugerea ariilor protejate în loc să inițiați măsuri care să permită o bună administrate a ariilor protejate deja existente? Poate nu ați știut că sub atenta dumneavoastră guvernare s-a distrus în mare măsură sistemul de administrare a ariilor protejate. Poate nu știți nici acum că, sub „atenta” guvernare pe care ați practicat-o, au fost înlăturați numeroși administratori de arii protejate de la posibilitatea de a contribui la protejarea naturii și de a aduce bani pentru rezervațiile noastre naturale și pentru siturile Natura 2000. Afirmați că vreți să obligați „autorităţile să oprească acum crimele, şantajul şi jaful”, dar cât ați fost prim-ministru ați permis ca ariile protejate să fie vulnerabilizate și expuse crimelor împotriva naturii, șantajului și jafului.

Cum nu veți avea cum să conduceți, în calitate de președinte al țării, ședințele de guvern, nu prea mai aveți nicio șansă să impuneți prim-ministrului sau guvernului niciuna dintre prioritățile acestea. Iar dacă în cei aproape doi ani cât ați fost prim-ministru nu ați aflat care sunt prerogativele unui prim-ministru, cum să vă credem că veți ști ce ați avea de făcut în calitate de președinte și că veți acționa conform prerogativelor cu privire la „prima prioritate privitoare la mediu” sau în privința oricăror altor priorități ale acestei țări, multe generate chiar de dumneavoastră prin proasta guvernare marca PSD?

CNPP PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Scrisoare către „ăștia“ de pretutindeni

Publicat

pe

Dumitru Chihaia, coordonator CL PLUS Flandra

Așteptăm rezultatul alegerilor cu emoție, de parcă am aștepta dimineața de Crăciun, să ne uităm sub brad.

Luni, însă, o să fie o zi posomorât, grea și gri. Asta, pentru că după aceste alegeri vom realiza ce campanie searbădă am avut, că jocul acesta de-a alegerile prezidențiale nu a adus nimic interesant, că Iohannis a mai dat o șansă PSD-ului prin faptul că a refuzat să o facă KO pe Viorica într-o dezbatere unu la unu, că România e aceeași ca înainte de alegeri și că nu se întrevede prea devreme vreo schimbare continuând în acest ritm. Luni vom avea parte de un duș rece, un duș ca o răpăială de toamnă târzie care te prinde pe drum și care te udă până-n șosete.

Am ajuns aici din cauza indiferenței noastre, a tuturor. Am ajuns aici pentru că am lăsat mereu pe alții să decidă pentru noi. Am ajuns aici pentru că am evitat să ne educăm spiritul politic, parte din natura umană. Și am ajuns aici pentru că pur și simplu am ales să-i râdem sorții în față, încăpățânându-ne să nu reparăm, pur și simplu, lucrurile din jurul nostru atunci când ele au început să își arate defectele și uzura. Am ales să fim puternici, să rezistăm, să ducem greul și să îl luăm la mișto.

Chiar și dacă ne tremură buzele când ne strigăm Deșteptarea în imn, suntem de fapt o națiune adormită. Imediat după aceste alegeri vom defila pe străzi cu românismul nostru de talcioc, atârnând la poza de profil un steag pus invers și un „La mulți ani, România”. Ne vom da unul altuia o bătaie pe umăr și ne vom spune cât de speciali suntem, că dacii, că penicilină, că scriitori, că munți, că ape… Suntem însă goi! Goi pe dinafară, goi pe dinăuntru. Ne îmbracă însă o urmă de rușine, aia care te face să ieși la drum să îți vopsești gardul, deși el stă să cadă! Cât vom mai îndura așa?! Cât ne vom mai spune unul altuia că cineva trebuie să facă ceva? Cât ne vom mai uita cu întristare unul la altul când vorbim de problemele României, de politică, de soluții, de viitor, de prezent, de trecut, de candidați, partide, televiziuni și toate celelalte. Pentru că, da, ne uităm triști, înțelegând undeva că ceva merge foarte prost cu noi, și ne oripilăm și explodăm imediat când cineva vine și spune stop.

Sau râdem pur și simplu! Râsul acela a pagubă. Paguba noastră ca popor. Pentru că am luptat să avem o țară, o avem, dar ne batem joc de ea, lăsând-o să se golească de oameni, de bani, de cultură, de tot. De speranță, mai ales! O țară fără un popor, pentru că zilnic alții pleacă, iar în drumul lor atrag privirile celor mai mici dintre noi care învață astfel că în fața problemelor putem pleca.

Dar putem spune stop! Putem și trebuie să nu mai plecăm așa din fața responsabilității. Și îndrăznesc să am curajul să vă spun că nici măcar nu e prea greu. Trebuie doar să încetăm să ne mai spunem „cineva trebuie să facă ceva“, „toți sunt la fel“, „votul meu nu contează“. Să încetăm pur și simplu să așteptăm ca lucrurile să se întâmple cumva fără implicarea noastră, a fiecăruia dintre noi.

E nevoie să înțelegem că ne aflăm în fața unei șanse imense de a reseta întreaga Românie, iar această șansă este tocmai seria de alegeri prin care trecem. Am trecut aproximativ bine peste europarlamentare, ne-am poticnit din nou acum la prezidențiale, dar, dacă vrem să reușim, este foarte important să nu greșim la localele și legislativele din 2020, să nu facem greșeala de a considera orice efort, oricât de mic sau de mare, ca fiind un act de futilitate în fața destinului. Destinul e în mâinile noastre și putem să tranșăm, în doar un an, soarta României pe mulți ani de aici încolo.

Trebuie să fim vigilenți, să alegem duminica aceasta singura variantă compatibilă cu democrația și cu statul de drept și să ne pregătim mai apoi, fără întârziere, încă de luni, să luptăm cu un sistem mafiot care cu siguranță o să înceapă la fel de devreme să lupte să supraviețuiască anului care urmează.

Începeți să vorbiți politică – să o faceți chiar – nu e niciodată prea târziu. Începeți să puneți sub semnul întrebării orice informație vă parvine – știrile false au distrus democrații mult mai puternice decât cea a României, începeți să sperați în voi înșivă – nimic nu vă poate opri când aveți încredere în voi, începeți să votați, pe bune, conștiincios, fără regrete, alegând mereu varianta cea mai bună la acel moment – perfecțiunea nu există și oricum e urâtă, plată, neinteresantă și, de multe ori, efemeră.

Începeți să vă doriți să fiți voi cei care faceți ceva pentru țară: treziți-vă pe bune și nu acceptați niciun compromis. Un an trece repede și s-ar putea să nu îl simțim trecând sau s-ar putea anul ăsta greu, care urmează, să îl punem în cărțile de istorie. Mai am doar atâta răbdare. Apoi vom adormi cu toții visând cu ochii deschiși la tot ce nu am făcut.

* Editorial de Dumitru Chihaia, coordonator CL PLUS Flandra

Citește în continuare

Cele mai citite