Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Avertismentul Comisiei Europene cu privire la tăierile ilegale trebuie să fie o ocazie de schimbare totală de paradigmă

Publicat

pe data de

Comisia ne avertizează a doua oară în patru ani cu privire la tăierile ilegale.

Ne punem și noi câteva întrebări:

– când vor înțelege guvernanții noștri că pădurile și sectorul forestier sunt o problemă de securitate națională?
– când vor înțelege că abordarea tăierilor ilegale trebuie făcută sistemic, cu un pachet de măsuri anticorupție bazate pe o analiză temeinică a fenomenului, de la vulnerabilitatea personalului silvic la corupție până la contribuția sectorului la finanțarea campaniilor electorale?
– cum este posibil ca autoritățile statului responsabile pentru păduri să susțină că cifra tăierilor ilegale este sub 200.000 de metri cubi anual, știind că alte autorități ale statului (Institutul Național de Statistică, Ministerul Energiei) făcuseră public de acum zece ani faptul că în această țară se consumă tot atât lemn de foc pe cât lemn se recoltează oficial din pădurile României (16-17 milioane de metri cubi)?
– de ce în loc să transformăm în avantaj utilizarea lemnului de foc drept sursă de energie regenerabilă și să investim în sisteme de ardere mai eficiente, în dezvoltarea unor comunități locale responsabile, ne aruncăm la investiții cu gaz metan și la stimularea consumului de biomasă lemnoasă de către utilizatorii industriali?
– de ce nu îngrijorează pe nimeni, în afara câtorva magistrați, faptul că avem o eficiență ridicolă a actului de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice: anual, între 6% și 26% încasarea amenzilor din contravenții silvice; câteva zeci de condamnări (10 -11%!) pentru peste 100.000 de controale anual, adică pentru milioane de ore de control pe total țară; fără sancțiuni pentru cazuri cu sute și mii de metri cubi – Argeș, Borșa, Cluj. Și, atunci, de ce să înăsprim în continuare sancțiunile, dacă ele tot nu se aplică? De unde și neînceperea urmăririi penale în 60% din cazuri, justificată de lipsa pericolului social al faptei.

În ciuda exemplelor numeroase de sancționare a celor care apelează la 112 (Radarul pădurilor – STS), frecvența apelurilor arată că din octombrie 2014 în permanență un camion din patru sau un camion din cinci este clasificat ca fiind ilegal, „clasificare ca urmare a neînregistrării transportului respectiv, în baza de date a programului de prevenire tăieri ilegale”. Asta înseamnă 20-25% din lemnul transportat. În ultimele 24 de ore nu a fost decât un singur transport raportat ilegal, dar au fost zile cu 10-20 de transporturi: scrie undeva despre numărul de camioane confiscate anual?!

Minuni nu se pot face într-o lună, dar orice este mai bun decât situația prezentă!

Avertismentul Comisiei trebuie să fie o ocazie de schimbare totală de paradigmă:

1. trecerea de la reglementare și birocrație la responsabilizare și obligație de rezultat;
2. operaționalizarea Consiliului Național al Silviculturii pentru implementarea unor standarde deontologice și a standardelor de control intern managerial, cu rol de garant al unor politici publice cu viziune pe termen lung;
3. stoparea tăierilor ilegale la sursă, adică în pădure! Nu pleacă nimic din pădure fără ca pădurarul sau inginerul silvic să nu fie la curent;
4. vânzarea doar a masei lemnoase fasonate, măsurată corect după tăierea arborilor. Acum se vinde un volum estimat (cam cât se apreciază în pădure) și se forțează agentul economic să găsească după tăierea arborelui exact același volum estimat;
5. digitalizarea informației silvice, control informat pe bază de imagini satelitare, trasabilitatea electronică a materialului lemnos transportat;
6. trecerea de la „negocierea” infracțiunii silvice în instanțe în baza „prejudiciului” la sancționarea infracțiunii silvice indiferent de „prejudiciu”: furtul de masa lemnoasă este furt, indiferent de valoare;
5. abordarea integrată și în spirit de dialog a fenomenului tăierilor ilegale ca problemă socială, de mediu și de corupție, abordare care a lipsit cu desăvârșire în ultimii ani.

Digitalizarea estimării resursei forestiere în viitorii ani va produce o revoluție – sateliții vor ști mult mai bine și mai repede decât inginerii silvici cât volum s-a scos într-un an din orice pădure. Vom vedea însă dacă autoritățile publice sunt interesate de acest gen de informații: pentru moment, nici măcar contractul de finanțare a ciclului trei al inventarului forestier național nu este semnat.

*  Material de Laura Bouriaud, membru PLUS Suceava

Editoriale

Severin înseamnă acasă. Hai acasă!

Publicat

pe

FOTO Dorin Constanda

M-am născut și am crescut în Drobeta-Turnu Severin. Pentru mine, Severin este cel mai frumos oraș din România.

Doar că, în ultimii 30 de ani, în loc să se dezvolte și să devină prosper, a devenit din ce în ce mai sărac. Este în continuare frumos, curat, dar foarte sărac.

Această dramă este trăită de multe orașe și sate din România, nu doar de orașul meu. Este o dramă a neîncrederii în viitor. Timp de treizeci de ani, aceste orașe și sate au fost conduse de oameni fără viziune, oameni care nu au știut (sau nu au vrut) să le dezvolte. Prima lor preocupare a fost cosmetizarea. Frumusețe exterioară și atât. Și au mai avut o preocupare: să se îmbogățească ei și apropiații lor, lăsând localitățile pe care le conduceau dependente de servicii proaste și sădindu-le în suflet frica de a se opune. Și au reușit să le distrugă. Încet-încet, timp de 30 de ani. Le-au golit de viață. Le-au luat tot ce era mai bun: încrederea în viitor. Oamenii sunt resemnați, nu mai cred în nicio minune, nu așteaptă nimic, se gândesc că singura soluție care le rămâne este să plece. Sau să trimită copiii în alt oraș, care le poate oferi o soartă mai bună.

Dacă te plimbi pe străzi duminică sau sâmbătă seara, e pustiu. Nici mașini nu sunt. Eu cred că mergem atât de mult în rău, încât putem ajunge chiar mai rău decât eram înainte de 1989. Și asta nu este o glumă, este un semnal de alarmă.

Toți indicatorii demografici și indicatorii economici sunt în cădere liberă. Iată un tablou al întregului județ:

Populație județ după domiciliu: 283.478
Număr de pensionari: 60.000
Persoane cu dizabilități: 21.000
Număr total de turiști într-un an: 80.000 (din care 11.000 din afara țării)
Spor natural negativ: -1700 persoane (persoane care se nasc – persoane care mor)
PIB/capita în 2018 (mii lei): 25,2
Salariu mediu net lunar 2018 (lei): 2.141 (în condițiile în care sunt foarte mulți angajați plătiți din bugetul de stat)
ISD/capita (mii euro): 179
Șomaj la sfârșit de an 2018 (%): 8,5
Profit net per capita (euro): 180.

INVESTITORII FAC CALCULE, NU VIN PE OCHI FRUMOȘI

Orice investitor decide să își extindă afacerea doar dacă noua afacere îi va aduce beneficii pe termen scurt/mediu și lung. Se va uita cu atenție la produsul intern brut, salariul mediu, stocul de investiții străine directe, rata șomajului, numărul de firme active, cifra de afaceri și profitul net mediu, dar și rețeaua de drumuri publice modernizate și căile ferate, precum și stocul de locuințe sau numărul de unități de învățământ. Toți acești indicatori au nevoie să fie corelați cu dimensiunea populației, dar și cu infrastructura din proximitate (ex. aeroporturi în apropiere). Contextul economic al județului Mehedinți influențează negativ indicatorii orașului Severin.
Nu poate nimeni să vină să ne salveze, avem nevoie să ne salvăm singuri.

DINCOLO DE PANSELUȚE ȘI ASFALT

În ansamblu, Severinul nu arată rău, dar îi este rău. Are alei frumoase, parcuri frumoase, clădiri monument, istorie, dar locuitorii orașului sunt din ce în ce mai neîncrezători și pe zi ce trece devin din ce în ce mai puțini. Pleacă și nu se mai întorc.

9 DIRECȚII DE ACȚIUNE CARE VOR PRODUCE EFECTE POZITIVE PE TERMEN LUNG

1. Să aducem oamenii care au bani să ne viziteze. Avem o poveste frumoasă, avem nevoie doar să fie auzită de cât mai mulți și pusă în valoare. Castrul Roman, Piciorul Podului, Insula Șimian, Palatul culturii, Turnul de apă sunt doar câteva puncte de atracție unice care ne pot ajuta să creăm povestea noastră.

2. Să modernizăm porțile de intrare în Severin. Severin este port la Dunăre. Anual trec pe Dunăre 400 de vase de croazieră care vizitează Cazanele Dunării. Niciunul nu oprește la noi. Nu suntem pe harta lor.

3. Să îmbunătățim toate serviciile publice pe care le oferim cetățenilor: serviciile medicale, serviciile de curățenie, serviciile de transport, serviciile de apărare, serviciile de educație, serviciile de asistență socială, serviciile de încălzire, serviciile de informare etc. Cetățeanul va fi tratat cu respect și cu bună-credință.

4. Să îmbunătățim serviciile private pe care le oferim și să-i facem pe cei care vin să se simtă „Acasă”.

5. Să implicăm activ cetățenii în dezvoltarea orașului prin informare, consultare, transparență.

6. Să facem o strategie prin care păstrăm tinerii acasă, să le oferim oportunități de dezvoltare și de implicare. Să apelăm la cei mai buni specialiști pe care orașul nostru îi are împrăștiați prin lume. Avem nevoie de ideilor lor proaspete și de experiența lor.

7. Să creăm o Școală de educație antreprenorială și produse inovatoare pentru a dezvolta antreprenoriatul local și să ne pregătim viitorii antreprenori.

8. Să organizăm evenimente care să devină unice și să atragă atenția întregii țări prin care punem în valoare cultura orașului, tradiția și istoria.

9. Să creăm o insulă de integritate. Să schimbăm contextul care creează corupția. Să venim cu propuneri de legi noi care să meargă în Parlament, să intervenim în legislația locală și să schimbăm procedurile existente care favorizează corupția.

10. Să gospodărim cu maximă seriozitate cele mai importante resurse pe care le avem: oameni, bani și timp. Pentru a fi siguri că vom reuși vom lucra cu indicatori de performanță.

Cum vom face aceste lucruri: cu planuri bine puse la punct, cu implicarea cetățenilor comunității, cu parteneriate civice, cu ideile proaspete ale celor care sunt plecați, cu investiții, cu fonduri europene și cu multă perseverență și încredere.

Acasă este acolo unde te simți ca acasă și ești tratat bine (Dalai Lama). Îmi doresc ca, în mai puțin de 10 ani, Severinul să devină cel mai vizitat oraș de pe Dunăre. Principalele motoare de creștere economică: calitatea serviciilor, creșterea numărului de turiști și inovarea. Fiecare oaspete care va călca pragul Severinului să poată spune că a fost bine primit și bine tratat și să dorească să se reîntoarcă. Se va simți acasă. Severinenii vor fi mândri de ceea ce au realizat împreună pentru comunitatea lor. Și vor fi mândri că sunt acasă.

Aceasta este viziunea mea de candidat la primăria Drobeta-Turnu Severin. Și sunt convinsă că este realizabilă. Îmi voi ține aceste promisiuni, dacă voi fi aleasă.

Severin înseamnă acasă. Hai acasă!

Citește în continuare

Editoriale

Bolile sistemului de sănătate. Cauze și leacuri

Publicat

pe

Lucian Muflic

Nu trece mult timp și iar apare în presă un alt articol despre situația dezastruoasă din Sănătate. Au fost cazuri de malpraxis evidente (vezi cazul pacientei arse la Spitalul Floreasca), cazul tragicomic al pisicilor căzute din tavan la Spitalul Județean din Constanța, proiectul cu bune și cu rele al actualului ministru (neexplicat suficient și înconjurat de multe suspiciuni) și putem să continuăm pe această temă mult timp. Îmi doresc însă să vedem pădurea de copaci!

Să avem înțelepciunea să privim atât EFECTELE, din păcate speculate la maxim într-un an electoral, lucru care poate dauna scopului, cât și CAUZELE.

Trebuie să fim conștienți că atât în Sănătate, cât și în alte domenii strategice ale țării, nu avem un Masterplan. Ne orientăm din păcate foarte mult pe persoane, avem așteptări nejustificate din partea unor manageri puși vremelnic în niște funcții, ne place să criticăm „trecutul” și „moștenirea grea”, dar nu reușim să cuprindem într-o singură viziune ce ne dorim de la sistemul de Sănătate.

Sunt de acord cu un lucru: în mod cert o persoană care apelează la UPU nu poate sta 16 ore acolo, cu atât mai mult cu cât deznodământul este unul nefericit. Este clar o ineficiență criminală a acestui sistem.

Cauzele? Sunt multiple și pot fi discutate în detaliu. De exemplu, lipsa locurilor în spital face ca presiunea pe cei care fac gărzi să fie enormă. Am fost pus în această situație: să intru într-o gardă de noapte pe Medicale fără loc disponibil. Presiunea pe medicii de gardă, de obicei tineri rezidenți sau specialiști, indimidati de locul lor în sistem, face ca deciziile să fie câteodată întârziate. Consulturile disciplinare pot contribui la staționarea unui pacient în UPU. Nu înseamnă că UPU nu poate să aibă partea ei de vină, dar avântul mediatic unilateral împotriva serviciului de Urgență nu este tabloul complet la care aspirăm.

Trebuie, de asemenea, menționat numărul imens de prezentări în serviciul de Urgență: aproximativ 150 de prezentări în 12 de ore. Cât de precis poate fi un sistem care cu o mâna de oameni să facă față acestei provocări și să nu dea greș?

O altă problemă extrem de importantă este golul imens între serviciul de Urgență și medicul de familie. Între aceste două entități medicale importante nu este nimic. Lipsesc centrele de permanentă, pe care eu le-aș înființa sau reînființa mâine. Sau mai bine zis astăzi. Centre care să degreveze Urgențele superaglomerate ale țării și care să ofere pe de o parte 24 de ore de gardă pentru situații clinice importante și pe de altă parte locuri de muncă personalului medical. Dacă de exemplu ai un copil cu febră și vărsături și ai nevoie de un consult la 12 noaptea, singurul suport este în UPU, pentru o evaluare și o perfuzie pe care ai putea să le obții într-un astfel de centru, având în vedere că la acea oră medicul de familie nu este disponibil, iar centrele private nu oferă în acest moment o soluție consistentă.

A treia și cu siguranță nu ultima cauză este managementul defectuos la nivel național al cazurilor acute și al celor cronice și mai ales separarea acestora. Un spital cum este cel Județean din Constanța este în același timp un spital de Urgență, un spital care oferă posibilitatea internării cazurilor cronice, dar și un spital educațional, pentru Facultatea de Medicină. Am spus și anterior că este nevoie de un spital nou, așa cum mi l-aș dori în vecinătatea Facultății de Medicină, care să preia parte din această suprasarcină a Județeanului.

Dacă nu gândim pe termen lung aceste strategii locale într-o formulă coerentă, ne vom regăsi mereu în acest „loop” nesfârșit de situații inedite, nedrepte și/sau tragice. Vom schimba oameni cu alți oameni, care se vor afla în situația de a fi nevoiți să accepte aceleași compromisuri ca și predecesorii lor. Trebuie să avem curajul de a pune în discuție aceste macroproiecte și să fim hotărâți că ne putem realiza aceste deziderate prin muncă oamenilor competenți. Prin asumare și responsabilitate. Prin viziuni coerente și muncă.

Îmi îndrept speranța către acest oraș și către oamenii lui că își vor alege înțelept viitorul!

  • Editorial de Lucian Muflic, președinte Filiala PLUS Constanța

Citește în continuare

Editoriale

Rasismul nu se combate cu parul!

Publicat

pe

Ditrău este doar un simptom al unei boli mai vechi românești combinate cu un curent de dezinformare venit din Est sau din alte părți similare. E o culme a unui val de comentarii, mesaje, postări, discuții și aluzii xenofobe și conspiraționiste pe care le vedem des, dar le combatem rar.

Reacțiile celor din Ditrău sunt o durere de cap. Microbul care o provoacă trebuie tratat mai în profunzime.

Și toți avem o responsabilitate aici. Rasismul nu se combate cu parul, ci cu adevăr. Rasismul este o colecție de frici și panici. Frica se confruntă – cel mai bine era dacă acei oameni erau puși în față cu acei lucrători, la o discuție normală. Să vadă că nu sunt extratereștri sau mai știu eu ce🙄.

📣Dar cine să facă asta? De câte ori stăm să „pierdem timpul” cu așa ceva?

📣De câte ori v-ați confruntat un amic/coleg/rudă când a făcut un mic comentariu rasist despre un rom/african/asiatic/maghiar? Confruntat, adică întrebat, nu criticat și forțat să devină și mai radicali.

📣De câte ori ne confruntăm propriile percepții și certitudini?

📣De câte ori citim un comentariu hâtru sau o critică răutăcioasă legată de cineva care nu e ca „noi” și o lăsăm în pace?

📣Cine stă să sape ce e cu toate conspirațiile astea că UE/Europa/Macron/Soros vor să importe migranți/musulmani/străini sau eventual să îi trimită pe toți în România? Dar să le dezmintă?

Vreți să începem să nu mai avem absurdități ca Ditrău? Trebuie să începem cu noi înșine.

Mie niște băieți romi mi-au furat o șapcă, iar alții o minge când eram mic, printre blocurile din București. O lungă vreme am gândit și eu la fel ca cei din jurul meu la acea vreme – tribal, exagerat, generalizând defecte. Abia când am încercat să văd totul din afară am putut să înțeleg contextul, momentul, să trec peste rasismul pasiv cu care am crescut în toată societatea din jurul meu. Nu a fost ușor. Dar se poate.

E tare greu să îți fie confruntate percepțiile sau senzațiile de frică și de obicei nu merge forțat. Diverse experimente arată că atunci când cineva îți contrazice percepții puternice, ca rasismul, reacția fiziologică e la fel ca atunci când cineva te lovește.

Dar asta înseamnă că nu putem fi pasivi în fața rasismului. Că nu putem să lăsăm toți nebunii să își împroaște prostiile fără să îi confrunte nimeni. Că nu putem să ne resemnăm sau să zicem „așa sunt românii”.

Românii muncesc în toată lumea, printre toate culorile umanității. Sparg stereotipuri peste tot. Sunt sigur că o pot face și la ei acasă.

Așa că întrebați. Dați linkuri la filme ca „American History X”. Folosiți informații reale. Faceți comparații – mai ține minte cineva cum era să fii român în Italia prin 2008?

Nu vă resemnați niciodată în fața rasismului. Pentru că dacă astăzi îl acceptăm pasiv cu cei din Sri Lanka, mâine îl vor avea cei din Birmingham față de bistrițeni.

Citește în continuare

Cele mai citite