Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

„CNATDCU, o Românie la scară mai mică – oameni buni conduși de oameni îndoielnici” 

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

Examenul de Bacalaureat s-a încheiat și, odată cu el, începe procesul de admitere în universități. O parte dintre absolvenții de liceu vor dori poate să urmeze traseul unei cariere în cercetare.

România, țară care are decalaje semnificative de recuperat, are nevoie de cercetare ca de aer. Admirăm țări civilizate pentru nivelul lor de civilizație și performanță științifică și urmărim cum infrastructura și competențele lor din cercetare ajung să impună agenda economică națională și poate chiar cea mondială. Investițiile din educație și excelența practicată în cercetare sunt critice pentru standardele noi în nanotehnologie, bio-robotică, inteligență artificială, calculatoare cuantice, tehnologii noi în medicină, schimbare climatică, energii alternative, neuroștiințe – pentru a numi doar o parte dintre ele. Toate sunt OZN-uri pentru multe dintre centrele de cercetare sau pentru multe școli doctorale din România. Cum am ajuns în această situație?

Un organism critic care stabilește în România calitatea cercetării academice este faimosul CNADTCU – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare – a cărei componență a fost de curând aprobată de ministrul Educației și Cercetării. Sunt mai multe subiecte care merită menționate privind componența proaspăt stabilită a acestei preaputernice comisii.

Per ansamblu, găsim oportună calitatea oamenilor care se regăsesc atât în rândul membrilor Consiliului General, cât și în rândul celor cinci domenii fundamentale și al comisiilor de specialitate. Interesantă este distribuția membrilor Consiliului General care provin din București (11), Cluj (7), Timișoara (3), centre universitare precum Iași, Arad, Oradea, Sibiu sau alte astfel de centre din diasporă nefiind reprezentate aici, dar având totuși membri în cadrul panelurilor. Credem că o reprezentare mai echilibrată ar fi putut evita pe viitor relații tensionate cu anumite centre universitare, mai ales cu centrul universitar Iași – în ciuda faptului că Tudorel Toader este încă (minune!) rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. Oameni buni ar fi fost de găsit și la Iași.

Apoi, în comisii avem în general alți oameni buni. Avem comisii bune de matematică, de biologie, de fizică. Avem, din păcate, și un nume regretabil precum cel al lui Radu Văcăreanu din Comisia de inginerie civilă, suspectat de plagiat, care are la rândul său o sesizare depusă la CNATDCU (ironia sorții) http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2016/04/Sesiz_site-1.pdf, depusă împotriva domniei sale încă din 2016.

Ca partid născut din nevoia de o altfel de clasă politică și un set de soluții reale, credem că România trebuie să aibă ca prioritate ZERO educația și cercetarea. Credem că avem nevoie de o cruciadă antiplagiat reală, de o exterminare a nepotismului și a clanurilor de interese din sfera învățământului universitar și a școlilor doctorale. Doar după ce vom elibera educația de sub lanțurile lor vom putea să ne bucurăm cu adevărat de o performanță reală care să conducă la formarea unei noi generații de tineri cercetători și care să atragă de peste hotare talente străine sau din diaspora noastră. Cât de mari sunt interesele și cât de disperați sunt cei vechi din sistem să mențină însă mizeria din sistem am văzut-o în cazul amenințărilor cu moartea primite de jurnalista Emilia Șercan atunci când aceasta „a îndrăznit” să facă mai multe dezvăluiri. O „colcăială” în care, dacă faci parte din „clubul” potrivit, poți lua la „fără frecvență” titlul de doctor. Suntem țara în care diploma de doctor în științe pare că se ia mai ușor decât diploma de bacalaureat.

Or, tocmai în acest context al fabricilor de diplome doctorale CNATDCU are misiunea de a elimina plagiatul ca parte din actul de calitate în cercetare și tocmai de aceea TREBUIE să fim atât de sensibili la acest subiect.

Cu atât mai mult cu cât, preocupat de urgențele arzătoare, Ministerul Educației și Cercetării pare să nu aibă timp de lucrurile importante, dar neurgente. De exemplu, repornirea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării – CNECSDTI. Pe scurt, nu avem Consiliu Național de Etică și nu am mai avut nicio decizie a acestei comisii din luna aprilie 2019. Asta, în timp ce o grămadă de scandaluri din cercetare stau să explodeze în orice clipă – atât în institutele naționale de cercetare-dezvoltare (primul care va exploda va fi Măgurele), cât și în programele doctorale din țară – în special Academia de Poliție și Academia Națională de Informații „Mihai Viteazu”.

Am lăsat pentru final mult contestata numire ca președinte CNADTCU a lui Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române. Suntem siguri că lista contestărilor nu este închisă. Nici pe departe.

În primul rând, domnul academician Ioan Aurel Pop are un trecut politic clar – a făcut parte din Comitetul Central al Uniunii Tinerilor Comuniști – acest lucru fiind cât se poate de public în arhivele naționale:  http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Central-al-Uniunii-Tineretului-Comunist.-Sectia-Cadre.-Litera-M-Z.-Inv.-3314.pdf. Poate asta nu ar fi nimic – omul este bun – și a fost forțat să fie membru PCR ca să poată face doctorat (spune dumnealui într-o postare agresiv defensivă pe Facebook).

În al doilea rând, domnul academician, specializat în istorie și filozofie, iese din matca dumnealui pentru a scrie articole pe tărâmuri noi – inclusiv medicale – devenind public un recent scandal legat de așa-zisele impresii academice din lucrarea „COVID. Colivia Mea.“ – volum coordonat de Laurențiu Șoitu ce pune împreună și alte articole impresii „academice”, precum cele ale domnului Dan Puric sau ale Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Ne-am dori mai multă atenție la lucrările la care Ioan Aurel Pop participă. Suntem convinși că această numire va mai scoate la suprafață și alte pasaje din însemnări publice, mai ales în contextul extrem de sensibil al pandemiei de COVID-19.

În al treilea rând, același domn Pop este cel de a cărui prezență sunt legate scandalurile albirii de plagiat atât a domnului Ponta, cât și ulterior a domnului Florin Iordache. Din nou, poate ne înșelăm noi cu toții de bunele intenții ale domniei sale.

Nu în ultimul rând, de numele domnului Pop este încă strâns legat scandalul neîncheiat din 2018 al presupusei colaborări cu Securitatea. Cu deznodământul încă neclar, acest tip de scandal ce pare să planeze asupra multor persoane publice pune însă o lumină nu tocmai onorantă asupra președintelui CNATDCU.

Nu mai intrăm în detaliile cumulului de multiple funcții și salarii pe care academicianul le deține sau numărul de ședințe ale CNATDCU la care președintele a fost prezent în intervalul 2016 – 2020. Avem însă această perspectivă că ne bazăm pe munca și prezența vicepreședinților CNATDCU pentru următorii patru ani de mandat.

Ne dorim cu toții o grăbire a însănătoșirii sistemului de educație și cercetare românesc. Pentru asta e nevoie de implicare temeinică și de efort. Dacă Ioan Aurel Pop nu va reuși acest lucru vom milita în spațiul public pentru a găsi un om mai potrivit.

În concluzie, CNATDCU pare o Românie la scară mai mică. Oameni buni, competenți și integri conduși de indivizi formați în laboratoarele comuniste, suspectați de colaborarea cu Securitatea ale căror decizii de intervenție pentru spălarea altor plagiatori îi descalifică de la a fi demni de încrederea noastră. Credem însă că vom asista la o schimbare de conducere mult mai devreme de 2024, anul de final al actualului mandat.

 

* Material de Ștefan Pălărie, Celula executivă de criză PLUS – Educație

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Coronavirus

Sănătatea elevilor și profesorilor, mai presus de interesele politicienilor

Publicat

pe

Politizarea pandemiei și absența solidarității au agravat criza în care ne aflăm și au anulat eforturile depuse pentru limitarea răspândirii COVID-19 în timpul stării de urgență.

Guvernul a ezitat să acționeze ferm și consecvent pentru aplatizarea curbei infectării, iar partidele din opoziție au bagatelizat pericolul, contestând la CCR măsurile adoptate de guvern și îndemnând publicul să nu poarte mască. S-a ajuns până „eliberarea” din spital a persoanelor infectate, în numele dreptului la liberă circulație, situație relatată – cu sarcasm – de presa internațională.

Prin răspunsul inept și iresponsabil la criza fără precedent cu care ne confruntăm, politicienii n-au făcut decât să-și arate disprețul pentru sacrificiile noastre: izolare, dificultăți financiare, imposibilitatea de a fi alături de o persoană iubită, în ultimele clipe ale vieții acesteia. Toate aceste sacrificii s-au dovedit zadarnice, din cauza unor jocuri politicianiste execrabile.

Din păcate, jocul continuă, iar următoarea mutare decisivă se va face în domeniul educației. Miza electorală este enormă, dacă ne gândim la milioanele de părinți care se vor prezenta la urne în această toamnă.

În ultima perioadă, s-au făcut presiuni tot mai mari pentru revenirea elevilor în clase, în ciuda faptului că România înregistrează zilnic peste 1000 de cazuri noi de COVID-19. Președintele și Guvernul Orban n-au rămas insensibili la aceste presiuni. Descentralizarea deciziei, anunțată de Klaus Iohannis, nu face altceva decât să transfere responsabilitatea gestionării acestei crize autorităților locale și școlilor. În acest fel, PNL speră să reducă din costul electoral al unui eventual eșec.

În cadrul conferinței de presă susținute la Palatul Cotroceni, miercuri, 5 august 2020, Președintele României a prezentat trei scenarii cu privire la desfășurarea învățământului preuniversitar, însă a făcut o eroare (asupra căreia a revenit, printr-un comunicat al Administrației Prezidențiale): criteriul epidemiologic în funcție de care școlile se vor încadra în scenariile „verde”, „galben” sau „roșu” va fi numărul total de cazuri noi înregistrate în ultimele 14 zile, în localitatea în care se află școala, raportat la 1.000 de locuitori, și nu media zilnică de îmbolnăviri pe ultimele 14 zile.

Aici apare însă o primă problemă: pentru pregătirea scenariului adecvat, unitățile de învățământ trebuie să cunoască situația epidemiologică a comunității în care funcționează, dar și a celor din care provin elevii. În acest moment, Grupul de Comunicare Strategică anunță zilnic doar numărul de cazuri noi la nivel național și județean.

În plus, funcționarea școlilor trebuie reglementată printr-un protocol care să includă măsurarea temperaturii la intrarea în școală, distanțarea fizică, măști atât pentru elevi, cât și pentru personalul didactic și nedidactic, dezinfectarea și aerisirea frecventă a spațiilor, igiena riguroasă a mâinilor. Poate că și testarea elevilor și profesorilor ar trebui luată în considerare de autorități.

În al treilea rând, trebuie asigurate resursele financiare necesare aplicării acestor măsuri, inclusiv asigurarea finanțării asistenței medicale suplimentare în școli și a salariilor personalului didactic suplimentar, pentru a face posibilă reducerea numărului de elevi din sălile de clasă, acolo unde este cazul.

Nu în ultimul rând, autoritățile trebuie să se asigure că toți elevii au acces la dispozitive electronice cu conexiune la internet, astfel încât scenariul trei să poată fi aplicat, în cazul apariției unor focare de COVID-19 în școli. Guvernul a făcut deja primul pas în această direcție, la sfârșitul lunii iulie, prin lansarea programului „Școala de acasă”.  Să sperăm că nu vor apărea piedici în derularea programului.

Redeschiderea celor 6293 de unități școlare nu trebuie să se facă sub presiune politică, ci trebuie respectate aceste condiții esențiale pentru siguranța elevilor și a personalului din învățământ. Dacă acestea nu pot fi îndeplinite, școlile trebuie să rămână închise.

 

* Material de Gabriela Tache, membru CNPP Educație

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Ironic, primitivismul digital al administrației publice din România are un avantaj: n-are probleme de securitate

Publicat

pe

Are logică, nu? Nimeni nu poate să-ți fure actele din mașină dacă n-ai mașină. La fel, nimeni nu poate să-ți fure datele sau să-ți compromită sistemele digitale dacă tu încă ceri dosar cu șină peste tot. Problema, însă, apare atunci când îți dai seama că trebuie să-ți cumperi mașină – iar atacatorii din mediul online nu vor avea răbdare cu tine câțiva ani să te „prinzi” ce trebuie să faci.

La nivel european, securitatea digitală a sectorului public este o temă de discuție din ce în ce mai importantă. Atacatorii devin din ce în ce mai sofisticați – de la organizații teroriste până la națiuni care intră într-un război cibernetic avansat. Dacă „război cibernetic” vă sună ca ceva abstract, gândiți-vă la toate conturile false pe care le vedeți pe Facebook care lucrează clar pentru un partid sau altul. Ele n-au apărut peste noapte și nici nu le-a făcut cineva doar ca să se distreze.

Amenințările acestul domeniu sunt, de asemenea, multiple și grave:

  • Orice atac care are succes și reușește să fure datele personale ale cetățenilor de la o instituție publică duce la pierderea încrederii, pe lângă niște amenzi de GDPR usturătoare, dacă nu te-ai pregătit adecvat;
  • Cu cât mutăm mai multe servicii în sfera digitală, cu atât mai bine va trebui să le protejăm de atacuri (ransomware, DDoS etc.);
  • Serviciile publice esențiale (transportul public, alimentarea cu energie electrică, infrastructura de telecomunicații, de exemplu) sunt cruciale și trebuie să funcționeze 100% din timp – orice întrerupere înseamnă cel puțin discomfort, dacă nu potențial de dezastru;

Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să fugim de digitalizare. Soluția nu este întoarcerea la dosarul cu șină și la scrisori. Soluția este digitalizarea inteligentă, făcută cu profesioniști, care se gândesc la problemele de securitate din prima zi. În breaslă, asta se numește „secure by design”. Momentan, nu suntem nici măcar aproape

Referitor la securitatea datelor, ne propunem un lucru simplu pentru administrația locală: #binedinprima și atenție. Vom acorda acestei zone atenția cuvenită și vom implementa măsuri adecvate de la prima apariție a oricărui sistem sau serviciu nou – nu la luni (sau ani) de la implementarea sa. Avem nevoie de siguranță în mediul digital ca să putem avea o administrație deschisă, participativă și transparentă.

2020 vine și cu provocări pentru care trebuie să fim pregătiți. Nu mai suntem în era automobilului. De mult.

* Material de Vlad Boldura, unul dintre candidații Generației PLUS pentru Consiliul Local Timișoara. Vorbește cel mai mult despre digitalizare, tehnologii noi și sport și este determinat să demonstreze că #TineriiSchimbăRomânia.

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Cum să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie

Publicat

pe

Anul acesta, noul an școlar va debuta, în mai puțin de două luni, sub semnul incertitudinii și în contextul crizei generate de pandemia de COVID-19.

Iată câteva sugestii de măsuri pentru începerea noului an școlar în condiții de siguranță și o viziune despre cum putem continua să educăm elevii României în mod responsabil pe timp de pandemie.

1. Deschiderea școlilor pentru anii terminali (clasele a IV-a, a VIII-a și a XII-a) și prezența la școală DOAR pentru materiile alese la disciplina de evaluare, restul materiilor continuându-și traseul în online.

Toate acestea, sub NORME STRICTE DE IGIENĂ care includ:

– termoscanarea la intrarea în școală în fiecare dimineață

– regula de spălare pe mâini frecventă (școlile chiar vor trebui să pună săpun la baie)

– promovăm regula „tușesc/strănut în șervețel și îl arunc”

– gel dezinfectant la intrarea în fiecare clasă și încurajarea folosirii acestuia

– dezinfecția sălilor de clasă de către personalul auxiliar al fiecărei școli cu soluții dezinfectante

– dacă permite bugetul, ar putea fi achiziționat un aparat de dezinfecție prin nebulizare care să fie folosit în sălile de clasă

– impunerea normelor de distanțare socială, mască sau vizieră pentru profesori și elevii peste 11 ani (cei mici nu o pot suporta mult pe față sau nu o aplică corect)

– fiecare elev să stea singur în bancă și la 2 metri de cel din față, dacă este nevoie elevii separați în două grupe și să facă orele pe rând

– dacă este necesară scrierea la tablă, fiecare elev să aibă pe bancă o cretă sau un marker personal oferit de școală.

Pentru desfășurarea orelor într-un cadru de distanțare chiar și în cazul prezenței fizice la școală, există diferite platforme gratuite care permit testarea online sau share în timp real al ecranului, accesibile de pe telefon sau laptop.

Teoretic, fiecare școală are un laborator de informatică, iar orele de acest gen pentru anii terminal se pot desfășura acolo, exact în spiritul orelor de programare din liceu, fără ca profesorul să fie nevoit să se apropie la o distanță mai mică de 2 metri de elev.

Dacă școala nu dispune și nici elevii nu au asemenea obiecte, Guvernul ar trebui să pună la dispoziție, pentru că acele instrumente sunt binevenite și în timpul pandemiei, și după terminarea acesteia.

  1. Continuarea orelor online pentru restul anilor de studiu.

De ce?

În special pentru cei care sunt mai mici de clasa a IV-a pentru că e mai complicat să te asiguri că respectă normele de igienă și este și obositor pentru ei.

Prin urmare ne rămâne să respectăm pașii următori:

– profesorii să urmărească programa școlară întocmai

– profesorii să întocmească raport săptămânal cu subiectele acoperite la fiecare materie

– utilizarea platformelor de tip Moodle, BlackBoard sau Canvas pentru a încărca teste sau documente sau Zoom/Google Meets pentru întâlnirile zilnice online

– încurajarea dezbaterilor și a evaluării orale acolo unde materia permite

– dispunerea către toți elevii care au nevoie de dispozitive IT prin mobilizarea comunității (donații, chete etc), deși Guvernul își permite să facă asta, era de fapt o promisiune electorală de care ar trebui să se țină #digitalizaminvatamantul

– pentru anii de studiu care susțin în 2022 Evaluări Naționale sau Bacalaureat și anul acesta sunt în clasa a III-A, a VII-a și a XI-a, multă inistență pe fixarea noțiunilor predate la materiile-cheie (matematică și limba și literatura română și materia la alegere pentru cei cu Bacalaureat).

CLASA PREGĂTITOARE, pentru că aici e buba cea mai mare…

  • să se permită, cu măsuri de protecție și distanțare socială, o mică deschidere de an școlar în aer liber pentru CLASA PREGĂTITOARE exclusiv, în așa fel încât elevii boboci, dar și părinții, să își cunoască învățătorul de la clasă și să stabilească împreună condițiile pentru întâlnirile online.

*De menționat că acest concept de Clasă Pregătitoare a fost creat ca un an intermediar de pregătire a preșcolarilor pentru Clasa I, prin urmare ar fi binevenită punerea accentului pe orele de Dezvoltare Personală, pe creativitate, elevii pot fi provocați zilnic la activități de creație prin pictură, muzică etc. *

De asemenea, în clasa pregătitoare se învață semnele grafice, care ajută ulterior în clasa I la învățarea literelor, prin urmare se poate opta pentru șabloane și fișe de lucru care să fie distribuite la începutul anului școlar și pe care părinții alături de copilași și de profesori să le parcurgă împreună de-alungul semestrului I. Pentru acest an de studiu este puțin complicat să găsești o variantă perfectă fiindcă e început de drum.

Pentru semestrul II sperăm că vom scăpa într-un final de virus, dacă nu, se impun aceleași reguli cu mențiunea că vremea prielnică ne oferă un alt avantaj de distanțare socială și anume orele în aer liber.
Dacă totuși COVID-19 nu va mai exista printre noi și nu va mai reprezenta o amenințare, orele pot reveni la normal pentru toți anii de studiu.

* Material de Andrei Vătășescu Predi, membru PLUS (Generația PLUS)

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Cele mai citite