Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Ce facem cu diaspora? O abordare în trei pași

Publicat

pe data de

Bogdan Deleanu, membru al Consiliului Național PLUS

Vestea că sunt peste 5,6 milioane de români plecați din țară nu ne surprinde. De fapt, echipa PLUS Diaspora a CNPP (Comisia Națională de Politici și Programe) tocmai era pe cale să lanseze zilele acestea cifra de 5,5 milioane, obținută din cercetările noastre proprii.

Ce contează acum este ceea ce ne propunem să facem. Peste un sfert din români sunt plecați din țară, iar dintre aceștia majoritatea au plecat în ultimii 15 ani. Fiecare român din străinătate ușurează drumul pentru încă doi. „Hai, vere, că te angajez la mine la restaurant, șantier, firmă, magazin etc”. În ritmul acesta, nici nu mai contează cine guvernează România peste 10 ani – nu va mai fi nimeni aici!

Iar dacă unii se întreabă „de ce ar trebui să ne pese, la urma urmei, de cei care pleacă?”, iată altă cifră identificată de echipele noastre: românii din afară au trimis acasă, în 2018, aproape 5 miliarde de dolari!

Ne gândim la o abordare în trei pași:

Stoparea Exodului – prioritatea numărul 1 pentru diaspora este, de fapt, în țară. Câtă vreme nu se rezolvă problemele de acasă, lumea va continua să plece, iar cei plecați nu se vor întoarce. Prioritățile pentru cei plecați sunt:
1.  Reforma educației, cu accentul pus pe predictibilitate, competență, dobândirea de aptitudini utilizabile în viața reală și calitate peste cantitate;
2. Reforma în sănătate, inclusiv depolitizarea managementului sanitar, susținerea unui personal medical competent și independent și un buget de sănătate modern;
3. Susținerea mediului privat, sprijinind antreprenoriatul, și claritate fiscală, simplificând birocrația și privilegiind lupta inteligentă împotriva corupției.

Deschiderea drumului spre casă – dacă vrem să avem vreo șansă să aducem măcar o parte din acești oameni înapoi, trebui să:
1.  Creăm un one-stop-shop pentru întoarcere, care oferă asistență administrativă celor care au nevoie de acte noi, recunoașterea dovezilor sau diplomelor externe etc;
2. Reformăm sistemul de evidență a populației, cu noi facilități digitale;
3. Ușurăm reînscrierea în sistemul educațional sau de muncă românesc a celor care au petrecut o perioadă de timp în afară.

Trebuie să acceptăm că diaspora e România, indiferent dacă se mai întorc sau nu (de altfel, cam 40% dintre cei întrebați de noi spun că nu s-ar întoarce. Sau că nu s-ar întoarce până la pensie):

Chestionar PLUS Diaspora
1. E nevoie de o legislație pentru diaspora și administrație în afara frontierelor corelate cu amploarea problemei, care să faciliteze legătura permanentă cu țara;
2. Trebuie să investim major în salvarea identității și limbii române, mai ales pentru tinerii născuți în diaspora, prin tabere, manuale, programe de studiu, școli virtuale și ale mecanisme adaptate lor;
3. Crearea de legături noi între diaspora și țară, prin susținerea mediului asociativ, proiecte de îngemănare, asistență venită din afară către țară, mai multă putere de decizie din partea diasporei pentru țară.

Editoriale

De cadrele didactice depinde succesul oricărei reforme în educație

Publicat

pe

FOTO Gabriela Tache, membru CNPP Educație

În urmă cu trei săptămâni, Comisia europeană a publicat Monitorul educaţiei şi formării pe 2019, document de analiză a modului în care evoluează educația şi formarea în Uniunea Europeană şi în statele sale membre. Acordând o atenție specială cadrelor didactice, raportul cu privire la România din Monitorul educației și formării 2019 atrage atenția asupra principalelor provocări cărora trebuie să le facă față, din acest punct de vedere, sistemul românesc de educație: atractivitatea scăzută a profesiei de cadru didactic, lipsa de personal calificat din zonele rurale, politicile defectuoase privind formarea inițială și selecția viitoarelor cadre didactice, ca și cele cu privire la formarea continuă.

Trecute astfel în revistă, asemenea provocări, mereu aceleași pe parcursul ultimilor treizeci de ani, nu par nici pe departe insurmontabile. În acest context, se naște firesc întrebarea: ce lipsește cu adevărat sistemului românesc de educație? Cu siguranță, nu dorința de reformare ori strategiile! Ce anume a determinat, pe parcursul ultimelor trei decenii, permanentizarea acestei crize? Ca mai întotdeauna, răspunsul trebuie căutat în detalii.

Deși 40,9 % dintre cadrele didactice din România consideră că profesia lor se bucură de prestigiu, realitatea de care nu pot face totuși abstracție este alta. Principalul reproș care li se aduce constant  profesorilor este că, prin activitatea lor, nu aduc plusvaloare, reprezentând astfel o povară în plus pentru un buget oricum sărac. Chiar dacă este profund nedrept, pentru că în absența instruirii, plusvaloarea adusă de toți ceilalți actanți economici ar tinde către zero, reproșul rămâne. În plus, într-o societate care valorizează tot mai mult creativitatea, originalitatea, capacitatea de inovare, profesia didactică, percepută drept una care implică rutină și plafonare, nu are cum să se bucure de apreciere.

Iar dacă adăugăm acestei percepții subfinanțarea cronică a sistemului, concretizată nu doar în salarizarea deficitară a cadrelor didactice (în ciuda introducerii, în 2017, a unei noi grile de salarizare, coeficienții de ierarhizare au rămas, pentru profesori, în jumătatea inferioară a piramidei salariale), ci și în absența dotării cu mijloacele de învățământ necesare unui act educativ de calitate și în concordanță cu imperativele lumii în care trăim, mai ales în zonele rurale, dar și în urbanul mic, vom înțelege de ce profesia de cadru didactic este lipsită de atractivitate.

Iar lipsa de atractivitate a profesiei declanșează efecte în lanț. Deși raportată la o medie a UE de 37% cadre didactice cu vârsta peste 50 de ani, România pare a sta mai bine (mai puțin de 30%), componența corpului profesoral rămâne una dintre provocările majore cărora sistemul trebuie să le facă față. Formarea inițială lacunară, recrutarea defectuoasă a viitoarelor cadre didactice, favorizarea accesului la posturile atractive a profesorilor cu experiență, ceea ce îi descurajează pe tinerii care și-ar dori o carieră didactică, transformă intrările în sistem dintr-o oportunitate, într-o amenințare.

O altă problemă este reprezentată de discrepanța dintre imagine de sine a cadrului didactic și realitate, în privința competențelor profesionale deținute și a nevoii de formare. Conform TALIS (Studiul internațional privind procesul de predare-învățare inițiat de OCDE), 81% dintre profesori se declară mulțumiți de formarea inițială primită, declarând că aceasta a avut un impact pozitiv asupra practicilor de predare, proporție nu mult diferită de media OCDE. Diferențele apar în ceea ce privește nevoile de formare identificate. La nivelul OCDE, profesorii declară că încă au nevoie de formare în domenii precum TIC, predarea în medii multiculturale și predarea pentru elevi cu nevoi speciale. Profesorii români consideră că au nevoie de formare doar în această ultimă privință.

Dincolo de viziuni, strategii, legi și proceduri, reformele se fac cu oameni. Lipsa de atractivitate a profesiei, lipsa de motivație (implicit financiară), pregătirea lacunară și tendința spre autosuficiență a unora dintre profesori vor condamna din start orice încercare de reformare a sistemului, orice încercare de scoaterea a acestuia din criza în care se zbate de trei decenii.

* Material de Gabriela Tache, membru CNPP Educație

Citește în continuare

Editoriale

Alegerea primarilor și a președinților consiliilor județene în două tururi. Asumarea răspunderii sau OUG?

Publicat

pe

Este o vorbă în popor care spune că scopul scuză mijloacele. La polul opus avem dictonul latin care se traduce „Să se facă dreptate, deși lumea piere” (fiat justitia pereat mundus).

Ce legătură au cele două maxime cu alegerile locale în două tururi?

Ei bine, legătura poate fi făcută atunci când trebuie identificat mijlocul legislativ prin care va trebui modificată legislația electorală: ordonanță de urgență, procedură parlamentară normală sau asumarea răspunderii Guvernului.

Într-o primă variantă analizăm oportunitatea și legalitatea emiterii unei Ordonanțe de Urgență.

A doua zi după învestire, Guvernul adoptă o ordonanță de urgență prin care înlesnește alegerea primarilor și a președinților consiliilor județene în două tururi. Acest act normativ intră în vigoare și, cel mai probabil, alegerile se țin în două tururi. Scopul (alegerea în mod democratic și reprezentativ a reprezentanților locali) este atins, mijlocul fiind însă unul neconstituțional, anume adoptarea unei OUG pentru care nu se poate demonstra existența unei situații extraordinare, după cum o impune Constituția în art. 115 alin. (4).

Această variantă mai prezintă un alt risc, și anume declararea neconstituționalității OUG în cadrul procedurilor judiciare de validare a mandatelor primarilor (art. 149 din Codul administrativ impune validarea mandatelor primarilor de către Judecătoria în a cărei rază teritorială se află UAT-ul). În acest caz ar fi declarați câștigători candidații care au obținut cele mai multe voturilor în primul tur, ceea ce ne-ar întoarce în situația actuală.

A doua variantă, adoptarea modificărilor legislative în Parlament, în procedură normală, iese din discuție pentru ca timpul scurt și „baricadele” PSD-iste ce se vor ridica în calea acestui act normativ vor fi greu, dacă nu chiar imposibil de trecut – PSD are președinții celor doua camere precum și președinții de comisii parlamentare în cadrul cărora trebuie dezbătut proiectul legislativ.

A treia variantă este asumarea răspunderii Guvernului conform procedurii reglementate de art. 114 din Constituție. Această procedură presupune prezentarea în Parlament a unui proiect de lege, Guvernul fiind ulterior supus riscului demiterii, în ipoteza în care este depusă o moţiune de cenzură în termen de trei zile de la prezentarea proiectului de lege. Dacă moțiunea nu este depusă sau este respinsă de Parlament, legea este adoptată.

Procedura de asumare a răspunderii Guvernului are însă „dezavantajul” că legea astfel adoptată poate să fie contestată în fața Curții Constituționale, anterior intrării sale în vigoare. Mai mult ca sigur PSD va încerca blocarea acestei legi și trimiterea ei la Curtea Constituțională. Din fericire este timp suficient pentru CCR să se pronunțe pe o eventuală sesizare.

Concluzia este că asumarea răspunderii Guvernului reprezintă unica variantă de luat în calcul. Este de nepermis pentru o guvernare responsabilă să își înceapă mandatul cu adoptarea unei Ordonanțe de Urgență ce nu are șanse să treacă testul constituționalității, chiar dacă prin aceasta se repară o nedreptate evidentă și o alterare a suveranității cetățenilor. Guvernul are la îndemână asumarea răspunderii, ce poate furniza același rezultat, dar printr-o procedură mai greoaie, ce comportă și riscuri politice. Prin urmare este nevoie de curaj și viziune politică.

* Editorial de Alexandru Dimitriu, avocat, membru în conducerea PLUS Sector 5

Citește în continuare

Editoriale

Jurnal de campanie, ep. 1: 10 feluri în care partidele încalcă legea în campanie

Publicat

pe

Înainte de campania de europarlamentare din mai 2019, când am avut responsabilitatea de a coordona ziua votului în echipa centrală a Alianței USR PLUS, habar n-aveam cât de des încalcă legea anumite partide. Un exemplu banal: este legal să pui doar un singur afiș, care să aibă anumite dimensiuni, și doar pe panourile electorale puse la dispoziție de primării. Nu știam nici cât de simplu e să raportezi aceste nereguli (și partea faină e că autoritățile electorale chiar sunt pe fază și dispun înlăturarea lor sau sancțiuni într-un timp foarte scurt).

Cred că e important ca fiecare dintre noi să se implice în viața cetății, inclusiv pentru apărarea democrației în cel mai important moment al său: alegerile. Așa că m-am hotărât să pregătesc o serie de articole, Jurnal de Campanie, unde să împărtășesc cu voi ceea ce am învățat până acum. 

Sunt oameni care se pricep mai bine ca mine, așa că îi voi invita și pe ei să ne împărtășească chestii interesante despre procesul electoral în episoadele următoare. Mi-au venit deja în minte două nume: Tiberiu Petrescu, colegul nostru din PLUS care a fost și reprezentantul Alianței în Biroul Electoral Central la Europarlamentare, și Mihai Badea, colegul nostru de alianță, din USR, care este reprezentantul Alianței în BEC pentru alegerile prezidențiale. 

Acum câteva luni, am fost mandatată de colegii din PLUS cu responsabilitatea organizării în echipa centrală a Alianței, iar pe 12 octombrie a început perioada de campanie, așa că vom debuta cu un top al neregulilor pe care le poți identifica și printr-o simplă plimbare prin orașul/satul tău și ce poți tu face pentru a contribui la o #campaniecurată. 

10 feluri în care anumite partide încalcă legea în campanie:

  1. Lipesc mai mult decât un afiș pe panourile electorale
  2. Fac campanie în școli, penitenciare sau reprezentanțe diplomatice
  3. Continuă să facă campanie în ziua votului
  4. Nu includ informațiile menite să asigure transparența, pe materialele de campanie
  5. Folosesc minori cu vârsta de sub 16 ani pentru distribuirea sau amplasarea de materiale de propagandă electorală
  6. Lipesc afișe sau pun bannere pe stâlpi sau pe curțile oamenilor, fără să fi obținut acordul acestora
  7. Distrug materialele electorale ai celorlalți competitori electorali
  8. Lipesc afișe în pe pilonii susţinere a podurilor, tunelurilor, viaductelor, pe indicatoarele rutiere, panourile de orientare şi informare rutieră, precum şi pe sistemele electronice de reglementare a circulaţiei
  9. Nu respectă deciziile emise de Biroul Electoral Central, menite să clarifice sau să  completeze legislație existentă
  10. Folosesc alte tipuri de propagandă electorală decât cele permise de lege în perioada campaniei (permise: afişe electorale cu anumite dimensiuni; materiale de propagandă electorală audio sau video, difuzate de mass-media audiovizuală; publicitate în presa scrisă; materiale de propagandă electorală online; broşuri, pliante şi alte materiale tipărite).

 

Cum poți contribui la o #campanie curată?

E simplu. Nu-i lăsa să încalce legea, prin doi pași simpli.

  • Completează modelul de sesizare pe care l-am pregătit, cu situația ilegală pe care ai identificat-o. 
  • Trimite sesizarea pe mail sau depune-o la Biroul Electoral (BE) din județul/sectorul tău.

Adrese de mail sau fizice, ale sediilor BE le găsești aici.

Apoi, poți ajuta și să asiguri corectitudinea votului în secții. Înscrie-te aici pentru a fi delegatul Alianței USR PLUS pentru alegerile prezidențiale. 

Util de știut: 

campanie = perioadă reglementată, care începe cu 30 de zile înainte de ziua votului și se încheie cu 24 de ore înainte de deschiderea secțiilor de votare

birou electoral =  1. Poate fi central (BEC), județean (BEJ)/de sector(BES), sau al secțiilor de votare din străinătate (BESVS)

                                2. Se constituie doar pe perioada alegerilor

Autoritatea Electorală Permanentă = asigură organizarea și desfășurarea alegerilor și a referendumurilor în România, precum și finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, cu respectarea Constituției, a legii și a standardelor internaționale și europene în materie

competitori electorali = acele partide/alianțe electorale/alianțe politice ai căror candidați au primit validarea candidaturii din partea BEC

* Editorial de Diana Stoica, membru al Consiliului Național PLUS, coordonator regional București-Ilfov

Citește în continuare

Cele mai citite