Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Bugetul nostru cel de toate zilele

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

Schița întârziatului buget pentru 2019 se sprijină pe ipoteza, optimistă și incertă, că economia noastră va crește cu 5,5%. Estimările analiștilor, care evaluează atât impulsurile interne ale economiei, cât și conjunctura externă, extrem de tensionată, sunt mult mai prudente, undeva între 3,2 și 3,5%.

În esență, cadrul macroeconomic descris în schița bugetului de stat este prea generos, semnificativ mai mare decât prognoza Comisiei Europene de numai 3,8%. Dacă putem ignora estimările pieței financiare, considerându-le excesiv de prudente, nu același lucru putem face cu prognoza Comisiei Europene. Legea finanțelor publice ne spune clar că «Previziunile macroeconomice şi bugetare sunt comparate cu previziunile cele mai recente ale Comisiei Europene şi, după caz, cu cele ale altor organisme independente internaţionale. Diferenţele semnificative faţă de previziunile Comisiei Europene sunt descrise şi motivate, în special dacă nivelul sau creşterea variabilelor din ipotezele externe se îndepărtează în mod semnificativ de valorile menţionate în previziunile Comisiei Europene» (articolul 30^2 din LEGEA nr. 270 din 15 octombrie 2013.

Ca atare, ar trebui ca textul proiectului de buget să lămurească de ce prognoza oficială, care supradimensionează veniturile, este atât de diferită de cea a Comisiei. Mai clar, ar trebui să aflăm care sunt ingredientele creșterii susținute a economiei noastre într-un context extern posac, dominat de incertitudini și riscuri de care se tem principalii noștri parteneri comerciali. Observăm venituri supraestimate, în special din fondurile europene de coeziune, care sunt estimate la peste 15 miliarde de lei, de aproape 3 ori mai mari decât în 2018. Proiectul de buget propune venituri extrem de optimiste din reducerea evaziunii fiscale de 7,5 miliarde de lei. Atenție, buna practică bugetară recomandă includerea unor sume extrem de mici din estimarea privind reducerea evaziunii fiscale, pentru a nu ne baza pe așteptări incerte. Pe de altă parte, cheltuielile cu salariile și cele cu bunurile și serviciile sunt subevaluate.

Deocamdată, bugetul anului 2019 pare a fi folosit ca un puternic instrument politic, propunând schimbarea regulilor de transfer al veniturilor de la bugetul de stat către bugetele locale, după o nouă formulă care dezavantajează primăriile mari din țară. De asemenea, față de anii precedenți, consiliile județene vor avea mai mulți bani la dispoziție pentru direcționarea către primăriile care… merită. Cum înainte de închiderea ediției lucrurile nu par să fie tranșate, ne putem aștepta la nuanțe noi, la modificări de alocări bugetare.

Bugetul întârziat amână investițiile

În sine întârzierea bugetului afectează investițiile, atât pe cele publice, cât și pe cele private. Desigur, debutul acestuia a fost mai complicat, cu o surprinzătoare ordonanță de urgență, OUG 114, care a inhibat apetitul pentru investiții al mediului privat.

În ipoteza că bugetul va fi aprobat în această lună, atunci investițiile publice vor demara abia în luna martie. Lipsa bugetelor multianuale înseamnă că orice instituție din România va afla cel mai devreme la sfârșitul lunii februarie câți bani poate folosi pentru salarii, achiziții de bunuri sau construcția unor obiective de investiții. De exemplu, un spital care are nevoie să achiziționeze aparatura medicală va afla cel mai devreme la sfârșitul lunii martie ce venituri va primi de la Ministerul Sănătății sau de la autoritatea locală pentru aceste achiziții. Urmează demararea procedurii de achiziție, care, dacă va fi blocată de competitori, nu va putea fi finalizată până la sfârșitul anului 2019. În luna decembrie, dacă achiziția nu s-a finalizat, spitalul trebuie să renunțe la sumele respective, ce nu mai pot fi folosite până la sfârșitul anului. Pare astfel că spitalul face economii deoarece cheltuie mai puțin decât era prevăzut în buget, dar este o falsă economie, întrucât nevoia persistă.

Fără buget, fiecare entitate publică are un plafon de cheltuieli de 1/12 din bugetul anului anterior. Apariția unor nevoi suplimentare – de exemplu, organizarea unor evenimente legate de preluarea Președinției Consiliului UE – face extrem de dificilă finanțarea acestor noi nevoi. Implicații negative vor fi și asupra investițiilor companiilor de stat, care își vor aproba bugetele în 30 de zile după aprobarea bugetului, reducând astfel timpul rămas la dispoziție pentru demararea și finalizarea investițiilor.

Lipsa bugetului afectează și investițiile private, diminuând încrederea investitorilor privați în economie. Investitorii preferă să înțeleagă politica economică a statului, înainte de a lansa propriile proiecte. Bugetul le poate aduce informații neplăcute despre noi taxe și impozite sau informații pozitive despre diverse proiecte de investiții publice la a căror implementare companiile private pot participa.

Cine și când aprobă bugetul?

Bugetul se aprobă pe o perioadă de un an, conform Constituției, dar Ministerul Finanțelor întocmește și o strategie fiscal-bugetară pe termen mediu, respectiv pe trei ani. Acest document ar trebui să aibă un rol important în politica economică pe termen mediu, stabilind prioritățile de finanțare. Din păcate, practica arată că strategia fiscal-bugetară pe termen mediu este un document puțin relevant și volatil, ignorat de politicieni, dar întocmit pentru a se conforma cerințelor Legii responsabilității fiscal bugetare, Legea nr. 69/2010. Această lege a fost elaborată și întocmită ca o condiționalitate din acordul de împrumut cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială în perioada de criză, în încercarea de a pune ordine și predictibilitate în politica fiscal-bugetară. Noi reguli de bună practică introduse la nivel european în perioada post-criză au completat această lege, dar, din păcate, acestea au rămas un text ignorat pe agenda guvernului.

În 15 noiembrie, bugetul trebuia să ajungă la parlament

Regulile naționale și europene spun că bugetul trebuie să fie aprobat ca proiect de lege și transmis parlamentului până în data de 15 noiembrie a anului precedent. În 2012, înaintea alegerilor parlamentare, Guvernul Ponta a modificat calendarul de aprobare a legii bugetului în anii în care alegerile generale parlamentare sunt organizate în ultimele 3 luni ale anului, astfel (Legea nr. 270/2013): Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor pe anul următor, pe care le depune la guvern în termen de 15 zile de la învestirea noului guvern; acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la învestire, fără a depăşi data de 31 decembrie a anului în curs.

Primii zece ani ai perioadei post-decembriste au fost destul de agitați pentru politica fiscal-bugetară, marcați de aprobări ale bugetelor după începerea anului și de rectificări bugetare frecvente. După anul 2000, România a început fiecare an cu bugetul aprobat, cu excepția lui 2010 – când sfârșitul anului ne-a prins cu un guvern interimar, care nu avea această atribuție legală – și a anului 2017, când bugetul trebuia aprobat de noul guvern rezultat după alegeri, conform modificării aduse Legii finanțelor publice în 2012. Anul 2019 reprezintă o situație inedită prin faptul că bugetul va fi disponibil abia începând cu luna martie, probabil. Bunele practici bugetare presupun și dezbaterea proiectului de buget cu societatea civilă, dar un asemenea proces a avut loc numai la sfârșitul anului 2015 pentru bugetul aferent anului 2016.

Veniturile oricărui buget reprezintă o estimare, iar o realizare a acestora sub nivelul preconizat conduce automat la reducerea cheltuielilor sau la găsirea unor surse noi de venit, sau la un deficit – diferența dintre cheltuieli și venituri – mai mare. În ultimii 30 de ani, România a înregistrat an de an deficit bugetar, a cheltuit mai mult decât a încasat, indiferent de contextul economic. La nivelul unei familii, asta ar însemna că respectiva familie s-a împrumutat de la rude, vecini sau de la bancă în fiecare lună, în fiecare an, chiar și în lunile în care a încasat prime sau creșteri salariale. Astfel, prin cheltuieli mai mari decât veniturile an de an, datoria publică a României a ajuns din 1990 până astăzi de la 0 la 320 de miliarde de lei. Pentru acești bani împrumutați, statul român, noi toți, plătește dobânzi, iar un împrumut odată ajuns la scadență se rostogolește. Până când? Frustrarea cetățeanului apare în momentul în care constată lipsuri majore în toate domeniile specifice investițiilor publice: școli, spitale, căi ferate, autostrăzi, poluare, trafic congestionat și multe, multe altele.

Citiți continuarea articolului pe www.reporterglobal.ro

Editoriale

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Publicat

pe

Ieri, pe site-ul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), a fost postată următoarea declarație de presă: Având în vedere articolele apărute în presa de astăzi, 18.07.2019, referitoare la înfiinţarea Muzeului Holocaustului, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale face următoarele precizări: va fi creat un complex muzeal care să cuprindă Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi viitorul Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, pentru care se are în vedere locaţia existentă între Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Aceasta constituie așadar o asumare oficială a faptului că se va construi un nou muzeu în curtea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și, mai mult, avem de-a face cu o reorganizare masivă sub titulatura de Complex Muzeal.

Conceptul de Complex Muzeal îl consideram abandonat de cel puțin 30 de ani!

Care ar fi logica amalgamării unor entități care în decursul timpului și-au definit identitatea și publicul?

Ni se răspunde, așadar, pe cale oficială că actuala coaliție strânge cureaua și comasează trei muzee. Da, este vorba de lipsa banilor, a viziunii si a profesionalismului acestui guvern! Mai mult, prin această comasare, se răspunde indirect, doar așa știe să comunice actualul ministru, protestului față de cedarea curții interioare a Muzeului Antipa pentru construirea unei clădiri în care să funcționeze un alt muze. De ce noului muzeu nu i se poate găsi o destinație corespunzătoare și nu una impovizată, care să blocheze dezvoltarea unui dintre cele mai performante instituții muzeale din România?

Răspunsul este comasarea a trei muzee și înfințarea altuia!

În concluzie, se înființează un muzeu, într-un spațiu improvizat, deposedând astfel un alt muzeu performant de un teren care îi asigura dezvoltarea. Protestelor personalităților din zona academică și a societății civile li se răspunde cu o comasare de muzee, semn că lipsa profesionalismului și a resurselor financiare sunt elementele definitorii ale activității curente a actualei coaliții.

* Editorial semnat de Ovidiu Țentea, membru al Consiliului Național PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Politica altfel e despre ceilalți

Publicat

pe

Politica altfel riscă să sune uneori ca formula „să fie bine ca să nu fie rău”. Sarcasmele din jurul ei ascund o doză de realitate. Tot așa, afirmația „nu se mai poate la fel ca până acum“ a devenit cât se poate de legitimă. De aici pornește, practic, orice discuție. Orice, dar nu PSD. În realitate, orice, dar niciun partid din cele de până acum. Pentru că știm deja prea bine că nu a funcționat. Dar ce înseamnă cu adevărat politica altfel?

E suficient să fii cinstit, bine intenționat, politicos și normal? Da, fără îndoială. Dar asta ține, mai degrabă, de caracterul personal, nu de calitățile politice de care e nevoie să schimbi o societate. Cred că limităm discuția despre schimbare la calități individuale, ceea ce duce la setarea jocului politic în căutarea figurilor providențiale. Dacă, în câteva cazuri, extrem de puține, această limitare funcționează, la nivel social ea nu are și nici nu va avea efectele așteptate.

În consecință, este nevoie de o schimbare de model, de raportare și de înțelegere a nevoilor pentru a produce schimbarea în mod real. E nevoie de o întoarcere la cetățean și la nevoile sale. În general, considerăm că votul reprezintă voința societății, fapt corect la nivel macro. Dar la nivelul vieții de zi cu zi, lipsa unei reprezentări reale, a înțelegerii problemelor pe care le are fiecare dintre noi, produce două efecte mai mult decât periculoase.

Apariția populismului este una dintre ele. E simplu pentru un politician să vorbească pe limba poporului atât timp cât nu face decât să acuze lipsa de empatie a clasei politice la problemele reale. Statistica nivelează social și economic și te poți trezi cu date corecte la nivel național, dar complet irelevante pentru sute sau mii de comunități. Intuiția unor politicieni oportuniști poate specula și deturna națiuni într-un timp extrem de scurt.

A doua problemă e lipsa de reprezentativitate. În lipsa înțelegerii societății, te alegi cu politicieni care ajung în funcție pentru cele mai caraghioase motive. Avem județe care cuprind localități atât de diferite încât politicile necesare cetățenilor pot să varieze de la o extremă la alta. Chiar și un politician competent și interesat va avea probleme în a schimba fundamental starea lucrurilor. Un baron local, un extravagant sau un dezinteresat nu va servi niciodată cetățenii respectivei zone. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Nu se întâmpla nimic, nu se simte nicio creștere, doar câteva averi acumulate și multă sărăcie.

Întoarcerea la cetățeni nu e simplă, dar niciun efort sisific. Un partid nou – în cazul nostru, PLUS – trebuie să își găsească sursele de informare locale și capacitatea de a motiva cetățenii. Soluția comunităților e potrivită pentru că permite descentralizarea necesară abordării problemelor care îi interesează pe cetățeni. O comunitate rurală va avea aproape cu siguranță alte probleme decât una din municipiul județului și va reacționa complet diferit față de una din București.

Ca să suplinească lipsa de înțelegere a întregii societăți, multe partide și mulți politicieni au alunecat în teme transcendentale. Naționalism, conspiraționism, tradiționalism și altele din aceeași categorie, despre care se știe că pot fi înțelese de toți cetățenii. Sigur, ele nu au niciun efect concret pentru o comunitate rurală. Trei sau patru rânduri de alegeri în care se mestecă teme irelevante pe un ton emfatic pot crea oricând un teren fertil pentru un politician populist. Nu va rezolva nici el problemele reale, dar măcar te scutește pe tine, cetățeanul, de prostiile irelevante îndrugate seară de seară.

Revenind la comunitățile politice. Ele pot juca un rol fundamental, de curea de transmisie între nevoile comunității și politicile adoptate de partid. Nicio formațiune politică nu mai poate inventa una sau două măsuri cu care să vindece o societate. Situațiile punctuale trebuie adunate din toată țara și încadrate în rezolvare transversală. Politicile publice naționale sunt tratate separat, pe criterii strategice generale. E posibil ca o comunitate rurală să aibă probleme majore cu forța de muncă și depopularea, comunitățile din urbanul mic, post-industrial, să aibă șomaj ridicat, iar comunitățile din urbanul mare să fie preocupate de colectarea deșeurilor și de semafoarele din cartiere.

Ați auzit până acum un partid care să discute sistematic și organizat problemele locale pe care să le integreze în politici naționale? E drept, o schimbare s-a produs deja față de anii 2.000. Dar vorbim de cruciade individuale, ale unor oameni bine intenționați și cu experiență în societatea civilă. Pentru o politică „altfel” e nevoie de o construcție politică suficient de matură încât să cuprindă în interiorul ei interesele diverse ale întregii societăți. Întoarcerea la cetățean se face prin comunități locale cu vocație politică.

Citește în continuare

Editoriale

De ce este Estul subreprezentat în UE

Publicat

pe

Estul Europei nu a obținut nicio șefie de instituție nu din cauza lui Dacian Cioloș, ci din cauza autoizolării politice a acestei părți a continentului.

Potrivit algoritmului, estul ar fi fost îndreptățit să obțină șefia Parlamentului European pentru un social-democrat. Problema este că a fost imposibil de găsit un candidat socialist din est care să fie acceptabil pentru majoritatea din Parlamentul European.

Poate părea greu de crezut, dar nici Grapini, nici Manda și nici Carmen Avram nu sunt viabili la nivel european, deși fac parte din cea mai mare delegație socialistă din est, care ar fi fost favorită, teoretic, să preia funcția care a mers în cele din urmă către un italian.

Dacian Cioloș rămâne cel mai bine plasat est-european în sistemul instituțional european. El și-a îndeplinit rolul de a apăra interesele estului, inclusiv prin alegerea ca președinte al Renew Europe, primul președinte de grup politic european din est.

Problema subreprezentării estului nu e în niciun caz la el. Problema e la cei care-l tot atacă în cor în ultimele zile dar care sunt lipsiți de orice relevanță sau influență la nivel european și care, astfel, nu-și aduc în niciun fel partea lor de contribuție la reprezentarea părții noastre de continent, ba mai mult încurcă sau ne fac de rușine.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 16 ore

Dacian Cioloș, despre rezultatul negocierilor cu USR: Am finalizat discuțiile. Consiliul Național la noi, Comitetul Politic la USR trebuie să ia cunoștință de rezultatul acestor negocieri și să îl aprobe

Editorialeacum 2 zile

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dragoș Pîslaru: Europenii nu uită abuzurile. Niciun candidat care a luat parte la încălcarea valorilor noastre comune europene în țara lui nu va avea votul nostru pentru o funcție de conducere în UE

Noutăți Generaleacum 2 zile

Ramona Strugariu: Rusia lui Putin nu poate fi un partener pentru UE cât timp violează brutal drepturile omului și legislația internațională. Avem nevoie urgent de o lege Magnitsky la nivel european

Știri Localeacum 2 zile

PLUS Timișoara: Cerem implicarea autorităților locale și județene în soluționarea problemei privind colectarea selectivă a deșeurilor

Noutăți Generaleacum 3 zile

Vlad Voiculescu: Sunt trei săptămâni de când cardul de sănătate, cu tot sistemul din spatele lui, nu mai funcționează deloc. Niciun oficial nu oferă nicio vorbă, nicio explicație, nicio măsură, nicio asumare, nicio demisie

Revista Preseiacum 3 zile

Dacian Cioloș: Dacă Franța își schimbă poziția în interiorul Consiliului și nu-l mai susține pe Bohnert, foarte probabil că raportul de forțe în Consiliu se schimbă în favoarea Laurei Codruța Kovesi

Revista Preseiacum 4 zile

Victor Giosan, la Realitatea TV: Această taxă pe pensiile speciale e o soluție de urgență și de cârpeală. PSD a promovat intens toate tipurile de pensii speciale. Acum spune că le impozităm

Revista Preseiacum 4 zile

Dragoș Pîslaru, despre „taxa de solidaritate” pentru pensiile mari: Ne uităm la o disperare a Guvernului de a găsi bani din stânga și din dreapta care nu are nimic de-a face cu principiile de echitate în societate

Editorialeacum 4 zile

Politica altfel e despre ceilalți

Cele mai citite