Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Noutăți Generale

András Fekete-Győr, liderul partidului Momentum din Ungaria, alături de Alianța USR PLUS: Trebuie să începem să implementăm noua cultură politică chiar noi

Publicat

pe data de

András Fekete-Győr, liderul partidului Momentum din Ungaria. FOTO Steluța Popescu

„Eu cred că cei care ignoră problema minorităților fac o greșeală. Am toate motivele să cred că noile partide democratice vor fi capabile să rezolve această situație. Trebuie un consens legislativ în ceea ce privește problemele minorităților, în loc de trocurile ad-hoc care au avut loc până acum și au loc și acum”, a declarat András Fekete-Győr, președintele Partidului Momentum din Ungaria, duminică, la Cluj-Napoca, în cadrul evenimentului de prezentare a celor 10 proiecte pentru România ale lui Dan Barna, candidatul Alianței USR PLUS la Președinția României.

În cadrul discursului său, susținut pe scena Teatrului Florin Piersic din Cluj-Napoca, András Fekete-Győr a făcut apel la unitate și a vorbit despre importanța îmbunătățirii relației între România și Ungaria, dar și despre miza colaborării politice între Alianța USR PLUS și partidul său.

„Există o miză foarte mare la următoarele alegeri: România își alege următorul președinte.
Nimic nu e încă decis, dar la alegerile anterioare Iohannis a făcut o surpriză în ultimul moment și acum voi aveți șansa să faceți același lucru. Și sper din toată inima că veți câștiga – noi ne bucurăm întotdeauna de succesul aliaților noștri. Europa va fi întărită cu această victorie.

Cred că e important ca România și Ungaria să aibă o relație prietenoasă. Este o responsabilitate istorică foarte mare – și e responsabilitatea noastră – de a ne ocupa de treburile noastre comune într-o relație bună.

Nici politica internațională, nici situația din Europa nu ne permit să stăm deoparte și să nu colaborăm. Trebuie să ne luptăm cu amenințarea rusă aici în Europa Centrală și trebuie să luptăm împreună, acasă și la Bruxelles, pentru o Europă mai puternică, mai unită și mai umană.

Dar ăsta nu e singurul motiv pentru care vrem să lucrăm împreună. Noi credem că a lucra împreună e mai productiv – că așa putem să ne ridicăm deasupra neînțelegerilor mărunte și să fim parteneri. Să apărăm viguros și cu curaj interesele comune ale maghiarilor, ale românilor și ale națiunii în confruntarea marilor puteri de deasupra noastră.

Trebuie să admitem că relația noastră nu e foarte bună în acest moment. Înainte – vă mai aduceți aminte – aveau loc chiar ședințe comune de guvern.

Azi, nici unul dintre noi nu se uită la celălalt – și trebuie să mergem la Bruxelles ca să vorbim cu unii cu alții. Eu nu cred că asta e normal. Cred că e normal pentru două țări care au frecvent interese comune, nu numai să nu incite la ură dar să și lupte pentru sine și pentru celălalt. Ca politician maghiar, asta nu e doar o oportunitate, este o obligație pentru mine în interesul maghiarilor din România.

Noi și voi împărtășim aceleași valori și aparținem de aceeași comunitate politică ce vrea să trăiască într-o Europă progresistă, unită și puternică – ne înțelegem bine. E o mare bucurie că Dacian, liderul Renew Europe, e aici și face campanie pentru Dan.

În această comunitate politică proeuropeană, ne dăm seama că uneori nemulțumirile și lipsa de încredere sunt însoțite de argumente și doleanțe legitime. Dar înțelegem că e interzis să argumentăm împotriva celeilalte națiuni și naționalități pentru că asta incită la ură și așa pierde toată lumea”, a afirmat András Fekete-Győr.

Totodată, András Fekete-Győr și-a exprimat speranța că USR și PLUS vor reuși să rezolve problemele minorității maghiare.

„Mai înțelegem și cât de important e pentru oameni ca deciziile ce privesc propriile lor destine să fie luate local. Și mai înțelegem că nu doar interesele majorității, dar și interesele minorităților trebuie protejate. Înțelegem pentru că asta e misiunea și cauza noastră comună.

Eu cred că cei care ignoră problema minorităților fac o greșeală. Am toate motivele să cred că noile partide democratice vor fi capabile să rezolve această situație. Trebuie un consens legislativ în ceea ce privește problemele minorităților, în loc de trocurile ad-hoc care au avut loc până acum și au loc și acum.

Asta e un subiect sensibil aici în România – e de ajuns să mă gândesc la maghiarii care trăiesc în Transilvania. Ăsta e un subiect sensibil și acasă. Singura întrebare e dacă e posibil să existe o Românie unde rezidenți de orice naționalitate să trăiască bine și să simtă că ei și identitățile lor sunt respectate. O Românie care poate fi împărtășită, o casă iubită pentru toți cetățenii ei, indiferent de naționalitate, unde se simt în siguranță.

Eu cred în asta. Cred că protejarea drepturilor minorităților în România se va întâmpla și va fi făcută de patrioți progresivi pro-europeni. Pentru că eu cred că munca partenerilor noștri din regiune va avea succes și vor crea o țară în care toată lumea respectă pe toată lumea, unde cerințele unui grup sunt luate în serios, unde problemele fiecărui grup sunt rezolvate.

Unde majoritatea nu privește pe nimeni ca pe un inamic, ci din contră: unde majoritatea vede în celălalt un prieten și un cetățean și unde statul îl vede pe celălalt ca prieten și cetățean”, a mai spus András Fekete-Győr.

Nu în ultimul rând, András Fekete-Győr a vorbit despre schimbarea culturii politice și despre ce trebuie să facă noile partide politice, în acest sens.

„Este foarte important să spunem ce fel de cultură politică și socială vrem să adoptăm aici, în partea asta de Europă. O cultură în care orice inițiativă trebuie să ceară susținere de la București sau Bruxelles sau poate Budapesta? O cultură în care doctorul ne tratează doar dacă punem bani în plic? O cultură unde cei nevoiași nu sunt susținuți dar corupții care fură milioane sunt protejați?

Eu nu sunt de acord cu asta. Cetățenii sunt în centrul politicilor noastre: cetățeanul care e activ, care se organizează și care își apără drepturile. Și politicianul trebuie să fie la fel: să-i respecte pe cei pe care îi servește, să recunoască și să încerce să le rezolve problemele, acele probleme pe care nu le pot rezolva singuri.

Avem nevoie de o schimbare a culturii politice. Trebuie să înfruntăm această cultură în care politica e privită ca ceva murdar, făcut în interes propriu, o profesie lipsită de onestitate. Trebuie să înfruntăm această politică care se hrănește din rănile trecutului, să scăpăm de cicatricile apărute ca urmare a intereselor națiunilor închise și a dezintegrării Europei.

Trebuie să începem să implementăm noua cultură politică chiar noi: transparență, politica buzunarelor de sticlă, curaj și sacrificiu de sine. Trebuie să construim comunități unde participarea e regula, nu excepția. Trebuie să creăm națiuni care sunt mândre dar deschise una către alta și către lume. Națiuni care înțeleg Europa și cred în Europa. USR-PLUS și Momemtum sunt gata să-și asume acest rol.

Prieteni, suntem gata să câștigăm și suntem pregătiți să lucrăm împreună cu voi. Vă urez mult succes în campanie și la alegeri și vă doresc toate cele bune pentru ultimele zile!”, a conchis András Fekete-Győr.

Noutăți Generale

Comisia Europeană cere României să pună capăt exploatării forestiere ilegale

Publicat

pe

Comisia Europeană a îndemnat România, astăzi, printr-o scrisoare oficială, să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul UE privind lemnul (EUTR), care interzice companiilor din sectorul lemnului să producă și să introducă pe piața UE produse obținute din bușteni recoltați în mod ilegal. În mod concret, Comisia atrage atenția că autoritățile s-au dovedit incapabile să monitorizeze eficient și să sancționeze operatorii economici care introduc pe piață lemn recoltat ilegal.

În timpul guvernării Cioloș, în 2016, au fost făcuți pași importanți pentru a demara implementarea unui sistem eficient de monitorizare: a fost dezvoltat instrumentul Radarul Pădurilor pentru a implica în mod activ cetățenii, a fost creat Inspectorul Pădurilor ca platformă de monitorizare a exploatărilor forestiere, incluzând un sistem de alertare bazat pe imagini satelitare, sistemul SUMAL a intrat într-un proces de reproiectare pentru a deveni mai eficient. Doar că, din 2017, după instalarea guvernelor PSD, proiectele au stagnat sau chiar au fost anulate complet. Miniștrii Apelor și Pădurilor care s-au succedat în multele guverne instalate și apoi date jos de către PSD nu doar că au ignorat problema implementării regulamentului UE, ci unii dintre ei chiar au oprit proiectele începute și au întrerupt funcționarea instrumentelor deja implementate.

Aparent, în prezent se derulează un proiect de optimizare a SUMAL, aplicația prin care se face monitorizarea circulației lemnului în România, prin colaborarea cu STS. Termenele de finalizare și de implementare ale acestuia sunt necunoscute, iar asigurările date de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au un grad foarte scăzut de credibilitate după ce promisiunile de a implementa o aplicație mai performantă până la jumătatea lui 2019 au fost încălcate. Chiar dacă aplicația va fi într-un final implementată, există dubii serioase că ea va fi capabilă să sprijine monitorizarea și sancționarea celor care pun pe piață lemn recoltat ilegal. Problemele sunt mult mai profunde și necesită soluții mai complexe decât o simplă platformă digitală.

Ce e de făcut?

Primul pas este transparentizarea pieței lemnului din România. Recentele statistici prezentate de Inventarul Național Forestier, aflat la finele celui de-al doilea ciclu de măsurători, demonstrează cu claritate că există o piață neagră a lemnului. Punând cap la cap cifrele din statisticile oficiale referitoare pe de o parte la consumul de masă lemnoasă în industria de prelucrare și pe de altă parte numărul de gospodării care folosesc lemnul ca sursă de energie, devine evidentă discrepanța dintre aceste cifre și volumul oficial de lemn exploatat anual la nivel național. Există o cantitate deloc neglijabilă, potențial de ordinul milioanelor de metri cubi, care se trafichează prin rețele ilegale, generând evaziune fiscală și corupție. Câtă vreme nu vom ști adevărul despre consumul real de lemn al României, în industrie și pentru uz casnic, piața neagră va exista și va căuta noi metode de ocolire a legii sau de eludare a sistemului de sancțiuni.

În al doilea rând, un control eficient al circulației și comercializării lemnului în România trebuie să înceapă cu regândirea modalităților de punere pe piață. Actualul sistem, bazat pe vânzarea lemnului pe picior, este ineficient și generator de erori și corupție. Nu există niciun mecanism de control serios asupra veridicității volumelor estimate prin actele de punere în valoare, acesta fiind primul punct dintr-un lanț de slăbiciuni ale actualului proces de exploatare și comercializare a lemnului. De altfel, dovada acestor probleme se regăsește în chiar datele actuale ale SUMAL: foarte multe exploatări raportează la finalul lucrărilor un volum de buștean transportat cu avize care este egal cu volumul actului de punere în valoare, ca și cum arborii nu ar fi avut crăci, lemn de foc sau depreciat.

În al treilea rând, trebuie stopate practicile curente ale celor care sunt implicați în exploatarea și transportul lemnului. Este de notorietate faptul că se solicită avize de transport cu perioadă lungă de valabilitate, uneori chiar și de 24 de ore, pentru transporturi care durează maxim 2-3 ore. Intenția e clară: utilizarea aceluiași aviz de mai multe ori, astfel încât la un control să nu se poată depista că lemnul e recoltat ilegal. Soluția este obligativitatea echipării camioanelor care fac transport de material lemnos cu GPS și împerecherea fiecărui document de transport cu identificatorul mașinii pentru a face imposibilă utilizarea avizului de mai multe ori.

Este nevoie de revizuirea modului de monitorizare a lemnului provenit din afara fondului forestier, de pe pășunile împădurite sau alte proprietăți private. Proprietarul nu trebuie împiedicat să beneficieze de bunurile sale, inclusiv prin recoltare de lemn, dar este necesar un mecanism simplu și eficient de evidență a volumelor puse în circulație și consum din astfel de surse.

Toate aceste aspecte implică un efort conjugat și o asumare explicită a responsabilității la nivelul autorităților statului, de la guvern și parlament până la administratorii de fond forestier, pentru a corecta reglementările, procedurile și normele aplicate în materie de punere în piață și transport a lemnului. Cu excepția proiectelor începute în 2016, dar stopate ulterior de către guvernările PSD, până acum nu a existat nici o dovadă clară a dorinței de a aborda serios problema tăierilor ilegale în România. De fiecare dată soluțiile au fost cosmetizări ineficiente, menite să distragă atenția publică și să camufleze problemele profunde ale exploatării și comercializării lemnului.

Oare și de această dată vom asista la o soluție cosmetică?

CNPP PLUS
GL Mediu și resurse naturale

Citește în continuare

Noutăți Generale

Generația PLUS: Anul trecut aproximativ 40.000 de românce au fost victime ale violenței domestice

Publicat

pe

„Societatea noastră pare să aibă miopie în fața abuzurilor prin care trec româncele și violența în familie este privită ca o problemă pe care victima și agresorul trebuie să o rezolve între ei”, susține Generația PLUS în cadrul unei analize despre violența domestică, în care arată incapacitatea statului român de a rezolva cât mai eficient această problemă și de a le proteja pe victime.

„Anul trecut, aproximativ 40.000 de românce au fost victime ale violenței domestice.

Generația PLUS transmite condoleanțe familiei tinerei din satul Chitila, de lângă București, care a fost ucisă de către soțul ei vinerea trecută. Victima avea un ordin de protecție împotriva criminalului. Doi copii de trei și șapte ani sunt acum orfani. Ar fi putut să nu fie. Mama lor a cerut ajutor la Primărie pentru a se putea muta într-un alt loc din dorința de a evita nesfârșitele încălcări ale ordinului de protecție.

Există martori care atestă că agresorul era preluat de către poliție ca apoi doar să fie pus din nou în libertate — un cerc vicios care a dus la un final tragic. Nimeni nu i-a auzit strigătele de ajutor. Nimeni nu i-a putut oferi mai mult decât un ordin de protecție valabil pe hârtie, atâta timp cât nu există fără un sistem care să prevină și să pedepsească încălcarea lui. Din acest motiv, ordinul de protecție poate fi echivalat cu aruncatul paielor pe foc dacă protocolul de intervenție și protecție nu include asigurarea unei brățări electronice de monitorizare GPS.

În anul 2018 o altă femeie era înjunghiată la locul de muncă, într-o grădiniță din București. Și în 2019 avem un scenariu identic la care se mai adaugă și faptul că agresorul a incendiat apartamentul. În toate cele trei cazuri victimele se aflau în posesia acestui ordin de protecție emis de judecătorie”, arată Generația PLUS.

Potrivit Generației PLUS, 7.870 de ordine de protecție au fost solicitate în anul 2019 din cauza violenței domestice.

„Societatea noastră pare să aibă miopie în fața abuzurilor prin care trec româncele și violența în familie este privită ca o problemă pe care victima și agresorul trebuie să o rezolve între ei.
Un ordin de protecție are ca scop înlăturarea stării de pericol prin impunerea unor obligații sau interdicții asupra agresorului. Chiar și o singură victimă pe an înseamnă prea mult, dar din păcate 7.870 de astfel de ordine de protecție au fost solicitate în anul 2019 din cauza violenței domestice.

Reprezentanții asociațiilor care protejează victimele violenței domestice spun că ordinele de protecție sunt inutile fără un sistem electronic de supraveghere, care să anunțe autoritățile din timp în cazul în care agresorul depășește distanța minimă determinată față de victim”, a detaliat Generația PLUS.

În timp ce numărul victimelor violenței domestice crește alarmant, un proiect de lege, care ar putea să le ajute, zace uitat în Parlament, mai arată Generația PLUS. „În tot acest timp, proiectul de lege privind brățările electronice de monitorizare GPS zace undeva prin Parlament. De ce? Pentru că statul român momentan nu este capabil să se organizeze? Pentru că nu știe că dacă un an are 365 de zile și există 7.870 de ordine de protecție emise într-un an, asta înseamnă că în fiecare zi 22 de românce au nevoie de siguranța că nu vor mai avea de a face cu agresorul lor? Sau știe, dar nu consideră această problemă ca fiind o prioritate pentru cetățeni, mai ales pentru femei.

De la începutul noului an până acum, avem 640 de ordine de protecție dintre care 242 au fost deja încălcate. Asta înseamnă că 242 de femei s-au confruntat din nou cu agresorul și au anunțat autoritățile după ce le era călcată demnitatea în picioare încă o dată. Și din nou, ceea ce au toate aceste femei în comun este faptul că nu beneficiază de brățara de monitorizare”, a subliniat Generația PLUS.

Potrivit Generației PLUS, „în afară de evazivul sistem electronic de supraveghere, în legea 217/2003, sunt legiferate și alte măsuri necesare” care ar putea să le ajute pe victimele violenței domestice:

„✅ Găsirea unei locuințe noi pentru victimă
✅ Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie
✅ Interzicerea oricărui fel de contact cu victima (fizic, telefonic, corespondență etc)

Desigur că pentru a rezolva cât mai eficient problema violenței domestice avem nevoie de o soluție pe termen lung, de exemplu actualizarea sistemului de învățământ. Însă, pe termen scurt, pentru a reduce numărul victimelor cât mai repede, avem nevoie de punerea în aplicare a proiectului de lege care să oblige agresorul să poarte o brățară de monitorizare (ideal ar fi să o plătească chiar el prin poprire pe venituri sau muncă în folosul comunității)”.

Citește în continuare

Noutăți Generale

Scrisoare publică către președintele României, Klaus Iohannis. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități

Publicat

pe

Stimate domnule președinte,

 V-ați asumat public în numeroase rânduri realizarea tuturor eforturilor pentru „România educată”. Comisia prezidențială a realizat un dialog consistent cu toți actorii educației din România, iar viziunea unei astfel de Românii a fost făcută publică, urmată cel mai recent de evenimentul din data de 29 ianuarie organizat la Cotroceni pe marginea metodelor de finanțare a transformărilor legislative izvorâte din această viziune, eveniment la care v-am ascultat vorbind încă o dată despre importanța educației pentru viitorul nostru, ca societate. 

Ieri, am asistat consternați la un atac frontal declanșat asupra șanselor reale de transformare a învățământului universitar. Ieri, a fost adoptată de către senat și trimisă către promulgare modificarea adusă la Legea 1/2011 a educației prin Legea 159/2019. La această lege, un amendament de ultim moment (amendamentul nr. 39) adus chiar de către președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din cadrul senatului, Liviu Marian Pop, elimină limitarea rectorilor la două mandate succesive „complete”, permițând prin modificarea adusă ca rectorii să poată avea aceste funcții pe viață.

Universitățile, academiile și institutele de cercetare au fost în restul Europei dintotdeauna centre ale liberalismului, ale gândirii libere, ale progresului. În universități s-a conturat forma mentis a societăților, vremurilor și ideologiilor. României i-a fost frică dintotdeauna de spiritul universitar, a încercat întotdeauna să îl reprime, să îl politizeze, să îl controleze. Studenții nu au niciun cuvânt de zis în ceea ce privește universitățile lor, autonomia universitară este un scut după care se ascund rectorii, prorectorii și decanii, pentru a ține sub control spiritul tinerilor, imaginația, creativitatea și impulsul lor către schimbare.

Am asistat în acești 30 de ani la modul în care studenții au pierdut dreptul de veto din senate, cum alegerile conducerii facultăților și universităților au devenit din ce în ce mai politizate și manipulate, nu mai alegeam oameni, ci echipe, membrii în aceste echipe veneau la pachet cu voturile departamentelor sau facultăților lor. Așa se face că au putut ajunge rectori acei profesori care în anii ‘90 erau scoși afară de la ore de către studenți. 

Reprezentativitatea universităților se face, de fapt, prin jocurile partidelor și nu prin votul liber al universitarilor. S-a instaurat deja o castă a rectorilor, care fac și desfac după bunul plac ițele învățământului și cercetării românești. Această castă a dat, la nevoie, miniștri care au frânat în educație o evoluție firească. Puțini sunt cei care, ajungând din rectori miniștri, au încercat să ofere o viziune despre educație societății noastre. 

Doar în anii comunismului rectorii deveneau eterni, din rațiuni pe care credem și sperăm că acum nu le mai putem invoca. Crearea unor funcții eterne de rector reprezintă o formă de dictatură în universități, unde oricum libertatea a fost alterată în ultimii zece ani și unde drepturile pe care le câștigaseră studenții în anii ‘90 s-au evaporat până la extincție. 

Stimate domnule președinte, nu trebuie să vă spună nimeni faptul că de calitatea managementului universitar sunt legate atât calitatea învățământului superior, cât și calitatea cercetării din România. Eliminarea limitării numărului de mandate legale pentru rectori va duce automat la prelungirea mandatelor actuale. Chiar și în baza formei vechi a legii, numeroși rectori au apelat la subterfugii prin care și-au suspendat temporar activitatea (pe timpul unor călătorii realizate în Maldive, Thailanda sau Burundi), pentru a nu se considera un mandat complet: domnii Marilen Pirtea, Leonard Azamfirei, Ioan Abrudan, Ramona Lile, Sorin Câmpeanu, Călin Oros, Ioan Bondrea ne oferă doar câteva exemple. 

Un amendament propus de Liviu Pop, unul dintre miniștrii cei mai toxici numiți vreodată în fruntea Ministerului Educației, este votat de către un număr suficient de membri din Parlamentului României și riscă să devină parte integrantă a Legii Educației, în profund dezacord și dovedind un dispreț suveran față de minima libertate de gândire și de reprezentativitate, în deplină contradicție cu Magna Carta Universitatum, semnată la Bologna în 1988, unde se stabilea că universitățile nu au frontiere și nu au limite în impulsul cunoașterii. Rectorii universităților europene stabileau cu un an înainte de Revoluția Română că universitățile trebuie să asigure generațiilor viitoare o educație și o formare care să le permită să facă față marilor provocări prin care societățile vor trebui să treacă în următorul mileniu.

În educație, România pierde constant bătăliile cu prezentul și nu dovedește că ar fi pregătită pentru provocările viitorului, pe care îl tot amână cu teamă. Dar viitorul vine oricum, ne va lua prin surprindere, așa cum se întâmplă cu ninsorile care cad iarna. 

Consecințele acestui amendament sunt atât de grave încât numeroase organizații civice, asociații studențești și grupuri de inițiativă din cadrul societății civile se pronunță deja vehement împotriva acestuia, atrăgând atenția asupra consecințelor dezastruoase pentru România. Lor li se alătură specialiști în educație, jurnaliști și, prin această scrisoare publică, partide politice care înțeleg gravitatea acestui amendament. 

Problema vă este cunoscută. Ea a fost semnalată în documentele de lucru ale României Educate – cea a politizării managementului universitar a fost identificată și menționată în documentul „Rapoarte grupuri de lucru – România Educată” – pagina 91, Punctul 4. Probleme specifice sesizate în managementul instituțiilor de învățământ terțiar – paragraful 3. „Forma inițială a Legii Educației Naționale nr. 1/2011 prevedea faptul că «mandatul de rector poate fi înnoit cel mult o dată, în urma

unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare» și că «o persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de opt ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora». Aceste prevederi au fost înlocuite prin Ordonanța de Urgență nr. 49/2014 cu formularea «o persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete», deschizând astfel posibilitatea ca o persoană să își păstreze funcția de rector sau influența într-o universitate pentru o perioadă îndelungată de timp, cu mult peste cei opt ani prevăzuți inițial. Aceste schimbări sunt simptomul lipsei de consens privind managementul universitar și au un efect negativ pentru o viziune instituțională pe termen lung“. Suntem convinși că doamna Ligia Deca, consilier prezidențial, se poate alătura aceluiași punct de vedere propus în prezenta scrisoare.

Stimate domnule președinte, vă solicităm prin prezenta scrisoare publică respingerea legii trimise de către Camera Senatului pentru promulgarea în forma actuală. Dacă sunteți un președinte curajos cu adevărat, amendamentul de care românia are nevoie cu adevărat este acela prin care textul legii ar deveni: „Art. 213. Alineatul (7) Durata mandatului de rector este de patru ani. O persoană nu poate cupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate succesive complete sau incomplete”.

 

Cu stimă,

Grupul de lucru în domeniul Educației

Coordonator Ștefan Pălărie

PLUS

Citește în continuare

Cele mai citite