Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Agonia satului (I) şi fondul lui Dragnea

Publicat

pe data de

FOTO Cornel Brad

Liviu Dragnea a lansat Fondul de Dezvoltare şi Investiţii, prin care 10 miliarde de lei pot fi folosiţi după bunul plac al primarilor, iar preşedintele PSD îşi asigură susţinerea în partid. În acest timp, satul românesc rămâne în agonie.

În 2001 am văzut pentru prima oară un sat părăsit. Yesa, un sat din nordul Spaniei, urma să fie transformat de noi, o delegaţie de arhitecţi din Belgia, într-un sat turistic, pentru a fi salvat. Aproape două decenii mai târziu, agonia satului devine tema centrală în campania electorală din Spania, care s-a încheiat cu alegerile parlamentare duminică. Ţăranii spanioli au cerut infrastructură, servicii, investiţii şi… atenţie. E firesc să ceară atenţie, căci azi, peste tot în lume, satele se depopulează. Or, această problemă este ignorată de politicieni.

La noi, e altfel. Mediul rural pare a avea parte de toată atenţia lui Liviu Dragnea, care tocmai ce-a lansat un Fond de Dezvoltare şi Investiţii (FDI) de 10 miliarde de lei destinat cu precădere primăriilor cu deficit bugetar, adică majoritatea satelor. „Guvernul PSD dă bani pentru dezvoltarea localităţii tale”, ne spune Dragnea. Teoretic, banii trebuie daţi înapoi după 20 de ani. Cu dobândă. Practic, pentru ca sunt sărace, primăriile satelor nu vor fi capabile să returneze banii, iar datoriile vor fi fi trecute la pierderi în bugetul de stat din mandatul guvernelor viitoare.

E o idee bună să investeşti în sate, doar că lui Dragnea nu-i pasă de oamenii din rural, nu vrea să-i scoată din sărăcie, ci să-i scoată la vot. „Ţine numai de primar să vină cu doar două documente la Bucureşti şi banii merg la comunitate, pentru oameni”, ne mai spune Dragnea. Da, ţine de primari să împrumute aceşti bani ce pot fi cheltuiţi după propriul plac şi nu în interesul comunităţii. La schimb, primarii PSD îl susţin pe preşedintele PSD în interiorul partidului, iar Dragnea controlează teritoriul.

Dacă Dragnea voia să dezvolte satele româneşti, atunci nu se limita la pomeni electorale, ci făcea investiţii adevărate. Investiţii pe care nu le-a făcut atunci când a fost ministrul Dezvoltării şi a cheltuit 2,3 miliarde de lei prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) în 2013-2014, netransparent, prin ordine de ministru nepublicabile în Monitorul Oficial.

PSD a guvernat 21 de ani din cei aproape 30 trecuţi de la Revoluţia din 1989. Bani au tot fost, dar PSD i-a pierdut fără rost. N-au existat monitorizarea, evaluarea, controlul. Dar au existat risipa şi paguba. În 21 de ani de guvernare, PSD putea să dezvolte ruralul românesc, nu să-l facă dependent de „Guvernul PSD care-i dă”, sărăcindu-l în prealabil. Conform Eurostat, în 2015, România se afla pe locul 2 în UE la capitolul sărăcie în mediul rural, cu jumătate din populaţie expusă riscului sărăciei sau excluziunii sociale.

Aşa îşi asigură Dragnea puterea pe mai departe: cumpărându-i pe primari şi ţinând satele în agonie. În fapt, tot ce construieşte Dragnea e un guvern din umbră care sa controleze diverse fonduri prin care el sa-şi întărească puterea. Împrumuturile destinate primăriilor prin FDI sunt gestionate de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNP), instrumentată de PSD. În curând se va înfiinţa Banca Naţională de Dezvoltare a României (BNDR), prevazută în programul de guvernare PSD: o bancă de stat care va da credite direcţionate politic. Şi gata, schema lui Dragnea este completă: reţea de primari şi împrumuturi prin FDI gestionate de CNP, completate pe viitor de împrumuturi de la BNDR.

Cele mai multe investiţii eligibile prin FDI vor fi lucrările de întreţinere şi reparaţii curente. Ca primar, ai nevoie într-adevăr de doar două hârtii: cererea de finanţare şi deviz de lucrări. Dacă investiţia este sub 100.000 de euro, banii se alocă direct, cel mai probabil firmelor de casă si la preţuri mult supraevaluate. Or, reparaţiile curente sunt lucrări greu de monitorizat. Nu poţi şti câte mâini de vopsea lavabilă s-au dat, de exemplu. Deci nu te poate trage nimeni la răspundere pentru nimic. De oportunitatea investiţiei nici nu se mai pune problema. În fapt, primarii sunt protejaţi legal de orice repercusiuni.

FDl nu acoperă problemele satului în România. Majoritatea celor care locuiesc la ţară sunt oameni ţinuţi în sărăcie prin izolare faţă de restul ţării, căci nu există infrastructură la nivel naţional. Lipsa infrastructurii naţionale şi, deci, a conectivităţii duce le subdezvoltare economică locală, la absenţa locurilor de muncă şi, prin urmare, la imposibilitatea colectării taxelor şi impozitelor. Adică sărăcie. Consecinţa gravă a izolării şi sărăciei este depopularea satelor. Nu ştim suficient despre acest exod, căci statul românesc nu deţine date demografice şi nici nu caută să le obţină. Nu există studii sociologice. Le fac în schimb ţările de adopţie ale emigranţilor români, precum Spania, în care trăiesc peste un milion de cetăţeni români.

Duminică trecută, în timp ce spaniolii votau, noi eram cu toţii acasă la bunici, părinţi, mulţi dintre ei la ţară. Pe platformele de socializare, fotografiile cu uliţa satului, bucate tradiţionale, costume populare, grădini şi case vechi nu mai pridideau să apară. În Caravana prin ţară în care am fost în ultimele două luni, la întrebarea „câţi dintre dumneavoastră aveţi rude la ţară?” aerul de deasupra capetelor din sală se umplea cu mâini ridicate. Din suprafaţa totală a ţării, circa 87,1% reprezintă spaţiul rural, iar pe acest teritoriu locuieşte aproape jumătate din populaţia României. Este vorba de un mare capital uman al României batjocorit şi lăsat de izbelişte. Aceasta este o problemă structurală şi sensibilă în acelaşi timp. Şi care trebuie tratată cu mare atenţie.

Spania şi România au în comun urbanizarea tardivă, densitatea populaţiei mică şi agonia satului. Dacă nu am fi fost hărţuiţi cu modificările pentru legile justiţiei dedicate salvării lui Dragnea, am fi dezbătut şi noi agonia satelor noastre, aşa cum o fac spaniolii.

Sensul modern al agoniei ca luptă pe viaţă şi pe moarte vine din Evanghelii, de la agonia lui Isus, în ultima noapte, când se teme şi pentru o clipă se îndoieşte de misiunea lui. Dar la origine, agonia era o luptă sau o competiţie. Vine de la verbul grec şi latin ago, a conduce, de unde provine şi prot-ago-nist, ba chiar şi actio, acţiunea.

 

Dar despre acţiune şi cum va putea el, satul, ieşi învingător, voi scrie într-un articol viitor.

 

* Editorial publicat pe blogurile Adevărul

Editoriale

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Publicat

pe

Ieri, pe site-ul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), a fost postată următoarea declarație de presă: Având în vedere articolele apărute în presa de astăzi, 18.07.2019, referitoare la înfiinţarea Muzeului Holocaustului, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale face următoarele precizări: va fi creat un complex muzeal care să cuprindă Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi viitorul Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, pentru care se are în vedere locaţia existentă între Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Aceasta constituie așadar o asumare oficială a faptului că se va construi un nou muzeu în curtea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și, mai mult, avem de-a face cu o reorganizare masivă sub titulatura de Complex Muzeal.

Conceptul de Complex Muzeal îl consideram abandonat de cel puțin 30 de ani!

Care ar fi logica amalgamării unor entități care în decursul timpului și-au definit identitatea și publicul?

Ni se răspunde, așadar, pe cale oficială că actuala coaliție strânge cureaua și comasează trei muzee. Da, este vorba de lipsa banilor, a viziunii si a profesionalismului acestui guvern! Mai mult, prin această comasare, se răspunde indirect, doar așa știe să comunice actualul ministru, protestului față de cedarea curții interioare a Muzeului Antipa pentru construirea unei clădiri în care să funcționeze un alt muze. De ce noului muzeu nu i se poate găsi o destinație corespunzătoare și nu una impovizată, care să blocheze dezvoltarea unui dintre cele mai performante instituții muzeale din România?

Răspunsul este comasarea a trei muzee și înfințarea altuia!

În concluzie, se înființează un muzeu, într-un spațiu improvizat, deposedând astfel un alt muzeu performant de un teren care îi asigura dezvoltarea. Protestelor personalităților din zona academică și a societății civile li se răspunde cu o comasare de muzee, semn că lipsa profesionalismului și a resurselor financiare sunt elementele definitorii ale activității curente a actualei coaliții.

* Editorial semnat de Ovidiu Țentea, membru al Consiliului Național PLUS

Citește în continuare

Editoriale

Politica altfel e despre ceilalți

Publicat

pe

Politica altfel riscă să sune uneori ca formula „să fie bine ca să nu fie rău”. Sarcasmele din jurul ei ascund o doză de realitate. Tot așa, afirmația „nu se mai poate la fel ca până acum“ a devenit cât se poate de legitimă. De aici pornește, practic, orice discuție. Orice, dar nu PSD. În realitate, orice, dar niciun partid din cele de până acum. Pentru că știm deja prea bine că nu a funcționat. Dar ce înseamnă cu adevărat politica altfel?

E suficient să fii cinstit, bine intenționat, politicos și normal? Da, fără îndoială. Dar asta ține, mai degrabă, de caracterul personal, nu de calitățile politice de care e nevoie să schimbi o societate. Cred că limităm discuția despre schimbare la calități individuale, ceea ce duce la setarea jocului politic în căutarea figurilor providențiale. Dacă, în câteva cazuri, extrem de puține, această limitare funcționează, la nivel social ea nu are și nici nu va avea efectele așteptate.

În consecință, este nevoie de o schimbare de model, de raportare și de înțelegere a nevoilor pentru a produce schimbarea în mod real. E nevoie de o întoarcere la cetățean și la nevoile sale. În general, considerăm că votul reprezintă voința societății, fapt corect la nivel macro. Dar la nivelul vieții de zi cu zi, lipsa unei reprezentări reale, a înțelegerii problemelor pe care le are fiecare dintre noi, produce două efecte mai mult decât periculoase.

Apariția populismului este una dintre ele. E simplu pentru un politician să vorbească pe limba poporului atât timp cât nu face decât să acuze lipsa de empatie a clasei politice la problemele reale. Statistica nivelează social și economic și te poți trezi cu date corecte la nivel național, dar complet irelevante pentru sute sau mii de comunități. Intuiția unor politicieni oportuniști poate specula și deturna națiuni într-un timp extrem de scurt.

A doua problemă e lipsa de reprezentativitate. În lipsa înțelegerii societății, te alegi cu politicieni care ajung în funcție pentru cele mai caraghioase motive. Avem județe care cuprind localități atât de diferite încât politicile necesare cetățenilor pot să varieze de la o extremă la alta. Chiar și un politician competent și interesat va avea probleme în a schimba fundamental starea lucrurilor. Un baron local, un extravagant sau un dezinteresat nu va servi niciodată cetățenii respectivei zone. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Nu se întâmpla nimic, nu se simte nicio creștere, doar câteva averi acumulate și multă sărăcie.

Întoarcerea la cetățeni nu e simplă, dar niciun efort sisific. Un partid nou – în cazul nostru, PLUS – trebuie să își găsească sursele de informare locale și capacitatea de a motiva cetățenii. Soluția comunităților e potrivită pentru că permite descentralizarea necesară abordării problemelor care îi interesează pe cetățeni. O comunitate rurală va avea aproape cu siguranță alte probleme decât una din municipiul județului și va reacționa complet diferit față de una din București.

Ca să suplinească lipsa de înțelegere a întregii societăți, multe partide și mulți politicieni au alunecat în teme transcendentale. Naționalism, conspiraționism, tradiționalism și altele din aceeași categorie, despre care se știe că pot fi înțelese de toți cetățenii. Sigur, ele nu au niciun efect concret pentru o comunitate rurală. Trei sau patru rânduri de alegeri în care se mestecă teme irelevante pe un ton emfatic pot crea oricând un teren fertil pentru un politician populist. Nu va rezolva nici el problemele reale, dar măcar te scutește pe tine, cetățeanul, de prostiile irelevante îndrugate seară de seară.

Revenind la comunitățile politice. Ele pot juca un rol fundamental, de curea de transmisie între nevoile comunității și politicile adoptate de partid. Nicio formațiune politică nu mai poate inventa una sau două măsuri cu care să vindece o societate. Situațiile punctuale trebuie adunate din toată țara și încadrate în rezolvare transversală. Politicile publice naționale sunt tratate separat, pe criterii strategice generale. E posibil ca o comunitate rurală să aibă probleme majore cu forța de muncă și depopularea, comunitățile din urbanul mic, post-industrial, să aibă șomaj ridicat, iar comunitățile din urbanul mare să fie preocupate de colectarea deșeurilor și de semafoarele din cartiere.

Ați auzit până acum un partid care să discute sistematic și organizat problemele locale pe care să le integreze în politici naționale? E drept, o schimbare s-a produs deja față de anii 2.000. Dar vorbim de cruciade individuale, ale unor oameni bine intenționați și cu experiență în societatea civilă. Pentru o politică „altfel” e nevoie de o construcție politică suficient de matură încât să cuprindă în interiorul ei interesele diverse ale întregii societăți. Întoarcerea la cetățean se face prin comunități locale cu vocație politică.

Citește în continuare

Editoriale

De ce este Estul subreprezentat în UE

Publicat

pe

Estul Europei nu a obținut nicio șefie de instituție nu din cauza lui Dacian Cioloș, ci din cauza autoizolării politice a acestei părți a continentului.

Potrivit algoritmului, estul ar fi fost îndreptățit să obțină șefia Parlamentului European pentru un social-democrat. Problema este că a fost imposibil de găsit un candidat socialist din est care să fie acceptabil pentru majoritatea din Parlamentul European.

Poate părea greu de crezut, dar nici Grapini, nici Manda și nici Carmen Avram nu sunt viabili la nivel european, deși fac parte din cea mai mare delegație socialistă din est, care ar fi fost favorită, teoretic, să preia funcția care a mers în cele din urmă către un italian.

Dacian Cioloș rămâne cel mai bine plasat est-european în sistemul instituțional european. El și-a îndeplinit rolul de a apăra interesele estului, inclusiv prin alegerea ca președinte al Renew Europe, primul președinte de grup politic european din est.

Problema subreprezentării estului nu e în niciun caz la el. Problema e la cei care-l tot atacă în cor în ultimele zile dar care sunt lipsiți de orice relevanță sau influență la nivel european și care, astfel, nu-și aduc în niciun fel partea lor de contribuție la reprezentarea părții noastre de continent, ba mai mult încurcă sau ne fac de rușine.

Citește în continuare
Editorialeacum 20 de ore

Ministrul Culturii sfidează regulile elementare ale logicii și profesionalismului!

Noutăți Generaleacum 2 zile

Dragoș Pîslaru: Europenii nu uită abuzurile. Niciun candidat care a luat parte la încălcarea valorilor noastre comune europene în țara lui nu va avea votul nostru pentru o funcție de conducere în UE

Noutăți Generaleacum 2 zile

Ramona Strugariu: Rusia lui Putin nu poate fi un partener pentru UE cât timp violează brutal drepturile omului și legislația internațională. Avem nevoie urgent de o lege Magnitsky la nivel european

Știri Localeacum 2 zile

PLUS Timișoara: Cerem implicarea autorităților locale și județene în soluționarea problemei privind colectarea selectivă a deșeurilor

Noutăți Generaleacum 2 zile

Vlad Voiculescu: Sunt trei săptămâni de când cardul de sănătate, cu tot sistemul din spatele lui, nu mai funcționează deloc. Niciun oficial nu oferă nicio vorbă, nicio explicație, nicio măsură, nicio asumare, nicio demisie

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș: Dacă Franța își schimbă poziția în interiorul Consiliului și nu-l mai susține pe Bohnert, foarte probabil că raportul de forțe în Consiliu se schimbă în favoarea Laurei Codruța Kovesi

Revista Preseiacum 3 zile

Victor Giosan, la Realitatea TV: Această taxă pe pensiile speciale e o soluție de urgență și de cârpeală. PSD a promovat intens toate tipurile de pensii speciale. Acum spune că le impozităm

Revista Preseiacum 3 zile

Dragoș Pîslaru, despre „taxa de solidaritate” pentru pensiile mari: Ne uităm la o disperare a Guvernului de a găsi bani din stânga și din dreapta care nu are nimic de-a face cu principiile de echitate în societate

Editorialeacum 3 zile

Politica altfel e despre ceilalți

Stiri PLUSacum 4 zile

Dacian Cioloș: O felicit pe Ursula von der Leyen pentru alegerea sa ca președinte al Comisiei Europene! E momentul să reînnoim Europa. Haideți să facem acest lucru împreună!

Cele mai citite