Urmărește-ne
https://stiri.plus/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

10 pași pentru Iași

Publicat

pe data de

Modul în care o regiune își valorizează patrimoniul, multiculturalitatea, artiștii, creatorii și diversele comunități reflectă valorile și prioritățile acelei societăți. La nivel global, statele utilizează cultura ca soft power, iar orașele folosesc diplomația culturală pentru a deveni mai atractive pentru turiști, investitori și forță de muncă calificată. Industriile creative își cresc, de la an la an, influența asupra economiei naționale (vezi Cătălin Dărășteanu, Analiza economică a sectoarelor culturale și creative din România în perioada 2015-2018, 2020). Studiile leagă calitatea vieții de participarea la activități culturale, iar magnetismul orașelor depinde din ce în ce mai mult de posibilitățile de petrecere a timpului liber.

La Iași, cultura este susținută discursiv și decorativ, fără un plan concret, coerent și sustenabil care să contribuie efectiv la dezvoltarea unui context favorabil. Viziunea autorităților locale este una paseistă, dominată de un discurs defetist. În opinia lor, Iașul, fostă capitală culturală (neoficială), al doilea oraș ca număr de obiective de patrimoniu național, cu cea mai veche universitate din țară, a fost constant marginalizat după cedarea capitalei către București. Astfel, vinovați pentru starea actuală sînt mereu alții, ceilalți.

Orgoliile mari sînt rareori dublate de fapte și activități pe măsură. În ultimii treizeci de ani, puține evenimente și acțiuni culturale au avut un impact măcar regional, dacă nu național. Intelectualii – incapabili să se coalizeze sau să susțină în comun, necondiționat, proiecte majore – par resemnați cu viziunea provincială a edililor. Tăcerea majorității oamenilor de cultură sau chiar justificările găsite tăierii teilor, precum și eșecul de a coagula o echipă care să califice Iașul în finala pentru desemnarea reprezentantului României din cadrul acțiunii Capitala Europeană a Culturii sînt doar cîteva din reperele ultimilor ani.

Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, să ne uităm la cifre. Conform celui mai recent clasament al orașelor analizate în funcție de indicele general de vitalitate culturală, Iașul a coborît de pe locul 11 (din topul anterior) pe un rușinos loc 16 (Vitalitatea culturală a orașelor din România, ediția 2018, lansat în iulie 2019). Indicatorii luați în calcul au fost: infrastructură culturală, cheltuieli bugetare pentru cultură, resurse umane specializate, participare culturală, industrii creative, așezăminte culturale.

Iașul stă cel mai prost la Cheltuieli bugetare pentru cultură (locul 31), indicator care trage puternic în jos scorul total. Aici responsabilii sînt ușor de identificat: Primăria și Consiliul Județean, care au un procent infim de alocare din bugetul total a fondurilor către cultură, în comparație cu alte orașe.

La Infrastructură culturală, Iașul ocupă locul 9, deși are o infrastructură destul de diversă și numeroasă, cifrele raportate la populația orașului nu permit o clasare fruntașă. Din clasamentul citat mai sus: „În anul 2016, municipiul Iași are cel mai mare număr de biblioteci dintre cele 46 de orașe, și anume 101. Raportat la populație, obținem aproximativ 2,78 biblioteci pentru fiecare 10000 de locuitori, de unde rezultă un scor z de -0,43. Aplicînd același calcul pentru municipiul Suceava, oraș cu 42 de biblioteci și 116666 de locuitori în 2016, obținem 3,6 biblioteci la 10000 de locuitori și un scor z de 1,29. Așadar, gradul în care infrastructura oferă acoperirea nevoilor culturale este important și trebuie mereu pus în perspectivă cu mărimea populației deservite.”

Indicatorul unde putem îmbunătăți lucrurile într-un timp scurt este cel de Participare culturală (locul 18), cel mai bine clasat indicator al Iașului (locul 6) fiind reprezentat de Resursele umane specializate.

La capitolul Industrii creative, Iașul ocupă locul opt, avînd o creștere constantă de la an la an în perioada 2012-2016. Această dimensiune a reprezentat unul dintre punctele forte ale Iașiului chiar și conform vechii metodologii de calcul, care conținea un număr mai mic de sectoare și CAEN-uri. Acești doi indicatori arată potențialul de dezvoltare a unui program cultural și creativ coerent, care să pună în valoare aceste resurse și tendințe deja existente.

Monitorului Orașelor Culturale și Creative (MOCC), un instrument creat de Comisia Europeană pentru a evalua și monitoriza performanțele orașelor, măsoară orașele din trei perspective: dinamismul cultural, economia creativă și mediul propice. Situat în categoria L, a orașelor între 250-500000 locuitori, Iașul a scăzut în 2019 la 16,1 (față de 16,9 în 2017), situîndu-se după Cluj (cel mai bine plasat oraș din România) și după Timișoara.

În raportul de evaluare a candidaturii orașului Iași la titlul de CEaC, unul dintre cele mai puternice argumente ale juriului, prin care își apăra decizia de a nu susține calificarea pe lista scurtă, a fost lipsa de deschidere față de arta contemporană, inovare, avangardă. Există o discrepanță mare între ce se vehiculează drept arta contemporană în spațiul public ieșean și discursul la nivel european și mondial. Fără conectarea la trendurile globale și educarea publicului către noile forme de artă, publicul ieșean – și așa destul de conservator – se depărtează din ce în ce mai mult de arta actuală și devine mai greu de stimulat către consumarea și promovarea ei.

Iașul nu are nici o instituție publică axată exclusiv pe promovarea artei contemporane: Muzeul de Artă din cadrul Palatului Culturii, redeschis în urmă cu doi ani, nu are nici resursele umane necesare, nici pe cele financiare pentru a putea deveni centrul de „iradiere“ de care are nevoie comunitatea locală. Universitatea Națională de Arte „George Enescu“ este, la rîndul ei, scindată între diverse curente de opinii și preferințe/practici artistice, astfel încît doar o parte dintre studenți și absolvenți ajung să fie familiarizați cu – iar un număr și mai mic să practice – arta contemporană.

Spațiile expoziționale sînt limitate, fiind în general împărțite de artiștii care, deși contemporani cu noi, au o practică inspirată din arta modernă, actuală la începutul secolului trecut, și de cei care încearcă să se conecteze la discursul, temele și abordările globale ale prezentului, care nu se mulțumesc cu un statut provincial. Valoarea primei categorii de artiști este stabilită doar în spațiul cultural românesc, printr-o serie de instituții mai mult sau mai puțin învechite, dar unde reprezentanții acestor practici încă posedă poziții de putere. Cei din a doua categorie aspiră la o validare internațională, realizată prin invitarea de către instituții și evenimente de artă de amploare: muzee de artă, bienale și alte expoziții internaționale importante, tîrguri și galerii de artă contemporană.

Strategia adoptată pe repede-înainte de Consiliul Local în 2015, pentru a putea corespunde criteriilor impuse de juriul candidaturii pentru Capitală Europeană a Culturii, a primit implicit o notă proastă prin necalificarea Iașului în turul al doilea al competiției, și este extrem de confuză în ceea ce privește arta contemporană, pe care o confundă de multe ori cu arta produsă de artiști încă în viață.

Iași – Capitala Culturală a României

Viziune. Iașul este un oraș vibrant, care demonstrează în fiecare zi că se apropie de titlul neoficial de capitală culturală a României, prin transformarea culturii și creativității în principalii vectori de promovare, regenerare urbană și progres: cultura ieșeană este conectată regional și deschisă către întreaga lume; excelența culturală trecută, prezentă și viitoare este fundamentală pentru dezvoltarea și bunăstarea comunității; puterea transformatoare a culturii este accesibilă tuturor.

Misiune. Iașul va avea o cultură vie, care inspiră comunitatea, și a cărei creativitate îi va antrena și ghida dezvoltarea, păstrîndu-i autenticitatea, în scopul construirii și promovării unui oraș atractiv și incluziv, în care merită să trăiești.

Cei 10 pași necesari sînt reprezentați de 10 direcții strategice, care pot fi efectuați în următorii opt ani (2020 – 2027), după cum urmează:

1) Dezvoltarea infrastructurii culturale

Proiect major: crearea unui muzeu de artă și tehnologie, în urma unui concurs internațional de arhitectură. Buget: 50 mil. Euro (Bugetul național, local + POR). Termen: 5 ani. Centrat pe arta contemporană est-europeană – mai ușor și ieftin de achiziționat decît cea occidentală – și tehnologie – principala sursa de venit pentru orașul Iași în următorii ani. Ar reprezenta un element major de diferențiere a Iașului cultural în raport cu orașele concurente. Expoziții bazate pe influența noilor tehnologii asupra artei și culturii contemporane, centre de inovație și rezidență, pedagogie muzeală inspirată din ultimele tendințe în domeniu.

Alte proiecte:

Încheierea lucrărilor la Baia turcească și transformarea într-un centru de artă contemporană de impact regional (Sud-Estul Europei), prin bugetarea unei structuri de personal care să permită atragerea prin concurs a unor personalități relevante la nivel național în zona managementului cultural/ artelor vizuale.

Reconsolidarea și reamenajarea sălii de concerte a Filarmonicii Moldova.

Identificarea sau construirea unui sediu adecvat pentru Biblioteca Județeană „Gh. Asachi”, a cărei activitatea se desfășoară în condiții improprii.

Reabilitarea și folosirea Centrului Expozițional Moldova (care a costat peste 9 milioane de euro) pentru activități culturale și educaționale de anvergură.

2) Dezvoltarea și sustenabilitatea sectorului cultural independent

Constituirea unui fond pentru acoperirea cofinanțării tuturor organizațiilor ieșene care aplică la fonduri europene sau naționale, în scopul creșterii atragerii de fonduri în sectorul cultural independent ieșean și sporirii capacității organizaționale a acestora.

Alocarea a cel puțin 2% din bugetul orașului Iași pentru finanțarea și consolidarea sectorului cultural independent.

Crearea unui birou cu profesioniști care să ofere gratuit consultanță persoanelor fizice sau juridice care vor să aplice la finanțări naționale și internaționale.

3) Promovarea artei contemporane, sub toate formele ei de manifestare

Finanțarea cu precădere a proiectelor de producție de artă contemporană.

Stimularea colaborărilor inter, multi și transdisciplinare, prin folosirea creativității și proprietății intelectuale, pentru generarea de produse și servicii inovatoare.

Stimularea instituțiilor aflate în subordinea administrației locale să își actualizeze programarea culturală prin mutarea accentului către arta contemporană în toate formele ei de manifestare.

4) Reconectarea scenelor artistice ieșene la trendurile globale

Proiect major: resuscitarea Bienalei Periferic, prima bienală internațională de artă contemporană din România post-comunistă. Buget: 200.000 euro/ ediție. Termen: 12 luni.

Încurajarea schimburilor internaționale prin reconfigurarea priorităților de finanțare.

Demararea unui program de rezidențe creative în care artiștii găzduiți să fie implicați în schimburi de idei de practici artistice cu reprezentanți ai scenei locale, precum și cu elevi și studenți din domeniile industriilor creative.

Crearea unui festival internațional de Street Art, avînd în fiecare an o altă temă și o altă zonă focus pentru artiști.

Sprijinirea și continua dezvoltare a FILIT, cel mai important festival de literatură din Europa de Sud-Est, în egală măsură de către Primăria Iași și Consiliul Județean Iași, inclusiv prin garantarea unui buget multianual care să permită contractarea din timp a unor nume importante pentru literatura mondială.

Aducerea în fiecare an a cel puțin unei orchestre de talie mondială în concert la Iași, în parteneriat cu Filarmonica Moldova.

Parteneriat cu Festivalul „George Enescu” pentru susținerea unui număr mai mare de concerte la Iași.

Sprijinirea Teatrului Național și Operei Române din Iași în aducerea, anual, a cel puțin unui spectacol de teatru, respectiv operă sau balet, de succes la nivel mondial.

Fonduri de achiziție pentru revistele cele mai importante din lume în domeniile de interes (arte performative, arte vizuale, design, arhitectură, literatură).

Co-finanțarea unor abonamente la principalele baze de date științifice pentru științele umaniste și arte.

5) Încurajarea producției culturale de calitate

Depolitizarea instituțiilor culturale aflate în subordinea Primăriei și Consiliului Județean și angajarea de manageri culturali prin concursuri naționale transparente.

Crearea unui corp de experți locali și naționali care să fie consultați înainte de luarea oricărei decizii cu privire la strategii culturale.

Derularea de concursuri naționale și internaționale, în funcție de importanța spațiului vizat și dimensiunea finanțării, pentru orice nouă lucrare de artă în spațiul public.

Garantarea neamestecului administrației locale în deciziile referitoare la calitatea producției culturale și externalizarea evaluării către un grup de experți independenți, neafiliați politic.

6) Creșterea accesului la cultură și dezvoltarea de noi audiențe

Proiect major: ComunitART – regîndirea evenimentelor din jurul Sărbătorilor Iașului și integrarea aspectelor laice și religioase într-un festival la care să poată participa întreaga comunitate locală, cît și cei care vizitează orașul în acele zile. Proiectul propune un traseu aflat pe o linie ideala între teza religioasă (pelerinajul la Catedrala Metropolitană), anti-teza laică (o întîlnire în forma artei participative, între pelerini, publicul larg local și organizațiile implicate activ în comunitate, inclusiv o zonă de instalații new-media care să îmbine arta și tehnologia) și sinteza, sub semnul inovației artistice, cu o scena dedicată pentru teatru, muzică, performance și dans contemporan de inspirație religioasă. Buget: 200.000 euro/ anual (identic cu sumele cheltuite în 2019 de Primărie, dar posibil prin renunțarea la unele manifestări de slabă calitate și la focul de artificii).

Alte soluții:

Crearea de colaborări cu grădinițele și școlile pentru a duce copiii și tinerii în spații culturale de la vîrste cît mai mici, inclusiv prin transformarea muzeelor/ bibliotecilor în spații sociale.

Educație prin artă de la o vîrsta fragedă, realizată prin programe de tip after-school atît de profesori plătiți de la bugetul local, cît și prin voluntariatul unor artiști, oameni de cultură și manageri culturali.

Dezvoltarea abordării de oraș policentric, asumată odată cu programul Iași – capitală a tineretului 2019, prin derularea unui procent de minimum 25% din programele culturale finanțate de la bugetul local în cartiere cu deficit de infrastructură culturală.

Finanțarea prioritară a unor proiecte pentru persoane cu dizabilități.

7) Utilizarea culturii ca factor de coeziune socială și regenerare urbană

Consolidarea identității culturale și asumarea caracterului divers, multicultural al Iașului, inclusiv prin programe de redescoperire a istoriei orașului.

Mărirea și multiplicarea spațiilor publice care să poată găzdui activități culturale, inclusiv prin înlesnirea accesului inițiativelor private, ale sectorului independent, la organizarea de evenimente în spațiul public.

Biblioteci cu program prelungit și spații cu funcțiuni conexe studiului (zone de luat masa, recreere, socializare, lucru în echipă etc.)

Finanțarea prioritară de la bugetul local a instituțiilor culturale de stat pentru derularea unor proiecte interactive și activ-participative, centrate pe public.

Identificarea de spații neutilizate, aflate sau nu în stare de degradare, și introducerea lor în circuitul cultural prin sprijinirea unor artiști/ ONG-uri/ start-up-uri creative să-și desfășoare activitatea sau să pună bazele unor hub-uri creative.

Sprijinirea prioritară prin granturi a unor proiecte culturale interdisciplinare care să pună accentul pe coeziune socială și/ sau regenerare urbană.

8) Atragerea și retenția artiștilor și industriilor creative

Construirea, alături de UNAGE Iași, a unui campus/ hub creativ pentru atragerea studenților din celelalte județe ale Moldovei, Republica Moldova, nordul Bucovinei și alte regiuni ale României;

Acordarea de facilități fiscale (de competența autorităților locale) pentru start-up-urile creative formate din absolvenți ai universităților ieșene.

Acordarea de facilități fiscale pentru formarea de clustere axate pe inovație și generarea de proprietate intelectuală.

Acordarea de facilități prin subvenționarea chiriei pentru start-up-uri care oferă servicii culturale pe care instituțiile statului nu reușesc să le acopere sau sînt deficitare: spații independente pentru arte performative, studiouri de înregistrări, galerii de artă contemporană, librării, studiouri ale unor designeri locali etc.

Spații accesibile pentru designeri, artiști, arhitecți, ingineri, inventatori, freelanceri și antreprenori: makerspace, spații de co-working, spații pentru evenimente, spații individuale de lucru.

9) Integrarea industriilor culturale și creative în rețele naționale și internaționale și atragerea de finanțări europene

Aderarea la Culture Next, o rețea de orașe europene care pun cultura la baza strategiilor lor de dezvoltare locală.

Acordarea de asistență instituțiilor culturale publice pentru accesarea și atragerea de finanțări europene și naționale.

Un program de mentorat pentru agenți culturali și instituții de cultură despre conectarea și promovarea la nivel internațional.

Sprijinirea organizării unor conferințe academice de nivel cel puțin european pe teme precum managementul cultural, managementul artistic, dezvoltarea industriilor creative, influența noilor tehnologii asupra rolului culturii etc.

Crearea de produse culturale care să se adreseze unui public internațional.

10) Crearea unui organism independent de monitorizare a implementării strategiei culturale

Fără crearea unui organism independent de monitorizare a modului în care strategia este implementată există riscul care mare parte din măsurile propuse și adoptate de administrația locală să rămînă doar la stadiul de promisiuni/ bune intenții. Acest organism trebuie investit cu prerogativele necesare și susținut financiar în primii trei ani de la înființare, pînă la căpătarea unei independențe financiare graduale prin aplicarea la diverse proiecte cu finanțare nerambursabilă.

Exemplu: Centrului Cultural Clujean, un ONG delegat de toate părțile interesate din Cluj (organizații și instituții culturale locale, universități, cluburi de afaceri, asociații ale societății civile, administrația locală și regională etc.) să acționeze ca reprezentant al intereselor lor, este implicat în dezvoltarea și monitorizarea tuturor strategiilor asumate de oraș și județ.

P.S. Departe de a fi exhaustive, aceste idei se doresc a fi un manifest care să schițeze principalele direcții de urmat în vederea îndeplinirii obiectivului asumat în titlu. Rezultate din implicarea activă în viața culturală a cetății și, mai important, din discuțiile cu alți actori și participanți, sper ca ele să devină punctul de plecare pentru o cît mai largă dezbatere, atît de necesară în peisajul actual, ale cărei concluzii să fie asumate de toate părțile interesate de revitalizarea Iașului prin cultură.

* Editorial de George Pleșu, manager cultural, director al galeriei de artă contemporană Borderline Art Space din Iași, candidat la Consiliul Local Iași.

Desen de Dan Perjovschi, editorial publicat pe www.dilemaveche.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

De ce va mai fi greu o vreme

Publicat

pe

Puteți verifica robinetele din cinci în cinci minute. Nu va curge apă caldă, după cum nu va curge nici miere sau lapte. Nimic nu se poate repara peste noapte. Dacă ar fi fost așa de simplu, ar fi făcut-o oricine, inclusiv Firea.

Marele merit al rezultatelor de ieri e demonstrația că se poate. Nu pot să ascund satisfacția de a o vedea plecată pe Firea, dar plecarea ei rămâne secundară. Marele câștig e dat de faptul că societatea are resurse umane pentru a înlocui mascarada de clasă politică din ultimele trei decenii plus, lucru cu adevărat valoros, experimentarea evadării. De ani buni, părea că suntem condamnați să alegem între aceiași oameni. De altfel, nu doar o senzație, ci purul adevăr. Primarul trecea de la PSD la PNL sau invers. Cum apărea cineva nou, cum era terfelit. Astăzi, însă, lucrurile stau complet diferit. În multe locuri și la scoruri remarcabile, conservaționiștii de la PNL și PSD au pierit rușinos. Se pot bucura de scorul național, dar acum au cu adevărat o problemă.

De cealaltă parte, ideea că s-au rezolvat toate trebuie contrazisă permanent. Abia a început. E o chestiune de privilegii. Nu se vor ridica recunoscând că sunt corupți și incompetenți. Vor sta ascunși o vreme, după care cu resursele financiare considerabile vor reveni la zgomotul de ieri. Așa cum Mircea Badea s-a transformat în Dana Budeanu, așa se vor metamorfoza și băieții care au pierdut votul ieri. Nu pleacă lupul de la stână, pentru că așa funcționează natura umană. Mai ales că știu clar cât de greu e de reparat ce au stricat.

Firea știa că nu avea cum să repare apa caldă. Știa de ani buni. Dar ca să fie apa caldă astăzi ar fi însemnat să angajezi specialiști în loc de oameni de casă. Ar fi trebuit să investească pe bune în loc să își hrănească pruncii din firmele înființate ilegal. Să se chinuie, să muncească, să riște. Or, astea nu sunt pentru ei. Economic le e mai bine să nu facă. Și după aia să îi blameze pe cei care muncesc.

De asta o să fie greu încă o vreme. Dar ce trebuite să știți e că, dacă va fi bine, abia atunci o s le fie lor rău.

Citește în continuare

Editoriale

Digitalizarea administrației: primul pas pentru a conta în „Deceniul digital al Europei”

Publicat

pe

Astăzi am preluat mandatul de președinte al uneia dintre cele mai importante comisii speciale ale Parlamentului European, comisia pentru Inteligența Artificială în Era Digitală (AIDA). Mi-am petrecut ultimele luni între România și Bruxelles, între campania de acasă și munca din Parlamentul European și, inevitabil, m-am oprit nu o dată cu gandul la implicațiile acestei noi responsabilități pe care mi-am asumat-o, la potențialul neexploatat al României în domeniul digital și la conversația europeană din care facem parte doar marginal, în anticamera marilor discuții despre viitorul continentului și al lumii.

Pe vremea asta în 2016, lansam la Palatul Victoria, împreună cu premierul Dacian Cioloș, cu președintele Iohannis și liderii din industria digitală, „Manifestul pentru România Digitală” – un set de principii și angajamente prin care statul român urma să ghideze România în era digitală cu beneficiul cetățenilor în minte. Au trecut patru ani și suntem în exact aceeași poziție ca atunci: o țară cu potențial neîmplinit, cu programatori bine pregătiți care lucrează pentru companii străine sau emigrează, cu o administrație publică coruptă, ineficientă, osificată și care pare de multe ori că lucrează împotriva cetățeanului, nu în serviciul său. Atât că au mai trecut patru ani și potențialul pe care îl avea România încă de atunci a rămas neexploatat – un potențial care e deja un motto din ce în ce mai prăfuit, îngropat în continuare în spatele unui ghișeu și avizat în continuare de o copie xerox semnată în dreapta jos cu pix albastru, „conform cu originalul”. În acest timp, alte țări din Uniune au făcut pași mari înainte în dezvoltarea digitală și Comisia Europeană și-a asumat digitalizarea ca una din cele două mari priorități strategice ale Uniunii, inclusiv ca răspuns la criza provocată de COVID-19.

În primul său discurs major de după preluarea mandatului, Starea Uniunii de săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, declara că acesta trebuie să fie deceniul digital al Europei și că, dacă acum nu vom prelua conducerea în domeniul digital, vom fi obligați să îi urmăm pe alții. Președinta Comisiei se referea la competiția globală, în care SUA și China au un avantaj și în care noi, europenii, nu ne putem permite să rămânem în urmă și să ajungem dependenți de decizii luate în altă parte. Din perspectiva României, însă, această conversație este în continuare la ani-lumină. Și asta nu datorită industriei noastre IT, care continuă să fie un pilon de creștere economică pentru România în ciuda lipsei de viziune a statului, ci datorită oricărui progres în digitalizarea administrației publice. De ce suntem tot aici?

Răspunsul este neechivoc prins în două cuvinte: hoție și incompetență.

Pentru cetățeanul de rând, digitalizarea administrației înseamnă mai puțin timp pierdut în interacțiunea cu statul, mai puțini nervi cauzați de birocrație, servicii publice mai eficiente și mai ieftine și, în general, o viață mai ușoară, de la obținerea unui simplu buletin de identitate până la deschiderea unei afaceri sau la plata impozitelor.

Însă, pentru corupție și furtul din banul public, digitalizarea administrației are multe implicații care nu sunt atât de evidente. Corupția în România nu este doar o valiză de bani trecută discret din mâinile unui interlop în mâinile unui vechi „politician”. Banii din acea valiză provin de undeva – de obicei, din furtul sistematic al banului public prin realizarea de contracte cu statul în condiții păguboase pentru stat, prin lucrări publice cu execuție execrabilă sau uneori doar pe hârtie, prin achiziții umflate sau inutile, prin proiecte europene realizate în bătaie de joc. În spatele acestor contracte este o întreagă mașinărie alcătuită din cumetrii politice, legături cu lumea interlopă și cu falsi „afaceriști”, firme-fantomă, sinecuri politice în aparatul administrativ, favoruri, datorii, obligații, loialități. Și această mașinărie funcționează din ce în ce mai performant și „legal”, deoarece sistemul este închis, netransparent, greu de verificat, greoi, complex și greu de contestat. În spatele unor caiete de sarcini de sute de pagini semnate, ștampilate, parafate și dosite în arhivele unui minister, se află o achiziție de echipamente de milioane de euro care nu vor fi folosite niciodată, un drum sau o autostradă care au fost reparate doar pe hârtie, sute de mii de beculețe sau borduri achiziționate la prețuri exorbitante. Justiția, atunci când este sesizată, trebuie să treacă prin tone și mormane de hârtii, să înțeleagă ce conțin, să sesizeze exact cum s-a realizat furtul și să urmeze tot hățișul birocratic ca să descopere unde a fost încălcată legea – o lege și ea stufoasă, găunoasă și pe care abonați la banii statului o cunosc la perfecție.

Digitalizarea administrației înseamnă eficiență și transparență. Înseamnă arhivare electronică a documentelor care, odată digitalizate, pot fi căutate și accesate oricând și de oriunde. Înseamnă acces la date și informații, nu doar pentru justiție, ci și prin date deschise, pentru societatea civilă care poate depista și sesiza furturi din banii publici. Digitalizarea administrației înseamnă de asemenea simplificarea procedurilor și eficiență – ceea ce scurtează drumul de la o nevoie a statului la o achizitie și lasă mult mai puțin loc pentru oamenii numiți politic să intervină în proces, făcând totodată tot procesul mult mai ușor de verificat. Digitalizarea administrației înseamnă eficiență în achiziții și modalități de a stabili standarde de cost, de a evalua oferte și de a semnala aproape automat furturi acolo unde ele au loc. Digitalizarea administrației înseamnă de asemenea și responsabilizarea factorului politic în fața cetățenilor: odată ce fiecare achiziție și decizie este ușor accesibilă și inteligibilă cetățeanului, politicianul poate fi sancționat aproape instantaneu de către presă, de către societatea civilă și mai ales de către cetățenii care l-au votat sau au votat-o.

Politicienii corupți nu țin neapărat sa plimbe cetățenii de la un ghișeu la altul după ștampile și copii xerox. Le e indiferent. Țin însă mult la sistemul netransparent, complicat, întortocheat și „flexibil” pe care ei îl cunosc foarte bine, în care au „oamenii lor” și „afacerile” lor și cu ajutorul căruia își cumpără vilele și mașinile de lux. Odată digitalizat, acest sistem ar începe să lucreze împotriva lor, scoțând la iveală din ce în ce mai des orice încercare de jaf din banii publici. Și asta nu le e indiferent.

Al doilea obstacol în calea digitalizarii administrației, dincolo de hoție, este incompetența. Vechea clasă politică este plină până la refuz de personaje dubioase, cu diplome false, plagiate sau obținute de la instituții cu reputație dubioasă și fără integritate academică – personaje care mimează continuu competențe pe care nu le au, dar de care ar avea nevoie, în mod practic, pentru a performa în funcțiile pe care le ocupă. Digitalizarea și transformarea digitală sunt procese complexe, transformative, cu implicații în toate ramurile societății de la locuri de muncă, educație, sănătate și siguranță socială până la transformarea serviciilor publice, a economiei și a relațiilor între state. Este nevoie de oameni competenți pentru a înțelege aceste procese. Atâta vreme cât direcția României este dată de oameni fără calificări, fără experiență, fără viziune, interesați doar de propria bunăstare, digitalizarea va rămâne la nivelul de „potențial” neîmplinit și, mai rău, un pretext pentru noi și noi achiziții publice inutile.

Ce legătură au toate acestea cu inteligența artificială? Dețin de azi o poziție de influență în domeniul digital la nivel european și sunt desigur preocupat să aduc acasă cât mai multe beneficii din această poziție. Și asta nu doar pentru că sunt român, ci și pentru că sunt convins că România are în continuare un potențial uriaș atât în intern, cât și ca membru al Uniunii Europene. Mandatul AIDA este un mandat strategic, prin care Parlamentul European recunoaște importanța noilor tehnologii și impactul lor viitor asupra economiei și societății – în educație, sănătate, crearea de locuri de muncă, finanțe, transport, turism, mediu, apărare, industrie, energie și guvernare electronică – și prin care va propune Comisiei Europene un plan de implementare și o viziune pe termen mediu și lung. Acest plan de implementare va presupune investiții; va presupune dezvoltarea și susținerea unei industrii de inteligență artificială în Europa și a industriilor conexe; va presupune bani europeni, noi locuri de muncă și noi oportunități pentru statele membre care pot și vor să contribuie la realizarea viziunii europene. Urmează, așa cum prevedea Ursula von der Leyen, deceniul digital al Europei, în care România își poate încă valorifica potențialul. De ce este nevoie pentru a avea un centru de excelență în inteligență artificială în România? De ce avem nevoie pentru a fi gazda următoarei agenții europene pentru inteligență artificială? Ce condiții trebuie să bifăm pentru a putea da următorul unicorn european în inteligență artificială? Răspunsul – la aceste întrebări și multe altele, reprezentând tot atâtea potențiale oportunități de a ne afirma la nivel european care vor veni în directia noastra în următorul deceniu – începe cu o administratie eficientă, digitalizată, condusă competent și în care furtul și corupția sunt împiedicate structural de transparență și responsabilitate.

* Editorial de europarlamentarul Dragoș Tudorache, președinte executiv PLUS, pentru digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare

Editoriale

Mai susține Guvernul lupta anticorupție?

Publicat

pe

Desemnarea la finalul anului trecut a Laurei Codruța Kövesi șef al Parchetului European poate rămâne în istoria recentă a României drept un model al colaborării forțelor politice de diferite culori, de la leadership-ul român al grupului european Renew Europe și până la președintele României (cu excepția, desigur, a Guvernului român de la acel moment, care își asumase drept parte a identității sale blocarea luptei anticorupție).

Constanța în susținerea activității Parchetului European s-a dovedit, însă, o problemă majoră. Instituția condusă de către Laura Codruța Kövesi este în plină construcție, de la crearea unui cadru normativ și până la identificarea profesioniștilor care să asigure îndeplinirea misiunii sale – urmărirea cazurilor de fraudă cu fonduri europene și obținerea sancționării acestora. Cu toate acestea, ministrul Justiției din România a anunțat cu câteva zile în urmă că România va trimite Parchetului European doar jumătate din resursa umană solicitată. Argumentul: crede că îi va fi îndeajuns. Mai mult, imediat după ce în opinia publică izbucnește indignarea, guvernanții stabilesc drept linie comună de apărare faptul că au trimis la fel de mulți procurori ca alte state mult mai mari, așa cum este cazul Germaniei, iar Parchetul European ar trebui să fie mulțumit că România se află pe locul 5 ca număr de procurori trimiși, deși dimensiunea populației, teritoriului sau PIB-ului pe cap de locuitor o plasează mult mai jos.

Din păcate, un astfel de răspuns din partea României dovedește o necunoaștere flagrantă a modului de funcționare a Parchetului European, deși discuțiile cu privire la înființarea acestei instituții au început încă din perioada mandatului anterior al ministrului Justiției, acum aproape zece ani. Faptul că România se află pe locul 5 ca număr al procurorilor puși la dispoziția noii structuri nu este, sub nicio formă o scuză. Dimpotrivă. Procurorii ce vor lucra cu Parchetul European trebuie să fie desemnați de către fiecare stat în funcție de numărul de cazuri de fraudă cu fonduri europene din respectiva țară. Or, un recent raport al Oficiului European pentru Lupta Antifraudă plasa România pe primul loc din întreaga Uniune ca număr al investigațiilor realizate. Iar Laura Codruța Kövesi cunoaște foarte bine acest lucru – doar sub conducerea sa, DNA a trimis în judecată peste 900 de inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu fonduri europene. 

Atât timp cât România este pe primul loc din punct de vedere al numărului de cazuri de fraudă cu fonduri europene, tot pe primul loc ar trebui să fie și din punct de vedere al procurorilor alocați pentru urmărirea penală a acestor cazuri în cadrul Parchetului European. A invoca, așa cum face ministrul Justiției, faptul că România trimite un număr de procurori egal cu Germania, un stat cu un număr mult mai mic de cazuri de fraudă cu fonduri europene, dovedește fie rea-credință, fie necunoaștere. Dacă într-o epidemie (în fond, și corupția este o epidemie) am folosi același raționament pentru a distribui medicamente, ar însemna ca resursele să fie distribuite în funcție de kilometrii pătrați ai fiecărui județ, iar nu în funcție de numărul de bolnavi. 

Încercând să se apere, ministrul aruncă vina în curtea DNA, care nu ar putea să trimită mai mulți procurori pentru că ar rămâne fără personal. În fapt, un astfel de răspuns doar naște o altă întrebare: de ce activitatea DNA a devenit aproape invizibilă în ultimul timp? Este vorba despre o problemă de personal (greu de crezut, procurorii nu pleacă și ei odată cu plecarea fostei conduceri a parchetului)? Sau este vorba despre o problemă de susținere reală pentru lupta anticorupție din partea Guvernului? Lipsa măcar a unor încercări ale Guvernului PNL de a elimina modificările aduse de PSD-ALDE legilor justiției și codului penal indică în mod clar răspunsul.

Ministerul Justiției a dat un semnal grav în aceste zile târguindu-se în ceea ce privește desemnarea procurorilor pentru Parchetul European. România a fost pentru un timp un simbol la nivel european pentru lupta anticorupție și trebuie să își păstreze acest statut inclusiv prin susținerea luptei europene împotriva corupției și fraudei. Dacă își dorește să păstreze direcția prin care Președintele a câștigat alegerile în 2014 și 2019, Guvernul trebuie să revină rapid asupra poziției sale și să pună la dispoziția Parchetului European toate resursele solicitate.

* Editorial publicat pe www.digi24.ro

 

PLUS nu este partid parlamentar,
deci nu beneficiază de subvenții

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum O zi

USR PLUS: Revoluția bunei guvernări începe cu aceste alegeri

Editorialeacum O zi

De ce va mai fi greu o vreme

Noutăți Generaleacum 3 zile

USR PLUS cere CNA și Primăriei Generale să stopeze difuzarea în spațiul public a spoturilor de promovare electorală ilegală ale Gabrielei Firea

Noutăți Generaleacum 4 zile

„Aleg Noul București”, evenimentul USR PLUS de încheiere a campaniei electorale

Noutăți Generaleacum 4 zile

BEM dă câștig de cauză USR PLUS: Firea și-a făcut publicitate mascată pe banii Primăriei București în plină campanie! Vlad Voiculescu: O dovadă în plus pentru cei nehotărâți că trebuie să iasă în număr cât mai mare la vot 

Noutăți Generaleacum 5 zile

Dacian Cioloș și Dan Barna prezintă cele trei angajamente pentru primele 100 de zile de mandat ale aleșilor locali USR PLUS

Revista Preseiacum 5 zile

Vlad Voiculescu și Nicușor Dan, la Adevărul Live: Ideea că Gabriela Firea ar putea să continue după acest mandat mi se pare o jignire pentru noi toți/ Miza acestor alegeri este uriașă

Noutăți Generaleacum 6 zile

Alianța USR PLUS are cei mai buni candidați și cel mai bun program de guvernare locală. La aceste alegeri, PNL Iași a trădat așteptările oamenilor cinstiți 

Știri Localeacum 6 zile

Alianța USR PLUS și PNL își prezintă candidații la Primăria și Consiliul Județean Galați

Editorialeacum 7 zile

Digitalizarea administrației: primul pas pentru a conta în „Deceniul digital al Europei”

Cele mai citite